Înapoi la cuprins

Acþiune în contrafacere. Produse identice.

Semn similar cu marca
Legea nr. 84/1998, art. 35

Articolul 35 din Legea nr. 84/1998 conferã titularului unei mãrci dreptul de a cere
instanþei sã interzicã terþilor folosirea în activitatea lor comercialã a unui semn
asemãnãtor cu marca, de naturã sã producã în percepþia publicului un risc de confuzie,
incluzând ºi riscul de asociere a mãrcii cu semnul.
Textul nu impune însã ca semnul folosit de terþ sã fie protejat ca marcã, în
patrimoniul reclamantului, ci ca prin asemãnarea cu marca al cãrei titular este
reclamantul, sã existe riscul inducerii în eroare a consumatorului mediu.

Secþia civilã ºi de proprietate intelectualã,

decizia civilã nr. 1862 din 27 februarie 2007

Prin cererea înregistratã pe rolul Tribunalului Bucureºti, secþia a IV-a civilã,

reclamanta A.S. A.G. a chemat în judecatã pe pârâta S.C. E.A.I.E.C. SRL, solicitând sã
se constate cã pârâta a încãlcat dreptul reclamantei de folosire exclusivã a mãrcii
„adidas”, obligarea acesteia la încetarea imediatã a activitãþilor de import, export,
stocare, distribuire, vânzare sau a oricãror altor activitãþi de comercializare a produselor
ce poartã în mod ilegal mãrcile adidas.
În motivarea cererii, s-a arãtat cã Biroul Vamal Constanþa Sud a reþinut mãrfuri
contrafãcute importate de pârâtã. Au fost încãlcate mãrcile nr. 414034, constând în
reprezentarea graficã a unui echipament sportiv ce are reproduse pe vipuºca
pantalonilor ºi a bluzei trei dungi paralele ºi echidistante, ºi marca 300806, constând în
reprezentarea graficã a trei linii paralele drepte.
Prin sentinþa civilã nr. 1277 din 8 noiembrie 2005, Tribunalul Bucureºti, secþia a
IV-a civilã, a respins acþiunea ca nefondatã.
Pentru a hotãrî astfel, prima instanþã a reþinut cã din simpla vizualizare a
produselor se poate observa faptul cã marca adidas nu poate fi confundatã cu
reprezentarea graficã ce apare pe produsul importat ºi nu poate produce percepþiei
publicului un risc de confuzie.
Curtea de Apel Bucureºti, secþia a IX-a civilã ºi pentru cauze privind proprietatea
intelectualã, a admis apelul declarat de reclamantã, a schimbat în tot sentinþa
tribunalului ºi a admis acþiunea astfel cum a fost formulatã.
În considerentele hotãrârii sale, instanþa de apel a arãtat cã art. 35 alin. (2) din
Legea nr. 84/1998 sancþioneazã atât contrafacerea propriu-zisã, adicã reproducerea
identicã sau cvasi-identicã a unei mãrci protejate, cât ºi contrafacerea deghizatã sub
forma imitãrii prin reproducerea trãsãturilor esenþiale ale mãrcii uzurpate.
 Înapoi la cuprins

Produsele importate de pârâtã, deºi identice cu cele pentru care mãrcile protejate
au fost înregistrate, nu poartã o reproducere identicã sau cvasi-identicã a mãrcilor
pentru care reclamanta beneficiazã de protecþie, astfel încât, neexistând un caz de
contrafacere propriu-zisã, instanþa a analizat pretinsa contrafacere deghizatã, imitarea
prin reproducerea trãsãturilor esenþiale ale mãrcilor protejate, prin verificarea riscului de
confuzie, deoarece scopul urmãrit prin imitaþie, ca act de contrafacere, este inducerea
în eroare a consumatorilor pe baza asemãnãrilor de ansamblu.
Instanþa a avut în vedere cã riscul de confuzie se apreciazã prin raportare la
consumatorul obiºnuit al categoriei de produse în cauzã, cã marca este perceputã în
ansamblul ei ºi cã rareori existã pentru consumator posibilitatea de a face o comparaþie
directã între diferite mãrci, motiv pentru care se acordã încredere imaginii, uneori
imperfecte, pe care acesta o pãstreazã în memorie în legãturã cu marca respectivã.
În cauzã, atât mãrcile pentru care reclamanta se bucurã de protecþie cât ºi
semnul folosit de pârâtã sunt utilizate pentru produse identice, ºi anume echipamente
sportive. Din punct de vedere grafic, atât mãrcile cât ºi semnul utilizat constau în trei
dungi. În cazul mãrcilor protejate, aceste dungi sunt de aceeaºi culoare, care este în
contrast cu culoarea îmbrãcãmintei, sunt amplasate de-a lungul braþelor, pe partea din
exterior a mânecii ºi de-a lungul braþelor, de la centurã pe partea de jos a pantalonului,
în poziþie verticalã ºi simetric de-o parte ºi de alta a îmbrãcãmintei.
Împrejurarea cã dungile aplicate pe produsele importate de pârâtã nu sunt
echidistante pe toatã lungimea lor este un element greu sesizabil chiar la o cercetare
atentã a semnului, dupã cum este lipsit de distinctivitate semnul sãgeþii existent la
capãtul dungilor, faþã de imaginea de ansamblu pe care consumatorul o are la
achiziþionarea unui produs.
Împotriva acestei hotãrâri pârâta a declarat recurs, criticile vizând urmãtoarele
aspecte:
Instanþa de apel a schimbat natura ºi înþelesul lãmurit ºi vãdit neîndoielnic al
cererii de chemare în judecatã prin care s-a solicitat sã se constate cã s-a încãlcat
dreptul de folosire exclusivã ce aparþine titularului mãrcilor 414034 ºi 300806, care este
reclamanta.
Hotãrârea este nelegalã pentru cã cele trei linii paralele, echidistante la pornire,
de culori diferite, care se întind pe 2/3 din suprafaþa de dispunere ºi care au terminaþii
în formã de sãgeatã, nu sunt protejate, fapt recunoscut chiar de reclamantã, astfel încât
nu existã temeiul legal al protecþiei date de marca înregistratã.
S-au încãlcat dispoziþiile art. 35 din Legea nr. 84/1998 pentru cã numai titularul
mãrcii poate introduce o cerere întemeiatã pe acest text. Or, reclamanta nu are o marcã
înregistratã cu elementul figurativ care apare pe produsele importate de pârâtã.
Analizând hotãrârea atacatã, în limitele criticilor formulate prin motivele de recurs
ºi în raport de dovezile administrate înaintea instanþelor de fond, Înalta Curte a apreciat
cã recursul nu este întemeiat, pentru urmãtoarele considerente:
Conform art. 304 pct. 8 C.proc.civ., modificarea unei hotãrâri se poate cere atunci
când instanþa, interpretând greºit actul juridic dedus judecãþii, a schimbat natura ori
înþelesul lãmurit ºi vãdit neîndoielnic al acestuia.
 Înapoi la cuprins

Textul are în vedere actul juridic civil, ca manifestare de voinþã sãvârºitã cu

scopul de a produce efecte juridice, ºi nicidecum actul de procedurã a cãrui
neregularitate poate atrage casarea în condiþiile art. 304 pct. 5 C.proc.civ.
Instanþa de apel a analizat comparativ mãrcile figurative invocate prin cererea de
chemare în judecatã, cu semnul folosit pe produsele importate de pârâtã.
A analizat, aºadar, legalitatea sentinþei în raport cu obiectul cererii de chemare
în judecatã, nefiind reþinute aspecte noi, care sã aibã natura unor cereri noi în apel. Prin
cererea de chemare în judecatã nu s-a solicitat sã se constate contrafacerea mãrcii
verbale adidas, ci s-a solicitat sã se constate încãlcarea dreptului reclamantei la
folosirea exclusivã a mãrcilor figurative, constând în trei dungi paralele, verticale ºi
echidistante, aplicate pe vipuºca pantalonilor de sport ºi pe bluzã. Instanþa de apel a
analizat marca figurativã al cãrei titular este reclamanta ºi nu marca verbalã adidas –
aparþinând aceluiaºi titular – astfel încât sã se considere cã ar fi schimbat obiectul
dedus judecãþii.
Articolul 35 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998 conferã titularului unei mãrci
dreptul de a cere instanþei sã interzicã terþilor folosirea în activitatea lor comercialã a
unui semn asemãnãtor cu marca, de naturã sã producã în percepþia publicului un risc
de confuzie, incluzând ºi riscul de asociere a mãrcii cu semnul.
Textul nu impune, pentru temeinicia acþiunii în contrafacere, ca semnul folosit de
terþ sã fie protejat ca marcã, în patrimoniul reclamantului, ci este suficient ca prin
asemãnarea cu marca al cãrei titular este reclamantul, sã existe riscul inducerii în
eroare a consumatorului mediu.
Or, reclamanta a înregistrat marca cu element figurativ constând în trei dungi,
echidistante, paralele, separate prin douã intervale ºi care sunt amplasate de-a lungul
mânecii, în exterior, ºi pe pantalon, de la centurã pânã în partea de jos. În mod corect
instanþa de apel a apreciat cã între culorile dungilor de pe produsele importate de pârâtã
nu existã un contrast suficient de puternic. În aceste condiþii, sectorul þintã al publicului
nu vede prezenþa elementului culoare a dungilor ca pe o sugestie a anumitor calitãþi, ci
ca pe o indicaþie a originii lor, existând riscul de confuzie.
Pe de altã parte, modul în care publicul vizat percepe o marcã este influenþat de
nivelul de atenþie al consumatorului mediu. Nivelul de atenþie acordat de consumatorul
mediu culorilor unei mãrci notorii nu este ridicat, pentru cã el este obiºnuit cu elementul
dominant care, în speþã, îl constituie forma.
Tocmai de aceea, faptul cã semnul aplicat pe produsele importate de pârâtã are
în partea de jos o sãgeatã nu atrage distinctivitatea sa, faþã de imaginea de ansamblu
în care elementul dominant îl constituie dungile.
Având în vedere cele mai sus arãtate, Înalta Curte a respins recursul ca
nefondat.
 Înapoi la cuprins

Acþiune în anulare. Cotitulari ai mãrcii. Interes

Legea nr. 84/1998, art. 35, art. 48

Faptul cã asupra mãrcii pretins prejudiciate nu existã un singur titular, ci mai

mulþi, nu face ca acþiunea unuia dintre cotitulari, prin care tinde a se demonstra cã
dreptul sãu asupra mãrcii este prejudiciat printr-un act ilicit al altui cotitular, sã fie lipsitã
de interes.
Calitatea reclamantei de titularã a unei mãrci înregistrate conferã, aºadar,
acesteia dreptul exclusiv de a se bucura de marcã, pentru produsele pentru care a fost
înregistratã, drept prevãzut expres în art. 35 alin. (1) din Legea nr. 84/1998.
Unul dintre mijloacele de apãrare a drepturilor conferite de marcã este ºi acþiunea
în anularea unei mãrci identice sau similare, în condiþiile ºi pentru motivele prevãzute
de art. 48 al Legii nr. 84/1998.

Secþia civilã ºi de proprietate intelectualã,

decizia nr. 5419 din 3 iulie 2007

Prin acþiunea înregistratã la 25 aprilie 2005, reclamanta S.C. Farmec S.A. a

chemat în judecatã pe pârâþii S.C. Gerovital Cosmetics S.A. ºi O.S.I.M., solicitând
instanþei ca, prin hotãrârea ce o va pronunþa, sã anuleze certificatul de înregistrare a
mãrcii Gerovital combinatã cu element figurativ, nr. 36441 din 24 februarie 1998 pentru
produse din clasele 3 ºi 42.
Prin sentinþa civilã nr. 1514 din 21 decembrie 2005, Tribunalul Bucureºti, secþia
a V-a civilã, a admis excepþia lipsei de interes a reclamantei în formularea acþiunii ºi a
respins-o.
Pentru a pronunþa aceastã hotãrâre, tribunalul a reþinut urmãtoarele:
Reclamanta este titulara mãrcii combinate Gerovital H3 cu specimen de
semnãturã Prof. Dr. Ana Aslan, cu nr. 2487 ºi cu duratã de protecþie pânã în anul 2011,
pentru produse din clasa 3, ºi anume: cremã grasã, cremã semigrasã ºi emulsie de
corp, toate conþinând novocainã.
În acelaºi timp, reclamanta nu mai are în prezent dreptul de a produce ºi
comercializa aceste produse, aºa dupã cum rezultã din art. 6 al Legii nr. 178/2000
coroborat cu Ordinul nr. 1301/2002 al Ministrului Sãnãtãþii ºi Familiei, care interzic
utilizarea novocainei în componenþa produselor pentru care reclamanta deþine protecþie.
Prin urmare, deºi titularã a unei mãrci, reclamanta nu mai are dreptul a de a
produce produsele pentru care a fost înregistratã marca, protecþia asupra mãrcii
încetând astfel, ceea ce înseamnã cã reclamanta nu ar putea obþine niciun folos practic
din anularea înregistrãrii mãrcii pârâtei, despre care pretinde cã o prejudiciazã.
 Înapoi la cuprins

Prin decizia civilã nr. 194 din 13 octombrie 2006, Curtea de Apel Bucureºti, secþia
a IX-a civilã ºi pentru cauze privind proprietatea intelectualã, a admis apelul declarat de
reclamantã, a desfiinþat sentinþa ºi a trimis cauza spre rejudecare la acelaºi tribunal.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reþinut urmãtoarele:
Câtã vreme reclamanta are calitatea de titularã a mãrcii combinate Gerovital H3
cu specimen de semnãturã Prof. Dr. Ana Aslan, cu nr. 2487 ºi cu duratã de protecþie
pânã în anul 2011, are ºi drepturile conferite de art. 35 din Legea nr. 84/1998.
Modul în care tribunalul a apreciat asupra interesului reclamantei în formularea
cererii de chemare în judecatã, prin raportare la componenþa produselor protejate prin
marca acesteia, constituie mai degrabã o analizã de fond.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, criticând-o sub mai multe aspecte, din
care unele vizeazã însuºi fondul cauzei.
Astfel, recurenta susþine cã produsele protejate de marca reclamantei ºi cele
protejate de marca sa, a cãrei anulare se cere, sunt complet diferite.
De asemenea, susþine cã nu existã niciun risc de confuzie între cele douã mãrci,
nefiind aplicabile dispoziþiile art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998, ci cele ale lit. e) din
acelaºi articol.
Asemenea critici nu pot fi supuse atenþiei în acest stadiu procesual, deoarece
fondul cauzei nu a fost antamat pânã în prezent, cauza fiind soluþionatã în temeiul unei
excepþii procesuale.
Referitor la modul de soluþionare a excepþiei, recurenta susþine cã:
Marca în litigiu a aparþinut timp de 22 de ani Centralei Industriale de
Medicamente, Cosmetice, Coloranþi ºi Lacuri – IMEDICO.
Printr-un contract de cesiune, pârâta a dobândit dreptul asupra mãrcii pentru un
numãr de 14 produse care conþin novocainã sau derivaþi de hidrolizã ai acesteia,
reclamanta a dobândit dreptul asupra mãrcii pentru un numãr de 3 produse care conþin
novocainã, iar S.C. Sicomed S.A. a dobândit dreptul asupra mãrcii pentru producerea
de medicamente.
Aºadar, reclamanta nu este singura titularã a mãrcii despre care se pretinde cã
a fost prejudiciatã prin înregistrarea de cãtre pârâtã a unei mãrci similare.
În calitate de cotitularã a mãrcii, pârâta are dreptul de a se bucura de drepturile
conferite de aceasta, inclusiv de dreptul de a folosi un semn identic sau similar cu
marca în activitatea sa comercialã.
Pe de altã parte, art. 35 al Legii nr. 84/1998 nu a fost niciodatã invocat de
reclamantã, acþiunea în anularea mãrcii fiind întemeiatã pe dispoziþiile art. 48 din lege.
În ceea ce priveºte interesul reclamantei de a promova acþiunea, acesta trebuie
nu doar arãtat, ci ºi dovedit, ºi, de asemenea, trebuie sã fie legitim, nãscut ºi actual,
personal ºi direct.
Aceste condiþii nu sunt întrunite în cauzã, deoarece, aºa cum corect a reþinut
tribunalul, reclamanta nu mai are dreptul de a comercializa produsele pentru care are
protejatã marca.
 Înapoi la cuprins

Recursul este, într-adevãr, nefondat ºi a fost respins pentru urmãtoarele

considerente:
Faptul cã asupra mãrcii pretins prejudiciate nu existã un singur titular, ci mai
mulþi, nu face ca acþiunea unuia dintre cotitulari, prin care tinde a se demonstra cã
dreptul sãu asupra mãrcii este prejudiciat printr-un act ilicit al altui cotitular, sã fie lipsitã
de interes.
Calitatea reclamantei de titularã a unei mãrci înregistrate conferã, aºadar,
acesteia dreptul exclusiv de a se bucura de marcã, pentru produsele pentru care a fost
înregistratã, drept prevãzut expres în art. 35 alin. (1) din Legea nr. 84/1998, cum corect
a reþinut Curtea de Apel.
Unul dintre mijloacele de apãrare a drepturilor conferite de marcã este ºi acþiunea
în anularea unei mãrci identice sau similare, în condiþiile ºi pentru motivele prevãzute
de art. 48 al Legii nr. 84/1998.
Indicarea textului de lege care recunoaºte reclamantei dreptul asupra propriei
mãrci nu poate în niciun caz sã atragã nelegalitatea hotãrârii ºi nici nu reprezintã o
schimbare a temeiului de drept al acþiunii deduse judecãþii.
Referitor la îndreptãþirea reclamantei de a mai produce acele produse pentru
care a obþinut protecþia mãrcii, într-o componenþã chimicã sau alta, acestea sunt
aspecte care exced obiectului pricinii deduse judecãþii ºi pentru lãmurirea cãrora nici
cadrul procesual nu este cel adecvat.
Chiar dacã acest aspect ar fi necontestat, el nu este relevant pentru stabilirea
interesului reclamantei în promovarea acþiunii, deoarece, în principiu, nimic nu împiedicã
pe titularul unei mãrci sã-ºi extindã obiectul de activitate ºi, în consecinþã, aria
produselor ºi serviciilor protejate, câtã vreme nu încalcã alte drepturi de proprietate
intelectualã legal protejate ori convenþiile la care este parte.
În ceea ce priveºte afirmaþia recurentei potrivit cãreia, în calitate de cotitularã a
mãrcii combinate Gerovital H3 cu specimen de semnãturã Prof. Dr. Ana Aslan, are
dreptul de a se bucura de dreptul conferit prin înregistrare, inclusiv de acela de a utiliza
un semn identic sau similar, aceasta urmeazã sã facã obiect de analizã cu ocazia
rejudecãrii cauzei, deoarece priveºte chiar fondul chestiunii litigioase dintre pãrþi.
Astfel, numai cu ocazia judecãrii fondului se va putea verifica, dupã caz, dacã
pârâta a avea dreptul sã înregistreze marca Gerovital, respectiv dacã aceastã
înregistrare este susceptibilã sã aducã atingere drepturilor reclamantei asupra mãrcii
anterioare, în condiþiile art. 48 cu referire la art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998.
Având în vedere cã decizia atacatã este legalã, Înalta Curte a menþinut-o ºi a
respins recursul ca nefondat.
 Înapoi la cuprins

Acþiune în decãdere din drepturile conferite de marcã.

Utilizare efectivã

Legea nr. 84/1998,

art. 45-46

În condiþiile în care, de la data înregistrãrii mãrcii ºi pânã la introducerea cererii de

decãdere, titularul mãrcii a efectuat numai acte de comerþ izolate, cu caracter pregãtitor, în
scopul aplicãrii ulterioare a mãrcii pe produse, nu se poate reþine o utilizare efectivã a
mãrcii pentru produsele pentru care a înregistrat-o.
Faptul cã o altã persoanã a constatat cã existenþa mãrcii reprezintã un obstacol în
înregistrarea propriei mãrci pentru produse identice sau similare ºi cã a intentat acþiunea
în decãdere pentru eliminarea acestui obstacol, nu numai cã nu contravine legii, dar este
tocmai remediul legal pentru situaþia în care un titular înregistreazã o marcã de baraj, pe
care nu o foloseºte efectiv în activitatea comercialã, dar care împiedicã înregistrarea sau
folosirea unui semn identic sau similar de cãtre alte persoane.

Secþia civilã ºi de proprietate intelectualã,

decizia nr. 4089 din 18 mai 2007

La 7 decembrie 2005, reclamanta S.C. E. S.R.L. a chemat în judecatã pe pârâta

S.C. M.C.I. S.R.L., solicitând instanþei ca, prin hotãrârea ce o va pronunþa, sã dispunã
decãderea pârâtei din drepturile conferite de marca ELITE, pentru carne ºi produse din
carne, clasa 29.
În motivare, reclamanta a arãtat cã a depus la Oficiul de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci
– O.S.I.M. – o cerere pentru înregistrarea mãrcii individuale combinate „Gustul desãvârºit
ELITE”, aceastã cerere fiind respinsã prin decizia nr. 213909/2005, motivat de faptul cã a
fost identificatã marca înregistratã anterior, MN 33188-E, pentru produse similare din clasa
29, a cãrei titularã este societatea pârâtã.
Dar, susþine reclamanta, marca ELITE nu a fost niciodatã utilizatã pe teritoriul
României, de cãtre pârâtã, în ultimii 5 ani pentru produse din clasa 29, în special pentru
carne ºi produse din carne. Societatea pârâtã, titularã a mãrcii, se ocupã cu producerea
de ambalaje – conform paginii de internet a acesteia – ºi nu a avut activitãþi în domeniul
producþiei de alimente în ultimii 5 de ani.
În drept, au fost invocate prevederile art. 45 ºi urm. ºi art. 50 din Legea nr. 84/1998,
precum ºi Regula 32 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ºi arãtând cã, la data
de 15 iulie 1997, a obþinut dreptul asupra mãrcii ELITE, prin înregistrare la O.S.I.M., sub
nr. 033188, pentru produsele ºi serviciile din clasele 29, 35 ºi 39, iar de la data înregistrãrii
ºi pânã în prezent, marca a fost utilizatã efectiv pe teritoriul României, pentru toate
categoriile de produse din clasa 29.
 Înapoi la cuprins

Prin încheierea pronunþatã la data de 11 ianuarie 2006, s-a dispus scoaterea cauzei
de pe rolul secþiei comerciale a Tribunalului Bucureºti, la care a fost iniþial repartizatã ºi
reînregistratã pe rolul Secþiei a III-a civile a aceluiaºi tribunal.
Pârâta a formulat cerere reconvenþionalã, solicitând sã se interzicã reclamantei
comercializarea produselor cu semnul „Gustul Desãvârºit ELITE”.
Prin sentinþa civilã nr. 776 din 7 iunie 2006, Tribunalul Bucureºti, Secþia a III-a civilã,
a respins cererea de decãdere din dreptul la marcã.
Pentru a pronunþa aceastã hotãrâre, tribunalul a reþinut cã reclamanta este
îndreptãþitã sã formuleze acþiune în decãderea din drepturi a pârâtei pentru cã cererea sa
de înregistrare a mãrcii „Gustul desãvârºit ELITE” a fost respinsã de Oficiul de Stat pentru
Invenþii ºi Mãrci întemeiat pe existenþa mãrcii ELITE, anterior înregistratã de cãtre pârâtã.
În raport de prevederile art. 47 din Legea nr. 84/1998, pârâtei îi revine obligaþia de a
dovedi folosirea mãrcii, ºi, sub acest aspect, s-a constatat cã pârâta a fãcut dovada
folosirii efective a mãrcii, în mod public, în ultimii 5 ani, înþelegând prin folosire efectivã o
utilizare a mãrcii în activitãþile comerciale obiºnuite pentru produsele pentru care marca a
fost înregistratã, în mod serios ºi cu finalitatea evidentã de prezervare a drepturilor
exclusive asupra mãrcii.
Prin decizia civilã nr. 776 din 7 iunie 2006, Curtea de Apel Bucureºti, Secþia a IX-a
civilã ºi pentru cauze privind proprietatea intelectualã, a admis apelul declarat de
reclamantã, a schimbat în tot sentinþa, a admis acþiunea ºi a dispus decãderea pârâtei din
drepturile cu privire la marca ELITE nr. 33188 în ceea ce priveºte produsele din carne ºi
preparate din carne, obligând-o, totodatã, pe pârâtã la plata sumei de 20,15 lei (RON)
cheltuieli de judecatã.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reþinut urmãtoarele:
Critica referitoare la nelegalitatea sentinþei apelate pentru încãlcarea dispoziþiilor art.
116 din Codul de procedurã civilã este nefondatã.
Pârâta-intimatã nu a depus, odatã cu întâmpinarea, înscrisuri spre a-ºi susþine
apãrãrile formulate, situaþie faþã de care nu se poate reþine neîndeplinirea obligaþiei
reglementate prin art. 116 din Codul de procedurã civilã, în sensul necesitãþii depunerii de
exemplare suficiente spre a fi comunicate cãtre reclamantã.
În ceea ce priveºte înscrisurile depuse ulterior, ca urmare a încuviinþãrii acestei
probe de cãtre prima instanþã, Curtea de Apel reþine cã administrarea acestei probe s-a
realizat chiar la termenul la care a fost încuviinþatã, termen la care reclamanta-apelantã nu
a fost prezentã, deºi fusese legal citatã.
Potrivit art. 96 din Codul de procedurã civilã, „partea prezentã în instanþã, în
persoanã sau prin mandatar, nu poate refuza primirea actelor de procedurã ºi a
înscrisurilor care i se comunicã în ºedinþã. În acest caz, instanþa poate încuviinþa, la
cerere, un termen pentru a lua cunoºtinþã de acte”.
Astfel, în conformitate cu norma juridicã enunþatã, comunicarea de înscrisuri se
face numai faþã de partea prezentã în ºedinþã, într-o astfel de situaþie, respectiva parte
fiind îndreptãþitã sã solicite un nou termen pentru a lua cunoºtinþã de înscrisurile astfel
comunicate.
În condiþiile în care reclamanta apelantã nu a fost prezentã la ºedinþa de judecatã la
care s-a administrat proba cu înscrisuri, nu exista obligaþia instanþei de a-i comunica
 Înapoi la cuprins

acesteia înscrisuri prin corespondenþã ºi nici dreptul corelativ al pãrþii de a primi o astfel de
comunicare în considerarea simplului fapt cã a formulat o solicitare în acest sens prin
memoriul intitulat „rãspuns la întâmpinare”.
Drepturile ºi obligaþiile procesuale ale pãrþilor sunt cele expres stabilite prin lege, iar
exerciþiul lor trebuie fãcut în sensul prevederilor art. 723, alin. (1) din Codul de procedurã
civilã, respectiv „cu bunã credinþã ºi potrivit scopului în vederea cãruia au fost recunoscute
de lege”, iar pretenþia emisã de reclamantã, de a-i fi comunicate prin corespondenþã
înscrisurile ce s-au depus ulterior momentului depunerii întâmpinãrii, constituie o
extrapolare nejustificatã ºi excesivã a prevederilor art. 116 ºi art. 96, care este în dezacord
cu prevederile art. 723, alin. (1) din Codul de procedurã civilã.
În condiþiile în care reclamanta apelantã a fost legal citatã la judecata în fond a
cauzei, iar propunerea ºi administrarea de probe s-a realizat în aceste condiþii, în ºedinþã
publicã, au fost pe deplin respectate principiul contradictorialitãþii ºi cel al dreptului la
apãrare, împrejurarea cã aceastã parte nu a fost prezentã la ºedinþã fiind efectul propriei
opþiuni asupra modului în care a înþeles sã îºi susþinã acþiunea promovatã în justiþie.
În ceea ce priveºte fondul cauzei, Curtea de Apel a constatat fondate criticile
reclamantei.
Prin cererea de chemare în judecatã, reclamanta S.C. E. S.R.L a solicitat
decãderea pârâtei S.C. M.C.I. S.R.L. din drepturile conferite de marca ELITE pentru carne
ºi produsele din carne, clasa 29, susþinând cã marca nu a fãcut obiectul unei folosiri
efective pe teritoriul României, în ultimii 5 ani, pentru aceastã subclasã.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 84/1998 privind mãrcile ºi indicaþiile geografice,
„dovada folosirii mãrcii incumbã titularului acesteia ºi poate fi fãcutã prin orice mijloc de
probã”.
Probele administrate de cãtre pârâtã, constând în facturi ºi etichete, relevã
utilizarea mãrcii ELITE de cãtre pârâtã pentru pasta de tomate, bulion ºi mãsline, iar nu
pentru carne ºi produsele din carne din clasa 29, în legãturã cu care reclamanta a formulat
cererea de decãdere.
De asemenea, contractul de prestãri servicii nr. 50 din 20 februarie 2006 are ca
obiect servicii în domeniul industrializãrii pastei de tomate.
În raport de aceste probe, Curtea de Apel a constatat cã pârâta nu a probat faptul
folosirii efective a mãrcii pentru carne ºi produsele din carne din clasa 29, susþinerile
reclamantei sub acest aspect dovedindu-se întemeiate.
În ceea ce priveºte facturile potrivit cãrora societatea pârâtã ar fi cumpãrat „etichete
mezeluri ºi carne marca ELITE” ºi „carne preambalatã ELITE; cârnaþi ELITE ºi salam
ELITE”, Curtea a reþinut cã acestea poartã data de 1 decembrie 2005 ºi, respectiv, 5
decembrie 2005.
Potrivit art. 46, alin. (2) din Legea nr. 84/1998, „titularul nu poate fi decãzut din
drepturile sale, dacã în perioada de la expirarea duratei prevãzute la art. 45, alin. (1), lit.
a), pânã la prezentarea cererii de decãdere, marca a fost folositã efectiv. Totuºi, dacã
începerea sau reluarea folosirii mãrcii a avut loc cu 3 luni înainte de prezentarea în justiþie
a cererii de decãdere, folosirea mãrcii nu va fi luatã în considerare, dacã pregãtirile pentru
începerea sau reluarea folosirii mãrcii au intervenit numai dupã ce titularul a cunoscut
intenþia de prezentare a unei cereri de decãdere”.
 Înapoi la cuprins

Or, nu numai cã cele douã facturi menþionate sunt întocmite cu douã ºi, respectiv,
cinci zile înaintea datei la care cererea reclamantei de decãdere a pârâtei din drepturile
asupra mãrcii ELITE a fost înregistratã pe rolul instanþei, dar ele relevã acte pregãtitoare
de folosire a mãrcii pentru carne ºi produse din carne, constând în achiziþionarea de
etichete pentru astfel de produse ºi a unei cantitãþi relativ reduse de carne (150 kg),
cârnaþi ºi salam (300 ºi respectiv 350 bucãþi), iar nu o folosire efectivã a mãrcii ELITE în
activitatea curentã.
De altfel, aceste acte pregãtitoare nu s-au dovedit a fi fost urmate de alte acte de
folosire propriu-zisã a mãrcii pentru produsele în discuþie, deºi perioada de timp scursã
pânã la soluþionarea apelului a fost de peste un an.
Cât priveºte apãrarea intimatei pârâte, în sensul cã aceasta ar avea intenþia ºi
voinþa onestã de a-ºi prezerva drepturile exclusive asupra mãrcii ELITE pentru produsele
din clasa 29 (carne ºi produse din carne), Curtea de Apel a considerat cã nu poate fi
reþinutã, în condiþiile în care numai actele de folosire efectivã, în activitatea obiºnuitã a
titularului, sunt de naturã a-l pune pe acesta la adãpost de sancþiunea decãderii prevãzute
de art. 45, lit. a) din Legea nr. 84/1998. Prezervarea mãrcii pentru considerente ce ar þine
de buna-credinþã, de voinþa onestã ºi de eventuale proiecte de dezvoltare ori diversificare
a activitãþii titularului ar constitui o restrângere nejustificatã a drepturilor terþilor ce ar dori
sã îºi aproprieze aceeaºi marcã pentru produse/servicii ce sunt de actualitate.
Concluzionând, Curtea de Apel a reþinut cã marca ELITE – pentru care pârâta are
calitate de titular pentru clasele 29, 35 ºi 39 conform certificatului de înregistrare a mãrcii
nr. 33188, eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci – nu a fost efectiv folositã de
cãtre pârâtã pentru carne ºi produsele din carne din clasa 29, situaþie faþã de care, potrivit
dispoziþiilor art. 45, lit. a) din Legea nr. 84/1998, cererea reclamantei de decãdere a
pârâtei din drepturile conferite de aceastã marcã pentru produsele menþionate este
întemeiatã.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului,
modificarea în parte a deciziei, numai în ceea ce priveºte soluþia datã motivului referitor la
fondul cauzei ºi respingerea cererii de decãdere din drepturile conferite de marcã.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta susþine cã instanþa de apel nu
a aplicat corect dispoziþiile art. 46, alin. (2) din Legea nr. 84/1998, nesocotind atât litera,
cât ºi spiritul legii.
Referitor la litera legii, recurenta aratã cã instanþa de apel, deºi a reþinut în
considerente cã facturile prin care pârâta a comercializat carne preambalatã, cârnaþi ºi
salam sub marca ELITE, au fost întocmite cu 2 zile ºi respectiv 5 zile înainte de data
înregistrãrii reclamantei pe rolul instanþei, iar factura din data de 24 decembrie a ignorat-o
complet, nu a þinut seama de faptul cã pârâta a folosit marca înainte de a cunoaºte intenþia
reclamantei de a o acþiona în judecatã, din moment ce acþiunea nici nu fusese depusã la
instanþã.
Recurenta susþine cã toate cele trei facturi dovedesc faptul cã a achiziþionat carne
ºi produse din carne, folosind pentru aceasta marca ELITE, ceea ce face inaplicabile
dispoziþiile art. 45, lit. a) din Legea nr. 84/1998.
În opinia recurentei, a fost încãlcat ºi spiritul legii, care urmãreºte sã protejeze pe
titularul mãrcii ºi buna sa credinþã.
 Înapoi la cuprins

Folosirea serioasã, realã ºi neechivocã a mãrcii sunt probleme de fapt, supuse

liberei aprecieri a judecãtorilor, care, analizând circumstanþele proprii cauzei, trebuie sã
constate cã folosirea mãrcii are ca obiect sã creeze sau sã conserve un debuºeu pentru
produsele marcate ºi cã nu vizeazã simpla deþinere a dreptului la marcã.
Recurenta susþine cã a dovedit cu înscrisurile administrate în cauzã cã a folosit
marca ELITE pentru produse din clasa 29, inclusiv carne ºi produse din carne, în planul
sãu de afaceri fiind prevãzutã extinderea activitãþii, pe care decãderea din dreptul la marcã
ar afecta-o grav.
Recursul este nefondat ºi a fost respins pentru urmãtoarele considerente:
Curtea de Apel a reþinut, ca situaþie de fapt, cã în perioada de protecþie a mãrcii
ELITE nr. 33188, reclamanta nu a folosit aceastã marcã pentru carne ºi preparate din
carne decât prin menþionarea sa în facturile din data de 1 decembrie 2005 ºi 5 decembrie
2005, în condiþiile în care cererea de decãdere s-a înregistrat la data de 7 decembrie 2005
ºi cã cele douã facturi relevã numai acte pregãtitoare de folosire a mãrcii, constând în
achiziþionarea de etichete, neurmate de acte propriu-zise de folosire a mãrcii pentru
produsele în discuþie.
La aceastã situaþie de fapt, Curtea de Apel a aplicat corect dispoziþiile art. 45, alin.
(1), lit. a) din Legea nr. 84/1998, ca ºi pe cele ale art. 46, alin. (2) din aceeaºi lege, despre
care recurenta pretinde cã au fost greºit aplicate.
Astfel, potrivit textului de lege menþionat, titularul nu poate fi decãzut din drepturile
sale dacã în perioada de la expirarea duratei prevãzute la art. 45, alin. (1), lit. a) – adicã a
celor 5 ani de nefolosire neîntreruptã a mãrcii – ºi pânã la prezentarea cererii de
decãdere, marca a fost folositã efectiv.
În continuare, textul prevede cã, dacã începerea sau reluarea folosirii mãrcii a avut
loc cu trei luni înainte de prezentarea în justiþie a cererii de decãdere, folosirea mãrcii nu
va fi luatã în considerare, dacã pregãtirile pentru începerea sau reluarea folosirii au
intervenit numai dupã ce titularul a cunoscut intenþia de prezentare a unei cereri de
decãdere.
În speþã, recurenta solicitã a se face aplicarea dispoziþiilor art. 46, alin. (2) din
Legea nr. 84/1998, ceea ce înseamnã cã nu contestã cã perioada de 5 ani de nefolosire
efectivã a mãrcii pentru carne ºi preparate din carne s-a împlinit, dar considerã cã
începerea folosirii mãrcii, ca urmare a extinderii activitãþii sale comerciale, întruneºte
cerinþele textului de lege menþionat, pentru a paraliza cererea reclamantei privind
decãderea din dreptul la marcã.
Pentru ca aceastã apãrare a pârâtei sã poatã fi primitã, trebuie îndeplinite
urmãtoarele condiþii:
1. Actele de începere a folosirii mãrcii – niciodatã nesusþinându-se cã ar fi vorba
despre o reluare – sã fie anterioare cu cel puþin trei luni datei de înregistrare a cererii de
decãdere sau, în cazul în care se situeazã în intervalul de trei luni premergãtoare intentãrii
acþiunii, pregãtirile pentru începerea folosirii sã nu fi intervenit dupã ce titularul a luat
cunoºtinþã despre intenþia de intentare a acþiunii.
În cauza dedusã judecãþii, pârâta se aflã în cea de-a doua ipotezã, în sensul cã
actele de folosire a mãrcii de care se prevaleazã se situeazã în perioada de trei luni
anterioarã cererii de chemare în judecatã.
 Înapoi la cuprins

Sub acest aspect, deºi Curtea de Apel a observat cã cele douã facturi au fost
întocmite cu douã ºi, respectiv, cinci zile înainte de introducerea acþiunii, nu le-a înlãturat
pe considerentul cã pârâta le-ar fi întocmit ºtiind despre intenþia reclamantei de a solicita
decãderea, ci le-a analizat sub aspectul concludenþei lor în soluþionarea litigiului.
Prin urmare, susþinerea din recurs a pârâtei, conform cãreia la data întocmirii celor
douã facturi nu avea cunoºtinþã despre intenþia reclamantei de a o chema în judecatã nu
are nicio relevanþã.
Nici faptul cã pârâta ar mai fi ataºat la dosar o facturã din data de 24 decembrie
2005, iar instanþa de apel nu a luat-o în considerare, nu este în mãsurã sã atragã
nelegalitatea hotãrârii, câtã vreme acest pretins act de folosire a mãrcii se situeazã în timp
dupã data introducerii acþiunii, neintrând sub incidenþa dispoziþiilor art. 46, alin. (2) din
Legea nr. 84/1998.
2. ªi în cazul începerii sau reluãrii folosirii mãrcii, trebuie sã fie îndeplinitã condiþia
prevãzutã în art. 45, alin. (1), lit. a), pentru a împiedica decãderea titularului din dreptul la
marcã, adicã actele îndeplinite de titular sã fie acte de folosire efectivã a mãrcii.
În acest sens, pârâta trebuia sã facã dovada cã în perioada premergãtoare
intentãrii acþiunii a început sã foloseascã efectiv marca ELITE, pentru carne ºi preparate
din carne.
Din aceastã perspectivã, analiza probelor administrate ºi stabilirea situaþiei de fapt
sunt atributul instanþelor de fond, instanþa de recurs neavând posibilitatea de a verifica
decât legalitatea hotãrârii atacate, prin prisma motivelor expres ºi limitativ prevãzute de
art. 304, pct. 1-9 din Codul de procedurã civilã, nu ºi de a reanaliza probele în scopul
reevaluãrii situaþiei de fapt reþinute în fazele procesuale anterioare.
În speþã, Curtea de Apel a constatat cã numai douã din înscrisurile depuse la dosar
de pârâtã au legãturã cu activitatea acesteia de comercializare a unor preparate din carne
ºi cã reprezintã numai acte pregãtitoare ale unei asemenea activitãþi, câtã vreme ele nu
dovedesc decât achiziþionarea unor etichete susceptibile a fi aplicate pe produse, dar în
legãturã cu care nu s-a dovedit cã au ºi fost comercializate sub marca ELITE.
În condiþiile în care, de la data înregistrãrii mãrcii ºi pânã la introducerea cererii de
decãdere, titularul a efectuat numai douã acte de comerþ izolate, cu caracter pregãtitor, în
scopul aplicãrii ulterioare a mãrcii ELITE pe produse, corect a stabilit Curtea de Apel cã
pârâta nu a folosit efectiv marca în legãturã cu o parte a produselor pentru care a
înregistrat-o, respectiv pentru carne ºi preparate din carne.
Faptul cã reclamanta a constatat cã existenþa mãrcii pârâtei reprezintã un obstacol
în înregistrarea propriei mãrci pentru produse identice sau similare ºi cã a intentat
acþiunea în decãdere pentru eliminarea acestui obstacol nu numai cã nu contravine legii,
dar este tocmai remediul legal pentru situaþia în care un titular înregistreazã o marcã de
baraj, pe care nu o foloseºte efectiv în activitatea comercialã, dar care împiedicã
înregistrarea sau folosirea unui semn identic sau similar de cãtre alte persoane.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte a constatat cã decizia Curþii de Apel
este legalã ºi, în baza art. 312 din Codul de procedurã civilã, a menþinut-o, respingând
recursul ca nefondat.
Notã. Deºi nu a fãcut obiectul recursului, motivarea datã de Curtea de Apel cu
privire la comunicarea înscrisurilor cãtre partea lipsã este în dezacord cu
prevederile art. 96 ºi ale art. 116 din Codul de procedurã civilã.
 Înapoi la cuprins

Anularea înregistrãrii mãrcii pentru rea-credinþã. Anularea

contractului subsecvent de cesiune a mãrcii

Legea nr. 84/1998, art. 5,

art. 6, art. 48

1. Potrivit dispoziþiilor Legii nr. 84/1998, se poate solicita nulitatea mãrcii dacã
înregistrarea mãrcii a fost fãcutã cu rea-credinþã. Reaua-credinþã a solicitantului la
momentul depunerii cererii de înregistrare existã dacã acesta avea cunoºtinþã de folosirea
anterioarã a acestui semn, pentru produse identice ºi similare, de cãtre un concurent.
2. În ceea ce priveºte anularea contractului de cesiune a mãrcii, aplicarea în speþã
a principiilor „quod nullum est nullum producit effectum” ºi „resoluto jure dantis, resolvitur
jus accipientis” este justã.
Chiar dacã s-ar menþine contractul de cesiune, pe considerentul cã se aflã într-o
situaþie care-l excepteazã de la aplicarea principiilor enunþate, dobândind dreptul asupra
mãrcii cu titlu oneros ºi cu bunã-credinþã, recurentul s-ar gãsi în situaþia de a fi proprietarul
unei mãrci anulate.

Secþia civilã ºi de proprietate intelectualã,

decizia civilã nr. 2815 din 30 martie 2007

Prin cererea înregistratã la data de 5 noiembrie 2004, reclamanta G.B.C. a chemat

în judecatã pe pârâþii T.C.V., C.I.A.C.P. ºi Oficiul de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci –
O.S.I.M., solicitând instanþei sã dispunã anularea înregistrãrii mãrcii GBC nr. 050097 din
15 martie 2002, pentru clasele 16 ºi 35, al cãrei titular iniþial a fost pârâtul T.C.V., anularea
contractului de cesiune a mãrcii, încheiat între pârâþi, precum ºi obligarea O.S.I.M. sã
radieze marca ºi înregistrarea cesiunii din Registrul Naþional al Mãrcilor – R.N.M.
În motivarea cererii, reclamanta a arãtat cã pârâtul T.C.V. a înregistrat marca cu
rea-credinþã, întrucât a avut cunoºtinþã cu mult timp înainte despre faptul cã marca GBC a
fost creatã ºi aparþine reclamantei, partenerul de afaceri la care pârâtul era asociat.
Marca reprezintã, de fapt, prescurtarea denumirii reclamantei, care a înregistrat
aceeaºi marcã în S.U.A., beneficiind de protecþie pe teritoriul acestora din 1960. La data
de 4 octombrie 2004, reclamanta a depus o cerere de înregistrare a mãrcii GBC,
combinatã, pentru clasele 7, 16 ºi 17.
Pârâtul T.C.V. este asociat la S.C. T.B. S.R.L., distribuitor de biroticã al reclamantei
pe piaþa româneascã, încã din 1998 ºi a avut cunoºtinþã de faptul cã reclamanta intenþiona
sã promoveze marca GBC în România.
Contractul de cesiune a mãrcii este lovit de nulitate, ca act subsecvent; pe de altã
parte, pârâtul C.I.A.C.P. nu putea dobândi prin cesiune marca, faþã de prevederile art. 14,
lit. c) din Legea nr. 51/1995.
 Înapoi la cuprins

Prin sentinþa civilã nr. 475 din 10 mai 2005 Tribunalul Bucureºti, Secþia a IV-a civilã,
a admis acþiunea, a dispus anularea înregistrãrii mãrcii ca fiind fãcutã de cãtre pârât cu
rea-credinþã, precum ºi contractul de cesiune, dispunându-se radierea înregistrãrii mãrcii,
precum ºi a cesiunii.
Pentru a hotãrî astfel, tribunalul a reþinut interesul reclamantei în formularea acþiunii
în anulare, întrucât aceasta a creat ºi folosit marca GBC, anterior cererii de înregistrare a
mãrcii pe teritoriul României de cãtre pârâtul T.C.V., ºi a protejat-o în S.U.A., iar în 2004 a
depus cerere de înregistrare a mãrcii pe teritoriul României.
S-a reþinut cã marca reprezintã prescurtarea denumirii reclamantei, precum ºi faptul
cã reclamanta ºi-a creat pe teritoriul României o piaþã de desfacere a produselor sale.
Sub aspectul fondului, tribunalul a arãtat cã reprezintã o dovadã de fraudã
cunoaºterea de cãtre deponentul cererii de înregistrare a folosirii anterioare a aceluiaºi
semn, pentru produse identice ºi similare, de cãtre un concurent.
Pe baza probelor administrate în cauzã, tribunalul a reþinut cã s-a fãcut dovada
relei-credinþe a pârâtului T.C.V. la momentul înregistrãrii mãrcii. Întreaga corespondenþã
purtatã între pãrþi, actele constitutive ale societãþilor implicate, documentele fiscale depuse
au fost reþinute ca probe, în sensul cã produsele marcate de cãtre reclamantã au început
sã fie comercializate de cãtre reclamantã pe piaþa româneascã, prin intermediul
distribuitorului S.C. T.B. S.R.L., anterior datei de înregistrare a mãrcii de cãtre asociatul
acesteia.
Instanþa de fond a reþinut identitatea foneticã ºi vizualã a celor douã mãrci – cea
folositã de cãtre reclamantã ºi cea înregistratã de cãtre pârâtul T.C.V. – ºi identitatea
dintre produsele pentru care a fost înregistratã marca de cãtre pârât ºi cele importate în
România de cãtre societatea al cãrei administrator ºi asociat este pârâtul.
S-a apreciat, în consecinþã, faptul cã înregistrarea unei mãrci absolut identice,
pentru produse identice ºi similare cu cele ale reclamantei, constituie un act de
înregistrare cu rea-credinþã, a mãrcii.
În calitatea sa de distribuitor unic autorizat al produselor reclamantei, pârâtul a
cunoscut neîndoielnic faptul cã marca aparþine reclamantei, iar negocierile pãrþilor privind
cesionarea mãrcii nu dovedesc decât interesul acesteia de a-ºi vedea protejatã marca pe
teritoriul României. Reclamanta este unul dintre asociaþii I.G., fostã I.A.G., cu care pârâtul
a avut relaþii comerciale.
S-a apreciat cã pârâtul a eludat astfel regulile concurenþei loiale, de a nu folosi un
semn distinctiv ce aparþine unui concurent ºi a urmãrit înlãturarea de pe piaþã a acestuia
sau blocarea lui, folosindu-se de atributul exclusiv al depozitului.
Contractul de cesiune a fost anulat în virtutea principiului potrivit cãruia nulitatea
actului principal determinã nulitatea actului subsecvent, principiul ocrotirii subdobândi-
torului cu titlu oneros de bunã-credinþã fiind aplicabil doar în materia bunurilor imobile. În
privinþa prevederilor art. 1909 din Codul civil, buna-credinþã a cesionarului mãrcii nu are
relevanþã, întrucât aceasta se aplicã bunurilor mobile corporale, iar nu celor incorporale,
aºa cum este marca.
Împotriva acestei hotãrâri, pârâtele au declarat apel.
Prin decizia civilã nr. 93 din 25 mai 2006, Curtea de Apel Bucureºti, Secþia a IX-a
civilã ºi pentru cauze privind proprietatea intelectualã, a respins ca nefondate ambele
apeluri.
 Înapoi la cuprins

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reþinut urmãtoarele:

Prima instanþã a procedat la o temeinicã interpretare sistematicã ºi la o corectã
aplicare a prevederilor art. 48, lit. c) din Legea nr. 84/1998, precum ºi la o temeinicã
apreciere coroboratã a probatoriului administrat în cauzã, reþinând reaua-credinþã a
pârâtului T.C.V. la înregistrarea mãrcii GBC.
Instanþa de fond a procedat, în final, la o corectã aplicare a principiului resoluto jure
dantis, resolvitur jus accipientis, în privinþa contractului subsecvent de cesiune a mãrcii,
principiu de drept civil substanþial, neconsacrat in terminis de vreo reglementare legalã,
dar constituind efectul firesc al constatãrii nulitãþii sau anulãrii unui act juridic.
Tribunalul a apreciat în mod legal ºi temeinic faptul cã distribuirea anterioarã de
cãtre pârâtul T.C.V. a produselor reclamantei marcate GBC, în calitate de distribuitor al
acesteia din urmã, respectiv anterior înregistrãrii mãrcii de cãtre acesta, constituie dovada
certã ºi neechivocã a relei-credinþe a acestuia la momentul înregistrãrii mãrcii.
Faptul cã societatea comercialã – al cãrei asociat ºi administrator era pârâtul – era
doar unul dintre distribuitorii reclamantei pe piaþa româneascã, nu prezintã nicio relevanþã
sub acest aspect, iar efortul de a critica reþinerea, chiar eronatã, de cãtre instanþa de fond,
a faptului cã firma respectivã ar fi fost unicul distribuitor autoriza,t este unul inutil.
De asemenea, confuzia fãcutã de cãtre instanþa de fond în legãturã cu calitatea de
concurenþi, iar nu de parteneri pe piaþa româneascã, a firmei S.C. T.B. S.R.L. ºi a
reclamantei, cea dintâi în calitate de distribuitor al celei din urmã, nu prezintã nicio
relevanþã sub aspectul reþinerii relei-credinþe a asociatului celei dintâi, la înregistrarea
mãrcii înregistrate deja pe teritoriul altui stat de cãtre cea din urmã.
Curtea de Apel a înlãturat aprecierile greºite fãcute de cãtre prima instanþã privind
calificarea actului abuziv de folosire a unui semn distinctiv aparþinând unui concurent
pentru a marca produsele sub aspectul indicãrii provenienþei acestora, întrucât aprecierea
excede cadrului procesual. O astfel de apreciere poate fi fãcutã exclusiv în cadrul
procesual declanºat de o acþiune comercialã în concurenþã neloialã, iar nu în cadrul
acþiunii civile speciale în anularea înregistrãrii cu rea-credinþã a mãrcii. În cadrul acestei
din urmã acþiuni, actul abuziv, ilicit, constã în solicitarea cu rea-credinþã a înregistrãrii
naþionale a mãrcii aparþinând partenerului comercial al solicitantului, sub care acesta
distribuia produsele celui dintâi pe piaþa româneascã sau cunoscând ori putând cunoaºte,
cu minime diligenþe, þinând de corectitudinea raporturilor comerciale, faptul cã marca este
folositã, iar nu neapãrat înregistratã de cãtre partenerul sãu comercial.
Sancþiunea actului ilicit este anularea acestuia, obþinutã pe calea acþiunii civile
speciale, întemeiate pe dispoziþiile art. 48, alin. (1), lit. c) din Legea nr. 84/1998.
Pentru a epuiza aspectele teoretice legate de regimul juridic al acþiunii în anularea
înregistrãrii cu rea-credinþã a mãrcii, faþã de criticile formulate în ambele apeluri sub acest
aspect, Curtea de Apel a precizat cã niciun text legal nu condiþioneazã exerciþiul dreptului
la acþiunea în anularea înregistrãrii mãrcii de urmarea obligatorie a procedurii opoziþiei, ca
etapã în procedura administrativã de înregistrare a mãrcii.
Pe de altã parte, în procedura administrativã de înregistrare a mãrcii, examinarea
din oficiu a fondului cererii se circumscrie cercetãrii condiþiilor de fond de registrabilitate,
prevãzute de art. 5-6 din Legea nr. 4/1998, buna sau reaua-credinþã a solicitantului, la
momentul înregistrãrii, nefãcând obiectul cercetãrii din oficiu.
 Înapoi la cuprins

Persoana interesatã are deschisã atât calea administrativã a opoziþiei, cât ºi calea
acþiunii în anulare, ulterior înregistrãrii.
Aºa cum în mod legal ºi temeinic a reþinut prima instanþã, interesul legitim, direct ºi
personal al reclamantei în formularea acþiunii în anularea înregistrãrii cu rea-credinþã a
mãrcii subzistã, independent de producerea vreunui prejudiciu cert prin înregistrare. Este
avut în vedere prejudiciul potenþial ce s-ar produce astfel pentru reclamant. Înregistrarea
de cãtre asociatul distribuitorului a mãrcii partenerului sãu comercial, ale cãrui produse
purtând marca respectivã le-a distribuit în România, constituie un act juridic ilicit
prejudiciabil, reclamanta aflându-se în imposibilitatea, în primul rând, de a beneficia de
protecþia mãrcii folosite pe teritoriul României, prin înregistrarea mãrcii pe numele sãu,
pentru clasele de produse pe care ºi le doreºte, ori de a alege liber strategia de marketing
agreatã pentru promovarea pe piaþa româneascã a mãrcii etc.
Nu prezintã nicio relevanþã sub acest aspect faptul cã reclamanta a depus cerere
de înregistrare a mãrcii GBC pe teritoriul României dupã doi ani de la data depozitului
naþional reglementar constituit de cãtre pârâtul T.C.V. cu privire la marca sa, neinteresând
motivele pentru care aceasta nu ºi-a înregistrat mai devreme marca în România. Cel care
foloseºte pe teritoriul României o marcã nu poate fi obligat a o înregistra într-un anumit
termen, pentru a beneficia de protecþia conferitã de sistemul atributiv.
Acesta beneficiazã, însã, de protecþie împotriva înregistrãrii mãrcii neînregistrate pe
care o foloseºte împotriva actului abuziv de înregistrare cu rea-credinþã a mãrcii respective
de cãtre partenerul sãu comercial ori de cãtre asociatul acestuia.
Nu prezintã relevanþã nici faptul cã reclamanta a depus cerere de înregistrare a
aceleiaºi mãrci pentru alte clase de produse decât cele pentru care a înregistrat marca
pârâtul T.C.V., analiza fãcutã de cãtre instanþa de fond sub acest aspect fiind superfluã.
Reclamanta ar fi justificat un interes legitim, direct ºi personal în formularea acþiunii în
anularea înregistrãrii cu rea-credinþã a mãrcii ºi în ipoteza în care nu ar fi depus cerere de
înregistrare – naþionalã sau internaþionalã, cu România þarã desemnatã – a mãrcii
respective, caz în care nu s-ar fi putut reþine cu certitudine pentru ce clase de produse ar fi
intenþionat aceasta înregistrarea. Chiar dacã reclamanta ar fi intenþionat sau ar fi cerut
înregistrarea mãrcii pentru produse diferite – ipotezã ce nu se confundã cu ipoteza
înregistrãrii pentru clase diferite, produse/servicii din clase diferite putând fi identice sau
similare – de cele pentru care pârâtul a obþinut înregistrarea mãrcii, interesul reclamantei
ar fi fost unul legitim, din perspectiva dreptului sãu de a dispune în viitor de marca sa,
inclusiv sub aspectul extinderii protecþiei ºi la alte produse/servicii.
În ceea ce priveºte folosirea de cãtre reclamantã a mãrcii înregistrate de cãtre
pârât, anterior înregistrãrii mãrcii de cãtre acesta din urmã, nu se impune ca folosirea
mãrcii de cãtre cea dintâi sã se fi fãcut pe teritoriul României.
Ceea ce intereseazã în speþã este atitudinea subiectivã a solicitantului la momentul
depunerii cererii de înregistrare a mãrcii.
Folosirea, anterior înregistrãrii de cãtre pârât, a mãrcii de cãtre reclamantã
constituie doar faptul prin care aceasta îºi justificã interesul în formularea acþiunii în
anulare, precum ºi un aspect al fondului acþiunii, din perspectiva modului în care
solicitantul înregistrãrii a avut ideea înregistrãrii acestei mãrci.
 Înapoi la cuprins

Folosirea anterioarã a mãrcii poate fi înlocuitã cu orice act, fapt sau împrejurare
care sã denote faptul cã solicitantul înregistrãrii avea cunoºtinþã sau putea avea
cunoºtinþã, cu minime diligenþe, de faptul cã partenerul sãu comercial a creat semnul ºi
este interesat sau ar putea fi interesat de semnul respectiv, prin ipotezã aceastã
preocupare fiind sursa de inspiraþie pentru înregistrarea mãrcii de cãtre solicitant.
Simplul fapt cã solicitantul înregistrãrii unei mãrci este partenerul comercial al celui
care a creat doar semnul, chiar fãrã a fi ajuns sã îl foloseascã, înaintea datei depozitului
reglementar, creaþie de care solicitantul ar fi putut afla, indiferent prin ce mijloace – faptul
cã solicitã înregistrarea ca marcã a semnului creat de cãtre partenerul sãu comercial este
o dovadã certã ºi evidentã a faptului cã a luat cunoºtinþã, într-un fel sau altul, despre
existenþa semnului respectiv, fãrã a se putea admite ipoteza unei coincidenþe – constituie
prin el însuºi dovada relei-credinþe a solicitantului.
De asemenea, faptul cã partenerul comercial al solicitantului are înregistratã marca
respectivã într-un alt stat, constituie o dovadã a relei-credinþe a solicitantului, care nu
poate justifica înregistrarea în România a unei mãrci identice sau similare într-un grad
foarte ridicat cu cea înregistratã anterior de cãtre partenerul sãu comercial într-un alt stat.
Tribunalul a procedat la o temeinicã apreciere coroboratã a probatoriului administrat
în cauzã, sub aspectul reþinerii unor raporturi comerciale în cadrul cãrora pârâtul T.C.V. a
venit în contact cu semnul GBC, chiar dacã acesta constituia doar un antet al
corespondenþei purtate cu terþi, respectiv cu alte societãþi comerciale decât reclamanta.
Efortul pârâtului de a critica reþinerea eronatã de cãtre instanþa de fond a
susþinerilor sale ºi a elementelor de probatoriu privind firmele cu care societatea al cãrei
asociat este a avut raporturi comerciale este unul inutil, dupã cum inutile sunt ºi reþinerile
detaliate fãcute de cãtre instanþa de fond sub acest aspect.
Nu intereseazã dacã existã ºi un alt titular al unei mãrci identice înregistrate
naþional sau internaþional, în afara reclamantei, cât timp ceea ce intereseazã în acþiunea în
anularea mãrcii pentru înregistrarea ei cu rea-credinþã este atitudinea subiectivã a
solicitantului la momentul înregistrãrii mãrcii.
Or, pârâtul nu a arãtat niciun moment în ce condiþii, altele decât cele prezumate
simplu, pe baza probatoriului administrat în cauzã, a ajuns sã înregistreze în România
marca GBC, ce apare ca semn în antetul corespondenþei sale cu terþii.
Solicitantul de bunã-credinþã, înainte de a proceda la înregistrarea acestui semn ca
marcã, pe numele sãu, ar fi întrebat terþii-parteneri contractuali (pornind de la ipoteza
susþinutã ca atare de cãtre pârât, prin motivele de apel, cã nu ar fi fost depuse la dosar
înscrisuri din care sã rezulte existenþa raporturilor comerciale dintre firma S.C. T.B. S.R.L.
ºi reclamantã), dacã ar exista un impediment pentru a înregistra semnul respectiv ca
marcã în România, pe numele sãu.
De altfel, în mod nejustificat, pârâtul T.C.V. formuleazã susþineri exclusiv formale,
privind lipsa dovezii raporturilor comerciale dintre S.C. T.B. S.R.L. ºi reclamantã, pentru ca
apoi sã recunoascã faptul cã firma a avut calitatea de distribuitor al acesteia din urmã. Mai
mult, pârâtul recunoaºte chiar faptul cã a comercializat pe piaþa româneascã, ulterior
înregistrãrii mãrcii, doar produsele reclamantei purtând marca GBC, iar nu produse proprii,
deºi a înregistrat marca.
 Înapoi la cuprins

Or, ºi recunoaºterea pârâtului se coroboreazã cu celelalte probe din dosar, în

sensul existenþei unor raporturi comerciale între S.C. T.B. S.R.L. ºi reclamantã, în cadrul
cãrora pârâtul a venit în contact cu semnul GBC, pe care a decis, cu rea-credinþã, sã ºi-l
aproprieze ca marcã, prin înregistrarea lui în România.
Nu intereseazã în ce mãsurã raporturile comerciale au fost directe ºi nici dacã
acestea au trecut de faza negocierilor sau a simplelor contacte. Ce intereseazã sub
aspectul relei-credinþe a solicitantului la momentul depunerii cererii de înregistrare este ca
acesta sã fi luat cunoºtinþã de existenþa semnului (chiar dacã, prin ipotezã acesta nu ar fi
fost înregistrat ca marcã), cu ocazia contactelor/negocierilor cu reprezentanþi ai
reclamantei sau ai unor firme aparþinând aceluiaºi grup (în sensul de firme partenere de
afaceri sau aflate în alte raporturi juridice ori având aceiaºi asociaþi etc.).
Cele douã notificãri, adresate de cãtre pârâtul C.I.A.C.P. terþului M.C.&C.R. S.R.L.
pentru a înceta comercializarea produselor marcate GBC nu prezintã, într-adevãr, nicio
relevanþã, sub aspectul aprecierii relei-credinþe a solicitantului la momentul depunerii
cererii de înregistrare.
Nici eºuarea negocierilor privind cesiunea mãrcii în favoarea reclamantei nu
prezintã vreo relevanþã, întrucât este vorba despre un fapt ulterior momentului de referinþã
pentru aprecierea relei-credinþe (data depozitului naþional reglementar, respectiv data
depunerii cererii de înregistrare a mãrcii de cãtre pârât).
În ceea ce priveºte contractul de cesiune, tribunalul a procedat la o temeinicã
aplicare a principiului resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis, principiu de drept
substanþial ce guverneazã efectele nulitãþii actului juridic, nefiind necesarã o consacrare
legalã expresã a unui principiu de drept substanþial.
În materia specialã a mãrcilor, sistemul de protecþie fiind unul atributiv (protecþia
este acordatã de cãtre stat, pe teritoriul sãu, în urma unei proceduri administrative de
înregistrare), anularea înregistrãrii are ca efect inexistenþa, cu efect retroactiv, a mãrcii,
ceea ce lipseºte de obiect contractul subsecvent de cesiune.
În consecinþã, principiul validitãþii aparenþei în drept, ce ocroteºte interesele
subdobânditorului cu titlu oneros de bunã-credinþã, aflat într-o eroare comunã ºi invincibilã,
este incompatibil cu materia mãrcilor, bunuri mobile incorporale, cât timp, ca efect al
anulãrii înregistrãrii mãrcii, aceasta nu mai existã, cu efect retroactiv, de la data depozitului
naþional reglementar.
Principiul validitãþii aparenþei în drept constituie, în dreptul comun, o excepþie de la
principiile quod nullum est nullum producit effectum ºi resoluto jure dantis, resolvitur jus
accipientis, prin ipotezã obiectul material ºi juridic al actului juridic principal, lovit de
nulitate, subzistând.
În materia mãrcilor, odatã anulatã înregistrarea, marca nu mai existã, în sensul cã
semnul nu mai beneficiazã de protecþie pe teritoriul României ca marcã, decât dacã se
invocã ºi se face dovada notorietãþii, marca notorie beneficiind de protecþie pe teritoriul
României fãrã a fi nevoie de înregistrare, potrivit art. 3, lit. c) din Legea nr. 84/1998. În
consecinþã, semnul anulat ca marcã nu poate urma regimul juridic al mãrcii, susceptibilã
de cesiune.
Aºa cum în mod legal ºi temeinic a apreciat instanþa de fond, prevederile art. 1909
din Codul civil nu sunt aplicabile în materia mãrcilor, marca, bun mobil incorporal,
 Înapoi la cuprins

neputând fi dobânditã în România prin simpla folosinþã – nu posesie, specificã bunurilor

mobile corporale – sistemul de protecþie a mãrcii fiind unul atributiv.
Dreptul la marcã se dobândeºte pe teritoriul României exclusiv prin înregistrare,
într-o procedurã administrativã specialã, reglementatã de lege, în cadrul cãreia autoritatea
administrativã, O.S.I.M., cerceteazã îndeplinirea unor condiþii de registrabilitate, iar nu prin
simpla folosinþã a semnului pentru identificarea produselor/serviciilor sub aspectul
provenienþei lor.
Împotriva acestei sentinþe au declarat recurs pârâþii T.C.V. ºi C.I. A.C.P.
1. Recurentul T.C.V., în motivarea cererii sale, aratã cã:
Instanþa de apel a reþinut în mod greºit cã distribuirea anterioarã de cãtre el a
produselor reclamantei marcate GBC, înainte de înregistrarea mãrcii, constituie dovada
certã ºi neechivocã a relei-credinþe la momentul înregistrãrii mãrcii.
Instanþa de apel a analizat eronat speþa dedusã judecãþii prin prisma faptului cã
pârâtul ar fi fost unic distribuitor al produselor comercializate de reclamantã.
Concluzia instanþei de apel este eronatã, deoarece niciunul din actele aflate la
dosarul cauzei nu face dovada faptului cã, înaintea datei de 15 martie 2002, care este cea
a solicitãrii înregistrãrii mãrcii, ar fi fost distribuite în România produse având marca GBC.
În mod greºit, instanþa de apel a reþinut cã înregistrarea de cãtre asociatul
distribuitorului a mãrcii partenerului sãu comercial constituie un act juridic ilicit,
prejudiciabil.
În acest sens, recurentul aratã în continuare cã nu s-a fãcut dovada cã în intervalul
de peste doi ani de la înregistrarea mãrcii ar fi întreprins vreo acþiune menitã sã
obstrucþioneze sau sã incomodeze activitatea reclamantei în România; nu a uzat nici
mãcar de dispoziþiile art. 35 din Legea nr. 84/1998, chiar dacã în aceastã perioadã de timp
a avut un drept exclusiv asupra mãrcii.
Mai mult, în anul 2002 a obþinut distincþia de „Distribuitor al anului 2002”, ceea ce a
reprezentat o confirmare a activitãþii deosebite pe care S.C. T.B. S.R.L. a prestat-o în
favoarea reclamantei, deºi chiar la începutul anului 2002 se depusese de cãtre pârât
cererea de înregistrare a mãrcii GBC la O.S.I.M.
De asemenea, în mod greºit a reþinut instanþa de apel cã simplul fapt cã partenerul
comercial al solicitantului are înregistratã marca respectivã într-un alt stat constituie o
dovadã a relei-credinþe a solicitantului, care nu poate justifica înregistrarea în România a
unei mãrci identice sau similare cu cea înregistratã anterior de partenerul sãu comercial
într-un alt stat. Recurentul aratã cã a fãcut dovada faptului cã marca GBC este înregistratã
internaþional de cãtre un alt titular, respectiv G.B.C.I.S.P.A., cu o cu totul altã grafie decât
marca reclamantei, pentru cu totul alte clase de produse ºi servicii.
Având în vedere dovezile depuse la dosar de recurent pe acest aspect, instanþa
trebuia sã înlãture concluzia potrivit cãreia el ar fi dat dovadã de rea-credinþã.
Recurentul considerã eronatã concluzia instanþei de apel, potrivit cãreia prima
instanþã ar fi procedat la o temeinicã apreciere a probatoriului administrat în cauzã, sub
aspectul reþinerii unor raporturi comerciale în cadrul cãrora pârâtul T. a venit în contact cu
semnul GBC, chiar dacã acesta a constituit doar un antet al corespondenþei purtate cu
terþi.
 Înapoi la cuprins

Aceasta, deoarece S.C. T.B. S.R.L. a comercializat înainte de data depunerii cererii
de înregistrare a mãrcii produse marca IBICO, ºi nu GBC, iar faptul cã IBICO A.G. s-a
transformat în IBICO GmbH, acþionariatul ei fiind alcãtuit din GBC International Inc. ºi
General Binding Corporation nu are relevanþã, cât timp produsele comercializate au fost
marca IBICO.
Între S.C. T.B. S.R.L. ºi G.B.C. nu au luat niciodatã naºtere raporturi juridice, la
dosar neexistând nicio dovadã în acest sens.
Reclamanta nu a fãcut dovada faptului cã G.B.I. S.R.L., ºi nu G.B.C., ar fi titulara
mãrcii înregistrate în strãinãtate.
Recurentul mai solicitã instanþei cã cenzureze întreg materialul probator administrat
în cauzã, cu excepþia dovezilor de înregistrare a mãrcii GBC în Statele Unite ale Americii
ºi sã þinã seama de faptul cã, în procedura de înregistrare a mãrcii în România, atât
pârâtul, cât ºi O.S.I.M. au respectat toate termenele ºi prevederile Legii nr. 84/1998,
neexistând niciun temei pentru care sã se considere cã pârâtul a acþionat cu rea-credinþã.
2. Recurentul C.I.A.C.P. a considerat nelegalã hotãrârea în ceea ce priveºte
anularea contractului de cesiune a mãrcii.
Se susþine cã instanþa a aplicat greºit principiul resoluto jure dantis resolvitur jus
accipientis, care se aplicã doar în anumite materii, cum ar fi cea reglementatã de art. 1770
din Codul civil, nefiind consacrat într-un text de principiu sau cu caracter general.
Recurentul mai aratã cã nimic nu împiedicã un cabinet de avocaturã sã înregistreze
la O.S.I.M. o marcã sau o emblemã sub care îºi desfãºoarã activitatea, legislaþia în
materie neimpunând nicio restricþie în acest sens.
Faptul cã un cabinet de avocaturã poate sã achiziþioneze o marcã reiese din
dispoziþiile art. 46 al Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, modificate prin O.U.G. nr.
138/2004.
Pe de altã parte, încheierea acestui contract nu a reprezentat o faptã de comerþ, ci
exercitarea unui drept legal protejat.
Recursul declarat de pârâtul T.C.V. a fost respins ca nefondat, pentru urmãtoarele
considerente:
1. În raport de situaþia de fapt reþinutã pe baza evaluãrii probelor, dispoziþiile legale
incidente au fost corect aplicate atunci când s-a dispus anularea înregistrãrii mãrcii pentru
rea-credinþã.
Astfel, s-a reþinut ca situaþie de fapt cã, anterior înregistrãrii mãrcii, pârâtul a
distribuit pe piaþa din România produse ale reclamantei, marcate GBC, adicã cu semnul
utilizat de reclamantã pentru a-ºi distinge produsele.
Acest aspect nu poate fi contestat în calea de atac a recursului, deoarece recursul
nu mai poate fi exercitat pentru greºita reþinere a situaþiei de fapt ca urmare a interpretãrii
eronate a probelor.
Prin urmare, susþinerea recurentului, conform cãreia nu s-a fãcut nicio dovadã a
comercializãrii produselor sub semnul GBC, anterior cererii de înregistrare a mãrcii de
cãtre el, nu poate fi analizatã.
Contrar susþinerilor recurentului, instanþa de apel nu a reþinut cã acesta a fost
singurul distribuitor al produselor reclamantei în România.
 Înapoi la cuprins

Ceea ce a considerat esenþial Curtea de Apel în adoptarea soluþiei a fost

împrejurarea cã, fiind distribuitor al produselor reclamantei, marcate GBC, a avut
cunoºtinþã, atunci când a solicitat înregistrarea mãrcii pe numele sãu, de faptul cã acesta
este deja utilizat de un partener comercial, ceea ce reprezintã o dovadã de netãgãduit a
relei-credinþe a pârâtului.
Împrejurarea cã, dupã înregistrarea mãrcii, pârâtul nu a stânjenit-o pe reclamantã în
utilizarea aceluiaºi semn, cã nu i-a produs acesteia vreun prejudiciu sau faptul cã, în
calitate de distribuitor al acesteia, a fost extrem de diligent, nu sunt de naturã a înlãtura
reaua-credinþã cu care a acþionat la înregistrarea mãrcii.
În realitate, recurentul ignorã principalul efect al înregistrãrii mãrcii pe numele sãu,
constând în acela cã reclamanta nu mai poate pretinde protecþia aceluiaºi semn pe
teritoriul României, ceea ce este suficient pentru a justifica interesul promovãrii acþiunii în
anulare.
Tot irelevantã a fost consideratã de cãtre Curtea de Apel ºi susþinerea potrivit cãreia
marca în litigiu ar fi fost înregistratã pe cale internaþionalã, de cãtre un alt titular, pentru cu
totul alte produse sau servicii.
Recurentul se limiteazã la a relua aserþiunile legate de existenþa acestei înregistrãri,
fãrã a demonstra de ce dovedirea acestei împrejurãri ar putea forma convingerea instanþei
cu privire la buna sa credinþã.
Atitudinea subiectivã a pârâtului a fost corect analizatã, atât de tribunal, cât ºi de
Curtea de Apel, în cadrul strict al relaþiei dintre reclamantã ºi pârât.
Câtã vreme s-a reþinut cã pârâtul a acþionat cu rea-credinþã, în dauna intereselor
partenerului sãu comercial, nu are nicio importanþã cã faþã de alte subiecte de drept,
inclusiv faþã de un titular al unei înregistrãri internaþionale a mãrcii GBC, pentru alte
produse ºi servicii decât cele protejate de marca în litigiu, conduita pârâtului nu ar putea fi
consideratã culpabilã.
Solicitãrile din final ale recurentului, referitoare la reevaluarea întregului material
probator al cauzei, nu pot fi primite, nefiind compatibile cu structura recursului.
În concluzie, Înalta Curte constatã cã, la situaþia de fapt reþinutã, s-au aplicat corect
dispoziþiile art. 48, lit. c) din Legea nr. 84/1998, nefiind incident motivul de recurs prevãzut
de art. 304, pct. 9 din Codul de procedurã civilã.
2. În ceea ce priveºte recursul declarat de pârâtul C.I.A. A.C.P., Curtea l-a respins
de asemenea, ca nefondat.
Criticile referitoare la legalitatea achiziþionãrii de cãtre un cabinet de avocaturã a
unei mãrci ori la respectarea condiþiilor prevãzute de Legea nr. 84/1998 pentru încheierea
sau înregistrarea de cãtre O.S.I.M. a contractului nu au legãturã cu hotãrârea atacatã.
Aceasta deoarece singurul motiv pentru care s-a încuviinþat anularea contractului
de cesiune a mãrcii GBC a fost acela cã acest contract este subsecvent unui act juridic
nul.
Concluzia la care au ajuns ambele instanþe, respectiv aceea a aplicabilitãþii în speþã
a principiilor quod nullum est nullum producit effectum ºi resoluto jure dantis, resolvitur jus
accipientis este justã.
Deºi insistã în menþinerea contractului de cesiune, pe considerentul cã se aflã într-o
situaþie care-l excepteazã de la aplicarea principiilor enunþate, dobândind dreptul asupra
 Înapoi la cuprins

mãrcii cu titlu oneros ºi cu bunã-credinþã, recurentul pierde din vedere cã, în ipoteza în
care ar obþine aceastã soluþie, s-ar gãsi în situaþia de a fi proprietarul unei mãrci anulate.
Având în vedere cã a devenit titular al mãrcii prin cesiune, recurentul nu este
beneficiarul unei noi înregistrãri a mãrcii, ci se subrogã în drepturile ºi obligaþiile titularului
anterior.
Din moment ce capãtul de cerere privind anularea înregistrãrii mãrcii a fost admis,
odatã cu punerea în executare a hotãrârii ºi radierea mãrcii din Registrul Naþional al
Mãrcilor dispare însuºi obiectul contractului de cesiune, ceea ce nu se întâmplã în cazul
transmiterii dreptului de proprietate asupra unui bun – mobil sau imobil – dar corporal, cum
corect a sesizat instanþa de apel atunci când a considerat cã, în speþã, cesiunea mãrcii nu
poate fi exceptatã de la aplicarea principiului anulabilitãþii actului subsecvent ca urmare a
anulãrii actului principal.
În baza art. 312 din Codul de procedurã civilã, Înalta Curte a menþinut decizia
atacatã ºi a respins ambele recursuri ca nefondate.
 Înapoi la cuprins

Caracter distinctiv dobândit ulterior cererii de înregistrare

Legea nr. 84/1998, art. 5

Marca este un semn distinctiv care permite unui fabricant sau unui comerciant,
în raporturile sale cu clientela, sã-ºi identifice produsele sau serviciile faþã de cele ale
concurenþilor sãi.
Potrivit dispoziþiilor Legii nr. 84/1998 nu pot fi înregistrate mãrcile care sunt lipsite
de caracter distinctiv, cu toate acestea marca poate fi înregistratã dacã înainte de data
cererii de înregistrare, urmare a folosirii intensive a acesteia, marca a dobândit un
caracter distinctiv.

Secþia civilã ºi de proprietate intelectualã,

decizia civilã nr. 3313 din 24 aprilie 2007

Tribunalul Bucureºti, secþia a IV-a civilã, prin sentinþa civilã nr. 1141 din 18
octombrie 2005, a respins, ca nefondatã, acþiunea formulatã de reclamanta SC T.C. SA
prin care a solicitat anularea mãrcii combinate „salam sãsesc”, înregistratã sub numãrul
57384/2002 pe toate clasele de produse ºi servicii, aparþinând pârâtei SC C.P. SRL.
În motivarea hotãrârii se aratã cã datoritã folosirii intensive, a campaniei
publicitare ºi a calitãþii produselor, marca a dobândit prin folosinþã caracter distinctiv,
consumatorii asociind produsul „salam sãsesc” cu societatea pârâtã, denumirea
devenind aptã de a identifica produsele pârâtei în raport cu ale concurenþei, aplicabile
fiind dispoziþiile art. 5 alin. ultim din Legea nr. 84/1998. Referitor la susþinerea
reclamantei potrivit cãreia produsul ar fi existat pe piaþa mezelurilor încã din anul 1997,
nu se poate justifica admiterea acþiunii, deoarece în România reþetele culinare nu sunt
protejate prin eliberarea unui titlu de protecþie, ele putând fi protejate doar pe cãi de
fapt, ca secret de serviciu.
Curtea de Apel Bucureºti, secþia a IX-a civilã ºi pentru cauze privind proprietatea
intelectualã, prin decizia nr. 170/A din 14 septembrie 2006, a admis apelul reclamantei,
a schimbat în tot sentinþa apelatã în sensul cã a admis cererea, a dispus anularea
mãrcii combinate „salam sãsesc” înregistratã sub nr. 57384/2002 în favoarea intimatei
SC C.P. SRL pe clasele de produse/servicii 29, 35 ºi 39; a obligat pârâta sã publice pe
cheltuiala sa într-o publicaþie cu acoperire naþionalã decizia pronunþatã.
Prin considerentele deciziei se aratã urmãtoarele :
Comisia de reexaminare mãrci din cadrul OSIM, reþinând îndeplinirea condiþiilor
de aplicare a dispoziþiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 84/1998, a apreciat cã, în speþã,
nu sunt aplicabile dispoziþiile art. 5 lit. b) din lege, ce exclud de la înregistrare mãrcile
care sunt lipsite de caracter distinctiv.
 Înapoi la cuprins

Probatoriul administrat în cauzã relevã utilizarea semnului începând cu luna

octombrie 2000, astfel încât dobândirea caracterului distinctiv prin utilizare se situeazã
între aceastã datã ºi 13 mai 2002, data depunerii cererii de înregistrare.
Volumul vânzãrilor atestã cantitãþi reduse vândute, o situaþie similarã fiind ºi în
anul 2001, astfel încât sã se permitã o identificare a produsului vândut sub marca în
discuþie ca provenind de la C.P. Situaþia statisticã prezentatã de pârâtã nu este doveditã
ºi nici specificatã.
Data de referinþã a aprecierii sub aspectul dobândirii caracterului distinctiv al
mãrcii este 13 mai 2002, data depunerii cererii de înregistrare, astfel încât probele
ulterioare sunt irelevante.
Cererea de anulare a înregistrãrii mãrcii a fost întemeiatã ºi pe dispoziþiile art. 5
lit. d) din Legea nr. 84/1998, potrivit cãrora sunt excluse de la protecþie ºi nu pot fi
înregistrate mãrcile care sunt compuse din semne sau indicaþii putând servi în comerþ
pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinaþia, valoarea, originea geograficã
sau tipul fabricãrii produsului.
Marca în litigiu este o marcã combinatã, individualã, verbalã ºi figurativã, fãrã
elemente deosebite, de naturã sã îi confere distinctivitate. Elementele verbale folosite
sunt generice, desemnând un sortiment de salam, ºi descriptive, termenul „sãsesc” fiind
menit sã atribuie produsului la care se referã calitãþile legate de modul de fabricare
atribuit unei comunitãþi locale cu un anume specific.
Consumatorul mediu va considera cã produsul este fabricat printr-o reþetã
tradiþionalã a comunitãþii sãseºti, în mod similar cu percepþia asupra altor produse cum
ar fi „ºunca de Praga”, „salamul italian” ori „salamul bãnãþean”, percepþie care provine
dintr-o lungã perioadã de utilizare a unor asemenea denumiri.
Din perspectiva art. 5 alin. (1) lit. c) din lege, analiza priveºte exclusiv stabilirea
dacã ºi în ce mãsurã marca aflatã în discuþie se compune exclusiv din semne sau din
indicaþii devenite uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale ºi
constante. Practicile comerciale constante în privinþa produselor preparate din carne
sunt în sensul trimiterilor la anumite reþete prin indicarea unor zone sociale (muºchi
þigãnesc) sau socio-geografice cu un anumit specific, astfel cum deja s-a arãtat.
Se reþine totodatã cã apelanta nu a dat declaraþia cerutã de lege în sensul de a
nu invoca un drept exclusiv asupra acelor elemente lipsite de caracter distinctiv, ceea
ce ar fi condus la respingerea cererii de înregistrare, în mãsura în care nu ar fi fost
invocate dispoziþiile art. 5 alin. (2) din lege, avute în vedere în cadrul cererii de
reexaminare.
Odatã înlãturat argumentul pentru care marca a fost admisã la înregistrare, acela
þinând de dobândirea unui caracter distinctiv anterior depunerii cererii de înregistrare,
se constatã cã înregistrarea mãrcii nu putea sã se dispunã în absenþa îndeplinirii
cerinþei anterior menþionate.
În raport de cele reþinute, Curtea a constatat cã în mod nelegal ºi prin ignorarea
modului de interpretare ºi aplicare a dispoziþiilor art. 5 alin. (2) ºi art. 5 alin. (1) lit. b), c)
ºi d) din Legea nr. 84/1998, precum ºi a probelor administrate de cãtre reclamantã,
instanþa de fond a respins cererea în anularea mãrcii.
 Înapoi la cuprins

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC C.P. SRL, susþinând în

esenþã urmãtoarele:
Judecãtorii apelului s-au pronunþat asupra unei cereri care nu a fost formulatã
în apel ºi pe care nu au pus-o în discuþia pãrþilor, publicarea hotãrârii, fiind reþinute ºi
douã motive de anulare care nu au fost invocate de reclamantã, nerespectarea Regulii
17 (4) din H.G. nr. 833/1998 ºi a pretinsei înregistrãri cu rea-credinþã a mãrcii.
Nepunând în discuþie împrejurãrile amintite, instanþa a încãlcat principiul
contradictorialitãþii ºi pe cel al dreptului la apãrare, fiind astfel incidente motivele
prevãzute de art. 304 pct. 5 C.proc.civ.
Instanþa de apel a dat mai mult decât s-a cerut ºi ce nu s-a cerut, motiv prevãzut
de art. 304 pct. 6 C.proc.civ., deoarece în apel nu s-a cerut publicarea hotãrârii,
dispunându-se anularea înregistrãrii, pentru motive care nu au fost invocate de cãtre
reclamantã, respectiv încãlcarea Regulii 17 (4) din H.G. nr. 833/1998.
Instanþa de apel a dat decizia recuratã cu încãlcarea legii, respectiv a dispoziþiilor
art. 5 alin. (2), art. 48 din Legea nr. 84/1998 coroborat cu Regula 17 (4) din H.G. nr.
833/1998.
Instanþa a considerat cã dispoziþiile art. 5 alin. (2) din lege nu se aplicã, deºi
reclamanta nu a administrat nicio probã din care sã rezulte cã marca „salam sãsesc”
ar fi lipsitã de caracter distinctiv, sarcina probei în aceastã materie nefiind rãsturnatã.
Ceea ce protejeazã legea în aceste cazuri este investiþia fãcutã în promovarea
unei mãrci lipsite iniþial de caracter distinctiv, sancþionând totodatã ºi concurenþa
parazitarã prin conferirea celui care a investit drept exclusiv de utilizare.
Pe de altã parte, reclamanta are o poziþie duplicitarã, deoarece a depus o cerere
de înregistrare a denumirii „salam secuiesc”.
Instanþa aplicã ºi interpreteazã greºit ºi dispoziþiile art. 5 lit. c) ºi d) deoarece,
dacã ar fi observat cã textul se referã la „semne compuse exclusiv din (...)”, ar trebui sã
respingã cererea, deoarece marca nu este compusã exclusiv din semnele la care se
referã textele menþionate.
Instanþa reþine cã marca „salam sãsesc” este deceptivã pentru cã ar fi indicat o
calitate legatã de modul de fabricare a produsului, dar dacã este folositã de reclamantã
ºi de ceilalþi concurenþi, ea nu mai este deceptivã.
Cu privire la inexistenþa motivului de anulare a înregistrãrii, dedus din Regula 17
(4) din H.G. nr. 833/1998, se aratã de cãtre recurentã cã încãlcarea acestei reguli are
o singurã sancþiune ºi care poate fi aplicatã exclusiv de OSIM în procedura de
înregistrare: refuzul de a înregistra. Cauzele de anulare a înregistrãrii sunt limitativ
prevãzute de art. 48 din Legea nr. 84/1998, între acestea neregãsindu-se ºi cea
întemeiatã pe încãlcarea Regulii 17 (4) din H.G. nr. 833/1998.
Reclamanta nu a cerut anularea înregistrãrii mãrcii pentru rea-credinþã în temeiul
dispoziþiilor art. 48 lit. c) din Legea nr. 84/1998, motiv pentru care hotãrârea instanþei de
apel este nelegalã ºi sub acest aspect.
Instanþa a considerat cã dispoziþiile art. 5 alin. (2) din lege nu se aplicã, deºi
reclamanta nu a administrat nicio probã din care sã rezulte cã marca „salam sãsesc”
ar fi lipsitã de caracter distinctiv.
 Înapoi la cuprins

Analizând hotãrârea recuratã prin prisma criticilor formulate ºi a probatoriilor

administrate, Înalta Curte reþine urmãtoarele:
Marca, parte integrantã a oricãrei strategii comerciale, este un semn distinctiv
care permite unui fabricant sau unui comerciant, în raporturile sale cu clientela, sã-ºi
identifice produsele sau serviciile în raport de cele ale concurenþilor sãi.
Creºterea rolului publicitãþii în activitatea de marketing, în scopul atragerii ºi
pãstrãrii clientelei, a determinat ca noþiunea de distinctivitate, condiþie esenþialã a
registrabilitãþii mãrcii, sã fie mai nuanþatã.
Astfel, aplicarea dispoziþiilor alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, privind mãrcile
ºi indicaþiile geografice, potrivit cãrora mãrcile care sunt lipsite de caracter distinctiv sunt
excluse de la protecþie ºi nu pot fi înregistrate, este înlãturatã dacã înainte de data
cererii de înregistrare a mãrcii ºi ca urmare a folosirii acesteia, marca a dobândit
caracter distinctiv [art. 5 alin. (2) din Lege].
Aceastã dispoziþie semnificã împrejurarea cã, urmare a folosirii mãrcii, în speþa
de faþã „salam sãsesc”, aceasta a dobândit caracter distinctiv în sensul ca publicul sã
fie capabil sã distingã produsul în baza sa, ca provenind de la o anume societate
comercialã.
Din probele depuse la dosar, respectiv facturi fiscale, contracte de publicitate
anterioare datei de depozit a mãrcii în litigiu, extrase din ziarele depuse de reclamant
studiului de piaþã, precum ºi explozia vânzãrilor produsului din carne marca „salam
sãsesc” sub emblema Cristim., urmare a publicitãþii agresive efectuate, s-a dovedit cã
marca combinatã, având o scriere deosebitã, cu litere conturate, a dobândit
distinctivitate. Astfel, sloganul „zi ºi tu: salam sãsesc” a determinat ca 69% dintre
respondenþii studiului de piaþã „sã menþioneze spontan «Cristim» ca producãtor al
sortimentului respectiv”, iar 51% dintre cei care au vãzut campania publicitarã au
declarat cã au cumpãrat salam sãsesc datoritã influenþei reclamei.
Se concluzioneazã, cã, per total, 32% din eºantionul studiat ºi-a amintit
campania publicitarã „Cristim” ºi au cumpãrat produsul (salam sãsesc) ºi au recunoscut
cã reclama i-a influenþat în cumpãrare.
Rezultã astfel cã pentru o fracþiune importantã din publicul vizat, marca „salam
sãsesc” a devenit capabilã sã indice provenienþa bunului ca fiind de la societatea
„Cristim”.
Acceptând raþionamentul instanþei de apel, în sensul de a verifica doar
probatoriile ce vizeazã perioada anterioarã datei de 13 mai 2002, data depunerii cererii
de înregistrare, cu înlãturarea deplinã a dovezilor privind consecinþele campaniei de
promovare a societãþii prin produs, înseamnã înfrângerea unei cerinþe determinate a
comerþului, concurenþa loialã în sensul ca de efortul financiar, de concepþie, sã profite
doar comerciantul investitor în marketing ºi nu ºi celorlalþi comercianþi concurenþi pe
piaþa aceloraºi produse.
Aºadar, caracterul distinctiv al mãrcii, deºi existent la momentul depozitului doar
în fazã germinalã, a fost dobândit ulterior prin folosirea sa intensivã.
 Înapoi la cuprins

Interpretarea datã a fost necesarã întrucât legea românã nu acoperã situaþia de

fapt prezentatã, dobândirea caracterului distinctiv prin folosire, ulterior datei cererii de
înregistrare.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul dispoziþiilor art. 312 C.proc.civ., Curtea
a admis recursul, a modificat în tot decizia apelatã în sensul cã apelul declarat de
reclamantã împotriva sentinþei tribunalului a fost respins.
Faþã de soluþia pronunþatã din perspectiva pct. 9 al art. 304 C.proc.civ., instanþa
nu s-a mai pronunþat asupra criticii întemeiate pe dispoziþiile art. 304 pct. C.proc.civ.
referitoare la acordarea a ceea ce nu s-a cerut, respectiv publicarea hotãrârii, precum
ºi a criticilor privind încãlcarea dreptului la apãrare ºi a principiului contradictorialitãþii.
 Înapoi la cuprins

Conflict cu bunele moravuri. Respingere la înregistrare.

Legea nr. 84/1998,

art. 5, lit. i)

Potrivit dispoziþiilor art. 5, lit. i) din Legea nr. 84/1998 privind mãrcile ºi indicaþiile
geografice, sunt excluse de la protecþie ºi nu pot fi înregistrate “mãrcile contrare ordinii
publice sau bunelor moravuri”.
Conceptul de “bune moravuri” reprezintã totalitatea regulilor de conduitã care s-au
conturat în conºtiinþa societãþii ºi a cãror respectare s-a impus cu necesitate, printr-o
experienþã ºi practicã îndelungatã.
Astfel, denumirea DE PUTA MADRE, are o conotaþie vulgarã, injurioasã, ceea ce
contravine în mod evident bunelor moravuri, fiind respinsã la înregistrare.

La data de 27.12.2005 S.C. N.N. S.R.L. a depus spre înregistrare la O.S.I.M. marca
individualã combinatã DE PUTA MADRE, pentru produse ºi servicii din clasele 25 ºi 35.
În urma examinãrii de fond a acestei cereri, marca DE PUTA MADRE a fost
respinsã la înregistrare, în baza prevederilor art. 5, lit. I, apreciindu-se cã aceastã
sintagmã este contrarã ordinii publice ºi bunelor moravuri.
În termen legal, S.C. N.N. S.R.L. a formulat contestaþie, solicitând desfiinþarea
deciziei de respingere ºi admiterea la înregistrare a mãrcii DE PUTA MADRE, pentru
urmãtoarele argumente:
- noþiunea de ordine publicã are la bazã reglementãrile legale în vigoare însã ea
trebuie raportatã continuu la perioada contemporanã ºi la societatea în care trãim în
prezent. Astfel, este ºtiut faptul cã anumite cuvinte, expresii sau elemente de lingvisticã
care erau considerate în trecut cã încãlcau ordinea publicã ºi bunele moravuri, în prezent
acestea nu mai au caracter de tabu atât de puternic ca acum câteva decenii, putându-se
spune cã îºi gãsesc un loc din ce în ce mai puþin contestat atât în cultura occidentalã, cât
ºi în cea româneascã deopotrivã;
- în acest sens, contestatorul susþine cã expresia DE PUTA MADRE face parte din
vocabularul popular al limbii spaniole, limbaj care nu se poate afirma cã a pãtruns suficient
de mult în tot ceea ce înseamnã mass-media româneascã, în aºa fel încât sã fie
cunoscutã de foarte multe persoane care sã o foloseascã în scopuri ce contravin bunelor
moravuri ºi ordinii publice. Este posibil ca tinerii consumatori, adolescenþi cu vârste
cuprinse între 15 ºi 20 ani, sã cunoascã aceastã expresie însã doar sub aspect general,
ca pe o curiozitate, fãrã a o folosi în limbajul curent;
- contestatorul considerã cã aceastã expresie nu se aflã la îndemâna publicului
consumator cãruia se adreseazã marca solicitatã, pentru ca simpla vedere a acesteia pe
eticheta unui produs comercializat sub marca DE PUTA MADRE sã producã în mintea
consumatorului efectul pe care l-ar avea, spre exemplu, în þara de origine a acestei
expresii;
 Înapoi la cuprins

- contestatorul precizeazã cã marca a fost admisã la înregistrare pe calea

Aranjamentului de la Madrid în unele state ca Elveþia ºi San Marino cu nr. marcã 877025,
respectiv în Grecia cu nr. marcã 858492 ºi în Franþa cu nr. marcã 841520;
- traducerea adaptatã a expresiei DE PUTA MADRE este I AM COOL; I FEEL
GREAT aºa cum publicul adolescent utilizator frecvent al produselor de îmbrãcãminte
adoptã semnificativ expresia “îmi stã masa” echivalent cu “îmi stã beton” sau mai de
actualitate “superbine”, “marfã”.
În soluþionarea contestaþiei, studiind probatoriul administrat în cauzã, Comisia de
reexaminare mãrci a reþinut urmãtoarele:
Deºi contestatorul îºi motiveazã contestaþia împotriva deciziei de respingere a
mãrcii DE PUTA MADRE prin prisma conceptului juridic de “ordine publicã”, din Avizul de
refuz al mãrcii, prin boldarea cuvintelor “bunele moravuri”, reiese cã examinatorul a avut în
vedere acest motiv.
Conform Dicþionarului juridic, conceptul de “bune moravuri” reprezintã totalitatea
regulilor de conduitã care s-a conturat în conºtiinþa societãþii ºi a cãror respectare s-a
impus cu necesitate, printr-o experienþã ºi practicã îndelungatã.
Comisia constatã cã sintagma “DE PUTA MADRE” provine din limba spaniolã,
cuvintele ce o alcãtuiesc având urmãtoarea semnificaþie: “puta” - prostituatã, femeie de
stradã, desfrânatã, târfã”, iar “madre” - mamã, conform dicþionarului spaniol-român. Din
alãturarea celor douã cuvinte rezultã, evident, o expresie injurioasã.
De altfel, dintr-un extras din Urban Dictionary, rezutã cã termenul “puta” provenind
din limba spaniolã are aceeaºi semnificaþie ca ºi cuvântul “fuck” din limba englezã. Iar pe
de altã parte, expresia “tu puta madre” are aceeaºi semnificaþie ca ºi expresia “You
fucking mother”. De asemenea, potrivit extrasului de pe site-ul Dictionary.com, expresia
provenind din limba spaniolã “de la puta de la madre“ are semnificaþia de “of mother
whore” din limba englezã.
În ceea ce priveºte argumentul contestatorului cã au fost admise la înregistrare
marcile internaþionale MI 877025 ºi MI 858492, constituite din aceeaºi sintagmã, respectiv
“De Puta Madre”, în Grecia ºi respectiv Turcia, Comisia constatã cã bunele moravuri sunt
diferite de la o þarã la alta. Bunele moravuri din România, care sunt impuse în mare parte
de religia creºtin-ortodoxã, sunt de o mai mare stricteþe faþã de cele din alte þãri europene.
Totodatã, Comisia considerã cã trebuie sã se þinã seama ºi de faptul cã limba
spaniolã este, ca ºi limba românã, o limbã de sorginte latinã, iar consumatorul de atenþie
medie, “suficient de bine informat, atent ºi circumspect“, va înþelege mai uºor semantica
acestei expresii.
Pe de altã parte, nivelul mediu de educaþie din România nu permite, în actualul
context, ca expresia “ De puta madre “ sã poatã fi interpretatã ca “I AM COOL” sau “I
FEEL GREAT”, aºa cum a sugerat contestatorul cã aceasta ar avea semnificaþia pentru
publicul adolescent.
Având în vedere motivele de mai sus, Comisia apreciazã contestaþia neîntemeiatã
ºi, în unanimitate, decide respingerea acesteia ºi menþinerea deciziei de respingere la
înregistrare a mãrcii individuale combinate DE PUTA MADRE, constatând incidenþa
dispoziþiilor art. 5, lit. i) din Legea nr. 84/1998 privind mãrcile ºi indicaþiile geografice.
Aceastã hotãrâre a rãmas definitivã ºi irevocabilã prin neapelare.
 Înapoi la cuprins

Conflict cu un nume comercial

Legea nr. 84/1998, art. 35

Articolul 35, alin. (1) din Legea nr. 84/1998 se referã la folosirea semnului identic
sau similar mãrcii „pentru produse sau servicii”, identice, similare sau, dupã caz, diferite,
iar alin. (2) exemplificã actele de folosire a semnului care pot fi interzise în condiþiile alin.
(1).
Chiar dacã nu se precizeazã expres, din exprimarea utilizatã de legiuitor, reiese cã
actele incriminate sunt de folosire a semnului ca marcã, a cãrui funcþie specificã este
aceea de distingere a produselor sau serviciilor unui întreprinzãtor de cele ale altuia, în
timp ce numele comercial identificã întreaga activitate a unei societãþi comerciale, fãrã a
se face în mod necesar referire la bunurile sau serviciile care intrã în obiectul sãu de
activitate.
În speþã, ceea a solicitat reclamanta prin petitul acþiunii a fost nu interzicerea
utilizãrii de cãtre pârâtã a semnului ca marcã, ci constatarea faptului cã acest semn,
înregistrat ca nume comercial, încalcã prin el însuºi dreptul la marcã ºi sã interzicã pârâtei
utilizarea acestuia ca nume comercial.
Omisiunea analizãrii acestei cereri ºi, implicit, a conflictului dintre marca reclamantei
ºi numele comercial al pârâtei, a determinat admiterea recursului, cu consecinþa casãrii
deciziei ºi trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaºi Curte de Apel, deoarece, potrivit art.
314 din Codul de procedurã civilã, Înalta Curte poate hotãrî asupra fondului, în caz de
casare, numai în scopul aplicãrii corecte a legii la situaþia de fapt pe deplin stabilitã, ceea
ce nu este cazul în speþã.

Secþia civilã ºi de proprietate intelectualã,

decizia nr. 3826 din 11 mai 2007

La 25 ianuarie 2005, reclamanta S.C. T.E. S.A. a chemat în judecatã pe pârâta S.C.
B&B E. S.A., solicitând instanþei ca prin hotãrârea ce o va pronunþa sã constate cã numele
comercial B&B Euroterm al pârâtei încalcã drepturile reclamantei cu privire la marca
înregistratã EURO THERM ºi sã o oblige pe pârâtã sã înceteze a folosi denumirea de B&B
Euroterm ca nume comercial în activitatea sa economicã, sub sancþiunea plãþii de daune
cominatorii de 1000 Euro/zi de întârziere pânã la aducerea la îndeplinire a obligaþiei din
dispozitiv.
Prin sentinþa civilã nr. 437 din 19 mai 2005, Tribunalul Bucureºti, Secþia a V-a civilã,
a respins ca neîntemeiatã acþiunea reclamantei.
Pentru a pronunþa aceastã hotãrâre, tribunalul a reþinut cã, potrivit art. 35 din Legea
nr. 84/1998, pe care reclamanta îºi întemeiazã acþiunea, înregistrarea mãrcii conferã
titularului sãu un drept exclusiv asupra mãrcii, în temeiul cãruia acesta poate cere instanþei
 Înapoi la cuprins

judecãtoreºti competente sã interzicã terþilor sã foloseascã în activitatea lor comercialã

fãrã consimþãmântul titularului, un semn care, datã fiind asemãnarea produselor/serviciilor
cãrora li se aplicã semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistratã,
ar produce în percepþia publicului un risc de confuzie, incluzând ºi riscul de asociere a
mãrcii cu semnul.
În speþã, marca reclamantei este înregistratã pentru clasa 11 de produse ºi pentru
clasele 35, 37 ºi 39 de servicii, iar pârâta are în obiectul sãu de activitate P 2822 (potrivit
Clasificãrii CAEN) producþia de radiatoare ºi cazane pentru încãlzire centralã, P 2923
(fabricarea echipamentelor de ventilare ºi condiþionare a aerului, cu excepþia celor de uz
casnic), P 4031 (producerea aburului ºi apei calde) ºi P 4032 (transportul ºi distribuþia
aburului ºi a apei calde).
Astfel, singurul domeniu de activitate al celor douã societãþi comerciale, care pare a
fi apropiat, este cel al producerii aparatelor de încãlzire, respectiv al radiatoarelor ºi
cazanelor.
Nu se poate reþine cã existã un risc de confuzie între produsele celor douã societãþi,
deoarece produsele pârâtei sunt destinate încãlzirii centrale, iar cele ale reclamantei, deºi
textul nu distinge, par sã fie destinate folosinþei individuale.
Referitor la celelalte clase de servicii, domeniile de activitate nu sunt nici mãcar
similare, deoarece reclamanta are înregistratã clasa 39 – transportul ºi depozitarea pentru
aparate de iluminat, de rãcire, de distribuþie a apei calde ºi instalaþii sanitare, în vreme ce
pârâta are înregistrat transportul aburului ºi apei calde.
În ceea ce priveºte prevederile art. 5 din Legea nr. 11/1991, invocate de
reclamantã, tribunalul a reþinut cã este vorba de sancþiuni penale ce nu pot fi analizate de
o instanþã civilã.
Prin decizia civilã nr. 90 din 25 mai 2006, Curtea de Apel Bucureºti, Secþia a IX-a
civilã ºi pentru cauze privind proprietatea intelectualã, a respins ca nefondat apelul
declarat de reclamantã împotriva sentinþei.
Pentru a pronunþa aceastã hotãrâre, Curtea de Apel a reþinut urmãtoarele:
Reclamanta este o persoanã juridicã românã, constituitã la 22 decembrie 1994 ºi
înregistratã la Oficiul Naþional al Registrului Comerþului – Oficiul Registrului Comerþului de
pe lângã Tribunalul Neamþ, având douã sedii secundare pe raza municipiul Bucureºti.
În acelaºi timp, reclamanta este titulara unei mãrci combinate, potrivit certificatului
de înregistrare nr. 43642 din 8 aprilie 2004, eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenþii ºi
Mãrci, respectiv marca EURO THERM S.A. cu element figurativ, înregistratã asupra
claselor de produse ºi servicii 11, 35, 37 ºi 39.
Pârâta este persoanã juridicã românã, conform certificatului de înregistrare din 13
martie 2003, eliberat de Oficiul Naþional al Registrului Comerþului – Oficiul Registrului
Comerþului de pe lângã Tribunalul Sibiu cu sediul social în Sibiu, fãrã alte sedii secundare.
Prin formularea cererii de chemare în judecatã, apelanta reclamantã a invocat douã
temeiuri ale acesteia, art. 35, lit. b) din Legea nr. 84/1998 ºi art. 5 din Legea nr. 11/1991,
în ambele situaþii prevalându-se de drepturile sale exclusive, dobândite prin înregistrarea
mãrcii, ºi invocând, în prima situaþie, conflictul dintre marca sa ºi numele comercial al
pârâtei, dobândit ulterior înregistrãrii mãrcii – din perspectiva contrafacerii –, iar pentru cea
de-a doua ipotezã, folosirea de cãtre intimatã a propriei firme de o manierã susceptibilã a
produce confuzie cu marca reclamantului – concurenþã neloialã.
 Înapoi la cuprins

Dat fiind caracterul teritorial al mãrcii, Curtea de Apel a apreciat, de principiu, cã

aceasta poate reclama o eventualã contrafacere împotriva pârâtei, în condiþiile art. 35, lit.
b) din Legea nr. 84/1998.
Însã, din acest punct de vedere, analiza este distinctã dupã cum contrafacerea s-a
sãvârºit pe teritoriul judeþului Sibiu sau în afara acestui spaþiu, în care protecþia mãrcii
funcþioneazã, în timp ce actele de folosire a denumirii EURO THERM ar fi lipsite de orice
protecþie, câtã vreme s-a depãºit raza localã a înregistrãrii acesteia ca nume comercial; în
acest ultim caz, riscul de confuzie trebuie apreciat mult mai strict decât în cazul conflictului
dintre douã mãrci.
Acest regim juridic diferit derivã din aceea cã, pe raza judeþului în care intimata îºi
are înregistrat numele comercial, aceasta are un drept de proprietate industrialã obþinut în
condiþiile legii speciale, Legea nr. 26/1990, conform art. 3 din lege ºi cu cercetarea
disponibilitãþii numelui comercial conform art. 39, alin. (8) din aceeaºi lege; în acelaºi timp,
art. 8 din Convenþia de la Paris pentru protecþia proprietãþii industriale din 1883, ratificatã
de România prin Decretul nr. 1177/1968, prevede cã numele comercial va fi protejat în
toate þãrile lumii fãrã obligaþia de depunere sau înregistrare, indiferent dacã el face parte
sau nu dintr-o marcã de fabricã sau comerþ.
În oricare dintre cele douã ipoteze ale contrafacerii reclamate, sunt aplicabile
regulile operante în materia proprietãþii industriale: prioritatea la înregistrare, riscul de
confuzie derivat din identitatea sau asemãnarea numelui cu marca ºi principiul specialitãþii.
În ceea ce priveºte prioritatea de înregistrare, reclamanta opune pârâtei o marcã
anterioarã numelui comercial dobândit de aceasta în anul 2003, condiþia fiind prin urmare
îndeplinitã.
De asemenea ºi principiul specialitãþii este o regulã verificatã în cauzã, ambele pãrþi
desfãºurându-ºi activitatea parþial în acelaºi domeniu ºi parþial în domenii conexe:
producerea aparatelor de încãlzire de producere a aburului, de rãcire ºi distribuþie a apei ºi
producþia de radiatoare ºi cazane pentru încãlzire centralã, fabricarea echipamentelor de
ventilare ºi condiþionare a aerului, producerea aburului ºi apei calde ca ºi transport ºi
distribuþia aburului ºi apei calde; restul claselor se aflã într-un raport de conexitate sau
complementaritate.
Curtea a constatat, însã, cã reclamanta nu a fãcut dovada condiþiilor impuse de art.
35, lit. b) din Legea nr. 84/1998, în sensul cã intimata pârâtã foloseºte efectiv numele sãu
comercial prin aplicare pe produsele ce intrã în domeniul sãu de activitate pe documente
sau pentru publicitate, neoferind niciun indiciu instanþei care sã permitã încadrarea acestor
acte de folosinþã în dispoziþiile art. 35, alin. (3) din lege.
Ca atare, reclamanta a lipsit instanþa de mijloacele concrete de evaluare a riscului
de confuzie, deoarece chiar dacã aprecierea se face în abstract, prin raportare la
percepþia consumatorului mediu, nu înseamnã cã instanþa trebuie sã presupunã cã
intimata ºi-a utilizat numele comercial ºi sã-ºi imagineze modul în care aceasta l-a folosit.
În ceea ce priveºte acþiunea în concurenþã neloialã, concluzia Tribunalului în sensul
cã dispoziþiile art. 5 din Legea nr. 11/1991 nu pot fi analizate, este nelegalã.
Prin faptul cã Legea nr. 11/1991 incrimineazã anumite fapte ca infracþiuni de
concurenþã neloialã, aceasta nu înseamnã cã latura civilã a procesului penal este
rezolvabilã exclusiv în cadrul unei judecãþi penale.
 Înapoi la cuprins

De vreme ce aceste fapte, enumerate în art. 5 din Legea nr. 11/1991, sunt
susceptibile de a angaja cea mai gravã dintre formele rãspunderii juridice, în mod evident
ele sunt apte de a antrena rãspunderea civilã delictualã.
În speþã, însã, reclamanta nu a depus dovezi în sensul constatãrii faptei de
concurenþã neloialã de cãtre pârâtã. ªi în acest caz, era indispensabil a se dovedi
folosirea numelui comercial ºi modalitatea în care aceastã utilizare de cãtre pârâtã are loc,
astfel încât sã permitã instanþei stabilirea concluziei unei folosiri abuzive ºi de naturã a
produce confuzie cu folosirea legitimã de cãtre apelantã a propriei sale mãrci sau
obþinerea finalitãþii deturnãrii clientelei sau doar inducerea ei în eroare.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta.
1. În dezvoltarea primului motiv de recurs invocat, recurenta susþine cã instanþa de
apel a aplicat greºit legea, interpretând restrictiv noþiunea de contrafacere ºi nu a
respectat principiul opozabilitãþii unei mãrci anterioare la înregistrarea ºi, respectiv,
folosirea unui însemn cu titlu de nume comercial.
Din punct de vedere legal, orice înregistrare publicã a unui însemn trebuie sã
respecte existenþa unui drept anterior cu care ar putea intra în coliziune prin utilizarea sa
în activitatea comercialã desfãºuratã de un comerciant.
Astfel, pentru a evita conflictul cu o marcã anterioarã, orice însemn supus
înregistrãrii trebuie sã fie disponibil pentru a putea coexista cu celelalte drepturi existente.
În doctrinã se aratã cã o firmã sau o emblemã comercialã poate încãlca drepturile
asupra unei mãrci, atunci când existã identitate sau similitudine între ele de naturã a
genera confuzie. Este motivul pentru care apare prudent ca cercetarea anterioritãþii la
Oficiul Registrului Comerþului Bucureºti sã fie completatã cu o cercetare la Oficiul de Stat
pentru Invenþii ºi Mãrci.
Numele comercial are, pe lângã funcþia de identificare a comerciantului, ºi pe aceea
de raliere a clientelei. Dacã numele comercial identificã pe comerciant în mod direct, în
relaþiile sale cu clienþi ºi partenerii de afaceri, marca identificã pe comerciant prin prisma
produselor ºi serviciilor acestuia, individualizând-o în raport cu alþi comercianþi, una din
funcþiile esenþiale ale mãrcii fiind, de asemenea, ralierea clientelei.
În consecinþã, simpla înregistrare a unui nume comercial identic sau similar unei
mãrci anterior înregistrate trebuie sancþionatã cu anularea acestui nume comercial sau cu
interzicerea folosirii sale, în situaþia în care se constatã existenþa unui risc de confuzie.
Nu este, aºadar, necesarã stabilirea unor acte concrete de folosire a numelui
comercial, simpla sa înregistrare constituind deja un act de contrafacere a mãrcii
anterioare.
Aºa cum în dreptul mãrcilor reprezintã un act de contrafacere simpla depunere a
unei cereri de înregistrare a unei mãrci, ºi depunerea unei cereri de înregistrare a unui
nume comercial identic sau similar cu o marcã deja înregistratã reprezintã o contrafacere
a mãrcii.
În speþã, în mod greºit, instanþa de apel a restrâns noþiunea de contrafacere numai
la cazul folosirii concrete a unui semn identic sau similar cu marca, excluzând simpla
înregistrare a semnului din categoria actelor de contrafacere, deºi a reþinut ca fiind
îndeplinitã condiþia anterioritãþii înregistrãrii mãrcii.
 Înapoi la cuprins

În continuare, recurenta susþine cã pârâta a înregistrat numele comercial cu rea-

credinþã, sub acest aspect existând suficiente dovezi la dosarul cauzei ºi cã, de
asemenea, este întrunitã cerinþa riscului de confuzie, sens în care instanþa de apel trebuia
sã constate similaritatea semnului B&B Euroterm cu marca EURO THERM ºi sã analizeze
riscul de confuzie provocat de aceastã asemãnare.
Cum denumirea comercialã a pârâtei este similarã cu marca reclamantei, fiind în
fapt o imitaþie a acesteia, iar aproprierea ori suprapunerea domeniilor de activitate a celor
douã societãþi comerciale conduce la existenþa unui risc de confuzie, instanþa ar fi trebuit
sã admitã acþiunea ºi sã interzicã pârâtei numele comercial care aduce atingere dreptului
sãu la marcã.
2. În dezvoltarea celui de-a doilea motiv de recurs, recurenta susþine cã instanþa de
apel nu s-a pronunþat asupra recunoaºterii efectuate de pârâtã în sensul cã foloseºte în
activitatea sa comercialã semnul B&B Euroterm
În atare situaþie, nu era necesar ca instanþa de apel sã pretindã producerea unor
dovezi suplimentare, întrucât însãºi pârâta recunoaºte cã îºi foloseºte numele comercial în
activitatea sa, pentru a fi identificatã de parteneri ºi de clienþi, realizând totodatã acte de
publicitate.
Analizând decizia atacatã, Înalta Curte constatã cã primul motiv de recurs este
întemeiat, pentru urmãtoarele considerente:
Motivul pentru care Curtea de Apel a considerat cã nu poate fi admisã acþiunea
întemeiatã pe existenþa contrafacerii a fost acela cã reclamanta nu a fãcut dovada
condiþiilor impuse de art. 35, lit. b) din Legea nr. 84/1998, respectiv cã pârâta foloseºte
efectiv numele sãu comercial prin aplicare pe produsele ce intrã în domeniul sãu de
activitate, pe documente sau pentru publicitate, neoferind niciun indiciu instanþei care sã
permitã încadrarea acestor acte de folosinþã în dispoziþiile art. 35, alin. (3) din lege.
Este adevãrat cã, în cuprinsul cererii de chemare în judecatã, reclamanta a fãcut
referire la o astfel de utilizare a semnului similar cu marca sa, pe care a þinut sã o
dovedeascã ºi a indicat în drept dispoziþiile art. 35 din Legea nr. 84/1998.
Articolul 35 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 se referã la folosirea semnului identic
sau similar mãrcii „pentru produse sau servicii” identice, similare sau, dupã caz, diferite, iar
alin. (2) exemplificã actele de folosire a semnului care pot fi interzise în condiþiile alin. (1).
Chiar dacã nu se precizeazã expres, din exprimarea utilizatã de legiuitor reiese cã
actele incriminate sunt de folosire a semnului ca marcã, a cãrui funcþie specificã este
aceea de distingere a produselor sau serviciilor unui întreprinzãtor de cele ale altuia, în
timp ce numele comercial identificã întreaga activitate a unei societãþi comerciale, fãrã a
se face în mod necesar referire la bunurile sau serviciile care intrã în obiectul sãu de
activitate.
Actele la care se referã Curtea de Apel ca fiind nedovedite de cãtre reclamantã sunt
acte de folosire a semnului B&B Euroterm de cãtre pârâtã, prin aplicare pe produse sau
ambalaje ori pentru publicitate, adicã de folosire a semnului ca marcã.
Or, reclamanta a mai susþinut cã ºi folosirea semnului similar cu marca sa, ca nume
comercial, în cadrul activitãþii comerciale a pârâtei, reprezintã o încãlcare a dreptului sãu la
marcã.
 Înapoi la cuprins

De altfel, ceea a solicitat reclamanta prin petitul acþiunii a fost nu interzicerea

utilizãrii de cãtre pârâtã a semnului B&B Euroterm ca marcã, ci constatarea faptului cã
acest semn, înregistrat ca nume comercial, încalcã prin el însuºi dreptul la marcã ºi sã se
interzicã pârâtei utilizarea acestuia ca nume comercial.
Omisiunea analizãrii acestei cereri ºi, implicit, a conflictului dintre marca reclamantei
ºi numele comercial al pârâtei, a determinat admiterea recursului, cu consecinþa casãrii
deciziei ºi trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaºi Curte de Apel, deoarece, potrivit art.
314 din Codul de procedurã civilã, Înalta Curte poate hotãrî asupra fondului, în caz de
casare, numai în scopul aplicãrii corecte a legii la situaþia de fapt pe deplin stabilitã, ceea
ce nu este cazul în speþã.
3. Motivul de recurs întemeiat pe dispoziþiile art. 304, pct. 10 din Codul de
procedurã civilã nu mai era în vigoare la data pronunþãrii deciziei atacate, aºa încât nu a
putut fi analizat de instanþa de recurs, dar critica circumscrisã acestuia va fi avutã în
vedere de instanþa de trimitere, cu ocazia rejudecãrii.
 Înapoi la cuprins

Conflict între marcã ºi nume de domeniu de Internet.

Rea-credinþã la achiziþionarea numelui de domeniu.
Rãspundere civilã delictualã

Legea nr. 84/1998, art. 3,

Cod civil, art. 998, art. 1000, alin. (3)

Reaua-credinþã la înregistrarea numelui de domeniu, ce afecteazã drepturile de

proprietate intelectualã ale reclamantei, rezidã din faptul achiziþionãrii de nume de
domeniu fãrã vreo legãturã cu propriile activitãþi comerciale, identice cu marca protejatã.
Prin înregistrarea cu rea-credinþã a unui nume de domeniu identic sau similar cu
marca se sãvârºeºte un fapt juridic civil ilicit, ce aduce atingere dreptului la marcã.

Secþia civilã ºi de proprietate intelectualã,

decizia nr. 2279 din 13 martie 2007

Prin sentinþa nr. 490 din 17 mai 2005, Tribunalul Bucureºti, Secþia a IV-a civilã, a
admis acþiunea formulatã de reclamanta L. S.R.L., în sensul cã a obligat pe pârâta S.C. W.
S.R.L. sã desfiinþeze site-ul aflat pe internet la adresa „http.www.laropharm.ro” ºi la
anularea înregistrãrii numelui de domeniu sus-menþionat, hotãrârea fiind pronunþatã în
contradictoriu ºi cu pârâtul Institutul Naþional de Cercetare-Dezvoltare în Informaticã
(I.N.C.D) – registrul ROTLD.
În motivarea soluþiei adoptate, se aratã cele ce urmeazã:
Acordarea de cãtre ROTLD a dreptului de folosinþã a numelui de domeniu de
Internet „laropharm.ro” societãþii comerciale pârâte, a cauzat reclamantei un prejudiciu,
conform dispoziþiilor art. 3 din Legea nr. 84/1998, art. 998 ºi art. 1000 alin. (3) Cod civil.
Reclamanta, titularã a dreptului de marcã având aceeaºi denumire, nu poate sã-ºi
achiziþioneze un nume de domeniu de la sursã, respectiv 1.C.1. în zona „ro”, fiind lipsit de
relevanþã faptul cã aceasta poate folosi subdomeniile com.ro.
Curtea de Apel Bucureºti, Secþia a IX-a civilã ºi pentru cauze privind proprietatea
intelectualã, prin decizia nr. 92/A din 25 mai 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat
de pârâta S.C. W. S.R.L.
A reþinut instanþa de apel cã acþiunea întemeiatã pe prevederile art. 35, alin. (2) din
Legea nr. 84/1998 priveºte exclusiv conflictul dintre marcã ºi un semn distinctiv folosit ca
marcã de cãtre un comerciant.
În ceea ce priveºte conflictul dintre o marcã ºi un nume de domeniu Internet,
acþiunea este una de drept comun, temeiul de drept fiind dispoziþiile art. 998-999 din Codul
civil, rãspunderea civilã delictualã, indiferent de scopul ºi modul de folosire a site-ului,
respectiv fãrã a distinge dupã cum site-ul este unul comercial, destinat efectuãrii de acte
de comerþ, sau nu.
 Înapoi la cuprins

Prin înregistrarea cu rea-credinþã a unui nume de domeniu identic sau similar cu

marca, se sãvârºeºte un fapt juridic civil ilicit, ce aduce atingere dreptului real absolut la
marcã.
Pârâta nu a justificat niciun moment alegerea, drept radical al numelui de domeniu
al cãrui titular este, a elementului verbal arãtat, identic cu marca anterioarã, înregistratã de
cãtre reclamantã.
Prejudiciul produs titularului mãrcii constã în imposibilitatea de a-ºi înregistra
propria marcã drept nume de domeniu de Internet, cu indicarea zonei geografice unde se
aflã server-ul („ro”).
Instanþa a avut în vedere ºi prejudiciul viitor, dar cert, deoarece potenþialii
consumatori ai produselor reclamantei, în momentul în care vor dori sã afle informaþii pe
Internet, pornind de la marca verbalã, vor gãsi site-ul apelantei ºi nu pe cel al reclamantei.
Se aratã cã numele de domeniu nu este înregistrat în cadrul unei proceduri
administrative obligatorii, supusã controlului judecãtoresc, ci în baza contractului civil,
nenumit, sinalagmatic, cu titlu oneros, de adeziune, încheiat la iniþiativa solicitantului.
Contractul fiind unul de adeziune, clauzele acestuia sunt prestabilite unilateral de
R.N.C.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, care a adus urmãtoarele critici:
Instanþa de apel a fãcut o greºitã aplicare a dispoziþiilor art. 1899 din Codul civil,
care instituie prezumþia legalã a bunei-credinþe.
De altfel, reclamanta a procedat la achiziþionarea unui domeniu de Internet care sã
conþinã numele mãrcii sale, laropharm.com.ro.
Legea nu impune existenþa unui interes legitim la achiziþionarea unui domeniu de
Internet.
De asemenea, a reþinut greºit cã procedura de înregistrare a domeniului de Internet
a avut la bazã un contract civil, denumit „de adeziune”. Reclamanta nu a dovedit existenþa
unui contract civil între recurentã ºi I.N.C., deoarece achiziþionarea domeniului s-a fãcut de
la S.C. M.M. S.R.L. ºi nu de la I.C.I.
De altfel, un contract publicat pe un site Internet, susceptibil de a fi modificat de
cãtre cel ce-l afiºeazã în fiecare zi, intrã sub incidenþa prevederilor art. 953-961 din Codul
civil, fiind nul absolut.
Pentru ca un contract de adeziune sã existe este necesarã condiþia avizãrii
prealabile, conform art. 5, pct. 2 din Legea nr. 193/2000, de cãtre Oficiul pentru Protecþia
Consumatorilor, aviz ce nu existã.
Analizând hotãrârea recuratã, Înalta Curte a reþinut cã recursul este nefondat.
Revoluþia informaticã din a doua jumãtate a secolului trecut a condus la noi
posibilitãþi de comunicare, obþinere, stocare de informaþii, abilitãþi ce au impus o nouã
modalitate de a face comerþ ºi anume comerþul electronic.
Adaptându-ºi legislaþia cerinþelor moderne ale comerþului, România a adoptat o
serie de legi acoperitoare în mare parte noilor exigenþe: Legea nr. 455/2001 privind
semnãtura electronicã, Legea nr. 451/2004 privind marca temporalã, Legea nr. 365/2002
privind comerþul electronic, Legea nr. 51/2003 privind regimul juridic al contractelor la
distanþã.
 Înapoi la cuprins

Drept urmare, conceptul tradiþional de încheiere a contractului, când pãrþile

negociazã faþã în faþã, s-a modificat.
Multe dintre ofertele de contractare au la bazã un contract-tip la care aderã ori nu
consumatorul.
În cauza de faþã, contractul de achiziþionare a numelor de domeniu a fost afiºat pe
Internet. Respondentul, prin achitarea preþului contractului, a aderat la clauzele prestabilite
unilateral de ofertant.
Drept urmare, calificarea juridicã datã de Curtea de Apel contractului încheiat –
contract de adeziune – este corectã, dat fiind caracterul sãu sinalagmatic, cu titlu oneros,
nenumit.
Apãrarea recurentului în combaterea calificãrii contractului drept unul de adeziune,
în sensul cã era necesarã avizarea prealabilã a contractului de cãtre Oficiul pentru
Protecþia Consumatorilor faþã de prevederile art. 5, alin. (2) din Legea nr. 193/2000 privind
clauzele abuzive dintre contractele încheiate între comercianþi ºi consumatori, este
nefondatã.
Legea nr. 193/2000 a fost modificatã prin Legea nr. 65/2002, printre modificãri
numãrându-se ºi abrogarea alin. (2) al art. 5 prin art. I, pct. 3.
Drept urmare, neconformitatea contractului de adeziune ce atrage nulitatea lui, este
nerealã întrucât la data la care respondentul a achitat preþul serviciului – rezervarea de
nume de domeniu –, 11 martie 2002, condiþia avizãrii prealabile era abrogatã.
De altfel, natura juridicã a contractului încheiat de recurent este irelevantã în
soluþionarea obiectului pricinii: desfiinþarea site-ului aflat pe Internet la adresa
„http.www.laropharm.ro” ºi anularea înregistrãrii numelui la domeniul sus-menþionat
aparþinând recurentului, cât timp se discutã reaua ori buna-credinþã a pârâtului la
achiziþionarea numelui de domeniu din perspectiva rãspunderii civile delictuale.
În comerþul electronic, un rol cheie este jucat de sistemul numelor de domeniu,
deoarece fiecare domeniu are un nume care serveºte drept referinþã mnemonicã.
Numele de domeniu faciliteazã gãsirea locaþiilor pe Internet ºi permite
comercianþilor sã promoveze nume care sã îi identifice, sã îi distingã de alte firme ºi sã
atragã sau sã reþinã clienþi pentru produsele oferite pe piaþã.
În cauza de faþã, se constatã cã numele de domeniu „LAROPHARM” este identic
cu marca anterioarã înregistratã de reclamantã.
Recurenta nu a justificat niciun moment alegerea denumirii ce sugereazã
produse/activitãþi/servicii farmaceutice, deoarece nu o foloseºte ca marcã de comerþ sau
într-o altã manierã decât ca nume de domeniu.
Mai mult, numele de domeniu ales nu descrie vreun atribut al serviciilor oferite de
pârâtã.
De altfel, conform facturii arãtate, pârâta a achiziþionat ºi alte nume de domeniu fãrã
legãturã cu obiectul sãu de activitate: vincon-românia, praktiker etc.
Prejudiciul produs reclamantei constã, aºa cum de altfel s-a reþinut, în
imposibilitatea de a-ºi utiliza marca drept nume de domeniu de Internet, în facilitarea
comerþului electronic, cu indicarea zonei geografice „ro”.
Consumatorii/comercianþii ce navigheazã pe Internet pentru a afla informaþii legate
de produsele marcate, având ca punct de plecare marca verbalã, pentru a descoperi
 Înapoi la cuprins

numele de domeniu, ajung la recurentã ºi nu la reclamantã, obturând astfel existenþa unor

potenþiali achizitori de bunuri oferite spre vânzare de intimatã.
Reaua-credinþã la înregistrarea numelui de domeniu, ce afecteazã drepturile de
proprietate intelectualã ale reclamantei, rezidã din faptul achiziþionãrii de nume de
domeniu fãrã vreo legãturã cu propriile activitãþi comerciale, identice cu marca protejatã.
Modul în care este conceputã marca verbalã „laropharm”, semnificaþiile denumirii
alese – produse/activitãþi/servicii farmaceutice – exclud alegerea denumirii din întâmplare,
având în fapt semnificaþia cãutãrii unor nume cunoscute, astfel cum rezultã ºi din factura
ce dovedeºte încheierea contractului contestat a exista.
Pentru considerentele arãtate, reþinând cã nu sunt întrunite cerinþele motivului de
recurs prevãzut de art. 304, pct. 9 din Codul de procedurã civilã, în temeiul dispoziþiilor art.
312, alin. (1) din Codul de procedurã civilã, Curtea a respins recursul ca nefondat.
 Înapoi la cuprins

Decãderea din dreptul la marcã.

Condiþia interesului unei astfel de acþiuni

Legea nr. 84/1998, art. 3, art. 6, art. 45, art. 47

Întrucât Legea nr. 84/1998 nu defineºte noþiunea de „persoanã interesatã”,

rãmâne la aprecierea instanþei sã stabileascã, în funcþie de circumstanþele particulare
ale fiecãrei cauze, dacã persoana care intenteazã o acþiune în decãderea titularului din
dreptul la marcã are sau nu interes în promovarea acþiunii.
Astfel, existenþa unui diferend între pãrþi legat de utilizarea în activitatea
comercialã a sintagmei „OBI” ºi intenþia reclamantei de a-ºi extinde activitatea, situaþie
ce ar putea crea coliziune cu drepturile pârâtei asupra mãrcilor înregistrate, justificã
interesul în promovarea acþiunii, în sensul art. 45 alin. (1) din Legea nr. 84/1998.

Secþia civilã ºi de proprietate intelectualã,

decizia civilã nr. 2245 din 9 martie 2007

Prin cererea înregistratã la data de 3 februarie 2004, reclamanta SC O.R.I.E.

SRL a chemat în judecatã pe pârâta O.B-U. H. GMBH & CO. K.S. solicitând, în
contradictoriu ºi cu Oficiul de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci – O.S.I.M. – sã dispunã
decãderea pârâtei din drepturile conferite pe teritoriul României de înregistrarea
mãrcilor:
– „OBI” înregistratã la 6.02.1995 sub nr. 635568/21.03.1995 la Biroul
Internaþional al Proprietãþii Intelectuale de pe lângã OMPI, marcã verbalã înregistratã
pentru clasele de produse ºi servicii nr. 1, 2 ,5, 7, 8, 9, 11, 16, 17, 19, 20, 21, 24, 27 ºi
31, potrivit Clasificãrii de la Nisa, ºi care conþine ºi un element figurativ înregistrat sub
nr. 03.05.05, 25.07.20, 26.04.02, 26.04.08, 27.05.01, potrivit Clasificãrii instituite prin
Aranjamentul de la Viena, marcã protejatã ºi în România;
– „OBI” înregistratã la 28.07.1995 sub nr. 646003/20.09.1995 la Biroul
Internaþional al Proprietãþii Intelectuale de pe lângã OMPI, marcã verbalã înregistratã
pentru clasele de produse ºi servicii nr. 1, 2, 5, 6, 7, 8, 9, 11, 16, 17, 19, 20, 21, 24, 27
ºi 31, de asemenea având România þarã desemnatã pentru protecþie;
– „OBI” înregistratã la 18.05.1998 sub nr. 700415/20.08.1998 la Biroul
Internaþional al Proprietãþii Intelectuale, marcã verbalã înregistratã pentru clasele de
produse ºi servicii nr. 1, 2, 5, 6 , 7, 8, 9, 11, 16, 17, 19, 20, 21, 24, 27 ºi 31 ºi care
conþine ºi element figurativ înregistrat sub nr. 03.05.05, 27.05.01, 29.01.01, 29.01.08,
ºi având ºi culori revendicate negru, alb ºi portocaliu, marcã protejatã ºi în România.
S-a mai solicitat, de asemenea, sã se dispunã obligarea O.S.I.M. la radierea
mãrcilor menþionate din Registrul Naþional al Mãrcilor ºi obligarea primei pârâte la
suportarea cheltuielilor de judecatã ocazionate de prezenta cauzã.
 Înapoi la cuprins

Reclamanta a învederat cã cele trei mãrci, a cãror titularã este societatea

germanã, nu au fãcut obiectul unei folosiri efective nici de cãtre pârâtã ºi nici de cãtre
o altã persoanã, pe teritoriul României, o perioadã neîntreruptã de peste 5 ani.
Reclamanta a susþinut cã interesul sãu în promovarea cererii este unul legitim,
deoarece este titulara a douã mãrci înregistrate în România sub nr. 43164 din 13 iulie
2000 pentru clasa 35 – servicii import-export ºi, respectiv, nr. 45428 din 24 ianuarie
2001 pentru clasa 39 – transport (distribuþie), ambalare ºi depozitare mãrfuri, cele douã
mãrci fiind „OBI ROM IMPORT EXPORT”. Reclamanta mai aratã cã ambele mãrci cu
element figurativ, pentru care s-au revendicat ºi culorile albastru ºi orange, beneficiazã
de protecþie pe teritoriul României pentru perioada de 10 ani începând de la data
înregistrãrii lor ºi cã îºi foloseºte mãrcile înregistrate ºi intenþioneazã sã procedeze la
diversificarea atât a producþiei cât ºi a serviciilor sale, iar pentru îndeplinirea acestor
obiective, mãrcile pârâtei reprezintã un veritabil obstacol, deoarece sunt mãrci de
rezervã, ceea ce contravine reglementãrilor legale în vigoare.
Împrejurarea cã pârâta beneficiazã de protecþie pe teritoriul României pentru
mãrcile pentru care solicitã a se dispune decãderea, fãrã sã realizeze o exploatare
efectivã a acestora, deturneazã marca de la funcþia ei ºi constituie un abuz de drept,
deoarece constituie o ocupaþie nejustificatã a unui semn a cãrui protecþie este
subordonatã condiþiei folosirii.
Pârâta a susþinut cã acþiunea reclamantei este prematur formulatã în ce priveºte
marca OBI cu element figurativ înregistratã internaþional sub nr. 700415 ºi depusã spre
înregistrare la OMPI la 20 august 1998, aceasta deoarece termenul de 5 ani de
nefolosinþã a unei mãrci pentru aplicarea sancþiunii decãderii începe sã curgã nu de la
data depunerii cererii de înregistrare, ci de la data la care oficiul naþional receptor, în
cazul de faþã OSIM, a înscris în Registrul Naþional al Mãrcilor marca acceptatã spre
înregistrare ºi în România.
Pârâta a mai invocat ºi excepþia lipsei de interes a reclamantei în formularea
cererii, motivat de împrejurarea cã aceasta nu a dovedit calitatea de „persoanã
interesatã” în sensul art. 45 din Legea mãrcilor ºi al Regulii 32 din Regulament. Întrucât
este vorba de mãrci diferite, înregistrate pentru clase diferite de produse ºi servicii,
simpla afirmaþie a reclamantei cã intenþioneazã diversificarea producþiei ºi serviciilor
proprii, oferite sub marca OBI ROM IMPORT EXPORT, nu este de naturã a-i conferi
acesteia calitatea de persoanã interesatã în solicitarea decãderii reclamantei din
drepturile conferite de mãrcile sale OBI, iar o interpretare contrarã ar însemna
transformarea condiþiei interesului, impusã de art. 45 din lege, într-o condiþie iluzorie,
fãrã substanþã, situaþie în care orice persoanã ar dobândi automat calitatea de persoanã
interesatã ºi ar îndeplini astfel condiþia interesului procesual, prevãzutã de text.
Prin sentinþa civilã nr. 110, din 14 februarie 2005, Tribunalul Bucureºti, secþia a
V-a civilã, a respins ca nefondatã excepþia prematuritãþii acþiunii invocatã de pârâtã în
legãturã cu marca „OBI” înregistratã în anul 1998, a admis excepþia lipsei de interes a
reclamantei în formularea cererii ºi a respins acþiunea în temeiul acestei excepþii.
 Înapoi la cuprins

Pentru a pronunþa aceastã sentinþã, tribunalul a reþinut cã data de la care se

calculeazã termenul de 5 ani de nefolosinþã a mãrcii nu este data la care O.S.I.M. a
înscris marca în Registrul Naþional al Mãrcilor, ci data de la care marca beneficiazã de
protecþie pe teritoriul României. Din adresele comunicate de O.S.I.M. ºi extrasele privind
mãrcile pârâtei a rezultat cã marca „OBI” cu nr. 700415 a dobândit protecþie în România
ca urmare a înregistrãrii internaþionale a acesteia, în conformitate cu Aranjamentul de
la Madrid.
În conformitate cu art. 4 al Aranjamentului de la Madrid privind înregistrarea
internaþionalã a mãrcilor, ratificat de România prin Decretul nr. 1176/1968, cu începere
de la înregistrarea fãcutã la Biroul Internaþional al Proprietãþii Intelectuale potrivit art. 3,
protecþia mãrcii în fiecare dintre þãrile contractante interesate va fi aceeaºi ca în cazul
în care marca ar fi depusã direct în þara respectivã.
Ca atare, s-a apreciat cã data la care cererea de înregistrare a mãrcii a fost
depusã la Biroul Internaþional al Proprietãþii Intelectuale este data de la care marca
respectivã beneficiazã de protecþie pe teritoriul României, astfel cã excepþia invocatã
de pârâtã s-a înlãturat ca nefondatã.
Referitor la excepþia lipsei de interes a reclamantei în promovarea cererii,
tribunalul a reþinut, potrivit art. 45 lit. a) din Legea nr. 84/1998, cã cererea de decãdere
a titularului din drepturile conferite de marcã poate fi formulatã de orice persoanã
interesatã, situaþie în care reclamanta trebuie sã justifice un interes pentru promovarea
prezentei cereri, în lipsa acestuia nejustificându-se scopul judecãþii, respectiv profitul
moral sau material pe care partea îl urmãreºte în judecatã.
Interesul, fiind o condiþie de exerciþiu a acþiunii civile, trebuie sã fie legitim, nãscut,
actual, direct ºi personal, prima instanþã apreciind cã cerinþa interesului trebuie
examinatã în cauza de faþã în raport de particularitãþile domeniului protecþiei mãrcilor.
Tribunalul a considerat, în raport de justificarea prezentatã de reclamantã în
motivarea cererii de chemare în judecatã, cã aceasta nu are calitatea de persoanã
interesatã pentru a solicita decãderea pârâtei din drepturile conferite de mãrcile sale
„OBI”.
Nu au putut fi reþinute susþinerile reclamantei în sensul intenþiei de diversificare
a producþiei ºi serviciilor sale, deoarece faþã de probele cauzei, aceasta a fost apreciatã
drept o simplã declaraþie de intenþie în condiþiile în care nu s-a dovedit fie începerea
unor atare activitãþi de dezvoltare a producþiei ºi serviciilor sale, fie mãcar adoptarea
unei decizii în acest sens, constând în planuri de strategie sau proiecte de investiþii ale
organelor sale de conducere.
În al doilea rând, prima instanþã a reþinut, de asemenea, cã reclamanta nu a
indicat nici acele produse pe care intenþioneazã sã le fabrice, comercializeze etc., sau
serviciile pe care doreºte sã le presteze, precizare ce era necesarã în vederea stabilirii
identitãþii sau similaritãþii cu cele pentru care pârâta ºi-a înregistrat mãrcile OBI. S-a
constatat sub acest aspect, cã mãrcile deþinute de reclamantã îi asigurã acesteia o
protecþie doar pentru o categorie redusã de servicii în cadrul claselor 35 ºi 39, pe când
mãrcile înregistrate de pârâtã îi conferã societãþii germane o protecþie pentru o
 Înapoi la cuprins

multitudine de produse sau servicii din clasele 1, 2, 5, 6, 7, 8, 9, 11, 16, 17, 19, 20, 21,
24, 27 ºi 31.
Declaraþia de intenþie a reclamantei, în sensul anterior redat, nu a putut fi validatã
de prima instanþã pentru aceea cã s-ar ajunge la situaþia recunoaºterii unor efecte
juridice valabile unei manifestãri de voinþã unilaterale, în dauna unor terþi.
S-a apreciat, de asemenea, cã în categoria persoanelor interesate intrã ºi
concurenþii, dar în cauza dedusã judecãþii nicio probã administratã nu poate conduce
la concluzia cã cele douã pãrþi ar fi concurenþi comerciali, în condiþiile în care mãrcile
înregistrate de fiecare dintre ele se referã la produse ºi servicii diferite, ºi pe care fiecare
le exploateazã în propria activitate comercialã.
Prima instanþã a reþinut cã, pentru a putea introduce o acþiune în decãderea
drepturilor conferite de marcã, nu este absolut necesar a se face dovada privind
demararea, de cãtre reclamantã, a procedurii de înregistrare la O.S.I.M. a unei mãrci
identice sau similare ºi care ar putea fi eventual refuzatã tocmai pentru existenþa mãrcii
a cãrei decãdere se solicitã. Dar, în lipsa începerii unei astfel de proceduri, s-a
considerat cã trebuie produse dovezi certe privind interesul legitim urmãrit de
reclamantã în promovarea acþiunii în decãdere, respectiv dovezi privind seriozitatea
intenþiei ºi de diversificare a produselor ºi serviciilor.
S-a concluzionat cã în lipsa unor astfel de probe, reclamanta nu poate urmãri un
alt scop decât acela de a-ºi apropria o marcã fie în scopul blocãrii acesteia, fie în scop
speculativ. Relativ la scopul blocãrii mãrcii, acesta nu poate fi considerat drept unul
legitim, însã în ce priveºte urmãrirea unui scop speculativ, aceasta nu poate fi apreciatã
întotdeauna contrarã legii sau bunelor moravuri.
În aceastã situaþie, prima instanþã a considerat cã reclamanta ar fi justificat un
interes legitim în acþiunea în decãdere dacã ar fi fãcut dovada cã în obiectul sãu de
activitate ar intra ºi comerþul de mãrci.
Tribunalul a concluzionat cã, deºi reclamanta nu a indicat ce marcã ar dori sã
înregistreze în viitor pentru produsele sau serviciile pe care le va dezvolta, singura
concluzie rezonabilã ar fi aceea cã va dori sã-ºi înregistreze aceeaºi marcã pe care o
foloseºte deja, ºi anume „OBI ROM IMPORT EXPORT”.
Prin decizia civilã nr. 51/A din 20 aprilie 2006, Curtea de Apel Bucureºti, secþia
a IX-a civilã, ºi pentru cauze privind proprietatea intelectualã, a respins ca nefondat
apelul declarat de reclamantã.
Pentru a pronunþa aceastã decizie, Curtea de Apel a avut în vedere urmãtoarele:
În aprecierea interesului reclamantei în promovarea cererii de decãdere a pârâtei
din cele trei mãrci „OBI” înregistrate internaþional ºi cu þarã desemnatã ºi România,
tribunalul a indicat în mod riguros probele prin care reclamanta putea sã justifice
solicitarea de decãdere a pârâtei din drepturile conferite de mãrcile „OBI” pentru care
opune protecþie ºi în România.
În aceste condiþii, în mãsura în care obiectul de activitate îi permitea – obiect de
activitate foarte vast, de altfel – ºi având în vedere cã în extrasul din Registrul
Comerþului din 18 martie 2003 reclamanta apare înregistratã cu domeniul principal de
 Înapoi la cuprins

activitate „comerþul cu ridicata al bunurilor de consum, altele decât cele alimentare”,

aceasta trebuia a face dovada cel puþin a unei intenþii serioase, ferme, credibile ºi
convingãtoare, de extindere a activitãþii sale concrete într-o zonã care sã se suprapunã
cu produsele ºi serviciile pentru care intimata beneficiazã de protecþie ºi în România.
Conceptul de marcã de rezervã îl foloseºte însãºi apelanta, în formularea
criticilor în corelaþie cu noþiunea de obstacol, ceea ce presupune cã apelanta
reclamantã, datoritã existenþei protecþiei mãrcilor intimatei, este stânjenitã, împiedicatã
în activitatea sa.
Este motivul pentru care legiuitorul a pus la îndemâna celor interesaþi un remediu
de eliminare a drepturilor arogate de un titular prin înregistrarea unei astfel de mãrci ºi
pentru care protecþia obþinutã nu are conþinut, situaþie în care funcþiile mãrcii sunt
anulate; acest remediu este, într-adevãr, cum corect susþine ºi apelanta, acþiunea în
decãdere.
Curtea a constatat însã cã reclamanta a invocat eronat dispoziþiile art. 47 din
Legea nr. 84/1998 în ce priveºte sarcina probei interesului în promovarea unei astfel de
cereri, deoarece norma citatã are un obiect precis determinat ca sarcinã a probei ce
incumbã pârâtului într-o acþiune în decãdere, ºi anume: folosirea mãrcii.
Fiind o derogare de la regulile procesuale privind sarcina probei (art. 1169 C.civ.)
cu raþiuni evidente, þinând de imposibilitatea dovedirii de cãtre reclamant a unui fapt
negativ (nefolosirea efectivã a mãrcii o perioadã de 5 ani) ºi aplicarea regulii dovedirii
faptului pozitiv vecin ºi conex, restul dispoziþiilor procedurale sunt cele ale dreptului
comun, care dispun cã reclamantul, pe lângã celelalte elemente ale acþiunii civile, este
cel care trebuie sã justifice interesul în declanºarea procedurii judiciare.
Pe de altã parte, dispoziþiile art. 47 din Legea nr. 84/1998, stabilind în sarcina
titularului mãrcii dovada folosirii ei, vizeazã în mod evident fondul cauzei, în timp ce
excepþiile procesuale (fie de procedurã, fie de fond) se cerceteazã cu prioritate conform
art. 137 alin. (1) C.proc.civ.
A doua criticã vizeazã nesupunerea dezbaterii pãrþilor de cãtre instanþã a
necesitãþii administrãrii de probe noi.
Excepþia lipsei de interes a fost invocatã de pârâtã în faþa instanþei de fond, prin
cerere scrisã, depusã la dosar în ºedinþa publicã din 16 decembrie 2004, datã dupã
care în cauzã au mai fost acordate alte douã amânãri pânã la dezbaterea fondului
pricinii, astfel cã reclamanta, în cunoºtinþã de cauzã, a avut posibilitatea pregãtirii
apãrãrii ºi asupra acestei excepþii.
Rolul activ al instanþei nu poate sã anihileze principiul disponibilitãþii pãrþilor, iar
acesta nu presupune ºi indicarea obiectului probei în ce priveºte o excepþie opusã de
partea adversã.
În plus, aºa cum deja s-a arãtat, în apel reclamanta avea posibilitatea completãrii
probatoriului, probe care de altfel au fost admise cu acest obiectiv: justificarea
interesului în formularea acþiunii.
Curtea de Apel a constatat cã înscrisurile noi, depuse la dosar în apel, nu sunt
de naturã a justifica interesul reclamantei în cererea de decãdere a titularei mãrcilor
 Înapoi la cuprins

OBI, în mãsura în care nu vizeazã aspectele reþinute de tribunal ca prezentând

importanþã din aceastã perspectivã.
Astfel, înscrisurile produse în apel de reclamantã fac dovada obiectului de
activitate al apelantei ºi a unei intense corespondenþe comerciale pe care a purtat-o cu
reprezentanþii intimatei pe durata a doi ani ºi având ca element declanºator notificarea
adresatã intimatei prin mandatarul sãu în þarã cu privire la presupuse acte de
contrafacere, imputate apelantei ºi decurgând din folosirea neautorizatã a mãrcii OBI,
contrafacere reclamatã ºi pentru numele comercial al apelantei.
Din aceastã corespondenþã rezultã cã pãrþile nu au ajuns la o soluþionare
amiabilã, iar apelanta însãºi ºi-a exprimat disponibilitatea schimbãrii numelui sãu
comercial în schimbul unei compensaþii ºi, în plus, între pãrþi a fost antamatã problema
identitãþii sau similaritãþii de produse ºi servicii ale celor douã pãrþi, pentru a se
determina dacã se contureazã un veritabil conflict între ele.
În promovarea unei cereri de decãdere a titularului din drepturile conferite de
marca sa înregistratã, reclamantul trebuie sã urmãreascã un scop, un folos practic prin
formularea acelei cereri ºi câtã vreme aceasta nu ºi l-a dezvãluit fãrã echivoc în faþa
primei instanþe în motivarea cererii de chemare în judecatã ºi nici ulterior, prin probele
administrate, tribunalul a recurs în mod just la prezumþia corectã, aceea cã reclamanta
intenþioneazã sã-ºi înregistreze marca „OBI” sau sã-ºi extindã propria protecþie ºi pentru
alte clase decât cele pentru care deþine certificatele de înregistrare.
Or, în lipsa unei probe pertinente sub acest aspect, dispoziþiile art. 1203 Cod civil
permit instanþei sã recurgã la prezumþia judiciarã.
Interesul reclamantei nu poate fi unul general, indeterminat „legat de domeniul
protecþiei mãrcilor”, astfel cum susþine prin motivele de apel, iar potenþiala coliziune
specificã acestui domeniu cu pârâta, datoratã numelui sãu comercial care include
cuvântul „OBI”, nu sunt împrejurãri de naturã a susþine nici caracterul personal al
interesului ºi nici pe acela legitim.
Referitor la încercarea pârâtei de a-ºi rezerva la Oficiul Registrului Comerþului
un nume comercial în limitele teritoriale ale efectelor mãrcilor deþinute, nu este o
împrejurare în sprijinul legitimitãþii interesului reclamantei în introducerea acþiunii în
decãdere, deoarece, înainte de a se opune eventuala înregistrare a numelui comercial
al pârâtei în România, aceasta este în mãsurã sã se prevaleze de drepturile sale
exclusive decurgând din înregistrarea internaþionalã a mãrcilor „OBI”, chestiunile fiind
distincte ºi fãrã conexitate, cu condiþia interesului reclamantei în acþiunea în decãdere.
În caz contrar, ar însemna sã se valideze ideea cã, dacã pârâta ar fi decãzutã
din drepturile cu privire la marcã, acesta ar fi motivul determinant în refuzul înregistrãrii
numelui sãu comercial în România, în condiþiile Legii nr. 26/1990, iar nu motivele de
refuz distinct, prevãzute de acest act normativ.
Natura interesului titularului cererii de chemare în judecatã într-o acþiune în
decãdere nu este diferitã de aceea a oricãrei acþiuni civile, numai cã în verificarea lui,
circumstanþierile acestuia þinând de cauza dreptului sau cererii de chemare în judecatã
(causa debendi) sunt elemente de fapt, care ºi în domeniul dreptului de proprietate
 Înapoi la cuprins

intelectualã îmbracã în mod necesar forma unor elemente concrete în care se

obiectiveazã.
Folosirea efectivã a mãrcilor pe teritoriul României este, într-adevãr, o condiþie
legalã în aceastã materie (de vreme ce legiuitorul a stabilit o sancþiune pentru ipoteza
contrarã – decãderea), iar raþiunile acestei reglementãri sunt cele corect enunþate de
reclamantã (abandonarea mãrcii de cãtre titular sau o marcã de rezervã), însã când prin
lege s-a statuat cã orice persoanã interesatã poate cere decãderea titularului pasiv al
unei mãrci din drepturile obþinute prin înregistrare, nu s-a avut în vedere un interes
public al clarificãrii situaþiei juridice a mãrcilor, pentru cã atunci ar fi fost suficient sã se
statueze cã orice persoanã poate cere decãderea.
Raþiunea legii transpare cu uºurinþã în aceea de a se pune la îndemâna terþilor
pentru care marca respectivã prezintã un interes oarecare ºi pe care intenþioneazã sã
ºi-o apropieze într-o formã identicã sau similarã, un instrument eficient, legal ºi viabil,
de a face respectiva marcã disponibilã, pentru ca la solicitarea propriei înregistrãri
(pentru produse identice sau similare) sã nu i se opunã aceastã anterioritate conform
art. 6 lit. a)-c) din Legea nr. 84/1998.
Interesul în promovarea unei astfel de cereri în mod necesar trebuie sã aibã
toate însuºirile interesului pentru formularea oricãrei acþiuni civile: sã fie legitim,
personal, nãscut ºi actual.
Interesul nu poate fi considerat ca legitim numai prin aceea cã apelanta
urmãreºte clarificarea statutului juridic al mãrcilor intimatei, pentru cã ar însemna cã se
ajunge la calificarea acþiunii în decãdere drept o acþiune publicã sau drept un instrument
pentru epurarea Registrului Naþional al Mãrcilor de mãrcile inactive, la îndemâna
oricãrei persoane.
Or, aºa cum susþine ºi apelanta, existenþa unei mãrci înregistrate constituie un
impediment (în sensul anterioritãþii) pentru cererile de înregistrare formulate ulterior, dar
numai pentru un semn identic sau similar, dar ºi pentru produse identice sau similare
ºi nu pentru orice persoanã care solicitã protecþia unei semn oarecare ca marcã, fãrã
legãturã cu cea pentru care se solicitã sancþiunea decãderii, ceea ce contureazã
caracterul personal ºi direct al interesului unei astfel de cereri.
De asemenea, interesul apelantei reclamante nu este nici nãscut ºi actual, ºi nici
nu rezultã concluzia contrarã, în sensul îndeplinirii acestei condiþii la momentul verificãrii
condiþiei obiective a nefolosirii efective a mãrcilor intimatei o perioadã neîntreruptã de
5 ani, cum se susþine prin motivele de apel.
Însuºirea interesului de a fi nãscut ºi actual presupune cã folosul practic, urmãrit
de reclamantã prin iniþierea acþiunii în decãdere, trebuie sã fie imediat ºi nu virtual, ºi
în niciun caz el nu poate consta în simpla recompensã moralã a unei eventuale radieri
a unei mãrci de rezervã din Registrul Naþional al Mãrcilor.
În plus, interesul sãu este cu atât mai îndepãrtat în prezent cu cât intimata a
procedat ºi la înregistrarea naþionalã a mãrcii OBI potrivit certificatului depus în apel,
beneficiind de protecþie în temeiul acestui titlu din 3 septembrie 2003, moment ce se
situeazã anterior promovãrii acþiunii – 3 februarie 2004, astfel încât nu poate fi apreciatã
aceastã înregistrare ca realizatã pro causa.
 Înapoi la cuprins

Se constatã cã greºit pretinde reclamanta cã tribunalul a denaturat specificul

acþiunii în decãdere prin analiza unor condiþii proprii acþiunii în contrafacere, stabilind
eronat cã reclamanta nu a indicat acele produse pe care intenþioneazã sã le fabrice sau
serviciile cu care doreºte sã-ºi diversifice activitatea.
Este necesarã, din perspectiva verificãrii condiþiilor interesului, o atare precizare,
dat fiind principiul specialitãþii mãrcilor, în sensul cã protecþia unei mãrci înregistrate ºi
drepturile exclusive pe care le naºte nu depãºesc sfera produselor identice ºi similare,
ºi poate fi opusã numai semnelor identice ºi similare (excluzând mãrcile de renume ca
mãrci înregistrate ºi, evident, mãrcile notorii, care se bucurã de protecþie independent
de condiþia înregistrãrii, ºi cu atât mai mult pe cele celebre).
Aºa fiind, enunþarea acestei cerinþe în sentinþa apelatã nu este inutilã, fiind o
condiþie indispensabil de analizat, iar identitatea sau similaritatea semnelor, ca ºi acelea
ale produselor ºi serviciilor, nu este proprie numai acþiunii în contrafacere, ci ºi celei în
decãdere.
Tribunalul nu a subordonat calitãþii de reclamant într-o cerere în decãdere
exclusiv cea de concurent a pârâtei în argumentarea lipsei de interes în formularea
cererii, ci, în categoria persoanelor interesate într-o atare solicitare, a admis cã intrã ºi
concurenþii, dupã cum pot justifica un interes legitim ºi solicitanþii înregistrãrii unui semn
identic sau similar pentru produse identice sau similare ºi care au întreprins mãsuri de
investiþii, de dezvoltare, de publicitate etc., pentru promovarea produsului sau serviciilor
pe care doresc sã le marcheze cu semnul respectiv sau chiar au folosit deja acel semn
respectiv ca marcã la data cererii de înregistrare.
Cum însãºi reclamanta susþine cã serviciile sale pentru care deþine cele douã
mãrci înregistrate sunt diferite de produsele ºi serviciile intimatei pentru care beneficiazã
de protecþia mãrcilor OBI, Curtea de Apel a concluzionat cã interesul sãu de a obþine
decãderea acesteia din drepturile conferite de înregistrarea internaþionalã pentru care
România este þarã desemnatã, conform Aranjamentului de la Madrid (înregistrarea
naþionalã nefãcând obiectul cererii), nu se verificã în cauzã.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta.
Se aratã cã instanþa de apel a încãlcat ºi a aplicat greºit dispoziþiile art. 45, art.
47 ºi art. 3 din Legea nr. 84/1998.
În opinia recurentei, pot avea interes sã introducã o acþiune în decãdere din
drepturile conferite de marcã nu numai concurenþii titularului mãrcii, ci ºi alte persoane
care doresc sã aibã o marcã mai puternicã, mai pronunþatã distinctiv sau care doresc
sã-ºi diversifice producþia sau serviciile. Aceasta nu înseamnã însã cã reclamanta a
înþeles sã invoce doar un interes general în promovarea acþiunii, aºa cum greºit s-a
reþinut de cãtre instanþa de apel.
Astfel, reclamanta a susþinut cã se impune clarificarea statutului juridic al mãrcii
pârâtei, în legãturã cu care se cere verificarea în justiþie a duratei ºi efectivitãþii folosirii
acesteia, doar pentru a justifica legitimitatea interesului urmãrit de reclamantã.
Instanþa de apel nu a dat semnificaþia cuvenitã potenþialei coliziuni dintre mãrcile
ºi numele comercial ale reclamantei, care includ cuvântul OBI, ºi cele ale pârâtei, care
 Înapoi la cuprins

conþin acelaºi cuvânt, în mãsurã sã justifice calitatea de persoanã interesatã din

perspectiva art. 45 alin. (1) lit. a) al Legii nr. 84/1998.
Chestiunea aprecierii interesului este legatã de existenþa unor indici minimali care
sã-l releve ºi nu a unor indici precis determinaþi, atâta vreme cât aceºtia nu sunt
determinaþi de lege.
Recurenta susþine cã, în afarã de existenþa acestor indici minimali, a probat chiar
coliziunea efectivã dintre drepturile sale ºi cele ale pârâtei, prin aceea cã pârâta a
încercat sã rezerve la Oficiul Registrului Comerþului numele sãu comercial OBI pe
teritoriul României, ceea ce i-a perturbat reclamantei folosirea drepturilor asupra
propriilor mãrci OBI.
Reclamanta mai aratã cã în mod greºit a reþinut instanþa de apel cã interesul sãu
nu este nãscut ºi actual, în contradicþie cu dispoziþiile art. 45 lit. a) ºi art. 47 din Legea
nr. 84/1998.
Astfel, potrivit art. 47 din Legea nr. 84/1998, dovada folosirii mãrcii incumbã
titularului acesteia, iar potrivit art. 45 alin. (1) lit. a) din lege, titularul este cel care trebuie
sã facã dovada existenþei unor „motive justificate” pentru care marca nu a fãcut obiectul
unei folosiri efective în conformitate cu cerinþele legii. De asemenea, art. 3 alin. (1) lit.
a) din lege prevede cã marca este protejatã legal numai în mãsura în care aceasta
îndeplineºte funcþia de a servi la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane
fizice sau juridice de cele aparþinând altor persoane.
Ca ºi prima instanþã, ºi Curtea de Apel a stabilit în mod greºit cã, pentru a se
putea considera cã interesul promovãrii acþiunii este direct ºi personal, trebuie ca
acþiunea sã fie formulatã de cãtre o persoanã care a încercat sã înregistreze un semn
identic sau similar, dar ºi pentru produse identice sau similare.
O asemenea interpretare adaugã la lege, deoarece art. 45 al Legii nr. 84/1998
nu impune nicio condiþie referitoare la existenþa similaritãþii sau a identitãþii semnelor
aparþinând unor titulari diferiþi ºi nici a similaritãþii ori identitãþii produselor sau serviciilor
pentru care au fost înregistrate.
Recursul a fost considerat fondat.
Conform art. 45 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998 – în temeiul cãruia a fost
intentatã acþiunea reclamantei – orice persoanã interesatã poate solicita, oricând în
cursul duratei de protecþie a mãrcii, decãderea titularului din drepturile conferite de
marcã dacã, fãrã motive justificate, marca nu a fãcut obiectul unei folosiri efective pe
teritoriul României într-o perioadã neîntreruptã de 5 ani, pentru produsele sau serviciile
pentru care a fost înregistratã.
Legea nu defineºte ce se înþelege prin „persoanã interesatã”, ceea ce înseamnã
cã rãmâne la aprecierea instanþei sã stabileascã, în funcþie de circumstanþele particulare
ale fiecãrei cauze, dacã persoana care intenteazã o acþiune în decãderea titularului din
dreptul la marcã are sau nu interes promovarea acþiunii.
De asemenea, nu existã nicio raþiune pentru care, în cazul unei atare acþiuni,
instanþa sã nu verifice aceastã condiþie de exerciþiu, specificã oricãrei acþiuni civile, prin
prisma criteriilor conform cãrora interesul trebuie sã fie direct, personal, legitim, nãscut
ºi actual.
 Înapoi la cuprins

În speþã, s-a reþinut ca situaþie de fapt cã:

Atât reclamanta, cât ºi pârâta sunt societãþi comerciale, care au în componenþa
numelui comercial sintagma „OBI” ºi care au înregistrate mãrci ce conþin aceeaºi
sintagmã.
Mãrcile reclamantei sunt înregistrate pentru clasele 35 ºi 39, în timp ce mãrcile
pârâtei sunt înregistrate pentru clasele 1, 2, 5, 6, 8, 9, 11, 16, 17, 19, 20, 27 ºi 31 ale
Clasificãrii de la Nisa.
S-a mai reþinut cã înscrisurile produse în apel de reclamantã fac dovada
obiectului sãu de activitate, dar ºi a unei intense corespondenþe comerciale pe care a
purtat-o cu reprezentanþii pârâtei pe durata a doi ani ºi având ca element declanºator
notificarea adresatã de pârâtã prin mandatarul sãu în þarã, cu privire la presupuse acte
de contrafacere, imputate reclamantei ca decurgând din folosirea neautorizatã a mãrcii
„OBI”, contrafacere reclamatã ºi pentru numele comercial al reclamantei.
Din aceastã corespondenþã s-a reþinut de cãtre instanþa de apel cã pãrþile nu au
ajuns la o soluþionare amiabilã a diferendului ºi cã reclamanta însãºi ºi-a exprimat
disponibilitatea schimbãrii numelui sãu comercial în schimbul unei compensaþii; în plus,
între pãrþi a fost antamatã problema identitãþii sau similaritãþii de produse ºi servicii ale
celor douã pãrþi pentru a se determina dacã se contureazã un veritabil conflict între ele.
Înalta Curte constatã cã utilizarea de cãtre ambele pãrþi litigante a sintagmei
„OBI” în activitatea lor comercialã a creat deja cel puþin perspectivele unui conflict,
pentru evitarea ori înlãturarea cãruia o soluþie întrevãzutã de reclamantã ºi prevãzutã
de lege este aceea de a solicita decãderea pârâtei din drepturile conferite de mãrcile
sale, pe considerentul cã aceasta nu le-a folosit efectiv timp de 5 ani, în temeiul art. 45
alin. (1) lit. a).
Pe de altã parte, în justificarea interesului promovãrii acþiunii reclamanta a
învederat ºi intenþia sa de a-ºi extinde activitatea comercialã cu privire ºi la alte produse
sau servicii decât cele pentru care are deja înregistrate mãrcile „OBI ROM IMPORT
EXPORT”.
Instanþa a prezumat, iar reclamanta nu a contrazis acest lucru, cã o atare
extindere s-ar urmãri a fi fãcutã sub aceleaºi semn; or, înregistrarea mãrcilor pârâtei
pentru un mare numãr de clase de produse sau servicii reprezintã un impediment.
Sub acest aspect însã, tribunalul a reþinut, iar Curtea de Apel a împãrtãºit acest
punct de vedere, cã afirmarea unei simple intenþii nu este suficientã, câtã vreme
reclamanta nu produce dovezi concrete din care sã reiasã cã a iniþiat demersuri pentru
extinderea activitãþii, iar produsele sau serviciile vizate de extindere sunt identice sau
similare cu cele pentru care sunt înregistrate mãrcile pârâtei.
Astfel, s-a arãtat în decizia recuratã cã pot justifica un interes legitim ºi solicitanþii
înregistrãrii unui semn identic sau similar pentru produse identice sau similare ºi care
au întreprins mãsuri de investiþii, de dezvoltare, de publicitate etc., pentru promovarea
produselor sau serviciilor pe care doresc sã le marcheze cu semnul respectiv sau chiar
au folosit deja acel semn respectiv ca marcã la data cererii de înregistrare.
 Înapoi la cuprins

Desigur cã persoanele aflate într-o atare situaþie justificã interesul de a obþine

decãderea concurentului din dreptul asupra mãrcilor înregistrate, dar nefolosite, care
nu fac decât cã blocheze propria extindere, numai cã dovedirea unei atare situaþii de
fapt nu poate fi transformatã într-o condiþie sine qua non a intentãrii acþiunii în decãdere,
deoarece ar fi lipsitã de suport legal.
Astfel, a pretinde reclamantei ca, înainte chiar de a intenta acþiunea în decãdere,
sã iniþieze mai întâi o extindere a activitãþii comerciale pentru produse sau servicii
identice sau similare cu cele protejate de mãrcile pârâtei – „OBI”, verbale sau combinate
– pe care sã le marcheze cu un semn similar – OBI ROM IMPORT EXPORT combinat
– înseamnã a-i pretinde sã se hazardeze într-un demers posibil ilicit, prin încãlcarea
drepturilor pe care, pânã la un eventual succes al acþiunii în decãdere, pârâta le deþine
exclusiv asupra mãrcilor sale.
Acestea sunt considerentele pentru care, în raport de situaþia de fapt reþinutã –
aceea a existenþei unui diferend între pãrþi legat de utilizarea în activitatea comercialã
a sintagmei „OBI” ºi a intenþiei afirmate de reclamantã privitoare la extinderea activitãþii
ce ar putea crea coliziune cu drepturile pârâtei asupra mãrcilor înregistrate – Curtea de
Apel trebuia sã constate cã reclamanta justificã interesul în promovarea acþiunii, în
sensul art. 45 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 ºi sã respingã excepþia ridicatã de pârâtã.
În ceea ce priveºte pretinsa aplicare greºitã a dispoziþiilor art. 47 ºi art. 3 din
Legea nr. 84/1998, criticile sunt nefondate.
În mod corect a stabilit Curtea de Apel cã dispoziþiile referitoare la sarcina probei
cuprinse în art. 47 din Legea nr. 84/1998 se referã strict la dovedirea folosirii mãrcii, în
considerarea faptului cã nu se poate pretinde reclamantei sã facã dovada unui fapt
negativ, respectiv cel al nefolosirii mãrcii.
Referitor la interesul promovãrii acþiunii, sarcina probei nu poate plasatã pârâtei,
în acest caz aplicându-se regula prevãzutã de art. 1169 C.civ.
De asemenea, nu poate fi împãrtãºitã opinia reclamantei, conform cãreia
interesul promovãrii acþiunii rezultã chiar din faptul cã legea sancþioneazã nefolosirea
mãrcii de cãtre titular, din moment ce protecþia mãrcii este condiþionatã la art. 3 al legii
de îndeplinirea funcþiei de a distinge produsele sau serviciile unei persoane de ale
alteia.
Folosirea sau nefolosirea mãrcii pe durata prevãzutã de art. 45 alin. (1) lit. a)
reprezintã o chestiune care þine de fondul cauzei, iar analiza acestui aspect este
ulterioarã celei privitoare la condiþia ca persoana care reclamã nefolosirea mãrcii sã
aibã, potrivit aceluiaºi text de lege, calitatea de „persoanã interesatã”.
Cum însã Înalta Curte a constatat cã reclamanta justificã interesul în promovarea
acþiunii, în baza art. 304 pct. 9, art. 312 alin. (5) ºi art. 297 alin. (1) C.proc.civ. a admis
recursul, a casat decizia, a admis apelul, a desfiinþat sentinþa ºi a trimis cauza spre
rejudecare la aceeaºi instanþã.
 Înapoi la cuprins

Element verbal descriptiv în componenþa mãrcii.

Incertitudinea întinderii protecþiei.

Legea nr. 84/1998, art. 5, lit. b)

HG nr. 833/1998, Regula 17, pct. 4

Potrivit dispoziþiilor art. 5, lit. b) din Legea nr. 84/1998 privind mãrcile ºi indicaþiile
geografice, sunt excluse de la protecþie ºi nu pot fi înregistrate mãrcile care sunt lipsite de
caracter distinctiv.
Dacã marca include ºi un element lispit de distinctivitate, spre exemplu un element
verbal descriptiv, drepturile exclusive obþinute prin înregistrare nu se pot extinde ºi asupra
acelui element, existând dubii în ceea ce priveºte întinderea protecþiei.
În aceste condiþii, potrivit Regulii 17, pct. 4 din HG nr. 833/1998 care reprezintã
Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998 privind mãrcile ºi indicaþiile geografice,
solcitantul va declara cã nu invocã drepturi exclusive asupra elementului care aduce
incertitudine asupra întinderii protecþiei.
La data de 02.06.2005 P.T., societate comercialã turcã, a depus spre înregistrare
marca internaþionalã combinatã PERSAN, pentru produse din clasa 24.
În faza de examinare de fond a cererii, O.S.I.M. a constatat cã elementul verbal
PERSAN are caracter descriptiv faþã de produsele specificate în cerere (covoare, þesãturi),
astfel cã, potrivit Regulii 17, pct. 4 din HG nr. 833/1998, s-a cerut solicitantului sã depunã
o declaraþie de nerevendicare a unui drept exclusiv asupra elementului verbal PERSAN.
Deoarece solicitantul nu a formulat aceastã declaraþie în termenul legal,
examinarea de fond a cererii s-a finalizat cu o Decizie de respingere la înregistrare a
mãrcii PERSAN pe teritoriul României, potrivit prevederilor Regulii 17, pct. 5 din HG nr.
833/1998.
Împotriva acestei decizii de respingere, P.T. a formulat contestaþie, ºi totodatã a
depus ºi declaraþia cã nu invocã un drept exclusiv asupra elementului verbal PERSAN.
În aceste condiþii, reþinând cã motivul pentru care a fost refuzatã la înregistrare
marca internaþionalã PERSAN nu mai subzistã, Comisia de reexaminare mãrci a decis
admiterea contestaþiei ºi continuarea procedurii de înregistrare a mãrcii.
Aceastã hotãrâre a rãmas definitivã ºi irevocabilã prin neapelare.
 Înapoi la cuprins

Înregistrare internaþionalã. Semn similar cu marca. Produse

identice. Risc de confuzie

Legea nr. 84/1998, art. 65, art. 66 din

Legea nr. 5/1998 pentru ratificarea Protocolului
referitor la Aranjamentul de la Madrid privind
înregistrarea internaþionalã a mãrcilor

1. Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaþionalã a mãrcilor a fost

ratificat de România prin Legea nr. 5/1998, fiind parte din dreptul intern.
Potrivit Aranjamentului de la Madrid ºi Protocolului referitor la acest Aranjament,
protecþia unei mãrci în fiecare din þãrile contractante interesate va fi aceeaºi ca ºi în cazul
în care marca ar fi depusã direct în þara de destinaþie.
Marca este astfel protejatã, inclusiv sub aspectul elementelor figurative, ºi în
consecinþã, titularul mãrcii poate promova acþiune în contrafacere atunci când constatã pe
piaþa internã produse care poartã semne similare sau identice cu cele protejate
internaþional.
2. Pentru stabilirea contrafacerii, trebuie cercetate atât gradul de similaritate dintre
marca aparþinând reclamantei ºi semnul folosit de pârâtã, în condiþiile în care este
necontestatã identitatea în privinþa claselor de produse pentru care sunt folosite ºi
existenþa unui risc de confuzie între semnele figurative aplicate.

Secþia civilã ºi de proprietate intelectualã,

decizia nr. 965 din 2 februarie 2007

La 16 martie 2006, reclamanta P. AG R. D. S. S.C. a solicitat în contradictoriu cu

pârâtele E.P. S.R.L. ºi S.C. H. Ro S.R.L. interzicerea comercializãrii sau oferirii spre
vânzare a pantofilor sport de cãtre pârâte, prin folosirea neautorizatã a mãrcii „Puma
formstrip” (constând în element figurativ), protejatã conform înregistrãrilor O.M.P.I. din 19
noiembrie 1996 ºi 25 noiembrie 2000, aparþinând reclamantei, retragerea de îndatã de pe
piaþã a produselor care folosesc marca înregistratã, distrugerea stocurilor existente,
obligarea pârâtelor de a prezenta informaþii privind provenienþa ºi circuitele de distribuþie a
mãrfurilor ilegal marcate, precum ºi de a publica dispozitivul hotãrârii, pe cheltuiala lor,
toate sub sancþiunea plãþii unor daune cominatorii de 10.000 Euro/zi întârziere.
Au fost invocate în drept prevederile art. 35, art. 83 ºi art. 90 din Legea nr. 84/1998.
Prin sentinþa civilã nr. 530 din 31 mai 2005, Tribunalul Bucureºti, Secþia a V-a civilã,
a admis în parte acþiunea, interzicându-li-se pârâtelor sã comercializeze sau sã ofere spre
vânzare pantofii individualizaþi conform fotografiilor aflate la dosar, pe care este aplicat un
 Înapoi la cuprins

semn compus din elemente figurative, similar cu semnul „Puma formstrip”, protejat ºi
înregistrat ca marcã în România, conform certificatelor eliberate de OMPI; pârâtele au fost
obligate ca de îndatã sã retragã de pe piaþã produsele individualizate anterior ºi sã
procedeze la distrugerea lor, precum ºi sã transmitã reclamantei informaþiile relevante
privind provenienþa ºi distribuþia mãrfurilor ilegal marcate.
Celelalte capete de cerere au fost respinse ca neîntemeiate.
Pentru a hotãrî astfel, instanþa a reþinut cã reclamanta este titulara mãrcilor „Puma”,
mãrci figurative, înregistrate pe cale internaþionalã, România fiind þarã desemnatã pentru
produse din clasa 25, respectiv pantofi, îndeosebi de sport ºi pentru activitãþi în aer liber.
Procedând la compararea semnelor figurative prin prisma prevederilor art. 35, alin.
(1) ºi alin. (2), lit. b) din Legea nr. 84/1998, instanþa a reþinut în prealabil identitatea de
produse, iar apoi existenþa similaritãþii între mãrcile înregistrate de cãtre reclamantã ºi
semnele aplicate pe produsele comercializate de pârâte.
S-a apreciat cã similaritatea dintre mãrci este datã de numãrul asemãnãrilor dintre
ele, prezentând relevanþã, în cazul mãrcilor complexe, asemãnãrile dintre elementele tari
ale mãrcii.
În concret, s-a reþinut cã marca reclamantei, cu numãr de înregistrare R
426712/1996, este una complexã, formatã dintr-o linie punctatã ce contureazã forma unui
pantof de sport ºi din patru linii (douã continue ºi douã întrerupte) ce pornesc paralel din
zona superior-posterioarã a pãrþii laterale ºi se curbeazã spre talpa pantofului, cu mãrirea
distanþei dintre acestea, conturând zona continuã a unei piste de atletism cu trei culoare
de alergare.
În privinþa celeilalte mãrci a reclamantei, nr. 2R 237825/2000, s-a apreciat asupra
caracterului complex al acesteia, compusã din imaginea unui pantof cu crampoane, pe
partea lateralã a acestuia fiind conturat elementul figurativ distinctiv, respectiv aceeaºi
pistã de atletism cu trei culoare de alergare, ce porneºte din zona superior-posterioarã a
pãrþii laterale a pantofului ºi se curbeazã spre talpa acestuia, cu mãrirea progresivã a
lãþimii pistelor în zona de curburã.
În ceea ce priveºte semnul figurativ aplicat pe pantofii sport ce poartã marca
„Kenvelo”, tribunalul a constatat faptul cã acesta este unul complex, compus din forma
unei piste de alergare cu un singur culoar ce porneºte din zona superior-posterioarã a
pantofului, se despicã în trei culoare ºi coboarã spre talpa pantofului, forma descrisã fiind
coloratã într-o nuanþã de portocaliu.
În raport de caracteristicile semnelor, tribunalul a apreciat cã între acestea existã
suficiente asemãnãri pentru a le conferi caracter de similaritate.
S-a mai reþinut cã existã în mod cert, la nivelul consumatorului mediu, riscul de
confuzie între semnele comparate, în raport de componentele distinctive ºi dominante.
S-a concluzionat, faþã de toate aceste împrejurãri, cã produsele comercializate de
cãtre pârâte sunt contrafãcute.
Apelul declarat de cãtre pârâte împotriva acestei sentinþe, prin care au arãtat în
esenþã cã acþiunea trebuia respinsã ca inadmisibilã deoarece reclamanta nu a notificat
cãtre O.S.I.M. marca ºi semnele protejate, a fost considerat nefondat ºi respins prin
decizia civilã nr. 34 din 14 martie 2006 a Curþii de Apel Bucureºti, Secþia a IX-a civilã ºi
pentru cauze privind proprietatea intelectualã.
 Înapoi la cuprins

S-a reþinut în apel cã instanþa de fond a procedat la o temeinicã interpretare ºi

aplicare a prevederilor art. 65-66 din Legea nr. 84/1998, raportate la prevederile art. 4 din
Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid, precum ºi la dispoziþiile art. 4 din
Aranjament, reþinând protecþia pe teritoriul României a celor douã mãrci înregistrate
internaþional de cãtre reclamantã, cu România þarã desemnatã.
Pe de altã parte, s-a reþinut cã instanþa de fond a fãcut o corectã apreciere
comparativã a semnelor aflate în conflict, cu respectarea ºi aplicarea corectã a criteriilor, a
ordinii ºi regulilor de examinare a identitãþii, similaritãþii produselor ºi a semnelor,
concluzionând asupra identitãþii de produse, a gradului ridicat de similaritate a semnelor ºi
a riscului de confuzie indirectã, incluzând ºi riscul de asociere a semnului cu marca.
Curtea de Apel a mai motivat cã asemãnarea dintre cele douã semne conflictuale
este mai mult decât evidentã, nici chiar apelantele, în criticile formulate, nefiind în mãsurã
sã indice acele deosebiri pregnante ºi esenþiale care sã estompeze asemãnãrile
covârºitoare descrise amãnunþit de cãtre instanþa de fond în analiza comparativã vizualã ºi
conceptualã a celor douã semne conflictuale.
În fine, instanþa de apel a înlãturat ºi susþinerile pârâtelor, formulate pentru prima
oarã în cadrul cãii de atac, în legãturã cu notorietatea mãrcii Kenvelo. Curtea a subliniat cã
notorietatea mãrcii nu prezintã nicio relevanþã sub aspectul reþinerii riscului de confuzie
indirectã, aºa cum corect a procedat ºi instanþa de fond. Acest risc de confuzie indirectã
include ºi riscul de asociere cu marca, determinat de gradul ridicat de similaritate datorat
asemãnãrilor dintre elementul grafic ce compune semnul combinat complex ºi marca
reclamantei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele S.C. „E.P.” S.R.L. ºi S.C.
„H.Ro” S.R.L., care au arãtat, sub un prim aspect, cã decizia este nelegalã întrucât a fost
pronunþatã cu încãlcarea prevederilor art. 35 combinat cu art. 83 alin. penultim din Legea
nr. 84/1998. Reclamanta a invocat riscul de confuzie prin contrafacerea unui însemn
protejat, fãrã ca acesta sã fie înregistrat în Registrul Naþional al Mãrcilor. Dimpotrivã,
mãrcile recurente au fost înscrise atât la nivel internaþional cât ºi în Registrul Naþional al
Mãrcilor, îndeplinind condiþiile prevãzute de art. 6 din Legea nr. 84/1998, ceea ce denotã
cã riscul de confuzie nu existã.
S-a mai susþinut, în cadrul aceluiaºi motiv de recurs, cã instanþele au încãlcat ºi
principiul prioritãþii respectãrii legii române, lex fori, în condiþiile în care lipsesc la nivel
naþional înregistrãrile atât ale mãrcii „Puma”, cât ºi ale semnului a cãrui contrafacere se
reclamã.
În cadrul celui de-al doilea motiv de recurs, s-a susþinut cã instanþele au interpretat
greºit actul juridic dedus judecãþii, neobservând cã în realitate reclamanta a iniþiat o
acþiune în contrafacere. Ambele instanþe au refuzat sã analizeze probatoriile, sub aspectul
elementului figurativ – desenul aplicat pe partea exterioarã a pantofului, în combinaþie cu
elementul verbal – logo-ul „Kenvelo”, care sunt pãrþi componente ale mãrcii ºi au fost
aplicate vizibil tocmai pentru a individualiza produsul pe piaþa de desfacere ºi a evita riscul
de confuzie.
S-a solicitat în final ca, admiþându-se recursul, sã se dispunã pe fond respingerea
acþiunii reclamantei.
 Înapoi la cuprins

Intimata-reclamantã a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat,

hotãrârile pronunþate fiind legale ºi temeinice.
Recursul este nefondat în sensul consideraþiilor ce succed.
Nu poate fi primitã susþinerea recurentelor cu privire la interpretarea greºitã a art.
35 din Legea nr. 84/1998 combinat cu art. 83 din aceeaºi lege ºi nici cele referitoare la
prioritatea legii române.
Instanþa de apel a fãcut o analizã corectã ºi detaliatã a dispoziþiilor Aranjamentului
de la Madrid ºi ale Protocolului referitor la acest Aranjament, care se aplicã în cauzã, fiind
parte din dreptul intern. Respectând aceastã procedurã, care prevede ca suficientã
apariþia într-o publicaþie periodicã, editatã de Biroul internaþional, marca „Puma formstrip” a
obþinut protecþie ºi pe teritoriul României ca þarã de destinaþie, inclusiv sub aspectul
elementelor figurative .
Pe de altã parte, instanþele au decis cã trebuie cercetate atât gradul de similaritate
dintre marca aparþinând reclamantei, cât ºi însemnul folosit de pârâtã, în condiþiile în care
este necontestatã identitatea în privinþa claselor de produse pentru care sunt folosite ºi
existã un cert risc de confuzie între semnele figurative aplicate.
Similaritatea dintre cele douã însemne, reprezentând o pistã de atletism despãrþitã
în trei printr-o linie punctatã, este evidentã pentru orice cumpãrãtor mediu, chiar dacã
dungile „Kenvelo” se ramificã.
Instanþele au apreciat ºi motivat pe larg condiþiile contrafacerii, în sensul prevalenþei
elementelor de asemãnare faþã de cele de deosebire, existenþei riscului de confuzie ºi
lipsei de relevanþã a elementului „rea-credinþã”.
Nici celelalte critici nu pot fi primite.
În mod cert, acþiunea reclamantei este una în contrafacere, iar instanþele s-au
pronunþat exact pe acest capãt de cerere, dispunând interzicerea comercializãrii sau
oferirii spre vânzare a pantofilor sport purtând în mod neautorizat marca „Puma formstrip”.
În consecinþã, cum hotãrârile pronunþate sunt în întregime legale ºi temeinice,
recursul a fost respins ca nefondat.
 Înapoi la cuprins

Întinderea protecþiei. Neinvocarea unui drept exclusiv asupra

unui element component al mãrcii

Legea nr. 84/1998, art. 6 alin. (1) lit. c), art. 35, art. 48 alin. (1) lit. b)
Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998

Potrivit art. 35 din Legea nr. 84/1998, înregistrarea mãrcii conferã titularului sãu
un drept exclusiv asupra mãrcii.
Drepturile titularului sunt recunoscute ºi protejate de lege în limitele de protecþie
a mãrcii, respectiv pentru elementele revendicate, iar în conformitate cu regula 17 alin.
(4) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998, în cazul în care marca include ºi
un element care este lipsit de caracter distinctiv ºi dacã acest element este de naturã
sã creeze îndoieli asupra întinderii protecþiei mãrcii, O.S.I.M. poate cere deþinãtorului
mãrcii sã declare cã nu va invoca un drept exclusiv asupra acestui element.
Acest aspect referitor la întinderea protecþiei este relevant în analiza conflictului
dintre douã sau mai multe mãrci înregistrate.

Secþia civilã ºi de proprietate intelectualã,

decizia civilã nr. 4228 din 25 mai 2007

Prin cererea înregistratã pe rolul Tribunalului Bucureºti, secþia a IV-a civilã,

reclamanta SC S.B.I. Ag a chemat în judecatã pe pârâþii SC A.I. SRL ºi OSIM, solicitând
sã se dispunã anularea mãrcilor figurative nr. 056935 ºi nr. 97239/12.05.2003
înregistrate pentru clasele 4, 6, 35 ºi 39.
În motivarea cererii s-a arãtat cã la înregistrarea mãrcilor s-au încãlcat dispoziþiile
art. 6 din Legea nr. 84/1998, întrucât mãrcile figurative, reprezentând o butelie de gaz
lichefiat, sunt similare cu mãrcile anterioare deþinute de cãtre reclamantã pentru
produse sau servicii identice sau similare, astfel încât existã un risc foarte ridicat de
confuzie pentru public, inclusiv riscul de asociere cu mãrcile anterioare.
Ca mãrci anterioare figurative, reprezentând o butelie de gaz lichefiat, s-au
indicat mãrcile nr. 35804 – înregistratã la data de 21 mai 1998, marca nr. 35887 –
înregistratã la data de 17 iulie 1998 ºi marca nr. 52566 – înregistratã la data de 7
august 2001.
Prin sentinþa civilã nr. 1285 din 8 noiembrie 2005, pronunþatã de Tribunalul
Bucureºti, secþia a IV-a civilã, s-a respins acþiunea ca neîntemeiatã pentru urmãtoarele
motive:
Formulând acþiunea, reclamanta a solicitat în temeiul dispoziþiilor art. 48 alin. (1)
lit. b) din Legea nr. 84/1998, anularea mãrcilor figurative reprezentând o butelie de gaz
lichefiat înregistrate de pârâtã, susþinând cã înregistrarea acestor mãrci s-a fãcut cu
nerespectarea prevederilor art. 6 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998.
 Înapoi la cuprins

Potrivit dispoziþiilor art. 48 din Legea nr. 84/1998, orice persoanã interesatã poate
cere Tribunalului Municipiului Bucureºti anularea înregistrãrii mãrcii pentru motivele
menþionate la pct. a)-e).
Tribunalul a apreciat cã prin probele administrate reclamanta a justificat interesul
în promovarea cererii, având în vedere cã invocã dreptul sãu asupra unor mãrci pretins
a fi similare cu mãrcile pârâtei, înregistrate pentru aceleaºi produse ºi servicii.
Potrivit dispoziþiilor art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998, o marcã este refuzatã la
înregistrare dacã este similarã cu o marcã anterioarã ºi este destinatã a fi aplicatã unor
produse ºi servicii identice sau similare, dacã existã un risc de confuzie pentru public,
incluzând ºi riscul de asociere cu marca anterioarã. Douã mãrci se gãsesc în situaþia
de a fi similare, când, fãrã a fi identice, se aseamãnã una cu cealaltã.
Tribunalul a constatat cã mãrcile în conflict au fost înregistrate pentru produse
ºi servicii din aceleaºi clase, clasele 4, 6, 35 ºi 39, situaþie în care dacã s-ar constata
similaritatea între mãrci, s-ar pune problema riscului de confuzie ºi al riscului de
asociere cu mãrcile anterioare.
Analizând mãrcile în conflict, tribunalul a constatat cã prin certificatele de
înregistrare nr. 3580, nr. 358887 ºi nr. 52566 s-a acordat protecþie reclamantei pentru
mãrcile „Shell Gas” (figurativã ºi verbalã), iar în conformitate cu regula 17 alin. (4) din
Regulamentul de aplicare a Legii nr.84/1998, solicitanta nu a revendicat un drept
exclusiv asupra denumirii sau forma elementului figurativ (forma buteliei de gaz
lichefiat).
La rândul sãu, pârâta a primit protecþie prin emiterea certificatelor de înregistrare
ale mãrcilor „Avis Gas” nr. 156935 ºi nr. 057239, fãrã însã a revendica un drept exclusiv
asupra denumirii, formei buteliei ºi LPG.
Având în vedere cã în cazul mãrcilor în conflict protecþia nu a fost acordatã
pentru forma tridimensionalã a buteliei de gaz lichefiat, între mãrci existând suficiente
elemente distinctive, reprezentate de denumirile diferite (Shell Gas în cazul mãrcilor
reclamantei, Avis Gas în cazul mãrcilor pârâtei), elemente figurative diferite (o scoicã
stilizatã, în cazul mãrcilor reclamantei, un cocoº ºi o flacãrã, în cazul mãrcilor pârâtei)
ºi culorile diferite revendicate, tribunalul a constatat cã nu este doveditã condiþia
similaritãþii impuse de dispoziþiile art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998.
Prin decizia civilã nr. 122/A din 20 iunie 2006, pronunþatã de Curtea de Apel
Bucureºti, secþia a IX-a civilã ºi pentru cauze privind proprietatea intelectualã, s-a admis
apelul declarat de reclamantã împotriva sentinþei primei instanþe, s-a schimbat sentinþa
apelatã în sensul admiterii acþiunii, s-au anulat marca figurativã nr. 056935 ºi marca
figurativã nr. 057239 înregistrate pentru clasele nr. 4, 6, 35 ºi 39, a fost obligatã pârâta
O.S.I.M. sã radieze din Registrul Naþional al Mãrcilor cele douã mãrci figurative, pentru
toate clasele pentru care au fost înregistrate.
Pentru a dispune în acest sens, instanþa de apel a avut în vedere urmãtoarele
motive:
Pentru a se constata indisponibilitatea semnului ales ca marcã, art. 6 alin. (1) lit.
c) din Legea nr. 84/1998 cere îndeplinirea cumulativã a trei condiþii: similaritatea
 Înapoi la cuprins

mãrcilor, similaritatea sau identitatea produselor pentru care sunt destinate mãrcile ºi
existenþa riscului de confuzie, incluzând ºi riscul de asociere.
În ceea ce priveºte produsele, s-a reþinut cã ambele mãrci vizeazã clasele 4, 6,
35 ºi 39 de produse, fapt ce nu este suficient în sine pentru a se constata existenþa
similaritãþii cerute de art. 6 din Legea nr. 84/1998, însã nu poate fi ignoratã legãtura
evidentã între produse, pentru a se putea aprecia întrunirea cerinþei în discuþie.
Lista produselor pentru care s-a solicitat înregistrarea mãrcilor este în parte
identicã ºi în parte similarã cu cea vizatã de marca înregistratã, acest aspect plasând
produsele într-un raport de similaritate, cu atât mai mult cu cât se caracterizeazã prin
aceleaºi reþele de distribuþie.
Curtea a constatat cã cele douã mãrci figurative, aparþinând pârâtei Avis Gas,
sunt similare cu mãrcile aparþinând reclamantei, fapt relevant în contextul riscului de
confuzie presupus de art. 6, aceste cerinþe urmând a fi analizate împreunã, întrucât
interpretarea conceptului de similaritate are sens doar în legãturã cu sensul de confuzie.
Probabilitatea de confuzie trebuie analizatã cu referire la mãrci ca ansamblu,
luând în considerare percepþia consumatorului obiºnuit al produselor în discuþie, pornind
de la premisa cã acesta este unul rezonabil de bine informat în domeniu ºi de precaut
în alegerea produsului, însã cu un nivel mediu de atenþie în distingerea produselor
similare.
Din analiza certificatelor de înregistrare a mãrcii aparþinând reclamantei, cât ºi
a certificatelor pârâtei privind mãrcile în litigiu, rezultã înregistrarea ca marcã a
elementului figurativ ce reprezintã o butelie de gaz de culoare roºie, pe care este
aplicatã denumirea Shell Gas – în cazul reclamantei ºi, respectiv, Avis Gas – în cazul
pârâtei.
Faþã de aceastã modalitate de înregistrare a mãrcilor, prin care elementul
figurativ în totalitatea sa a dobândit protecþie, rezultã implicit cã acesta nu poate fi
aplicat ºi pe produsele aparþinând pârâtei, neavând relevanþã din acest punct de vedere
faptul cã nu s-a solicitat un drept exclusiv asupra denumirii, forma elementului figurativ.
Cum elementul dominant al mãrcii este tocmai butelia de gaz de culoare roºie,
iar celelalte elemente distinctive – denumirea mãrcii ºi elementele figurative stilizate –
sunt mult mai slabe din punct de vedere vizual, este evident cã, în cauzã, este
îndeplinitã condiþia similaritãþii, prin înregistrarea celor douã mãrci ale pârâtei aducându-
se astfel în mod evident atingere mãrcii anterior înregistrate – Shell Gas.
Mãrcile în conflict sunt destinate a fi aplicate unor produse sau servicii identice
sau similare, Curtea reþinând astfel cã în cauzã este îndeplinitã ºi condiþia riscului de
confuzie pentru public, incluzând ºi riscul de asociere cu marca anterioarã.
Împotriva deciziei de apel a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru urmãtoarele
motive:
1. Mãrcile individuale figurative înregistrate, de care se prevaleazã reclamanta,
au culorile protejate diferite, dupã cum urmeazã: pentru marca nr. 35804 sunt
revendicate culorile galben ºi roºu (culoarea galbenã pentru fondul elementului figurativ
ºi roºu pentru partea verbalã), iar pentru nr. 35887 este revendicatã culoarea galbenã,
 Înapoi la cuprins

care este culoarea fondului elementului figurativ.

De la înfiinþare, recurenta a îmbuteliat ºi livrat gaze naturale lichefiate în butelii
de forme diferite, cu gardã sau fãrã gardã, pe care le-a personalizat cu denumirea Avis
Gas pe fondul roºu.
2. Reclamanta invocã un drept exclusiv asupra elementului figurativ, ºi anume
forma recipientului (buteliei), drept pe care nu-l are.
3. Reclamanta are elementul figurativ pe butelie care îi aparþine, având scris ºi
denumirea de Shell Gas.
Pârâta are elementul figurativ flacãra ºi cocoºul, ºi scrisã denumirea Avis Gas,
îmbuteliat ºi comercializat, în principal, în butelii de culoare roºie.
4. ªi în ceea ce-o priveºte pe reclamantã existã o anterioritate, întrucât pentru
butelia de gaz cu gardã SC A.S. SA Bacãu deþine un brevet de invenþie RO nr. 115620,
care are depozitul naþional reglementar la data de 28 decembrie 1993, înaintea anului
1998 când s-au înregistrat culorile de marcã de cãtre reclamantã.
Reclamanta mai deþine protecþie ºi pentru alte douã mãrci înregistrate în 2001
pentru care nu a revendicat elementul figurativ ºi care au fost înregistrate cu rea-
credinþã, pentru scoaterea concurenþilor de pe piaþã.
Înalta Curte constatã cã recursul este fondat prin prisma motivelor de recurs,
care atrag incidenþa art. 304 pct. 5 ºi pct. 9, care înlãturã ºi nulitatea recursului, invocatã
de cãtre reclamantã, ºi impun, în temeiul art. 312 alin. (5) C.proc.civ., casarea cu
trimitere spre rejudecare la aceeaºi Curte de Apel, pentru urmãtoarele motive:
Pârâta a formulat apãrãri în cauzã prin care a subliniat diferenþele de culori
revendicate ºi elementele distinctive din mãrcile deþinute de cãtre ambele pãrþi, precum
ºi lipsa unui drept exclusiv al reclamantei asupra formei elementului figurativ (buteliei)
în condiþiile în care, potrivit regulii nr. 17 alin. (4) din Regulamentul de aplicare a Legii
nr. 84/1998, aceasta nu deþine un drept exclusiv asupra formei elementului figurativ,
respectiv a buteliei.
Potrivit art. 35 din Legea nr. 84/1998, înregistrarea mãrcii conferã titularului sãu
un drept exclusiv asupra mãrcii, ceea ce înseamnã cã drepturile titularului sunt
recunoscute ºi protejate de lege în limitele de protecþie a mãrcii, respectiv pentru
elementele revendicate prin mãrcile respective.
Acþiunea formulatã de cãtre reclamantã, invocându-se dispoziþiile art. 48 din
Legea nr. 84/1998, este justificatã pe calitatea de titularã a unor mãrci pentru care ºi
instanþa de apel a reþinut cã nu s-a solicitat un drept exclusiv asupra denumirii, formei
elementului figurativ.
Se constatã cã instanþa de apel a fãcut o greºitã aplicare a regulii nr. 17 alin. (4)
din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998, apreciind în mod greºit cã nu prezintã
relevanþã faptul cã nu s-a solicitat un drept exclusiv asupra denumirii, formei elementului
figurativ, neacordând eficienþã juridicã acestei norme.
Acest mod de apreciere a incidenþei în cauzã a regulii din Regulament a
influenþat ºi modul de analizã a cauzei relativ la elementul dominant existent în mãrcile
în discuþie.
 Înapoi la cuprins

Instanþa de apel a soluþionat cauza ºi a dispus anularea mãrcilor deþinute de

cãtre pârâtã, apreciind ºi analizând mãrcile ca având element dominant butelia de gaz
de culoare roºie, reþinând, cu încãlcarea regulii din Regulament, cã s-a înregistrat ca
marcã elementul figurativ ce reprezintã o butelie de gaz de culoare roºie.
Se constatã astfel cã, prin modul de soluþionare a cauzei, instanþa de apel nu a
analizat mãrcile în raport de elementele protejate prin mãrcile în discuþie ºi arãtate în
apãrãrile formulate de pãrþi, inclusiv în ceea ce priveºte culorile protejate, ceea ce
echivaleazã cu o necercetare a fondului cauzei cu care a fost sesizatã.
În consecinþã, cu aplicarea dispoziþiilor legale incidente reþinute, Înalta Curte a
dispus casarea deciziei ºi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaºi instanþã de apel.
 Înapoi la cuprins

Marcã ºi nume comercial. Conflict

Legea nr. 11/1991, art. 5-6;

Legea nr. 26/1990, art. 6, art. 25 alin. (1),
art. 43 alin. (2)-(3), art. 30;
Legea nr. 84/1998, art. 3 alin. (2) lit. a)-c), art. 5,
art. 35 alin. (1)-(3), art. 38 alin. (1) lit. a),
art. 48 alin. (1) lit. e), art. 83, art. 86;
Convenþia de la Paris pentru Protecþia
Proprietãþii Industriale, art. 1 alin. (2) ºi (8)

Utilizarea de cãtre un întreprinzãtor a unui nume comercial identic sau similar

cu o marcã, aparþinând altuia, poate sã creeze confuzie cu privire la originea bunurilor
sau serviciilor celor doi întreprinzãtori ºi, implicit, un conflict – caracterizat ca fiind între
douã drepturi de proprietate industrialã – pentru rezolvarea cãruia se poate face apel
la justiþie.

Secþia civilã ºi de proprietate intelectualã,

decizia civilã nr. 3828 din 11 mai 2007

Prin cererea înregistratã la data de 23 martie 2005, reclamanta S.C. M. B.V. a

chemat în judecatã pe pârâta S.C. M.T. S.R.L., solicitând instanþei: sã interzicã folosirea
de cãtre pârâtã, în activitatea comercialã a tuturor semnelor identice sau similare cu
marca Metaxa, respectiv aplicarea semnelor pe produse sau ambalaje, oferirea
produselor spre comercializare ori deþinerea lor în acest scop, oferirea sau prestarea
serviciilor sub acest semn, importul sau exportul produselor sub acest semn, utilizarea
semnului pe documente sau pentru publicitate, sub sancþiunea unor daune cominatorii
de 100 Euro pe zi de întârziere; sã dispunã efectuarea înregistrãrii în Registrul
Comerþului a modificãrii firmei pârâtei, în sensul eliminãrii din numele comercial a mãrcii
Metaxa; sã dispunã publicarea hotãrârii de cãtre pârâtã, pe cheltuiala ei, într-un ziar de
mare tiraj.
În motivarea cererii, reclamanta a arãtat cã este titulara mãrcilor Metaxa,
înregistrate internaþional, iar pârâta foloseºte fãrã drept semnul Metaxa în numele sãu
comercial.
Prin folosirea unui semn identic sau similar cu mãrcile Metaxa se aduce atingere
dreptului exclusiv al reclamantei asupra mãrcilor sale.
Folosirea de cãtre pârâtã a mãrcii Metaxa în cadrul numelui sãu comercial a
creat confuzie în mintea publicului ºi chiar imaginea cã cele douã societãþi sunt legate
din punct de vedere juridic.
 Înapoi la cuprins

În drept a invocat prevederile art. 3 alin. (2) lit. b)-c), art. 35, art. 83, art. 86 din
Legea nr. 84/1998, art. 6, art. 30 din Legea nr. 26/1990.
Prin sentinþa civilã nr. 1118 din 13 octombrie 2005, Tribunalul Bucureºti, secþia
a V-a civilã, a respins acþiunea ca neîntemeiatã.
Pentru a hotãrî astfel, tribunalul a reþinut urmãtoarele:
Reclamanta este titulara mãrcilor Metaxa, înregistrate internaþional, România
fiind þarã desemnatã.
Reclamanta nu a pretins în cuprinsul cererii sale de chemare în judecatã ºi pe
cale de consecinþã, nici nu a probat împrejurarea cã pârâta foloseºte semnul Metaxa
în activitatea sa comercialã, altfel decât prin includerea acestuia în numele sãu
comercial.
Au fost avute în vedere dispoziþiile art. 35 alin. (1) ºi (2), precum ºi cele ale art.
38 din Legea nr. 84/1998, reþinându-se faptul cã titularul mãrcii nu poate sã interzicã
unui terþ sã foloseascã în activitatea sa comercialã marca, urmând a fi avutã în vedere
ºi condiþionarea din alin. (2), în sensul cã folosirea elementelor de la lit. a) ºi b) sã fie
conform practicilor loiale.
Tribunalul a arãtat cã prevederile art. 38 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998,
privitoare la denumirea titularului, nu pot fi interpretate decât în spiritul reglementãrii, în
sensul cã acestea se referã la imposibilitatea interzicerii folosirii de cãtre terþ a denumirii
comerciale proprii, iar nu a celei a titularului mãrcii.
Împotriva acestei sentinþe reclamanta a declarat apel.
Prin decizia civilã nr. 1118 din 13 octombrie 2005, Curtea de Apel Bucureºti,
secþia a IX-a civilã ºi pentru cauze privind proprietatea intelectualã, a respins ca
nefondat apelul declarat de reclamantã.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a avut în vedere urmãtoarele
considerente:
Într-adevãr, aºa cum susþine reclamanta, tribunalul a procedat la o interpretare
nesistematicã a prevederilor art. 38 din Legea nr. 84/1998, inaplicabile, de altfel, în
speþã.
Prevederile art. 38 din lege se referã la utilizarea de cãtre terþ a denumirii
comerciale a titularului mãrcii, iar nu a denumirii sale (a terþului), precum ºi la folosirea
(în sensul de menþionare) de cãtre terþ a mãrcii titularului, dacã folosirea (menþionarea)
mãrcii este necesarã pentru a indica destinaþia produsului sau serviciului, în special
pentru accesorii ºi piese detaºabile, iar nu folosirea mãrcii de cãtre terþ pentru a-ºi
marca propriile produse/servicii sub aspectul indicãrii provenienþei.
În speþã, nu se pune însã problema aplicãrii prevederilor art. 38 din Legea nr.
84/1998, ci problema conflictului dintre o marcã ºi o denumire comercialã ºi a cãii prin
care acest conflict poate fi soluþionat.
Dreptul conferit de marcã fiind un drept civil, chiar ºi atunci când titularul acestuia
este un comerciant, sfera acþiunilor în justiþie, ca mijloace procesuale pentru protecþia
mãrcii anterioare, în caz de conflict cu o denumire comercialã ulterioarã, este
determinatã atât de caracterul civil al dreptului la marcã, cât ºi de caracterul comercial
al denumirii.
 Înapoi la cuprins

Acþiunea specialã în contrafacere, formã a acþiunii în angajarea rãspunderii civile

delictuale, aºa cum rezultã din interpretarea sistematicã, a fortiori ºi extensivã a
prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 84/1998, priveºte exclusiv conflictul dintre
marcã ºi un semn distinctiv folosit ca marcã de cãtre un comerciant.
Articolul 35 alin. (2) ºi (3) din Legea nr. 84/1998 se referã la conflictul dintre
marcã ºi un semn pentru produse sau servicii, adicã un semn care ar îndeplini condiþiile
de registrabilitate de fond, prevãzute de art. 3 lit. a) raportat la art. 5 interpretat per a
contrario, din Legea nr. 84/1998, pentru a fi înregistrat ca marcã, prin ipotezã
neînregistrat, însã, ca marcã, folosit ca atare de cãtre un comerciant în activitatea sa
comercialã.
Prevederile art. 35 alin. (3) din Legea nr. 84/1998, invocate implicit de cãtre
reclamantã ca temei al cererii sale, conþin doar o enumerare exemplificativã a mãsurilor
a cãror instituire o poate solicita titularul mãrcii (înregistrate) prin cererea de chemare
în judecatã ce declanºeazã acþiunea în contrafacere.
În cazul conflictului dintre o marcã aparþinând unui comerciant ºi o denumire
comercialã aparþinând unui comerciant concurent, titularul mãrcii nu are deschisã calea
unei acþiuni în contrafacere, ci exclusiv calea acþiunii comerciale în anularea înregistrãrii
firmei.
Acþiunea civilã în interzicerea folosirii firmei comerciale, ca formã a acþiunii în
rãspundere civilã delictualã, prin care titularul mãrcii urmãreºte repararea în naturã a
prejudiciului viitor, dar cert, pune în conflict douã drepturi recunoscute în baza legii,
ambele beneficiind de recunoaºtere (fiind dobândite) întotdeauna (cu excepþia
drepturilor conferite de marca notorie) în cadrul unei proceduri administrative de
înregistrare, reglementatã de lege.
Atât sistemul de protecþie a mãrcii, cât ºi cel de protecþie a firmei comerciale, sunt
sisteme atributive, dreptul asupra acestora fiind dobândit într-o procedurã
administrativã, respectiv acordat de cãtre autoritatea administrativã competentã.
În conflictul declanºat trebuie invocatã ºi doveditã anterioritatea mãrcii,
impunându-se cercetarea legitimitãþii folosirii firmei comerciale.
Valabilitatea înregistrãrii firmei nu poate fi pusã în discuþie ca o chestiune
prejudicialã de fond într-o acþiune în contrafacere, ci exclusiv pe calea acþiunii
comerciale speciale în anularea înregistrãrii firmei comerciale, în baza art. 25 alin. (1)
din Legea nr. 26/1990, republicatã, modificatã ºi completatã, aplicabil a fortiori ºi pentru
ipotezele de înregistrare a firmei cu nerespectarea condiþiilor de fond pentru
registrabilitatea acesteia, faþã de prevederile art. 25 alin. (2) ºi (6) din Norma
metodologicã nr. 773/1998 privind modul de þinere a registrelor comerþului ºi de
efectuare a înregistrãrilor.
În speþã, pârâtul titular al firmei comerciale înregistrate se bucurã, tocmai în
virtutea înregistrãrii, de prezumþia de legitimitate în folosirea acesteia, cât timp aceasta
nu a fost rãsturnatã într-o acþiune în anularea înregistrãrii firmei comerciale, singurul
mijloc procesual prin care prezumþia de legalitate a dobândirii dreptului la firmã poate
fi rãsturnatã, dat fiind caracterul atributiv al sistemului de dobândire a dreptului
respectiv.
 Înapoi la cuprins

Numai dupã anularea înregistrãrii firmei comerciale, se pune problema conflictului

dintre marcã ºi un semn, apreciat ca distinctiv pentru activitatea comerciantului (pentru
comerciant) sau ca distinctiv pentru produse ºi servicii (sub aspectul indicãrii
provenienþei acestora), folosit ca atare, dar neînregistrat în niciuna dintre cele douã
proceduri. Orice precizãri suplimentare sub acest aspect, cât timp pornesc de la o
ipotezã inexistentã în speþã, exced cadrului procesual.
Aºa cum în mod temeinic a reþinut instanþa de fond, reclamanta nu a invocat ºi
nici nu a dovedit folosirea de cãtre pârâtã a semnului similar mãrcii sale înregistrate ca
semn distinctiv pentru produsele/serviciile identice sau similare prestate, respectiv
folosit de cãtre pârâtã pentru a-ºi marca produsele/serviciile ºi a le distinge astfel sub
aspectul provenienþei, caz în care s-ar fi pus problema existenþei unui conflict în sensul
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 84/1998, respectiv problema contrafacerii.
Deºi în petitul cererii de chemare în judecatã, reclamanta solicitã interzicerea
folosirii de cãtre pârâtã a tuturor semnelor identice sau similare cu marca, pentru a
distinge produse/servicii sub aspectul provenienþei, în motivarea cererii se referã la
firma comercialã, înregistratã, a pârâtei, fãrã a invoca vreun aspect legat de modul de
folosire în concret a firmei de cãtre pârâtã.
Or, nu se confundã firma comercialã, semn distinctiv al activitãþii comerciale,
respectiv semn de identificare a comerciantului, cu marca, semn distinctiv pentru
produsele/serviciile comercializate de cãtre acesta, ce disting produsele/serviciile sub
aspectul provenienþei lor.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, republicatã, „firma este numele
sau, dupã caz, denumirea sub care un comerciant îºi exercitã comerþul ºi sub care
semneazã”.
Curtea de Apel a mai arãtat cã folosirea firmei comerciale cu nerespectarea
prevederilor art. 43 alin. (2) ºi (3) din Legea nr. 26/1990, republicatã, modificatã ºi
completatã, nu poate constitui în sine un act de contrafacere a mãrcii identice/similare.
Doar folosirea semnului, identic/similar firmei comerciale, ca semn distinctiv
pentru produsele ºi serviciile comercializate de cãtre titularul emblemei, poate fi în
conflict cu o marcã identicã sau similarã anterioarã, pentru produse/servicii
identice/similare. În acest caz însã, doar dacã modul în care este folositã în concret
firma denotã folosirea acesteia ca semn distinctiv pentru produse/servicii, pentru a le
distinge sub aspectul provenienþei lor, iar nu ca firmã, semn de identificare a
comerciantului, chiar dacã nu se respectã prevederile art. 43 alin. (2) ºi (3) din Legea
nr. 26/1990, republicatã, modificatã ºi completatã.
Or, pentru a declanºa o acþiune în contrafacere sub acest aspect, petitul cererii
ºi motivarea acesteia (motivele de fapt în invocarea acesteia), ar fi trebuit sã fie altele.
Sub aspectul modului de folosire a firmei comerciale, reclamanta nu a invocat
faptul cã, în concret, pârâta ar folosi un semn, identic/similar firmei comerciale, ca semn
distinctiv pentru produsele ºi serviciile pe care le comercializeazã ca titular al emblemei,
semn identic/similar mãrcii sale.
 Înapoi la cuprins

Prin urmare, în speþã nu se pune problema unui conflict între o marcã anterioarã
înregistratã ºi un semn identic/similar neînregistrat ca marcã, dar folosit ca atare de
cãtre comerciantul concurent, pentru produse/servicii identice sau similare, în scopul
indicãrii provenienþei acestora. Semnul opus de cãtre pârâtã este o firmã comercialã,
înregistratã ca atare, folosirea acesteia de cãtre pârâtã fiind una legitimã.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, invocând în drept dispoziþiile art.
304 pct. 7, 8 ºi 9 C.proc.civ.
În motivarea cererii recurenta susþine cã:
Aºa cum prevede Convenþia de la Paris, ratificatã de România prin Decretul nr.
1777/1968, numele comercial, denumirea sau firma fac obiect al dreptului proprietãþii
industriale.
Fãrã sã þinã seama de acest aspect ºi calificând greºit caracterul juridic al
numelui comercial, Curtea de Apel interpreteazã restrictiv noþiunea de „semn” utilizatã
în art. 35 alin. (2) din Legea nr. 84/1998, deºi nu existã vreo dispoziþie legalã care sã
defineascã aceastã noþiune.
În opinia recurentei, prin „semn” trebuie sã se înþeleagã orice simbol/semn care
aduce atingere unei mãrci, inclusiv numele comercial, ceea ce face ca dispoziþiile art.
35 alin. (2) din Legea nr. 84/1998 sã fie aplicabile în speþã.
Dacã, prin absurd, s-ar împãrtãºi punctul de vedere al instanþei de apel, conform
cãruia, în speþã, s-ar putea urma exclusiv calea acþiunii speciale comerciale în anularea
înregistrãrii firmei comerciale, în Legea nr. 26/1990, indicatã de Curte, nu s-ar putea
gãsi un temei juridic pentru admiterea acþiunii.
Articolul 25 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, republicatã, modificatã ºi completatã,
prevede cã orice persoanã fizicã sau juridicã prejudiciatã printr-o înmatriculare ori printr-
o menþiune în Registrul Comerþului are dreptul sã depunã o cerere la acest registru,
numai dacã nu sunt alte cãi legale de atac, iar Registrul Comerþului o înainteazã la
tribunalul competent.
Dar dispoziþiile legii menþionate nu reprezintã o bazã legalã pentru a soluþiona un
potenþial conflict între o marcã ºi un nume comercial, ci cel mult între douã nume
comerciale.
Or, în speþã reclamanta nu invocã dreptul asupra numelui comercial Metaxa, ci
dreptul asupra mãrcii Metaxa.
Cum pârâta îi încalcã dreptul la marcã prin utilizarea numelui comercial, acþiunea
sa întemeiatã pe dispoziþiile art. 35 din Legea nr. 84/1998 este admisibilã.
Recurenta mai invocã faptul cã motivarea hotãrârii instanþei de apel este sumarã
ºi confuzã, ceea ce, în opinia sa, echivaleazã cu o nemotivare, în înþelesul art. 304 pct.
7 C.proc.civ.
De asemenea, aratã cã instanþele nu s-au pronunþat asupra celorlalte capete de
cerere.
Deºi Curtea de Apel reþine cã tribunalul a respins celelalte capete de cerere ca
neîntemeiate, acestea nu au fost analizate.
 Înapoi la cuprins

Nu a fost analizatã nici incidenþa art. 5 ºi 6 din Legea nr. 11/1991 privind
combaterea concurenþei neloiale, din perspectiva faptului cã una dintre funcþiile mãrcii
este identicã celei îndeplinite de numele comercial, ºi anume aceea a diferenþierii
serviciilor prestate de o persoanã juridicã de cele prestate de o alta.
Analizând decizia atacatã, Înalta Curte a constatat cã numai o parte din criticile
formulate de recurentã la adresa acesteia sunt întemeiate.
Astfel, critica circumscrisã motivului de recurs prevãzut de art. 304 pct. 7
C.proc.civ. nu poate fi primitã, deoarece, contrar susþinerilor recurentei, hotãrârea Curþii
de Apel este amplu ºi temeinic motivatã, atât în fapt cât ºi în drept.
De asemenea, nu se poate reþine incidenþa motivului de recurs prevãzut de art.
304 pct. 8 C.proc.civ., deoarece instanþa nu a avut a se pronunþa asupra naturii juridice
sau înþelesului unui act juridic dedus judecãþii, pe care sã-l fi putut denatura.
În ceea ce priveºte aptitudinea numelui comercial de a conferi un drept de
proprietate industrialã, Înalta Curte a constatat cã, într-adevãr, chiar în lipsa unei
prevederi exprese în legislaþia internã, aceastã aptitudine trebuie recunoscutã în temeiul
art. 1 alin. (2) ºi (8) din Convenþia de la Paris pentru protecþia proprietãþii industriale din
20 martie 1883, a cãrei formã revizuitã la Stockholm în 1967 a fost ratificatã de
România prin Decretul nr. 1117/1968, cum corect a susþinut recurenta.
De altfel, Curtea de Apel nu a negat aceastã aptitudine, dupã cum nu a negat
posibilitatea ca între un nume comercial ºi o marcã sã se iveascã un conflict.
Pentru situaþia în care înregistrarea mãrcii aduce atingere unui alt drept de
proprietate industrialã protejat – printre care se numãrã, pentru considerentele arãtate,
ºi dreptul asupra numelui comercial – art. 48 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 84/1998
consacrã soluþia anulãrii înregistrãrii mãrcii.
Nu existã o dispoziþie legalã simetricã pentru ipoteza în care înregistrarea unui
nume comercial aduce atingere unui drept la marcã, ceea ce nu înseamnã însã cã un
atare conflict ar putea rãmâne nesoluþionat, câtã vreme este vorba despre drepturi de
proprietate industrialã deopotrivã protejate legal.
Referitor la calea de urmat pentru rezolvarea unui atare conflict, Curtea de Apel
a arãtat, pe de o parte, cã acesta nu poate fi soluþionat în temeiul art. 35 din Legea nr.
84/1998, iar, pe de altã parte, cã pentru interzicerea utilizãrii numelui comercial care
încalcã dreptul la marcã, partea interesatã trebuie sã obþinã, mai întâi, anularea
înregistrãrii numelui comercial, deoarece pânã la anulare se bucurã de prezumþia de
legitimitate.
Sub primul aspect, constatarea Curþii de Apel este corectã.
Articolul 35 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 se referã la folosirea semnului identic
sau similar mãrcii „pentru produse sau servicii” identice, similare sau, dupã caz, diferite,
iar alin. (2) exemplificã actele de folosire a semnului care pot fi interzise în condiþiile alin.
(1).
Chiar dacã nu se precizeazã expres, din exprimarea utilizatã de legiuitor reiese
cã actele incriminate sunt de folosire a semnului ca marcã, a cãrei funcþie specificã este
aceea de distingere a produselor sau serviciilor unui întreprinzãtor de cele ale altuia, în
 Înapoi la cuprins

timp ce numele comercial identificã întreaga activitate a unei societãþi comerciale, fãrã
a se face în mod necesar referire la bunurile sau serviciile care intrã în obiectul sãu de
activitate.
Cu toate acestea, utilizarea de cãtre un întreprinzãtor a unui nume comercial
identic sau similar cu o marcã aparþinând altuia, poate sã creeze confuzie cu privire la
originea bunurilor sau serviciilor celor doi întreprinzãtori ºi, implicit, un conflict –
caracterizat ca fiind între douã drepturi de proprietate industrialã – pentru rezolvarea
cãruia sã se facã apel la justiþie, dupã cum corect a reþinut Curtea de Apel.
În ceea ce priveºte calea de urmat, nu poate fi primit punctul de vedere al Curþii
de Apel, conform cãruia, atunci când numele comercial este înregistrat la Registrul
Comerþului, titularul mãrcii este obligat sã cearã mai întâi anularea înregistrãrii în baza
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 26/1990.
O analizã a legalitãþii înregistrãrii numelui comercial întemeiatã exclusiv pe
dispoziþiile legii comerciale menþionate s-ar limita la verificarea condiþiilor de
registrabilitate strict prevãzute de respectiva lege.
În ceea ce priveºte condiþia disponibilitãþii – singura care ar putea fi luatã în
discuþie într-un litigiu ca cel de faþã – aceasta nu ar putea fi verificatã decât din
perspectiva art. 38 al Legii nr. 26/1990, care prevede cã orice firmã nouã – în sensul de
nume sau denumire sub care un comerciant îºi exercitã comerþul ºi semneazã – trebuie
sã se deosebeascã de cele existente.
Prin urmare, la verificarea disponibilitãþii firmei – termen sinonim în doctrinã cu
acela de „nume comercial” – Registrul Comerþului verificã existenþa unora identice sau
asemãnãtoare, ºi nicidecum existenþa unor alte drepturi de proprietate industrialã pe
care o atare înregistrare le-ar putea încãlca.
Aceasta înseamnã cã, în speþã, calea indicatã de Curtea de Apel nu ar fi aptã sã
asigure reclamantei valorificarea dreptului pretins.
În ceea ce priveºte calea aleasã de reclamantã, Înalta Curte a constatat cã, fãrã
a solicita anularea înregistrãrii numelui comercial al pârâtei, reclamanta a înþeles sã
solicite, prin cel de-al doilea capãt de cerere formulat, modificarea în Registrul
Comerþului a firmei METAXAS TEN R.R.L., în sensul eliminãrii din acest nume a
cuvântului Metaxas, care aduce atingere mãrcii Metaxa aparþinând reclamantei.
Or, câtã vreme reclamanta considerã cã scopul urmãrit de ea prin intentarea
acþiunii poate fi atins prin obligarea pârâtei la modificarea numelui comercial, nu i se
poate pretinde de cãtre instanþã sã solicite anularea în întregime a înregistrãrii acestuia.
Înalta Curte a constatat cã, pentru considerente parþial diferite, nici tribunalul ºi
nici Curtea de Apel nu au analizat pe fond existenþa conflictului între mãrcile înregistrate
de reclamantã ºi numele comercial înregistrat de pârâtã ºi nu au verificat dacã
înregistrarea numelui comercial al pârâtei aduce atingere dreptului la marcã al
reclamantei.
Înalta Curte nu poate proceda în primã ºi în ultimã instanþã la evaluarea
probatoriului, inclusiv a înscrisurilor depuse la dosar în recurs, ºi la stabilirea situaþiei
de fapt, deoarece, potrivit art. 314 C.proc.civ., Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie
 Înapoi la cuprins

hotãrãºte asupra fondului în toate cazurile în care caseazã hotãrârea atacatã numai în
scopul aplicãrii corecte a legii la împrejurãri de fapt ce au fost deplin stabilite.
În ce priveºte susþinerea cã instanþele nu au analizat litigiul din perspectiva art.
5 ºi 6 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenþei neloiale, Înalta Curte a
constatat cã nu acesta a fost temeiul juridic al cererii reclamantei, aºa încât aceastã
criticã s-a vãdit a fi nefondatã.
Pentru celelalte considerente anterior expuse, în baza art. 304 pct. 9, art. 314 ºi
art. 297 alin. (1) C.proc.civ., Înalta Curte a admis recursul, a casat decizia, a admis
apelul ºi a trimis cauza spre rejudecare la acelaºi tribunal.
 Înapoi la cuprins

Notorietatea mãrcii internaþionale în detrimentul mãrcii

individuale verbale naþionale

Legea nr.84/1998 : art. 6 lit.d) si e)

1. Se invocã notorietatea mãrcilor „SABRES” si „BUFFALO SABRES”, în

detrimentrul mãrcii naþionale „SABRES” nr.67803, clasele protejate fiind 18, 25, 35.
Prin documentele depuse la dosar de cãtre contestatorul –oponent nu probeazã
notorietatea mãrcilor sale „SABRES” si „BUFFALO SABRES”.
Astfel, hotãrea fiind de respingere a contestaþiei pe motivele menþionate mai sus.

2. Prin hotãrârea Comisiei de reexaminare mãrci nr.335, pronunþatã la data de

24.10.2007, s-a respins contestaþia formulatã de NHL E B.V., prin mandatar R. & R.
SRL în contradictoriu cu A. M. H. si A. R. V., în sensul ca menþine Decizia
nr.1607/08.05.2007 a Comisiei de examinare opoziþii, prin care s-a dispus continuarea
procedurii de înregistrare a mãrcii verbale “SABRES” nr.marca 67803, pentru
produse/servicii din clasele 18, 25, 35.

Pentru a pronunþa aceastã hotãrâre, Comisia de reexaminare mãrci a reþinut

urmãtoarele:
La data de 22.03.2005 s-a depus spre înregistrare, de cãtre A. M. H. si A. R. V.,
pe cale naþionalã, marca individualã verbalã SABRES, nr. depozit M 2005 02968 pentru
produse/servicii din clasele 18, 25 si 35.
La data de 18.04.2005, examinându-se cererea, constatând cã sunt îndeplinite
conditiile minime de constituire a depozitului naþional reglementar, se admite cererea
ºi se înscrie marca în registrul mãrcilor depuse sub numãrul M 2005 02968.
La data de 13.12.2005 a fost emisã Decizia nr.219053 de admitere la înregistrare
a marcii individuale verbale SABRES, nr. de marcã atribuit fiind 67803.
La data de 02.05.2006, NHL E. B.V. , prin mandatar R & R SRL, a formulat
opoziþie cu privire la înregistrarea mãrcii individuale verbale SABRES nr. 67803.
Comisia de examinare a opoziþiilor a emis Decizia nr. 1905/08.05.2007 prin care
s-a decis respingerea opoziþiei ºi s-a dispus continuarea procedurii de înregistrare a
mãrcii individuale verbale SABRES nr. 67803, titulari A. M. H. si A. R. V.
La data de 20.07.2007, în termen, s-a formulat contestaþie de cãtre NHL E. B.V.
cu sediul în Olanda, prin mandatar R & R SRL, împotriva Deciziei Comisiei de
examinare a opoziþiilor OSIM nr. 1905/08.05.2007, prin care s-a respins opoziþia ºi s-a
dispus continuarea procedurii de înregistrare a mãrcii individuale verbale SABRES nr.
67803, titulari A. M. H. si A. R. V.
 Înapoi la cuprins

Contestatorul - oponent, NHL E. B.V. cu sediul în Olanda, prin mandatar R &

R SRL, susþine contestaþia asa cum a fost formulatã în scris ºi solicitã: admiterea
acesteia, desfiinþarea Deciziei OSIM nr. 1905/08.05.2007, admiterea opoziþiei ºi
respingerea la înregistrare a mãrcii individuale verbale SABRES nr. 67803, invocând
urmatoarele argumente:
- contestatorul invoca notorietatea mãrcilor sale SABRES si BUFFALO SABRES
înregistrate, considerând ca aceasta a fost demonstratã prin documentele depuse la
dosar, respectiv articole de ziar, discuþii pe forum sau pagini de Internet pentru
achiziþionarea de produse purtând denumirea SABRES, poziþia Comisiei de examinare
opozitii (CEO) fiind consideratã de catre contestator eronatã, deoarece dispoziþiile
legale care stabilesc modalitatea de demonstrare a notorietãþii (art. 20 din Legea
84/1998 ºi Regula 16 din HG 833/1998) nu conþin nici o normã cu caracter imperativ în
ce priveste categoriile de documente care pot fi folosite în susþinerea notorietãþii unei
anumite mãrci. Bazându-se pe aceste texte legale, atât doctrina cât ºi jurisprudenþa au
arãtat faptul cã notorietatea unei mãrci este o situaþie de fapt, ce poate fi demonstratã
prin orice mijloc de probã.
- contestatorul susþine ca pe întreg parcursul considerentelor deciziei C.E.O. nu
existã nici o referire la analizarea dovezilor depuse de catre oponent sau vreo judecatã
asupra modului în care aceste dovezi sunt de naturã a arãta care este gradul de
cunoaºtere a mãrcilor oponentului pe teritoriul României în segmentul de public vizat,
ceea ce înseamnã în opinia sa cã acestea nu au fost analizate, deoarece în opinia
C.E.O. nu fac parte din categoriile de documente prin care se poate dovedi notorietatea
unei mãrci.
- contestatorul precizeazã ca prin decizia contestatã, Comisia de examinare
opoziþii, a analizat opoziþia si s-a pronuntat asupra celor trei temeiuri de drept invocate
în cadrul acesteia, respectiv art.6 lit. b), c) si d), precum ºi asupra art. 6 lit. e) ( temei
legal analizat din oficiu ) din Legea 84/1998, prin prezenta contestaþie înþelegând sã
atace concluziile Comisiei privind temeinicia susþinerilor bazate pe art. 6 lit. d) din Legea
84/1998.
Comisia de reexaminare mãrci constatã cã intimaþii-solicitanþi A. M. H. ºi A. R.
V., nu sunt prezenþi ºi având în vedere faptul cã procedura de citare este legal
îndeplinitã, urmeazã a se pronunþa în cauza de faþã pe baza documentelor aflate la
dosar.
Astfel, intimaþii - solicitanþi, în punctul de vedere referitor la opoziþie, înregistrat
la OSIM cu nr. 1025985/07.09.2006, solicitã respingerea opoziþiei formulate de cãtre
NHL E. B.V., prin mandatar R & R SRL, ºi menþinerea înregistrãrii mãrcii MN 67803
SABRES verbalã, pentru toate produsele/serviciile solicitate în clasele 18, 25, 35,
invocând urmatoarele contra - argumente:
- din documentele depuse la dosar de cãtre oponent nu reiese ca acesta ar fi
desfãºurat vreun act comercial ori vreun import de produse sau servicii similare sau
identice cu cele pentru care s-a cerut protecþia, referitoare la marca SABRES. Nici unul
 Înapoi la cuprins

din documentele depuse nu are o valoare juridicã concretã, acestea reprezentând opinii
sau susþineri publicate pe site-uri comerciale;
- de asemenea, nu existã nici un document, faptã sau act juridic certificat, care
sã ateste desfãºurarea vreunei acþiuni de publicitate, o reclamã pentru produse sau
servicii similare sau identice pentru care s-a cerut protejarea mãrcii;
- mare parte din documentele depuse nu îºi gãsesc aplicabilitatea completã pe
teritoriul României.
- denumirea SABRES tradusã din limba ebraicã înseamna floare de cactus, limba
maternã a unuia dintre solicitanþi, subliniind apartenenþa la cultura ebraicã a
solicitantului.
O analizã a considerentelor Deciziei OSIM nr. 1905/08.05.2007 a Comisiei de
examinare opoziþii prin care s-a respins opoziþa formulatã ºi s-a dispus continuarea
procedurii de înregistrare a mãcii individuale verbale SABRES, verbalã, nr. 67803,
cl.18,25,35; a susþinerilor scrise ºi orale ale pãrþilor deliberând, Comisia de
Reexaminare reþine urmãtoarele:
Comisia considerã argumentele formulate de contestatorul - oponent NHL E.
B.V., în favoarea admiterii contestaþiei, neconcludente, urmând a le respinge.
Comisia considerã contra - argumentele formulate de intimaþii-solicitanþi A. M.
H. si A. R. V. în procedura de opozitie pertinente ºi concludente, urmând a le reþine.
Comisia reþine ºi punctul de vedere al examinatorului care pune concluzii de respingere
a contestaþiei.
Cu privire la aplicabilitatea prevederilor art. 6 lit. d) din Legea 84/1998, potrivit
cãrora ‘’...o marcã este refuzatã la înregistrare dacã :... este identicã sau similarã cu o
marcã notorie în România pentru produse sau servicii identice sau similare, la data
depunerii cererii de înregistrare a mãrcii;’‘, Comisia reþine cã acestea nu sunt aplicabile
în speþã, pentru cele ce se vor arãta în continuare:
Comisia reþine cã oponentul-contestator nu a facut dovada notorietãþii mãrcilor
sale SABRES respectiv BUFFALO SABRES pe teritoriul României, în cadrul
segmentului de public vizat.
Comisia considerã pertinentã afirmaþia contestatorului -oponent potrivit cãreia
art. 20 din Legea 84/1998 si Regula 16 din HG 833/1998 nu conþin norme cu caracter
imperativ în ce priveste categoriile de documente care pot fi folosite în susþinerea
notorietãþii unei anumite mãrci. Atât doctrina cât ºi jurisprudenþa aratã faptul ca
notorietatea unei mãrci este o situaþie de fapt, ce poate fi demonstratã prin orice mijloc
de probã, având o datã anterioarã datei de depozit cum ar fi în speþã
- imagini ale magazinului virtual de pe sit-ul web nhl.com (anexa 1 la opoziþie),
care permite consumatorilor din întreaga lume, inclusiv din România, sa vizualizeze
suveniruri ºi cadouri purtând numele ºi sigla echipei favorite din NHL, inclusiv BUFFALO
SABRES, produsele disponibile aici incluzând tricouri, jerseuri, bluze de trening,
jachete, ºepci etc;
- statistica de pe internet a sit-ului nhl.com privind numãrul de vizitatori din
România pentru anii 2004,2005, ( în anul 2004 numãrul total de vizitatori din România
a fost de 200.769 );
 Înapoi la cuprins

- rezultatele unei cãutari pe Google, pentru NHL, restricþionatã la sit-urile din

România, care sunt în numar de 68.300, se referã la Liga Naþionalã de Hochei (NHL) -
(anexa 2 la opoziþie ) ;
- produsele la nivel internaþtional, ce poartã mãrcile NHL, inclusiv SABRES, ce
includ cunoscutul joc de tip simulator pentru PC, NHL, publicat aproape în fiecare an
de catre Electronic Arts, precum ºi alte jocuri pentru telefoane mobile;
- ºtiri de televiziune ºi radio, cu privire la meciurile la care BUFFALO SABRES
a luat parte - ( anexa 4 la opoziþie );
- articole din presa scrisã referitoare la NHL si BUFFALO SABRES - ( anexa 5
la opoziþie);
- forumurile, comentariile ºi blog - urile de pe fan sit-urile românesti ºi
internaþionale dedicate hocheiului, pasionaþii de acest sport, încântati în mod deosebit
de echipa BUFFALO SABRES.
Însa, în opinia Comisiei, toate documentele depuse la dosarul cauzei ( dosarul
de fond în procedura de solutionare a opoziþiei ºi ulterior în procedura contestaþiei) nu
demonstreazã notorietatea în România a mãrcilor SABRES respectiv BUFFALO
SABRES, în numele NHL E. B.V. , marcile SABRES respectiv BUFFALO SABRES,
neputând fi considerate larg cunoscute în România la 23.03.2005, data depunerii cererii
de înregistrare a mãrcii M 02968 SABRES verbalã.
Asa cum s-a pronunþat în Hotarârea nr. 152 din 22.02.2005 (dosar CRM
177/2004 marca MI 2R 201153A GLAMOUR), Comisia considerã cã, pentru probarea
notorietãþii, oponentul care o invocã poate sã facã dovada îndeplinirii criteriilor
prevãzute de art.20 din Legea 84/1998, cu precizãrile de la Regula 16 (3) din HG
833/1998, sau în oricare alt mod care sã conducã Comisia la concluzia ca marca
pretinsã a fi notorie este larg cunoscutã pe teritoriul României pentru segmentul de
public din þarã , cãruia i se adreseazã produsele sau serviciile la care se referã marca,
în cazul în speþã, publicul interesat de sport, de articole si accesorii sportive, în
particular de hochei.
Or, Comisia constatã ca astfel de probe nu au fost administrate în cauzã.
Comisia reþine ca mãrcile invocate de oponentul - contestator nu sunt ºi nu au
fost înregistrate în România.
Cu privire la marca în litigiu MN 67803 SABRES, verbalã, clasele 18, 25, 35,
solicitanþi A. M. H. si A. R. V. la a cãrei înregistrare se opune NHL E. B.V. , titularul
mãrcilor SABRES ºi BUFFALO SABRES, Comisia constatã cã oponentul - contestator
nu a desfãºurat vreun act comercial ori vreun import de produse sau servicii similare
sau identice cu cele pentru a fost admisã la înregistrare marca MN 067803 SABRES
în clasele 18, 25,35.
Comisia constatã, de asemenea, cã nu existã niciun document, faptã sau act
juridic certificat care sã ateste desfãºurarea în România a vreunei acþiuni de publicitate,
reclamã, de cãtre oponentul - contestator NHL E. B.V. pentru produse sau servicii
similare sau identice pentru care s-a cerut protejarea mãrcii MN 067803 SABRES în
clasele 18, 25,35.
 Înapoi la cuprins

Comisia constatã cã documentele depuse de cãtre oponentul - contestator NHL

E. B.V., în vederea dovedirii notorietãþii mãrcilor sale SABRES si BUFFALO SABRES
nu îºi gãsesc aplicabilitate pe teritoriul României.
Comisia reþine în favoarea intimatului - solicitant ca denumirea SABRES tradusa
din limba ebraicã înseamnã ‘’ floare de cactus’‘, limba maternã a unuia dintre solicitanþi,
subliniind apartenenþa la cultura ebraicã a solicitantului.
Comisia reþine cã documentele depuse la dosar de cãtre contestatorul oponent
nu probeazã notorietatea mãrcilor SABRES, respectiv BUFFALO SABRES, în speþã
nefiind aplicabile prevederile art. 6 lit. d) din Legea 84/1998.

În temeiul art. 80, alin.3 din Legea nr. 84/1998, Comisia de reexaminare în
unanimitate: respinge contestaþia formulatã_ de NHL E. B.V., menþine Decizia
Comisiei de examinare opoziþii nr. 1607/08.05.2007 prin care s-a respins opoziþia ºi s-a
dispus continuarea procedurii de înregistrare a mãrcii individuale verbale SABRES nr.
67803, pentru produse/servicii din clasele 18,25,35.
Dispune transmiterea dosarului Serviciului Mãrci, în vederea punerii în aplicare
a prezentei hotarâri.

Hotararea Comisiei a ramas definitivã ºi irevocabilã prin neapelare.

 Înapoi la cuprins

Oferirea sau prestarea de servicii,

folosind produse purtând o marcã înregistratã de un terþ

Legea nr. 84/1998, art. 35 alin. (2) lit. a)-b)

Potrivit art. 35 alin. (2) al Legii nr. 84/1998, titularul mãrcii poate cere instanþei sã
interzicã terþilor sã foloseascã în activitatea lor comercialã, fãrã consimþãmântul sãu: „a)
un semn identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care
marca a fost înregistratã; b) un semn care, datã fiind identitatea sau asemãnarea
produselor sau serviciilor cãrora li se aplicã semnul cu produsele sau serviciile pentru
care marca a fost înregistratã, ar produce în percepþia publicului un risc de confuzie
(...)”.
Textul art. 38 lit. c) al Legii nr. 84/1998 prevede cã titularul mãrcii nu poate cere
sã se interzicã unui terþ sã foloseascã în activitatea sa comercialã marca, dacã aceasta
este necesarã pentru a indica destinaþia produsului sau a serviciului.
În speþã, pârâta nu desfãºoarã activitãþi din gama celor protejate de marcã, ci
doar le foloseºte în desfãºurarea activitãþii sale.
Oferirea sau prestarea de servicii, folosind produse purtând marca în litigiu,
reprezintã o încãlcare a dispoziþiilor art. 35 din Legea nr. 84/1998 numai dacã se
realizeazã prin asocierea cu semnul protejat prin marcã.

Secþia civilã ºi de proprietate intelectualã,

decizia civilã nr. 3709 din 8 mai 2007

Prin sentinþa comercialã nr. 12075 din 1 noiembrie 2004, Tribunalul Bucureºti,
secþia a VI-a comercialã, a respins ca neîntemeiatã cererea formulatã de reclamanta
SC A.M.E. SRL în contradictoriu cu pârâta SC M.R. SRL.
Pentru a se pronunþa astfel, instanþa a reþinut urmãtoarele:
Reclamanta a solicitat instanþei ca prin hotãrârea ce se va pronunþa sã i se
interzicã pârâtei sã utilizeze semnul „Auto Magic”, motivat de faptul cã în baza
certificatului de înregistrare marca nr. 52046 din 30 aprilie 2002 a obþinut protecþia pe
teritoriul României a mãrcii Auto Magic pentru clasa de produse 35: publicitate, import-
export numai pentru produsele de întreþinere ºi recondiþionare cosmeticã auto; s-a
solicitat obligarea la daune interese ºi la plata cheltuielilor de judecatã.
Reclamanta a arãtat cã pârâta are acelaºi obiect de activitate, cã foloseºte un
semn identic cu marca Auto Magic, în mod neautorizat, acþionând în mod neloial.
Prin întâmpinarea depusã, pârâta a arãtat cã reclamanta nu a efectuat procedura
prealabilã a concilierii ºi cã nu presteazã serviciile protejate de marca Auto Magic, ci
doar în cadrul activitãþii de întreþinere auto foloseºte, ca ºi alte societãþi, produsele
marca Auto Magic.
 Înapoi la cuprins

La termenul din 10 mai 2004 s-a respins excepþia prematuritãþii acþiunii, iar la
termenul din ºedinþa publicã de la data de 25 octombrie 2004, reclamanta a declarat cã
renunþã la capãtul de cerere privind obligarea pârâtei la daune interese.
Marca Auto Magic a fost înregistratã pe teritoriul României pentru serviciile de
„publicitate” import-export numai pentru produsele de întreþinere ºi recondiþionare
cosmeticã auto ºi nu pentru serviciile prestate de pârâtã: întreþinere, recondiþionare ºi
cosmeticã auto.
Din probele administrate în cauzã nu a reieºit cã pârâta desfãºoarã activitãþi din
gama celor protejate de marcã, ci doar le foloseºte în desfãºurarea activitãþii sale.
S-a mai reþinut cã publicitatea pe care pârâta o efectueazã este menitã sã
popularizeze serviciile sale – întreþinere ºi cosmeticã auto – ºi nu serviciile pentru care
reclamanta are protecþie pe teritoriul României.
Prin decizia comercialã nr. 795 din 18 noiembrie 2005, Curtea de Apel Bucureºti,
secþia a VI-a comercialã, a respins apelul declarat de reclamantã ºi a obligat-o la plata
sumei de 2000 lei (RON) cheltuieli de judecatã cãtre pârâtã.
Pentru a se pronunþa astfel, instanþa de apel a reþinut cã apelul nu este fondat,
cã pârâta desfãºoarã servicii distincte de cele pentru care a fost înregistratã ºi care sunt
protejate prin marca Auto Magic, astfel cã nu sunt aplicabile dispoziþiile art. 35 alin. (2)
lit. a) ºi b) din Legea nr. 84/1998.
S-a mai reþinut cã nu s-a dovedit prin înscrisurile depuse cã pârâta ar efectua o
publicitate produselor Auto Magic, cã folosirea de produse marca Auto Magic nu
înseamnã acelaºi lucru cu folosirea semnului Auto Magic protejat prin marca înregistratã
la OSIM. Oferirea sau prestarea de servicii folosind produse Auto Magic reprezintã o
încãlcare a dispoziþiilor art. 35 din Legea nr. 84/1998 numai dacã se realizeazã prin
asocierea cu semnul protejat prin marcã.
În final s-a arãtat cã hotãrârea instanþei de fond este legalã ºi în raport de
dispoziþiile art. 274 C.proc.civ.
Împotriva hotãrârii pronunþate de instanþa de apel, reclamanta SC A.M.E. SRL
– Bucureºti a formulat recurs înregistrat la Secþia Comercialã a Înaltei Curþi de Casaþie
ºi Justiþie ºi care, prin încheierea nr. 4065 din 8 decembrie 2006, a fost scos de pe rol
ºi trimis la Secþia Civilã a Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie.
În motivarea recursului întemeiat pe dispoziþiile art. 304 pct. 8 ºi pct. 9
C.proc.civ., s-a arãtat cã în mod greºit s-a interpretat certificatul de înregistrare emis de
OSIM ºi s-a apreciat cã în cauzã nu sunt incidente dispoziþiile art. 35 alin. (2) lit. a) ºi
b) din Legea nr. 84/1998.
Pârâta desfãºoarã servicii identice ºi asemãnãtoare cu cele pentru care
recurenta are înregistratã marca.
S-a mai arãtat cã în baza art. 274 alin. (3) C.proc.civ., instanþa avea posibilitatea
sã micºoreze onorariul de avocat în raport cu totalul onorariilor minimale, acesta fiind
nejustificat de mare în raport cu cheltuielile de judecatã ºi cu munca depusã de avocat.
Recursul va fi respins ca nefondat pentru urmãtoarele considerente:
Certificatul de înregistrare emis de OSIM îi conferã reclamantei, în calitate de
titularã a mãrcii, un drept exclusiv de a folosi, pe o perioadã de 10 ani, începând cu data
de 30 aprilie 2002, aceastã marcã, numai pentru clasa de servicii pentru care a fost
 Înapoi la cuprins

înregistratã. Acestea sunt de publicitate, import-export numai pentru produsele de

întreþinere ºi recondiþionare auto.
Pârâtã desfãºoarã o activitate de întreþinere ºi reparare a automobilelor, precum
ºi cosmeticã auto, folosind o gamã de produse printre care ºi produsele marca Auto
Magic
Rezultã astfel cã cele douã activitãþi desfãºurate de societãþi sunt distincte ºi nu
se poate reþine cã instanþa de apel a dat o interpretare greºitã certificatului de
înregistrare la OSIM, pentru a putea fi incidente dispoziþiile art. 304 pct. 8 C.proc.civ.
Cu privire la motivul de recurs prevãzut la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., din probele
administrate de reclamantã nu rezultã cã aceasta a dovedit aspectul nelegal ºi neloial
al folosirii semnului Auto Magic de cãtre pârâtã.
În aceste condiþii nu se poate reþine cã în cauzã au fost aplicate greºit dispoziþiile
art. 35 din Legea nr. 84/1998, astfel cã nu se poate reþine incidenþa motivului de recurs
prevãzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Referitor la cheltuielile de judecatã, în mod corect au fost aplicate dispoziþiile art.
274 C.proc.civ.
Faþã de cele arãtate, recursul reclamantei, în raport de dispoziþiile art. 312
C.proc.civ., s-a respins ca nefondat ºi în raport de dispoziþiile art. 274 C.proc.civ.
recurenta a fost obligatã la cheltuieli de judecatã.
 Înapoi la cuprins

Opoziþie la înregistrare mãrcii. Dovada utilizãrii mãrcii

anterioare opuse. Prelungirea termenului pentru depunerea
dovezii de utilizare.

Legea nr. 84/1998, art. 23;

HG nr. 833/1998, Regula 19, pct. 8, pct. 9

Potrivit dispoziþiilor Regulii 19, pct. 8 din HG nr. 833/1998 care reprezintã
Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998 privind mãrcile ºi indicaþiile geografice, „la
cererea solicitantului, titularul mãrcii opuse va prezenta O.S.I.M. dovada cã:
a) în cursul unei perioade de 5 ani care precede publicãrii mãrcii asupra cãreia s-a
formulat opoziþia, marca anterioarã a fãcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul
României pentru produsele ºi serviciile pentru care aceasta a fost înregistratã sau,
b) existã motive justificate pentru neutilizarea mãrcii cu privire la care s-a facut
opoziþie.”
Nedepunerea în termen a dovezii de utilizare a mãrcii anterioare invocate se
sancþioneazã cu respingerea opoziþiei formulate, fãrã a intra în cercetarea fondului.

La data de 22.03.2005 s-a depus spre înregistrare, de cãtre S.C. V. I. S.R.L., pe

cale naþionalã, marca individualã verbalã ROUA ZORILOR, pentru produse ºi servicii din
clasa 32: “bere; ape minerale, ape carbogazoase, ape plate ºi alte bãuturi nealcoolice;
bãuturi din fructe ºi sucuri din fructe; siropuri ºi alte preparate pentru fabricarea bãuturilor”.
În urma examinãrii de fond a acestei cereri, marca a fost admisã la înregistrare ºi
publicatã în BOPI – secþiunea mãrci.
În termen legal, P. Inc. a formulat opoziþie cu privire la înregistrarea mãrcii
individuale verbale ROUA ZORILOR, fiind invocate dispoziþiile art. 6, lit. c din Legea nr.
84/1998 privind mãrcile ºi indicaþiile geografice, iar ca drepturi anterioare, mai multe mãrci
înregistrate constând din denumirea MOUNTAIN DEW.
Comisia de Examinare Opoziþii din cadrul O.S.I.M. a respins aceastã opoziþie, fãrã
a intra în analiza fondului cauzei, deoarece:
- printr-o adresã din data de 27.10.2006, O.S.I.M., în conformitate cu prevederile
Regulii 19, pct.8 din HG nr.833/1998, a notificat oponentul P. Inc. în vederea depunerii
dovezii folosirii pe teritoriul României a mãrcii opuse, la cererea solicitantului S.C. V.I.
S.R.L.;
- oponentul, prin mandatar, solicitã prelungirea termenului de rãspuns, dar aceastã
solicitare nu poate fi luatã în considerare, deoarece Legea 84/1998 sau HG 833/1998 nu
prevede admiterea unei atare solicitãri;
- Comisia constatând cã oponentul nu a depus documente care sã ateste utilizarea
mãrcilor opuse pe teritoriul României, anterior datei de publicare a mãrcii ROUA
ZORILOR, a reþinut cã se fac aplicabile prevederile Regulii 19, pct.9 din HG 833/1998 –
 Înapoi la cuprins

Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998 privind mãrcile ºi indicaþiile geografice.

Prin urmare, opoziþia a fost respinsã.
Împotriva Deciziei de respingere a opoziþiei, P. Inc. a formulat contestaþie.
Comisia de reexaminare mãrci, în soluþionarea acestei contestaþii, a reþinut
urmãtoarele:
În rãspunsul la opoziþia formulatã de P. Inc., solicitantul SC V. I. SRL, în
conformitate cu Regula 19, pct.8 din HG nr.833/1998, a cerut oponentului sã prezinte
documente care sã ateste utilizarea mãrcilor opuse pe teritoriul României.
Printr-o adresã din data de 27.10.2006, O.S.I.M. a transmis notificare oponentului,
în vederea depunerii, de cãtre acesta, a documentelor care sã ateste utilizarea mãrcilor
opuse pe teritoriul României, conform Regulii 19 (8) din HG nr.833/1998: “La cererea
solicitantului, titularul mãrcii opuse va prezenta O.S.I.M. dovada cã: a) în cursul unei
perioade de 5 ani care precede publicãrii mãrcii asupra cãreia s-a formulat opoziþia, marca
anterioarã a fãcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României, pentru produsele ºi
serviciile pentru care aceasta a fost înregistratã sau b) existã motive jusitificate pentru
neutilizarea mãrcii cu privire la care s-a fãcut opoziþie”.
La data de 19.12.2006, oponentul P. Inc. solicitã acordarea unei prelungiri de
termen de 3 luni, “astfel încât termenul la care vor fi depuse documentele solicitate nu va
mai fi 03.01.2007, ci 03.04.2007".
Comisia constatã cã aceastã solicitare a oponentului nu putea fi luatã în
considerare de Comisia de Examinare Opoziþii, deoarece în Legea nr.84/1998 ºi în HG
nr.833/1998, nu este prevãzutã o prelungire de termen în vederea depunerii documentelor
care sã ateste utilizarea mãrcii opuse pe teritoriul þãrii noastre.
Mai mult, textul de lege prevede la aceeaºi Regulã 19 (7): “Dacã neregulile nu sunt
remediate în termenul acordat, O.S.I.M. va decide pe baza actelor de la dosar”, iar Regula
19(9) prevede: “În lipsa dovezii de folosire a mãrcii opuse, conform parag.(10) actul de
opoziþie va fi respins”.
Comisia constatã cã documentele privind utilizarea mãrcii opuse nu au fost depuse
de cãtre contestatorul-oponent în termenul acordat de cãtre O.S.I.M.
De aceea, Comisia considerã cã Decizia luatã de Comisia de Examinare Opoziþii
este temeinicã ºi legalã, ºi, ca urmare, în speþã, sunt aplicabile prevederile Regulii 19,
pct.9 din HG nr.833/1998.

Ca urmare a motivelor de mai sus, Comisia de Reexaminare mãrci a considerat

contestaþia neîntemeiatã ºi a respins-o ca atare. Aceastã hotãrâre a rãmas definitivã ºi
irevocabilã prin neapelare.
 Înapoi la cuprins

Opoziþie la înregistrarea mãrcii. Conflict cu nume comercial.

Înregistrarea mãrcii în nume propriu de un agent sau
reprezentant fãrã acordul titularului.

Legea nr. 84/1998 privind mãrcile

ºi indicaþiile geografice, art. 23;
Convenþia de la Paris pentru protecþia
proprietãþii industriale, art. 6 septies, art. 8

1. Drepturile asupra numelui comercial sunt drepturi de proprietate industrialã

protejate, aºa cum rezultã din dispoziþiile art. 1, alin. 2 ºi art. 8 din Convenþia de la Paris
pentru protecþia proprietãþii industriale din martie 1883, ratificatã de România prin Decretul
nr. 1177/1968.
Pentru a fi opozabil la înregistrarea unei mãrci în condiþiile art. 23 din Legea nr.
84/1998 privind mãrcile ºi indicaþiile geografice, numele comercial trebuie sã fie identic cu
elementul verbal al mãrcii ºi anterior datei de depunere la înregistrare a mãrcii.
Protecþia asupra numelui comercial modificat curge de la data modificãrii acestuia,
ºi nu retroactiv de la momentul înfiinþãrii societãþii comerciale.
2. Potrivit dispoziþiilor art. 6 septies din Convenþia de la Paris „dacã agentul sau
reprezentantul celui care este titularul unei mãrci într-una din þãrile Uniunii va cere, fãrã
autorizaþia acestui titular, înregistrarea pe propriul sãu nume a mãrcii respective în una
sau mai multe din aceste þãri, titularul va avea dreptul sã se opunã acestei înregistrãri
cerute sau sã reclame radierea ei sau, dacã legea þãrii îngãduie aceasta, sã cearã
transferul înregistrãrii în favoarea sa, afara de cazul în care agentul sau reprezentantul va
aduce o justificare faptelor sale”.
Înregistrarea ca marcã a unei denumiri utilizate anterior de o societate comercialã
de cãtre administratorul acesteia fãrã acordul celuilalt asociat intrã sub incidenþa art. 6
septies din Convenþia de la Paris pentru protecþia proprietãþii industriale.

La data de 19.09.2005, R.S.E. a depus la O.S.I.M., spre înregistrare, marca

verbalã” LaTura Extremã”, pentru servicii din clasa 41.
În urma examinãrii de fond, la data de 11.07.2006, O.S.I.M. emite Decizia de
admitere la înregistrare a acestei mãrci.
În termen de 3 luni de la publicarea mãrcii “LaTura Extremã” în BOPI – secþiunea
mãrci, potrivit dispoziþiilor art. 23 din Legea nr. 84/1998 privind mãrcile ºi indicaþiile
geografice, S.C. LATURA EXTREMÃ S.R.L. a formulat opoziþie, invocând un drept anterior
asupra numelui comercial ºi utilizarea sintagmei LATURA EXTREMÃ încã din anul 2002,
anterior depunerii de cãtre R.S.E. a cererii de înregistrare la O.S.I.M.
 Înapoi la cuprins

Comisia de examinare opoziþii a reþinut cã oponentul S.C. LATURA EXTREMÃ

S.R.L. ºi-a modificat denumirea la data de 20.10.2005, aceastã datã fiind ulterioarã datei
de depunere a cererii de înregistrare pentru marca “LaTura Extremã” la O.S.I.M., astfel cã
drepturile asupra numelui comercial nu pot fi apreciate ca drepturi anterioare.
În aceste condiþii, opoziþia a fost respinsã.
Împotriva Deciziei Comisiei de examinare opoziþii, S.C. LATURA EXTREMÃ S.R.L.
a formulat contestaþie, suplimentându-se ºi probatoriul administrat în faþa Comisiei de
examinare opoziþii, cu dovezi de utilizare a mãrcii încã din anul 2002, precum ºi dovezi
potrivit cãrora solicitantul R.S.E. a fost asociat în cadrul S.C. LATURA EXTREMÃ S.R.L.
În soluþionarea contestaþiei, Comisia de reexaminare mãrci a reþinut urmãtoarele:
La înfiinþare, în anul 2002, contestatorul, S.C. LATURA EXTREMÃ S.R.L., a purtat
denumirea de S.C. V.E.G. S.R.L., aceastã denumire fiind folositã ca emblemã (brand) a
firmei.
De asemenea, denumirea “LaTura Extremã” apare în documente alãturi de numele
d-lui D. P., asociat al firmei S.C. V.E.G. S.R.L.
Potrivit actului constitutiv al societãþii S.C. V.E.G. S.R.L., societatea a avut iniþial doi
asociaþi cu numãr egal de acþiuni (R.S.E. ºi D. P.), iar ca administrator pe D. P., cu
excepþia perioadei 14.06-03.10.2005, când administrator a fost R. S. E. (practic, doar 4
luni acesta din urmã a fost administrator).
R. S. E. depune în nume propriu la O.S.I.M., la data de 19.09.2005, cererea de
înregistrare a mãrcii “LaTura Extremã”, denumire folositã de cãtre firma pe care o
reprezintã ca administrator, S.C. V.E.G. S.R.L.
Comisia a reþinut cã, potrivit probatoriului depus la dosar, contestatorul - oponent a
folosit denumirea” LaTura Extremã” anterior datei de 19.09.2005.
Sintagma “LaTura Extremã” a fost utilizatã permanent, ca o veritabilã marcã, încã
de la înfiinþarea societãþii S.C. V.E.G. S.R.L., în toate acþiunile întreprinse, respectiv în
prospecte, pliante, pagini web, machete publicitare în diverse reviste, interviuri, articole,
facturi, contracte, oferte etc.
Comisia a reþinut, de asemenea, ºi faptul cã reprezentarea graficã “LaTura
extremã” a fost redesenatã de cãtre firma C. M. S.R.L. în luna februarie, anul 2004,
beneficiarul lucrãrii fiind firma S.C. V.E.G. S.R.L. Potrivit unei adrese din data de
11.07.2005, ataºatã la dosarul cauzei “noua siglã a fost realizatã la cererea
reprezentantului legal al companiei S.C. V.E.G. S.R.L. -dl. D. P.”. “Denumirea Latura
extremã a fost folositã ºi anterior de S.C. V.E.G. S.R.L., sub o altã formã graficã, pentru a
promova serviciile firmei din domeniul training-ului de personal ºi team building prin
intermeniul sporturilor extreme”.
Potrivit unui contract de cesiune încheiat la data de 03.10.2005 (depus la dosar),
domnul R.S.E. ºi-a pierdut calitatea de asociat ºi pe cea de administrator al societãþii S.C.
V.E.G. S.R.L. la data de 03.10.2005, deci dupã depunerea spre înregistrare, de cãtre
acesta, a mãrcii în cauzã la O.S.I.M., respectiv data de 19.09.2005. Deci, în momentul în
care a depus cererea de înregistrare a mãrcii LATURA EXTREMÃ, în nume propriu ºi fãrã
acordul celuilalt asociat, dl. R.S.E. era asociat ºi administrator la S.C. V.E.G. S.R.L.
În ceea ce priveºte incidenþa în speþã a dispoziþiilor art. 6 septies din Convenþia de
la Paris, Comisia de reexaminare a avut în vedere ºi îndrumãrile O.H.I.M., cuprinse în
 Înapoi la cuprins

„Ghidul referitor la formularea opoziþiilor” – Partea a 3-a, potrivit cãrora “este recomandabil
ca în anumite situaþii sã se adopte o atitudine flexibilã în ceea ce priveºte interpretarea
naturii relaþiilor între societate ºi ceea ce se poate numi agent/reprezentant. Astfel,
îndrumãrile O.H.I.M. menþioneazã cã sunt aplicabile prevederile art. 8 (3) din
Regulamentul mãrcii comunitare ºi în cazul în care existã o situaþie identicã celei în care
agentul/reprezentantul a solicitat spre înregistrare marca. Un astfel de caz ar putea apãrea
în situaþia în care marca este solicitatã spre înregistrare nu în numele agentului, ci în
numele unei alte persoane care are aceleaºi interese economice ca ºi agentul, ca de
exemplu preºedintele acesteia, vicepreºedintele sau un reprezentant legal al acestuia,
întrucât într-un astfel de caz, agentul/reprezentantul ar putea beneficia ºi el de o astfel de
înregistrare, iar persoanele în cauzã sunt legate de aceleaºi interese ( cazul 174/2002
AZONIC/AZONIC )”.
Pentru toate argumentele prezentate mai sus, Comisia de reexaminare mãrci a
constatat incidenþa în speþã a prevederilor art. 6 septies din Convenþia de la Paris ºi
Regula 19 (12) din HG nr. 833/1998 – Regulamentul de aplicare a legii nr. 84/1998.
Prin urmare, contestaþia a fost admisã, ºi, pe cale de consecinþã, a fost respinsã la
înregistrare marca “LaTura Extremã”, depusã de R.S.E. Aceastã hotãrâre a rãmas
definitivã ºi irevocabilã prin neapelare.
 Înapoi la cuprins

Opoziþie la înregistrarea mãrcii. Semn similar cu o marcã

notorie. Produse similare.

Legea nr. 84/1998, art. 3, lit. c), art. 6,

lit. c), lit. d), art. 23;
HG nr. 833/1998, Regula 16

Potrivit dipoziþiilor art. 23 din Legea nr. 84/1998 privind mãrcile ºi indicaþiile
geografice, în termen de 3 luni de la data publicãrii mãrcii, titularul unei mãrci anterioare
sau al unei mãrci notorii poate face opoziþie cu privire la marca publicatã.
Potrivit dispoziþiilor art. 3, lit. c) din Legea nr, 84/1998, marca notorie este marca
larg cunoscutã în România, la data depunerii unei cereri de înregistrare a mãrcii sau la
data prioritãþii revendicate în cerere. Pentru a determina dacã o marcã este larg
cunoscutã, se va avea în vedere notorietatea acestei mãrci, în cadrul segmentului de
public vizat pentru produsele sau serviciile cãrora marca respectivã se aplicã, fãrã a fi
necesarã înregistrarea sau utilizarea mãrcii în România.
Invocarea notorietãþii unei mãrci anterioare trebuie sã fie doveditã potrivit dipoziþiilor
cuprinse în Regula 16 din HG nr. 833/1998, în sensul cã oponenetul va depune dovezi din
care sã reiasã gradul de cunoaºtere a mãrcii pe teritoriul României pentru segmentul de
public cãruia se adreseazã produsele/serviciile la care se referã marca.
Astfel, a fost reþinutã notorietatea mãrcilor LUCKY STRIKE în baza numeroaselor
dovezi depuse privind promovarea mãrcii Lucky Strike în diverse publicaþii, respectiv în
ziarul ‘Libertatea de duminicã’, ‘Evenimentul zilei’, ‘PROtv Magazin’; dovezi privind
promovarea Lucky Strike în cadrul concertelor LUCKY STRIKE live tour organizate în
foarte multe oraºe din România; dovezi privind volumul vânzãrilor de þigarete Lucky Strike
în România în perioada 1998-2004.

Comisia de reexaminare a O.S.I.M. reþine cã:

In procedura opoziþiei au fost depuse dovezi privind:
- promovarea mãrcii Lucky Strike în diverse publicaþii, respectiv în ziarul
‘Libertatea de duminicã’, ‘Evenimentul zilei’, ‘PROtv Magazin’, dovezi privind promovarea
Lucky Strike în cadrul concertelor LUCKY STRIKE live tour organizate în foarte multe
oraºe din România;
- dovezi privind volumul vânzãrilor de þigarete Lucky Strike în România în perioada
1998-2004.
Comisia de reexaminare constatã, în baza documentelor depuse la dosar ºi în
conformitate cu Regula nr.16 din Regulamentul de aplicare nr. 833/1998, cã mãrcile
LUCKY STRIKE invocate erau (sunt) MÃRCI NOTORII pe teritoriul României, la data
depunerii cererii de înregistrare a mãrcii ZAR nr. 061500.
Cu privire la similitudinea/identitatea mãrcilor în discuþie, Comisia de reexaminare
reþine urmãtoarele:
 Înapoi la cuprins

- vizual, similaritatea dintre mãrcile în discuþie este evidentã datoritã elementului

figurativ, respectiv douã cercuri concentrice; aceste cercuri concentrice reprezintã un
element esenþial în mãrcile opuse alãturi de elementul verbal LUCKY STRIKE, iar marca
solicitatã la înregistrare are elementul verbal încadrat de douã cercuri concentrice;
- în cazul mãrcilor aflate în conflict, cercurile concentrice sunt determinante în
dobândirea caracterului distinctiv al acestora.
Comisia reþine cã potrivit Deciziei civile nr. 260/16.02.2006 RED BULL/RED
FORCE, pronunþatã de cãtre Tribunalul Bucureºti, Secþia a V-a Civilã (Decizie depusã la
dosarul cauzei): “Distinctivitatea faþã de mãrcile notorii se impune a fi analizatã cu ºi mai
mare rigoare, tocmai pentru a se evita slãbirea acestora, în condiþiile în care notorietatea
nu reprezintã altceva decât asimilarea în percepþia consumatorilor a anumitor produse ºi a
calitãþilor esenþiale ale acestora cu mãrcile notorii ºi este o consecinþã a unei politici
susþinute de promovare a produselor ºi de asigurare a calitãþii acestora”.
- elementele figurative, reprezentate de cercurile concentrice, nu sunt elemente
comune ºi obiºnuite pentru mãrcile înregistrate pentru produse din clasa 34, dimpotrivã
acestea reprezentã un concept important ºi reprezentativ doar pentru mãrcile LUCKY
STRIKE.
- “folosirea unui anumit semn ca marcã pentru anumite produse sau servicii poate fi
consideratã ca fiind justificatã numai atunci când solicitantul respectivei mãrci este în
mãsurã sã demonstreze cã existã un motiv întemeiat pentru care doreºte ca produsele
sau serviciile sale sã fie protejate printr-un anumit semn” (vezi Decizia Curþii de Justiþie
Benelux privind mãrcile KLAREIN/CLAREYN .) Ori, în speþã, nu s-a dovedit de cãtre
intimatul solicitant cã existã un motiv întemeiat pentru a se folosi acest semn.
- conceptual, Comisia constatã cã existã o similaritate conceptualã între mãrcile în
discuþie, având în vedere cã prin preluarea unuia dintre elementele esenþiale ale mãrcilor
notorii LUCKY STRIKE, respectiv cercurile concentrice, acestea rãmân în mod prioritar în
mintea consumatorilor.
Faþã de cele de mai sus Comisia constatã cã mãrcile în discuþie sunt similare.
În ceea ce priveºte produsele solicitate, Comisia de reexaminare constatã cã:
- marca depusã ZAR a fost solicitã la înregistrare pentru produse din clasa 34,
respectiv: ” tutun, articole pentru fumãtori, chibrituri”;
- marca opusã LUCKY STRIKE nr.12833 a fost înregistratã pentru produse din
clasa 34, respectiv: ” tutun prelucrat sau neprelucrat”;
- marca opusã LUCKY STRIKE LS/MFT nr.23060 a fost înregistratã pentru
urmãtoarele produse din clasa 34, respectiv: “þigarete, produse din tutun, articole pentru
fumãtori, brichete ºi chibrituri”;
- marca opusã LUCKY STRIKE nr.14903 a fost înregistratã pentru produse din
clasa 34: ”tutun prelucrat sau neprelucrat, articole pentru fumãtori ºi chibrituri”.
Prin urmare, se reþine cã produsele solicitate sub mãrcile în litigiu sunt identice ºi
cã, în speþã, sunt aplicabile prevederile art. 6, lit d. din Legea nr. 84/1998.
În ceea ce priveºte existenþa unui risc de confuzie, incluzând ºi un risc de asociere,
marcã ºi produs, Comisia reþine cã existenþa elementului figurativ, reprezentat de cercurile
 Înapoi la cuprins

concentrice, va fi imediat perceput ºi reþinut de consumatorul mediu ca aparþinând mãrcilor

LUCKY STRIKE, iar produsele comercializate sub marca ZAR vor fi asimilate ca
aparþinând celor comercializate sub mãrcile opuse.
În concluzie, Comisia constatând cã sunt întrunite cumulativ condiþiile prevãzute de
art. 6, lit. c) ºi d) din Legea nr. 84/1998, admite contestaþia formulatã de B. A. T. INC.,
desfiinþeazã Decizia Comisiei de examinare a opoziþiilor ºi pe cale de consecinþã, respinge
la înregistrare marca combinatã ZAR cu element figurativ. Aceastã hotãrâre a rãmas
definitivã ºi irevocabilã prin neapelare.
 Înapoi la cuprins

Semn identic cu marca. Produse identice. Încãlcarea

dreptului conferit de marcã

Legea nr. 84/1998,

art. 35, alin. (2), lit. a)

Identitatea semnului cu marca în condiþiile identitãþii produselor constituie o

încãlcare a protecþiei mãrcii, nefiind necesar sã se dovedeascã riscul de confuzie.
Titularul mãrcii poate sã solicite instanþei sã interzicã terþilor sã foloseascã în
activitatea lor comercialã produse care poartã ilegal semne identice.

Secþia civilã ºi de proprietate intelectualã,

decizia nr. 2814 din 30 martie 2007

Prin sentinþa civilã nr. 1291/2005, Tribunalul Bucureºti, Secþia a IV-a civilã, a admis
acþiunea formulatã de reclamanta A.S. AG, prin reprezentant S.C. R. S.A., împotriva
pârâtei S.C. T.I. S.R.L., a constatat cã mãrfurile importate de pârâtã ºi reþinute conform
deciziei nr. 47418/MC/2005 emise de ANV aduc atingere drepturilor exclusive ale
reclamantei asupra mãrcii înregistrate sub nr. 300806 ºi a interzis pârâtei importul ºi
comercializarea produselor purtând ilegal mãrcile A.
Tribunalul a reþinut în esenþã urmãtoarele:
Reclamanta este titulara mãrcilor adidas, deþinând drepturi exclusive asupra
acestora pe teritoriul României.
Pârâta a importat mãrfuri care conþin un semn identic cu mãrcile reclamantei,
semnul fiind aplicat pe produse identice cu cele pentru care reclamanta a obþinut protecþie
ºi nu a justificat în niciun fel legitimitatea folosirii mãrcii.
În drept, tribunalul a reþinut incidenþa dispoziþiilor art. 5, alin. (2), lit. a) ºi art. 83, alin.
(2) din Legea nr. 84/1998 ºi art. 1, alin. (1), pct. 13, lit. a) ºi c) din Legea nr. 202/2000,
astfel cum a fost modificatã prin O.G. nr. 59/2002.
Prin decizia civilã nr. 75/A/2006, Curtea de Apel Bucureºti, Secþia a IX-a civilã ºi
pentru cauze privind proprietatea intelectualã, a respins ca nefondat apelul declarat de
pârâtã împotriva sentinþei sus-menþionate.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reþinut urmãtoarele:
Semnul aplicat pe produsele importate de pârâtã, astfel cum a fost descris, este
identic celui înregistrat de reclamantã.
Faptul cã atât pe bluza, cât ºi pe pantalonul echipamentului sportiv importat este
aplicatã frontal inscripþia LUCK, însoþitã de un semn figurativ, nu are nicio relevanþã în
compararea semnelor, chiar dacã aceastã inscripþie corespunde mãrcii înregistrate de
pârâtã sub nr. 50826.
Datã fiind distinctivitatea pronunþatã a mãrcii notorii Adidas, reprezentatã de cele
trei dungi descrise, folosirea de cãtre pârâtã a semnului sãu, înregistrat ca marcã alãturi
 Înapoi la cuprins

de marca reclamantei, nu mai este de naturã a susþine funcþia de identificare a produselor

comerciantului, specificã mãrcii, cãpãtând o formã abuzivã.
Pe de o parte, nu se poate reþine o legãturã între inscripþie ºi semnele grafice care
compun mãrcile reclamantei, de naturã a crea impresia unui semn unitar, combinat,
legãturã exclusã de poziþionarea fiecãruia pe obiectul de îmbrãcãminte: lateral (vipuºcã) în
cazul semnului grafic ºi, respectiv, frontal în cazul inscripþiei, caz în care s-ar fi putut pune
problema similaritãþii semnelor.
Pe de altã parte, importatorul nu utilizeazã semnul sãu ca pe un semn distinctiv, ci,
alãturându-l mãrcii notorii, îi conferã un caracter pur decorativ, de ornament.
S-a mai reþinut cã dat fiind faptul cã atât identitatea semnului inscripþionat pe
produsele reþinute în vamã cu marca reclamantei, cât ºi a produselor pe care este aplicat
semnul, sunt incidente dispoziþiile art. 35, alin. (2), lit. a) din Legea nr. 84/1998, nefiind
necesar sã se dovedeascã riscul de confuzie, acesta fiind prezumat de legiuitor.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, susþinând urmãtoarele:
În conformitate cu dispoziþiile art. 35, alin. (2), lit. b) din Legea nr. 84/1998, pentru a
se produce o încãlcare a protecþiei mãrcii Adidas, este nevoie ca în percepþia publicului sã
se creeze un risc de confuzie între cele douã semne. Or, în speþã, marca LUCK nu se
poate confunda sub nicio formã cu marca Adidas.
Pârâta mai susþine cã nu existã risc de confuzie din partea publicului vizat de
produsele importate.
Înalta Curte a constatat cã recursul este nefondat ºi l-a respins pentru urmãtoarele
considerente:
În speþã s-a reþinut, ca situaþie de fapt, cã reclamanta este titulara mãrcii Adidas,
înregistratã sub nr. 300806, alcãtuitã dintr-un semn figurativ constând din trei dungi
paralele ºi echidistante, verticale, cã produsele oprite în vamã – echipament sportiv –
poartã un semn identic cu mãrcile reclamantei ºi sunt identice cu cele pentru care mãrcile
au fost înregistrate ºi cã reclamanta nu a consimþit la utilizarea semnului.
Prin urmare, conflictul care a generat litigiul dintre pãrþi nu este cel dintre marca
figurativã a reclamantei – Adidas – ºi marca combinatã a pârâtei – Luck –, ci cel rezultat
din aplicarea de cãtre pârâtã, pe produsele sale, a semnului compus din cele trei dungi,
care a fost înregistrat ca marcã de cãtre reclamantã ºi nu poate fi utilizat fãrã
consimþãmântul acesteia.
În atare situaþie, reþinând identitatea semnului cu marca, în condiþiile identitãþii
produselor, în mod corect, instanþa nu a procedat la analiza existenþei unui risc de
confuzie a semnului cu marca, analizã care ar fi excedat condiþiilor prevãzute de art. 35,
alin. (2), lit. a) din Legea nr. 84/1998, incident acestei situaþii de fapt.
O atare analizã ar fi fost obligatorie numai în situaþia în care s-ar fi reþinut
similaritatea semnelor, conform art. 35, alin. (2), lit. b) din Legea nr. 84/1998.
Or, sub acest aspect, în mod corect Curtea de apel, menþinând soluþia primei
instanþe, a reþinut cã semnul utilizat de pârâtã este identic cu marca reclamantei ºi nu
similar.
Recurenta susþine cã poziþionarea celor trei dungi de cãtre ea doar pe o treime din
lungimea mânecii ºi a pantalonului distruge identitatea cu marca reclamantei, care constã
în aplicarea semnului pe toatã lungimea acestora.
 Înapoi la cuprins

În realitate, ceea ce se protejeazã prin înregistrarea internaþionalã a mãrcii nr.

300806 a reclamantei este combinaþia de trei dungi paralele, echidistante ºi verticale, ºi nu
lungimea sau poziþionarea acestora pe produsul astfel marcat, pentru ca analiza identitãþii
semnului cu marca sã cenzureze aceste aspecte.
Având în vedere cã, la situaþia de fapt reþinutã, în mod legal au fost aplicate
dispoziþiile art. 35, alin. (3), lit. b) ºi c), cu referire la art. 35, alin. (2), lit. a) din Legea nr.
84/1998, Înalta Curte a menþinut decizia atacatã ºi, în baza art. 312 din Codul de
procedurã civilã, a respins recursul ca nefondat.
 Înapoi la cuprins

Similaritate vizualã ºi foneticã a semnului cu marca. Produse

identice. Riscul de confuzie incluzând ºi riscul de asociere a
semnului cu marca.

Legea nr.84/1998 : art. 28;

art. 35, alin. (2), lit. b)

1. Faptul cã pârâta foloseºte pe ambalajul iaurturilor pe care le comerciali-

zeazã atât elementul „Danone”, cât ºi elementele „Frutisima” ºi „Nebunie de fructe”, nu
înseamnã cã cele trei pot fi considerate ca pãrþi componente ale unui singur semn
distinctiv sub aspectul provenienþei întrucât, prin modul în care sunt dispuse ºi sunt
realizate, nu sunt apte sã creeze în percepþia de ansamblu a consumatorului mediu ideea
caracterului unitar al semnelor, de naturã a fi considerate cã alcãtuiesc o marcã complexã
combinatã. Faptul cã cele trei elemente sunt folosite întotdeauna împreunã ºi cã sunt
utilizate identic pe toate ambalajele, având exact aceeaºi poziþie ºi aceeaºi grafie, nu este
suficient pentru ca publicul sã le perceapã ca atare, ca reprezentând împreunã o marcã.
Prin folosirea semnului „Frutisima” pentru comercializarea de iaurturi, pârâta imitã
fraudulos marca „Fruttis” aparþinând reclamantei, în condiþii susceptibile de a crea un risc
de confuzie, incluzând ºi riscul de asociere, pentru consumatori.
2. În analiza semnelor aflate în conflict, s-a pornit de la regula cã similaritatea ºi
riscul de confuzie, incluzând ºi riscul de asociere, se apreciazã prin prisma asemãnãrilor ºi
nu a deosebirilor dintre ele, fiind suficient sã existe asemãnare într-un singur domeniu – fie
vizualã, fie auditivã, fie conceptualã – dacã induce publicul în eroare.
Elementul dominant în ambele semne conflictuale este prefixul „frutis”. Acesta este
elementul principal comun, deoarece cuvântul folosit nu este unul românesc, astfel încât
scrierea lui sã constituie un criteriu pentru realizarea distincþiei. Consumatorul îl percepe
mai întâi fonetic, mai întâi citeºte cuvântul ºi, constatând identitatea foneticã a prefixului,
poate bãnui cã semnul cu care se confruntã este cel pe care îl cunoaºte.
Gradul de similaritate foneticã între „frutis” ºi „frutisima” fiind foarte mare, chiar dacã
este evitatã asemãnarea în scris prin utilizarea sufix-ului, acest lucru nu mai conteazã
atunci când cele douã semne sunt comparate oral.

ICCJ, Secþia civilã ºi de proprietate intelectualã,

decizia civilã nr. 859 din 12 februarie 2008

Prin acþiunea înregistratã pe rolul Tribunalului Bucureºti, Secþia a IV-a civilã,

reclamanta Câmpina GMBH&Co.KG a chemat în judecatã S.C. Danone S.R.L., solicitând
instanþei sã dispunã obligarea pârâtei sã înceteze de îndatã, pe teritoriul României,
producerea, comercializarea, publicitatea ºi orice alte acte privind folosirea denumirii
„Frutisima” sau a unei alte denumiri similare acesteia, cu privire la produse din clasa 29;
 Înapoi la cuprins

obligarea pârâtei sã îºi retragã de îndatã de pe piaþa româneascã toate produsele din
clasa 29 care poartã denumirea „Frutisima” sau o denumire similarã acesteia; publicarea
în presã, pe cheltuiala pârâtei, a dispozitivului hotãrârii judecãtoreºti, în ziarele
„Evenimentul zilei” ºi „Ziarul financiar”.
În motivarea cererii de chemare în judecatã, s-a arãtat cã reclamanta este titulara
mãrcii „Fruttis” nr. 589780. Marca a fost înregistratã internaþional la data de 24 iulie 1992,
pentru clasa de produse 29, conform clasificãrii de la Nisa. Prin mecanismul prevãzut de
Aranjamentul de la Madrid din 1891 cu privire la înregistrarea internaþionalã a mãrcilor,
ratificat de România prin Decretul nr. 1176/1968, protecþia mãrcii a fost extinsã ºi pe
teritoriul României încã din anul 1992 ºi este protejatã pânã la 24 iulie 2012.
Deºi nu existã înregistratã o marcã cu denumirea „Frutisima”, pârâta
comercializeazã pe piaþa româneascã iaurturi cu aceastã denumire. Prin aceasta are loc o
contrafacere a mãrcii reclamantei, prin modalitatea imitãrii frauduloase, de naturã sã
producã în percepþia publicului un risc de confuzie, incluzând ºi riscul de asociere a mãrcii
cu produsul.
În drept, acþiunea a fost întemeiatã pe dispoziþiile art. 35, art. 83, alin.(1), lit. a) ºi lit.
b) din Legea nr. 84/1998, art. 11 ºi art. 16 din Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr.
100/2005.
Prin întâmpinare, pârâta a susþinut cã folosirea combinaþiei „Danone Frutisima” nu
constituie o încãlcare a mãrcii înregistrate „Fruttis”. În cadrul ansamblului de cuvinte
folosite ca marcã, „Danone” este elementul principal, care îndeplineºte rolul de marcã
principalã. Frutisima este termenul sugestiv, care face trimitere la gama de produse
comercializate sub acest însemn. Este adevãrat cã Frutisima nu este încã marcã
înregistratã, dar simpla folosire a unui însemn de cãtre o societate, pentru anumite
produse pe care le produce sau le comercializeazã, respectând drepturile exclusive de
proprietate intelectualã ale altor titulari de mãrci, nu este condiþionatã de înregistrarea
respectivului însemn ca marcã.
Frutisima este un însemn verbal menit a sugera consumatorului abundenþa fructului
din compoziþia iaurtului, iar datoritã sensului de superlativ pe care îl are ºi a modului de
prezentare a dobândit în scurt timp o mare putere de distincþie. Marca Fruttis a
reclamantei are aceeaºi valoare sugestivã indicând, în primul rând, conþinutul produsului ºi
nu producãtorul.
Descriptiv, marca folositã de pârâtã este „Danone Frutisima – O nebunie de fructe”
cu element figurativ ºi scris stilizat.
Prin sentinþa civilã nr. 605 din 2 mai 2006, Tribunalul Bucureºti, Secþia a IV-a civilã,
a respins acþiunea ca neîntemeiatã.
Pentru a hotãrî astfel, prima instanþã a reþinut cã produsele comercializate de
pârâtã, indiferent de gamã, sunt prezentate sub marca Danone. Cuvântul Frutisima este
alãturat mãrcii Danone, reieºind cã, în fapt, pentru gama de produse iaurturi de fructe,
pârâta foloseºte combinaþia Danone Frutisima, aptã a asigura distinctivitate acesteia.
Distinctivitatea unei mãrci se evalueazã atunci când marca este capabilã sã distingã
bunurile ºi serviciile în privinþa originii lor. Este fãrã discuþie, în acest caz, cã folosirea
combinaþiei Danone Frutisima, continuând marca Danone, ce se regãseºte ºi în numele
 Înapoi la cuprins

comercial al pârâtei, asigurã cunoaºterea de cãtre consumatorul mediu a originii

produsului comercializat sub aceastã denumire, înlãturând totodatã riscul de confuzie
incluzând ºi riscul de asociere.
Marca folositã de pârâtã este una figurativã combinatã, având un caracter distinctiv
faþã de cea a reclamantei. Aprecierea globalã a similaritãþii globale auditive sau
conceptuale a mãrcilor trebuie sã se bazeze pe impresia de ansamblu creatã de mãrci ce
pãstreazã în memorie în special componentele lor distinctive ºi dominante.
Din punct de vedere descriptiv, marca folositã de pârâtã este „Danone Frutisima –
O nebunie de fructe”, având element figurativ ºi scris stilizat, elementul central ºi dominant
fiind Danone, apt prin el însuºi de a asigura distinctivitate mãrcii. Elementul Frutisima
apare în contextul imaginii întregii mãrci ca un element circumstanþial, menit a defini gama
de produse cãreia i se aplicã ºi având rol evocator, acela de a sugera conþinutul bogat de
fructe din compoziþia iaurtului.
Apelul declarat de reclamantã a fost respins ca nefondat, prin decizia civilã nr. 35 A
din 13 februarie 2007, pronunþatã de Curtea de Apel Bucureºti, Secþia a IX-a civilã ºi
pentru cauze privind proprietatea intelectualã.
Instanþa de apel a arãtat cã elementul Frutisima, prin modul de dispunere pe
ambalajul produsului, este perceput ca semn distinctiv, distinct de semnul Danone, acesta
din urmã pãstrându-ºi individualitatea prin încadrarea într-un contur (perceput ca parte
componentã a mãrcii), ºi dispunerea în partea centralã sus a ambalajului. Faptul cã un
comerciant alege sã îºi marcheze produsele prin mai multe semne distinctive sub aspectul
provenienþei produsului, dispuse distinct ºi individual pe ambalaj, nu echivaleazã cu
considerarea tuturor acestor semne ca elemente compunând un singur semn distinctiv sub
aspectul provenienþei, cât timp consumatorul mediu, în percepþia de ansamblu, nu ar
reþine caracterul unitar al semnelor. În speþã, consumatorul mediu nu reþine semnele
distinctive pe care le poartã ambalajul produsului ca fiind un semn unitar, dat fiind modul
de dispunere a acestora pe ambalaj. Situaþia celui care foloseºte mai multe semne
distinctive, individuale, distincte prin poziþionare, pentru a marca acelaºi produs, este
diferitã de aceea a celui care îºi înregistreazã o marcã combinatã complexã.
Semnele conflictuale analizate sunt Fruttis, marca anterioarã protejatã prin
înregistrare, ºi Frutisima, semnul conflictual folosit de pârâtã.
Sub aspectul similaritãþii vizuale, ambele semne conflictuale debuteazã cu radicalul
Frut, iar Frutisima conþine integral literele ce compun marca Fruttis. Faptul cã litera T nu
este dublatã, în schimb este dublatã litera S, nu prezintã nicio relevanþã, acestea
constituind deosebiri nesemnificative, nepercepute în impresia de ansamblu a semnelor de
cãtre consumatorul mediu. Datoritã sufixului „issima”, ceea ce consumatorul mediu
percepe în ansamblul semnului aflat în conflict este lungimea cuvântului ce reprezintã
grafic semnul distinctiv Frutissima. Diferenþa de trei litere dintre cele douã semne este
suficientã, dat fiind elementul grafic al fontului folosit, pentru a percepe vizual, ca diferenþã
semnificativã, lungimea semnului Frutissima.
Sub aspect fonetic, datã fiind identitatea de litere ce compun radicalul comun,
semnele sunt similare, fiind diferenþiate sub aspectul ultimelor silabe. Rezonanþa originii
italiene a cuvântului Frutissima, datã fiind terminaþia „issima”, este pregnantã în percepþia
 Înapoi la cuprins

de ansamblu a semnului, chiar dacã nu se poate reþine calitatea consumatorului mediu din
România de cunoscãtor al limbii italiene sau latine, sub aspectul semnificaþiei lingvistice ºi
gramaticale a terminaþiei.
Sub aspect conceptual, ambele semne sugereazã faptul cã produsul conþine fructe,
datoritã rezonanþei radicalului comun „frut”, astfel cã ele sunt similare sub acest aspect.
Faptul cã radicalul comun are caracter evocator, produce consecinþe deosebite în planul
aprecierii similaritãþii semnelor conflictuale, în legãturã cu riscul de confuzie, sub aspectul
provenienþei produselor.
Marca Fruttis este o marcã slab distinctivã, cu un caracter
evocator în raport de produsul marcat, ceea ce atrage o protecþie slabã a acesteia în caz
de conflict.
Chiar dacã produsele sunt identice ºi sunt comercializate în aceleaºi locuri ºi prin
aceleaºi canale de distribuþie, caracterul slab distinctiv al mãrcii anterioare, diferenþele sub
aspect vizual, fonetic ºi conceptual, gradul de cunoaºtere a semnului conflictual Frutissima
de cãtre consumatorii potenþiali, exclud existenþa unui risc de confuzie.
Reclamanta a declarat recurs, critica întemeiatã în drept pe dispoziþiile art. 304, pct.
9, Codul de procedurã civilã, vizând urmãtoarele aspecte:
Instanþa de apel nu a sesizat faptul cã semnul folosit de cãtre pârâtã este
„Frutisima”, iar nu „Frutissima”, ºi cã acest semn are doar 9 litere, iar nu 10 cum s-a
reþinut.
Marca „Frutisima” folositã pe teritoriul României este similarã cu marca anterioarã
„Fruttis” a recurentei. Aplicarea criteriilor, pe care practica judecãtoreascã ºi administrativã
le are în vedere pentru a decide cã existã similaritate între douã mãrci, ar fi dus la
concluzia cã existã un risc de confuzie, astfel cã pârâta sãvârºeºte delictul de imitare
frauduloasã a mãrcii „Fruttis”.
În cuprinsul hotãrârii recurate, dupã analize teoretice interminabile, presãrate cu
contraziceri de la o paginã la alta, instanþa de apel a reþinut eronat cã nu este posibilã
confuzia între semnele „Fruttis” ºi „Frutissima”.
Instanþa de apel a reþinut ºi a analizat ca element verbal comun al semnelor aflate
în conflict radicalul „Frut”, deºi a constatat cã denumirea „Frutisima” conþine integral
literele ce compun marca „Fruttis”.
Din punct de vedere fonetic, elementul comun al celor douã semne este Frutis, iar
nu doar Frut. Singura deosebire de ordin fonetic
dintre cele douã semne o reprezintã terminaþia „- ima”.
Nici în privinþa percepþiei vizuale, instanþa de apel nu a fãcut o analizã corectã de
vreme ce a reþinut cã „issima” s-ar scrie cu dublu s.
În ceea ce priveºte terminaþia inexistentã „issima”, printr-un raþionament ilogic,
instanþa de apel îi acordã o relevanþã eronatã în percepþia de ansamblu a semnului de
cãtre consumatorul mediu, atât din punct de vedere fonetic, cât ºi conceptual.
În mod greºit, s-a reþinut cã marca recurentei are un nivel scãzut de distinctivitate,
care ar atrage o protecþie slabã în caz de conflict. Marca „Fruttis” se aflã la limita între
mãrcile arbitrare, de fantezie, ºi mãrcile sugestive. Pentru un consumator român instruit,
cu un nivel de inteligenþã ºi perspicacitate ridicat, marca „Fruttis” este aluzivã, deoarece
sugereazã faptul cã iaurturile conþin fructe. Pentru un consumator cu un nivel de pregãtire
mai slab, cu atenþie ºi perspicacitate mai reduse, cuvântul „Fruttis” reprezintã o denumire
 Înapoi la cuprins

de fantezie. Atâta timp cât marca Fruttis nu se foloseºte pentru fructe în stare brutã sau
prelucratã, nu poate fi consideratã nici mãcar ca fiind o marcã la limita descriptivitãþii, ci
este o marcã cu o individualitate puternicã, care s-a impus în conºtiinþa consumatorilor de
iaurturi din România ca urmare a folosirii sale dupã anul 1992.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului invocând, în esenþã,
faptul cã riscul de confuzie, ca o chestiune de fapt, nu poate fi analizat de instanþa de
recurs.
În cazul în care instanþa de recurs va analiza totuºi riscul de confuzie, faþã de
principiile stabilite în aprecierea riscului de confuzie în practica instanþelor europene, se
impune respingerea recursului. Instanþa de apel a considerat cã între marca „Fruttis” ºi
semnul „Frutisima” existã un risc de asociere, dar nu un risc de confuzie.
Intimata nu poate fi de acord cu raþionamentul ºi soluþia instanþei de apel în
determinarea semnului supus comparaþiei, în întâmpinarea depusã în apel argumentându-
se amplu de ce semnul intimatei nu este „Frutisima” ci „Danone Frutisima, nebunie de
fructe”.
Instanþa de apel a adoptat o soluþie greºitã ºi nemotivatã, deoarece nu a rãspuns
argumentelor pârâtei atunci când a decis cã semnul acesteia este numai „Frutisima”.
Problema aprecierii caracterului unitar al unui semn complex, în componenta cãruia intrã ºi
o marcã înregistratã anterior care reprezintã ºi numele comercial al agentului economic
respectiv este o problemã esenþialã, de a cãrei corectã soluþionare depinde cauza de faþã.
De asemenea, ea trebuie sã fie soluþionatã pe baza unor reguli comune la nivel comunitar.
În dovedirea ºi în combaterea recursului, în condiþiile art. 305, Cod de procedurã
civilã, pãrþile au depus la dosarul cauzei înscrisuri în copie, respectiv decizii ale Oficiului de
Stat pentru Invenþii ºi Mãrci, date în opoziþia la înregistrarea mãrcii Frutisima, adrese ale
Oficiului de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci privitoare la contestaþiile declarate de Compania
Gervais Danone împotriva soluþiilor date asupra opoziþiei la înregistrare.
Analizând hotãrârea atacatã, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs ºi în
raport de dovezile administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte a apreciat cã
recursul este întemeiat pentru urmãtoarele considerente:
1. Prin cererea introductivã de instanþã, s-a solicitat sã se interzicã pârâtei sã
producã, sã comercializeze, sã facã publicitate, precum ºi orice alte acte privind folosirea
denumirii „Frutisima” sau a unei alte denumiri similare acesteia, cu privire la produse din
clasa 29, pe teritoriul României.
Temeiul de drept al cererii l-a constituit art. 35, alin. (2), lit. b) din Legea nr.84/1998
privind mãrcile ºi indicaþiile geografice.
Conform acestui text, titularul mãrcii poate cere instanþei judecãtoreºti competente
sã interzicã terþilor sã foloseascã, în activitatea lor comercialã, fãrã consimþãmântul
titularului, un semn care, datã fiind identitatea sau asemãnarea cu marca, ori datã fiind
identitatea sau asemãnarea produselor sau serviciilor cãrora li se aplicã semnul cu
produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistratã, ar produce în percepþia
publicului un risc de confuzie, incluzând ºi riscul de asociere a mãrcii cu semnul.
Faþã de acest temei de drept, este de analizat dacã între marca „Fruttis” înregistratã
de reclamantã pentru clasa de produse 29, conform Clasificãrii de la Nisa, ºi semnul folosit
de pârâtã în comercializarea de iaurturi, existã o asemãnare de naturã sã producã în
 Înapoi la cuprins

percepþia publicului un risc de confuzie, incluzând ºi riscul de asociere a mãrcii cu semnul.

Cât priveºte semnul folosit de pârâtã, în raport de care se verificã riscul de confuzie
ori de asociere cu marca a cãrei titularã este reclamanta, în mod corect instanþa de apel a
stabilit cã acesta este „Frutisima” ºi nu „Danone Frutisima – Nebunie de fructe”.
Faptul cã pârâta foloseºte pe ambalajul iaurturilor pe care le comercializeazã atât
elementul „Danone” cât ºi elementele „Frutisima” ºi „Nebunie de fructe”, nu înseamnã cã
cele trei pot fi considerate ca pãrþi componente ale unui singur semn distinctiv sub
aspectul provenienþei întrucât, prin modul în care sunt dispuse ºi sunt realizate, nu sunt
apte sã creeze în percepþia de ansamblu a consumatorului mediu ideea caracterului unitar
al semnelor, de naturã a fi considerate cã alcãtuiesc o marcã complexã combinatã.
Astfel, semnul Danone este poziþionat în partea de sus a ambalajului ºi este
încadrat într-un chenar care îi conferã individualitate în raport cu semnul Frutisima, dispus
în partea centralã. Tocmai de aceea, acesta este perceput separat, distinct de elementul
Frutisima, care este în mod evident elementul dominant, ºi cu atât mai mult este perceput
separat faþã de elementul situat în partea de jos a etichetei. Între caracterele folosite la
scrierea celor trei elemente existã o diferenþã foarte mare, iar prin modul în care sunt
poziþionate nu sugereazã cã alcãtuiesc un tot unitar.
Faptul cã cele trei elemente sunt folosite întotdeauna împreunã ºi cã sunt utilizate
identic pe toate ambalajele, având exact aceeaºi poziþie ºi aceeaºi grafie, nu este suficient
pentru ca publicul sã le perceapã ca atare, ca reprezentând împreunã o marcã. Astfel,
înscrisurile, depuse la dosarul de apel, demonstreazã cã pentru inspectorii Autoritãþii
Naþionale pentru Protecþia Consumatorilor, pentru ziariºti ºi pentru cei care posteazã pe
diferite site-uri informaþii cu privire la mãrcile companiei Danone, existã marca „Frutisima”
ºi nu „Danone Frutisima – Nebunie de fructe”.
Pe de altã parte, faptul cã singurul element pentru care pârâta doreºte sã
beneficieze de protecþie, este „Frutisima” – ºi cã, deci, în disputã sunt semnele „Fruttis” ºi
„Frutisima” – rezultã ºi din aceea cã, la Oficiul de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci, s-a solicitat
înregistrarea mãrcii „Frutisima” ºi nu a mãrcii „Danone Frutisima – Nebunie de fructe”.
Nu în ultimul rând, este de menþionat cã pârâta, dacã era nemulþumitã de
considerentele deciziei în care s-a reþinut cã semnul conflictual este altul decât cel indicat
de ea, trebuia sã declare recurs, pentru motivul prevãzut de art. 304, pct. 7, Cod de
procedurã civilã, ºi nu sã „critice” doar prin întâmpinare faptul cã instanþa de apel „a
adoptat o soluþie greºitã ºi nemotivatã”. În acest caz, nu este vorba de considerente care
cuprind motivele de fapt ºi de drept pentru care instanþa a pronunþat soluþia înscrisã în
dispozitiv, ºi care sã poatã fi înlãturate sau modificate de instanþa de control judiciar, doar
pe baza apãrãrilor intimatului, ci de o motivare datã unei dezlegãri în drept – care vizeazã
semnele care pot crea sau nu un risc de confuzie, incluzând ºi riscul de asociere – care nu
apare evidenþiatã în soluþia înscrisã în dispozitiv ºi care, prin nerecurare au intrat în
puterea lucrului judecat. Deºi apelul reclamantei a fost respins, pârâta avea interes sã
declare recurs împotriva dezlegãrii din considerente pentru a obþine o soluþie irevocabilã în
privinþa semnelor aflate în conflict. Dacã ar fi fost gãsit întemeiat un recurs, prin care se
invocau astfel de motive, pentru ca pãrþile sã beneficieze de dublul grad de jurisdicþie în
analiza semnelor „Fruttis” ºi „Danone Frutisima – o nebunie de fructe”, în temeiul art. 312,
alin. (3) din Codul de procedurã civilã, instanþa ar fi dispus casarea cu trimitere spre
 Înapoi la cuprins

rejudecare. Cu alte cuvinte, pârâta nu poate deduce ca simple apãrãri, într-o cale de atac
nedevolutivã, aspecte care, pentru a fi schimbate, trebuie sã formeze obiect de criticã
printr-o cerere de recurs proprie.
Nu a putut fi primitã apãrarea pârâtei în sensul cã acþiunea în contrafacere nu este
admisibilã în cauzã, deoarece sunt în conflict douã mãrci înregistrate, astfel încât
reclamanta trebuia sã exercite o acþiune în anulare a mãrcii „Frutisima”.
Inconsecvenþa Oficiului de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci – care, dupã ce, prin Decizia
nr. 1878 din 7 decembrie 2006, admite opoziþia formulatã de Campina GMBH & CO. KG la
înregistrarea mãrcii „Frutisima” ºi respinge înregistrarea mãrcii, cu motivarea cã semnele
Fruttis ºi Frutisima sunt similare, iar din punct de vedere vizual, fonetic ºi conceptual,
creeazã un potenþial risc de confuzie pentru consumator, [la 10 decembrie 2007
respingându-se contestaþia formulatã de Compania Gervais Danone împotriva acestei
hotãrâri], la 17 decembrie 2007 admite contestaþia fãcutã de Compania Gervais Danone ºi
desfiinþeazã Decizia nr. 1878, dispunând trimiterea dosarului la Serviciul Mãrci în vederea
punerii în aplicare a hotãrârii – nu poate profita pãrþii care invocã faptul cã este titulara
unei mãrci, iar Înalta Curte nu-ºi poate întemeia soluþia pe înscrisuri contradictorii,
emanând de la autoritatea românã cu atribuþii de verificare ºi înregistrare a mãrcilor într-un
sistem atributiv.
În fine, faptul cã pârâta a înregistrat ca desene industriale etichete ce cuprind ºi
cuvântul Frutisima, nu o îndreptãþeºte sã beneficieze de protecþia acestui cuvânt ºi ca
marcã, cu atât mai mult cu cât data constituirii depozitului reglementar pentru desenul
industrial se situeazã în perioada în care reclamanta începuse sã întreprindã demersuri
pentru a opri comercializarea iaurturilor sub denumirea Frutisima. Marca ºi desenul
industrial au funcþii diferite, astfel încât nu se pot susþine reciproc atunci când sunt
analizate condiþiile prevãzute de lege pentru înregistrarea lor.
La data dezbaterilor în fond asupra recursului, pârâta nu a fãcut dovada, în
condiþiile art. 28 din Legea nr. 84/1998, cã marca „Frutisima” era înregistratã în Registrul
Naþional al Mãrcilor ºi cã Oficiul de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci îi eliberase certificatul de
înregistrare, pentru a putea beneficia de dreptul exclusiv asupra acestui semn.
2. Mãrcile evocatoare sunt acelea care nu fac decât sã sugereze calitãþile
produsului sau serviciului, fãrã a-l descrie într-o manierã directã ºi necesarã.
Marca „Fruttis” nu este evocatoare ºi nu a putut fi primitã apãrarea pârâtei în sensul
cã marca este slabã, deoarece radicalul
„Frut” sugereazã conþinutul de fructe ºi nu producãtorul.
Marca este înregistratã pentru clasa 29, conform Clasificãrii de la Nisa (6), care
cuprinde produse din lapte fermentat, în special iaurturi; brânzã albã ºi preparate din
brânzã albã; deserturi fãcute din lapte având adãugatã gelatinã ºi/sau amidon; bãuturi din
lapte fãrã alcool.
Marca „Fruttis” nu este folositã pentru fructe, astfel încât sã se considere cã
elementul „Frut” ar fi evocator. Fructele sunt numai o componentã a unor iaurturi ºi,
oricum, nu s-a probat cã reclamanta ar comercializa toate tipurile de produse din clasa 29,
având în conþinutul lor fructe. Tocmai pentru cã nu este folositã pentru fructe, marca
permite membrilor publicului vizat sã distingã produsele la care se referã, de cele care au
o origine comercialã diferitã ºi sã concluzioneze cã toate produsele pe care le
 Înapoi la cuprins

desemneazã au fost fabricate, comercializate sau furnizate sub controlul titularului mãrcii
ºi cã titularul este responsabil pentru calitatea lor.
Pe de altã parte, din înscrisul intitulat „Informare” emanând de la S.C. Whiteland
Import Export S.R.L., rezultã cã în anul 2004 reclamanta a vândut 619,3 tone produse
Fruttis, în anul 2005 – 647,4 tone, în anul 2006 – 635,5 tone iar în perioada ianuarie –
noiembrie 2007, 551 tone. De asemenea, prin întâmpinare nu s-au contestat afirmaþiile din
cererea de chemare în judecatã în legãturã cu volumul vânzãrilor marca Fruttis ºi cu cel al
cheltuielilor legate de publicitate. S-a dovedit astfel cã marca „Fruttis” este cunoscutã de
un numãr mare de consumatori, care pot fi induºi în eroare prin folosirea celor douã
semne.
Prin dovezile administrate, pârâta a urmãrit acreditarea ideii cã semnul sãu
„Danone Frutisima – o nebunie de fructe” a dobândit distinctivitate prin folosinþã. Instanþa
de recurs a considerat cã un sondaj efectuat în rândul a 303 persoane din Bucureºti, cu
vârste între 18 – 50 ani, nu poate fi luat în considerare, pentru cã datele oferite în aceste
condiþii nu sunt relevante. Sondajul trebuia efectuat pe un numãr mult mai mare de
persoane, din toatã þara, cuprinzând o paletã de vârstã mai largã – inclusiv sub 18 ani ºi
peste 50 de ani, unde riscul de confuzie, incluzând ºi riscul de asociere, la produse de larg
consum, cum sunt iaurturile, este mai mare – ºi fãrã sã se punã la dispoziþia repondenþilor
produse purtând ambele semne întrucât, în mod obiºnuit, consumatorul nu are în faþã
decât marca deceptivã pe care o comparã cu amintirea avutã despre marca anterioarã.
3. În analiza semnelor aflate în conflict, s-a pornit de la regula cã similaritatea ºi
riscul de confuzie, incluzând ºi riscul de asociere, se apreciazã prin prisma asemãnãrilor ºi
nu a deosebirilor dintre ele, fiind suficient sã existe asemãnare într-un singur domeniu – fie
vizualã, fie auditivã, fie conceptualã – dacã induce publicul în eroare.
În mod normal, prefixele comune sunt mult mai importante, iar dacã douã semne
sunt foarte asemãnãtoare la început, existã o mai mare posibilitate de confuzie.
Elementul dominant în ambele semne conflictuale este prefixul „frutis”, chiar dacã
sub aspect grafic, marca conþine un dublu „t”. Acesta este elementul principal comun,
deoarece cuvântul folosit nu este unul românesc, astfel încât scrierea lui sã constituie un
criteriu pentru realizarea distincþiei. Consumatorul îl percepe mai întâi fonetic, mai întâi
citeºte cuvântul ºi, constatând identitatea foneticã a prefixului, poate bãnui cã semnul cu
care se confruntã este cel pe care îl cunoaºte. Se poate ajunge la acest rezultat, deoarece
consumatorul nu comparã, de regulã, mãrcile una lângã alta, nu vede produsul ce poartã
marca pe care el o cunoaºte ºi pe care ºi-o aminteºte cu acurateþe mai mare sau mai
micã. De obicei, el are în faþã numai semnul fraudulos pe care îl comparã cu amintirea
avutã despre marca anterioarã ºi întrucât, în cazul semnelor din speþã, impactul fonetic
este mare – „frutis” având o rezonanþã puternicã – poate considera cã achiziþioneazã
produsul original, pe care vrea de fapt sã-l cumpere.
Faptul cã din punct de vedere vizual, semnul folosit de pârâtã este compus din mai
multe litere – 9, faþã de 7 câte are marca – nu înseamnã cã nu poate sã aparã riscul de
confuzie directã, incluzând ºi riscul de asociere, sufixul „-ima” putând genera aprecierea cã
produsele sunt vândute sub marca pe care consumatorul o preferã de obicei – ºi nu s-a
contestat cã reclamanta foloseºte marca „Fruttis” în România încã din anul 1992 – au fost
modernizate ºi, implicit, cã produsele au aceeaºi origine.
 Înapoi la cuprins

Gradul de similaritate foneticã între „frutis” ºi „frutisima” fiind foarte mare, chiar dacã
este evitatã asemãnarea în scris, prin utilizarea sufix-ului, acest lucru nu mai conteazã,
atunci când, faþã de cele reþinute anterior, cele douã semne sunt comparate oral.
La data judecãþii, ambele pãrþi folosesc semnele conflictuale pentru iaurturi, deci
pentru produse de larg consum oferite în magazine cu autoservire. Fiind produse de
consum zilnic, nivelul de atenþie acordat de cãtre consumatorul mediu, deosebirilor dintre
semne, nu este ridicat. De vreme ce segmentul de public relevant, cãruia i se adreseazã
produsul, nu este unul foarte atent, prima impresie este cea decisivã. Or, prima impresie
este cea reþinutã sub aspect fonetic. Astfel de produse sunt cumpãrate nu numai de un
public instruit, cunoscãtor al limbii latine – pentru care, eventual, marca „Fruttis” poate fi
aluzivã, conducând la ideea cã este folositã pentru iaurturi care conþin fructe – ci ºi de
consumatorii simpli, slab educaþi, precum ºi de copii. Aceºtia sunt mai expuºi la confuzii,
pentru cã ei pot doar sã bãnuiascã faptul cã semnul, pe care îl au în faþã, este cel pe care
îl cunosc.
Având în vedere cele mai sus arãtate, Înalta Curte a considerat cã instanþele de
fond au fãcut aplicarea greºitã a dispoziþiilor art. 35, alin. (2), lit. b) din Legea nr. 84/1998,
prin folosirea semnului „Frutisima” pentru comercializarea de iaurturi, pârâta imitând
fraudulos marca „Fruttis” aparþinând reclamantei, în condiþii susceptibile de a crea un risc
de confuzie, incluzând ºi riscul de asociere, pentru consumatori.
A fost înlãturatã apãrarea intimatei, în sensul cã instanþa de recurs nu poate sã
analizeze riscul de confuzie, care este o chestiune de fapt. Existenþa sau inexistenþa
riscului de confuzie, incluzând ºi riscul de asociere, constituie fundamentul chestiunii de
drept consacrate de textul menþionat anterior.
Aºadar, pentru motivul prevãzut de art. 304, pct. 9 din Codul de procedurã civilã,
recursul a fost admis, conform art. 312, alin. (1) din Codul de procedurã civilã, ºi
hotãrârea datã în apel a fost modificatã.
În temeiul art. 296 din Codul de procedurã civilã, a fost admis apelul declarat de
reclamantã împotriva sentinþei civile nr. 605 din 2 mai 2006 a Tribunalului Bucureºti, Secþia
a IV-a civilã, sentinþa fiind schimbatã în tot, în sensul reþinut în dispozitiv.
Întrucât instanþa civilã soluþioneazã un conflict concret, iar hotãrârile sale nu pot
avea caracter general, nu a fost admisã solicitarea de a se interzice pârâtei folosirea unei
denumiri similare denumirii „Frutisima” cu privire la produse din clasa 29, cu atât mai mult
cu cât chiar reclamanta a recunoscut cã nu a formulat opoziþie la înregistrarea de cãtre
pârâtã a altei mãrci în care apare radicalul Frut.
În temeiul art. 998-999, Cod civil, a fost admisã cererea de publicare a dispozitivului
prezentei hotãrâri, pe cheltuiala pârâtei, ca o mãsurã necesarã pentru repararea
prejudiciului moral adus titularului mãrcii „Fruttis”, ºi totodatã pentru a preveni producerea
unui nou prejudiciu în viitor, prin aducerea la cunoºtinþa publicului a semnului fraudulos în
detrimentul mãrcii ce se bucurã de protecþia legii ºi a urmãrilor imitaþiei frauduloase.
MARCÃ - CIVIL

ÎNAPOI

Contestaþie împotriva Deciziei O.S.I.M. de respingere la înregistrare a

mãrcii. Respingere motivatã în baza art. 5, lit.d, din Legea nr. 84/1998

Legea nr.84/1998, art. 5 lit. d)

Potrivit art. 5, lit.d, din Legea nr. 84/1998: “sunt excluse de la protecþie ºi nu pot fi
înregistrate mãrcile care sunt compuse exclusiv din semne sau indicaþii putând servi
în comerþ pentru a desemna specia, calitatea cantitatea, destinaþia, valoarea, originea
geograficã sau timpul fabricãrii produsului ori prestãrii serviciului, sau alte caracteristici
ale acestora;”

Pe rol, soluþionarea contestaþiei formulate de E. M. P. SRL cu sediul în comuna

Domneºti, nr.16, jud.Ilfov, prin mandatar autorizat CABINET N.D.G. SRL, împotriva Deciziei
nr.256703/14.04.2008 de respingere la înregistrare a mãrcii individuale verbale
ANTIBACTERIAN nr. dep.M 2007 06452.
Dovada achitãrii taxei de soluþionare a contestaþiei se face cu OP nr.4991/28.05.2008.
La apelul efectuat în ºedinþa publicã din data de 24.09.2008 contestatorul este prezent
prin consilier p.i. N. G.
Cu privire la procedurile anterioare asupra mãrcii în litigiu, Comisia de reexaminare
reþine urmãtoarele:
La data de 28.06.2007 s-a depus spre înregistrare, de cãtre E. M. P. SRL, pe cale
naþionalã, marca individualã verbalã ANTIBACTERIAN pentru produse ºi servicii din clasele:
- clasa 01: “adezivi (materiale de lipit) destinaþi industriei”;
- clasa 06: “materiale de construcþie metalice”;
- clasa 17: “materiale izolante de toate tipurile folosite în construcþii; izolaþii;
materiale pentru izolaþii acustice ºi/sau termice; compoziþii izolatoare
contra umiditãþii în clãdiri; folii metalice; þesãturi din fibrã de sticlã; lânã
mineralã pentru izolaþii; cãptuºeli acustice exterioare”;
- clasa 19: “materiale de construcþie nemetalice”;
- clasa 35: “publicitate; gestiunea afacerilor comerciale; comerþ”;
- clasa 39: “transport; ambalarea ºi depozitarea mãrfurilor; distribuþie”;
- clasa 40: “tratament de materiale”.

1
 ÎNAPOI

La data de 31.07.2007, examinându-se cererea, constatând cã sunt îndeplinite

condiþiile minime de constituire a depozitului naþional reglementar, se admite cererea ºi
se înscrie marca în registrul mãrcilor depuse, sub numãrul M 2007 06452.
În urma examinãrii de fond a mãrcii nr. M 2007 06452, la data de 12.12.2007, s-a
emis Avizul de refuz provizoriu nr.251379, aviz motivat în baza art.5, lit. c) din Legea
nr.84/1998.
La data de 14.04.2008 a fost emisã Decizia nr. 256703 de respingere la înregistrare
a mãrcii individuale verbale ANTIBACTERIAN nr. dep.M 2007 06452.
La data de 10.06.2008, în termen, s-a formulat contestaþie de cãtre E. M. P. SRL,
prin mandatar autorizat CABINET N.D.G. SRL, împotriva Deciziei nr. 256703/14.04.2008 de
respingere la înregistrare a mãrcii individuale verbale ANTIBACTERIAN nr. dep. M 2007
06452.
La dosar se aflã punctul de vedere al examinatorului care propune respingerea
contestaþiei.

Contestaþia fiind în stare de soluþionare Preºedintele Comisiei acordã cuvântul pe fond

contestatorului.

Contestatorul, prin mandatar, susþine contestaþia aºa cum a fost formulatã în scris ºi
solicitã: admiterea acesteia, desfiinþarea Deciziei nr.256703/14.04.2008 de respingere la
înregistrare a mãrcii individuale verbale ANTIBACTERIAN nr. dep.M 2007 06452.
Argumentele contestatorului:
Conform Dicþionarului Explicativ al Limbii Române, ANTIBACTERIAN este definit ca
antimicrobian; care combate bacteriile.
Aºadar, cum poate fi observat cu uºurinþã, acest termen nu este unul devenit uzual în
situaþia analizatã, deoarece produsele mãrcii în cauzã nu au nicio legãturã cu bacteriile ºi
combaterea acestora, în speþã fiind vorba despre o gamã largã de produse destinate
construcþiilor civile.
Pentru produsele protejate prin intermediul cererii depuse în numele solicitantului,
termenul este unul fantezist pentru domeniul materialelor de construcþii, prin urmare capabil
de protecþie.
Existã o multitudine de mãrci ce sunt compuse exclusiv din termeni uzuali în limbajul
curent sau în practicile comerciale loiale ºi constante, însã nu sunt termeni uzuali pentru
categoria de produse ºi/sau servicii pentru care s-a fãcut protecþia.

2
 ÎNAPOI

În susþinerea acestui argument prezentãm mãrcile: CHEIA - 089665 (pentru produse

de imprimerie ºi tipografie) , PIATRA - 088936 (pentru bãuturi alcoolice), ORAªUL - 088491
(pentru activitãþi sportive, de redactare ºi publicare de reviste), PARTIZAN - 088560 (pentru
carne, peºte, pãsãri, vânat etc.), OLIGARH - 088231 (jocuri, jucãrii, bãuturi alcoolice),
SAVANT - 088975 (produse chimice destinate industriei, vopsele, lacuri, preparate pentru
albit, uleiuri ºi grãsimi industriale), CRIZANTEMA - 088470 (pentru produsele din clasa 30),
MI APPLE – 870749 ( pentru calculatoare ) ºi lista poate continua.
Anumiþi termeni sunt uzuali pentru anumite produse ºi/sau servicii, în timp ce pentru
alte produse ºi/sau servicii, acelaºi termen este unul fantezist, fapt ce este regãsit ºi în situaþia
analizatã anterior.

Din analiza considerentelor Deciziei nr.256703/14.04.2008 de respingere la înregistrare

a mãrcii individuale verbale ANTIBACTERIAN nr. dep. M 2007 06452, a susþinerilor scrise ºi
orale ale pãrþilor deliberând, Comisia de Reexaminare reþine urmãtoarele:
Comisia considerã argumentele contestatorului ca fiind pertinente ºi concludente în
parte, urmând a le reþine în parte.
Marca în cauzã a fost refuzatã la înregistrare în baza art.5, lit. c) din Legea nr.84/1998
pentru urmãtoarele clase de produse/servicii:
- clasa 01: “adezivi (materiale de lipit) destinaþi industriei”;
- clasa 06: “materiale de construcþie metalice”;
- clasa 17: “materiale izolante de toate tipurile, folosite în construcþii; izolaþii;
materiale pentru izolaþii acustice ºi/sau termice; compoziþii izolatoare
contra umiditãþii în clãdiri; folii metalice; þesãturi din fibrã de sticlã; lânã
mineralã pentru izolaþii; cãptuºeli acustice exterioare”;
- clasa 19: “materiale de construcþie nemetalice”;
- clasa 35: “publicitate; gestiunea afacerilor comerciale; comerþ”;
- clasa 39: “transport; ambalarea ºi depozitarea mãrfurilor; distribuþie”;
- clasa 40: “tratament de materiale”.
Potrivit art.5, lit. c) din Legea nr.84/1998, sunt excluse de la protecþie ºi nu pot fi
înregistrate “mãrcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicaþii devenite uzuale
în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale ºi constante”.
Potrivit Dicþionarului Explicativ al Limbii Române, “antibacterian” are sensul de “care
combate acþiunea bacteriilor”.

3
 ÎNAPOI

Comisia considerã cã prevederile art.5, lit. c) trebuie raportate la produsele ºi serviciile

pe care le acoperã marca respectivã ºi nu la caracterul uzual al cuvântului “antibacterian” in
abstracto. Termenul “antibacterian” folosit ca marcã, raportat la o parte din produsele/serviciile
pentru care s-a solicitat înregistrarea mãrcii (ºi anume toate produsele din clasele 1 ºi 17 ºi
toate serviciile din clasa 40), transmite informaþii despre caracteristicile produselor/serviciilor
respective. De aceea, Comisia considerã cã în cauzã sunt aplicabile prevederile art.5, lit. d)
ºi nu cele ale art.5, lit. c).
Conform unei cercetãri pe motorul de cãutare Google, existã mai multe tipuri de adezivi
care au acþiune antibacterianã (de ex. Dunlop Adhesives - gama de silicon sau de chit
Microbian, utilizatã pentru lucrãrile de reabilitare sau de construcþie a spitalelor, având în
vedere cã este antibacterian; adeziv flexibil A - SoftHARC protecþie antibacterianã etc.). Mai
mult, pe site-ul solicitantului, la produsul PRIMOFIX ANTIBACTERIAN apare menþiunea
“adeziv profesional împotriva microorganismelor”.
De asemenea, serviciile de tratament al materialelor pot include ºi tratarea
respectivelor materiale cu substanþe antimicrobiene, iar produsele din clasa 17, solicitate la
înregistrare, pot avea proprietãþi antibacteriene. În prezent, firmele specializate în fabricarea
acestor materiale izolante produc materiale din ce în ce mai performante, care, pe lângã
proprietãþile izolatoare, dobândesc prin tratamente speciale ºi alte proprietãþi (antimicrobiene,
antifungice etc), comasând calitãþile mai multor materiale ºi reducând costurile.
Ca urmare a motivelor de mai sus, Comisia de Reexaminare considerã contestaþia
întemeiatã în parte ºi urmeazã a o admite în parte.
În temeiul art. 80, alin.3 din Legea nr. 84/1998, Comisia de reexaminare în unanimitate:

Admite în parte contestaþia formulatã de E. M. P. SRL cu sediul în comuna Domneºti,

nr.16, jud.Ilfov, prin mandatar autorizat CABINET N.D.G. SRL, pentru clasele 06, 35 ºi 39 în
baza art.5, lit. d) din Legea 84/1998.

Modificã Decizia nr.256703/14.04.2008 de respingere la înregistrare a mãrcii

individuale verbale ANTIBACTERIAN nr. dep. M 2007 06452.
Dispune transmiterea dosarului la Serviciul Mãrci în vederea continuãrii procedurii de
înregistrare a mãrcii ANTIBACTERIAN nr. dep. M 2007 06452 pentru clasele 06, 35 ºi 39.

4
 Înapoi la cuprins

Confiscarea specialã a produselor care poartã fãrã drept o

marcã identicã sau similarã cu o marcã înregistratã, oferite spre
comercializare. Legea nr. 84/1996 privind mãrcile ºi indicaþiile
geografice

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generalã

Indice alfabetic: Drept penal
- confiscarea produselor care poartã fãrã drept o marcã înregistratã

Art. 118, lit. f) Codul penal

Produsele care poartã fãrã drept o marcã înregistratã, oferite spre comercializare de o
altã persoanã decât cea care le-a contrafãcut, sunt supuse confiscãrii în temeiul art.118, lit.
f) din Codul penal, întrucât reprezintã bunuri a cãror deþinere este interzisã de lege.

Sentinþa penalã nr. 505 din 10.12.2007

a Tribunalului Dâmboviþa

Prin sentinþa penalã nr. 505 din 10.12.2007 a Tribunalului Dâmboviþa, rãmasã definitivã
prin decizia nr. 36 din 5.03.2008 a Curþii de Apel Ploieºti, mai sus-menþionatã, instanþa l-a
condamnat pe inculpatul C.F la o pedeapsã rezultantã de 2500 lei amendã penalã, pentru
sãvârºirea în concurs real a infracþiunilor prevãzute de art. 83, alin.1, lit. b din Legea nr.
84/1998 ºi de art. 5, lit. b din Legea nr. 11/1991.
În baza art.118, lit.f din Codul penal, a dispus confiscarea produselor contrafãcute de
la inculpat.
În fapt, s-a reþinut cã la datele de 4.03.2006 ºi 27.07.2006, inculpatul, în calitate de
administrator al unei societãþi comerciale având ca obiect de activitate comerþul cu amãnuntul
de produse de îmbrãcãminte ºi încãlþãminte, a expus spre comercializare, în magazinul firmei,
obiecte de îmbrãcãminte purtând fãrã drept însemnele unor mãrci înregistrate-Nike, Adidas
etc.
Hotãrârea este relevantã sub aspectul mãsurii de siguranþã dispuse de instanþã. În mod
corect, s-a dispus confiscarea produselor contrafãcute în temeiul art. 118, lit. f din Codul
penal, întrucât acestea reprezintã bunuri a cãror deþinere este interzisã de lege.
Notã:
În practica instanþelor, s-a constatat cã deºi, în mod corect, s-a dispus confiscarea
produselor contrafãcute, temeiul juridic a fost diferit, dispoziþia instanþelor fiind întemeiatã fie
pe dispoziþiile art. 118, lit. a, fie art. 118, lit. b din Codul penal.
Interzicerea deþinerii bunurilor contrafãcute este prevãzutã expres în art. 35, alin. 3, lit.
b din Legea nr. 84/1998, care stipuleazã cã titularul mãrcii poate cere instanþei sã fie interzise
terþilor oferirea produselor sau comercializarea ori deþinerea lor în acest scop, sub semnul
respectiv.
 Înapoi la cuprins

Deþinerea este interzisã de lege nu numai atunci când simpla stãpânire materialã a unui
bun constituie o faptã prevãzutã de legea penalã, indiferent de scopul acestei deþineri
(folosire, punere în circulaþie etc.), cum se întâmplã în cazul deþinerii de arme, muniþii,
materiale nucleare ori materii radioactive, droguri º.a., dar ºi atunci când deþinerea unui bun
este interzisã numai dacã este fãcutã cu un anumit scop ilicit, expres prevãzut de lege, în
lipsa acestui scop, deþinerea având un caracter licit.
Bunãoarã, deþinerea într-o colecþie a unor copii fidele de pe bancnote aflate în circulaþie
nu are un caracter ilicit ºi nu pot face obiectul confiscãrii. La fel se întâmplã ºi în cazul deþinerii
unor instrumente tipografice pentru efectuarea de gravuri artistice ori a unor cerneluri
speciale. Când însã, din împrejurãrile concrete, rezultã cã se urmãreºte punerea în circulaþie
a copiilor bancnotelor ori materialele tipografice urmeazã a fi folosite la falsificarea unor valori
prevãzute de lege, deþinerea devine interzisã de lege, datoritã scopului ilicit, astfel de fapte
fiind prevãzute de art. 282, alin. 2 din Codul penal, respectiv, art. 285 din Codul penal.
În acelaºi fel stau lucrurile ºi în cazul produselor care poartã fãrã drept o marcã
înregistratã. Deþinerea unui astfel de produs ºi folosirea lui într-un cadru privat nu sunt
prevãzute de legea penalã, dar deþinerea lui în scopul comercializãrii este interzisã de lege.
În aceste cazuri, dovedirea scopului ilicit, pentru care bunul este deþinut, nu prezintã dificultãþi
practice, întrucât oferirea spre vânzare a unui asemenea produs face dovada indubitabilã a
scopului deþinerii.
Trebuie precizat cã mãrfurile contrafãcute nu pot fi considerate produse ale infracþiunii
ºi confiscate ca atare, în temeiul art.118, lit.a) din Codul penal, atâta timp cât deþinãtorul
acestora este cercetat doar pentru oferirea de produse contrafãcute în vederea punerii în
circulaþie ( art.83, alin. 2 rap. la art. 35, alin. 2, lit. a) din Legea 84/1998), întrucât mãsura
confiscãrii se dispune exclusiv din perspectiva faptei prevãzute de legea penalã, care
formeazã obiectul cauzei or, în aceste situaþii, fãptuitorul nu este cercetat ºi pentru
producerea produselor contrafãcute.
De asemenea, mãrfurile contrafãcute, oferite spre vânzare, nu pot fi considerate nici
bunuri folosite la sãvârºirea infracþiunii ºi confiscate în temeiul art.118, lit. b) din Codul penal,
întrucât aceste bunuri reprezintã obiectul material al infracþiunii (asupra lor se rãsfrânge
activitatea ilicitã, descrisã în norma de incriminare) ºi nu pot fi în acelaºi timp ºi bunuri folosite
la sãvârºirea infracþiunii.
În concluzie, produsele care poartã fãrã drept o marcã înregistratã, oferite spre
comercializare de o altã persoanã decât cea care le-a contrafãcut, sunt supuse confiscãrii în
temeiul art.118, lit. f) din Codul penal, întrucât reprezintã bunuri a cãror deþinere este interzisã
de lege.
 Înapoi la cuprins

Infracþiunea prevãzutã de art. 83, lit. b din Legea nr. 84/1998.

Elemente constitutive. Latura subiectivã

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specialã. Infracþiuni prevãzute în legi

speciale. Infracþiuni privind mãrcile
Indice alfabetic: Drept penal
- infracþiuni privind mãrcile
- art. 83, alin. 1, lit. b din Legea nr. 84/1998

Legea nr. 84/1998,

art. 83, alin.1, lit. b

Infracþiunea prevãzutã de art.83, alin.1, lit.b din Legea nr.84/1998, constând în

punerea în circulaþie, fãrã drept, a unui produs purtând o marcã identicã sau similarã cu o
marcã înregistratã pentru produse identice sau similare ºi care prejudiciazã pe titularul mãrcii
înregistrate, se sãvârºeºte cu intenþie directã sau indirectã. În cauzã, autoarea infracþiunii, în
calitate de administrator al unei societãþi comerciale, poartã întreaga responsabilitate pentru
operaþiunile comerciale desfãºurate de societate, având obligaþia ºi posibilitatea sã constate
cã marfa cu care martorul fãcea aprovizionarea este contrafãcutã ºi sã nu o expunã spre
vânzare. Sub aspectul laturii subiective a infracþiunii de contrafacere, inculpata a acþionat cu
intenþie directã, în sensul cã deºi nu a urmãrit, a acceptat posibilitatea prejudicierii titularilor
mãrcilor prin punerea în circulaþie a unor însemne identice cu mãrcile protejate ºi fãrã a
verifica, în lipsa certificatului de proprietate ºi a declaraþiei de conformitate, dacã în aceastã
modalitate se aduce atingere unor drepturi exclusive de proprietate intelectualã.

I.C.C.J., Secþia penalã,

decizia nr. 901 din 12.03.2008

Prin sentinþa penalã nr. 322 din 14.06.2007 a Tribunalului Galaþi, rãmasã definitivã prin
decizia penalã mai sus-menþionatã, inculpata T. A. a fost condamnatã la amendã penalã în
cuantum de 1500 RON, pentru sãvârºirea infracþiunii prevãzute de art. 83, lit. b din Legea nr.
84/1998.
În baza dispoziþiilor art. 14 din Codul de procedurã penalã, cu referire la art. 346 din
Codul de procedurã penalã, s-a dispus obligarea inculpatei, în solidar cu partea responsabilã
civilmente S.C. „A.” S.R.L. Galaþi, la plata de daune morale, dupã cum urmeazã:
- contravaloarea în lei a sumei de 200 euro cãtre partea civilã Puma A. G. Rudolf
Dassler Sport;
- 4000 RON cãtre partea civilã Nike International L.T.D.
În baza dispoziþiilor art. 118, lit. b din Codul penal, s-a dispus confiscarea bunurilor
indisponibilizate ºi lãsate în custodia lui S. C., conform procesului verbal din data de
 Înapoi la cuprins

1.09.2005, iar în baza dispoziþiilor art. 11, alin. 1, lit. c ºi alin. 2 din OUG nr. 100/2005, ºi
distrugerea acestora pe cheltuiala inculpatei.
Pentru a pronunþa aceastã sentinþã, instanþa de fond a avut în vedere cã inculpata T.
A., administrator al unei societãþi comerciale, a deschis un punct de lucru cu destinaþie comerþ
cu amãnuntul al articolelor de îmbrãcãminte ºi articole din piele. De aprovizionarea acestui
punct de lucru se ocupa martorul S. C., care în perioada aprilie-iunie 2005 a achiziþionat mai
multe produse din complexul „Europa” din Bucureºti, pe bazã de facturã ºi le-a expus spre
vânzare.
Cu ocazia unui control efectuat de cãtre organele de poliþie, la acest punct de lucru au
fost identificate 9 perechi de pantofi purtând marca Puma ºi un numãr de 104 perechi pantofi
sport, marca Nike ºi/sau semnul figurativ „SWOOSH”.
Produsele purtând marca Puma ºi Nike, identificate ºi reþinute la control, au fost
analizate, constatându-se cã nu prezentau elemente de identificare a produselor originale ºi
concluzionându-se cã articolele expuse la vânzare sunt contrafãcute.
Împotriva sentinþei instanþei de fond, a declarat apel inculpata, care apreciazã cã în
mod greºit s-a dispus condamnarea sa, deoarece din probele administrate rezultã cã fapta
nu a fost sãvârºitã de inculpatã, ci de cãtre martorul S. C., martor în cauzã, care a cumpãrat
ºi aprovizionat punctul de lucru cu marfa contrafãcutã ºi a expus-o la vânzare. Faþã de aceste
motive de apel, inculpata solicitã achitarea în baza art. 11, pct. 2, lit. a, raportat la art. 10, lit.
c din Codul penal.
Instanþa de apel, prin decizia penalã nr. 4/A din 9 ianuarie 2008, a respins ca nefondat
apelul inculpatei, constatând sãvârºirea faptei cu vinovãþie de cãtre aceasta, pentru mai multe
considerente.
Astfel, chiar dacã martorul S. C. a fost cel care a aprovizionat standul cu marfa
contrafãcutã, vinovãþia pentru punerea în circulaþie a acesteia incumbã inculpatei, care în
calitate de administrator al societãþii comerciale poartã întreaga responsabilitate pentru
operaþiunile comerciale desfãºurate de societate.
Inculpata se ocupa de contabilitatea societãþii, înregistrând facturile pe care i le preda
martorul, prilej cu care putea sã constate ce produse au fost achiziþionate de cãtre martorul
S. C., respectiv sã vadã cã produsele nu erau însoþite de certificate de calitate, de declaraþii
de conformitate, precum ºi faptul cã preþul de achiziþie era mic în raport cu produsele
originale, putând sã îºi dea seama cã marfa este contrafãcutã ºi sã nu o expunã la vânzare.
Inculpata, în calitate de administrator, avea obligaþia ºi posibilitatea sã constate cã produsele
cu care era aprovizionatã societatea erau contrafãcute.
În condiþiile în care inculpata nu a fãcut nici un demers legal (procurã), pentru a delega
pe martorul S. C. sã efectueze operaþiuni comerciale în numele acesteia, întreaga rãspundere
pentru activitatea desfãºuratã de acesta revine administratorului societãþii. Mai mult decât
atât, inculpata i-a dat în mod tacit martorului dreptul de a efectua operaþiuni comerciale în
numele ei ºi al societãþii al cãrei administrator era, respectiv sã cumpere ºi sã vândã marfa
dupã bunul plac al acestuia, inculpata ocupându-se de contabilitatea societãþii.
Pentru motivele arãtate mai sus, Curtea de Apel Galaþi a respins apelul declarat de
inculpata T. A., menþinând hotãrârea instanþei de fond.
Împotriva acestei decizii penale, a declarat recurs inculpata T. A., criticând-o ca
netemeinicã prin prisma cazului de casare prevãzut de art. 3859, pct. 18 din Codul de
 Înapoi la cuprins

procedurã penalã, întrucât s-a comis o gravã eroare, de fapt, solicitând casarea hotãrârilor
ºi achitarea sa în baza art. 10, lit. c din Codul de procedurã penalã.
Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, prin decizia penalã nr. 901 din 12 martie 2008, a
respins ca nefondat recursul inculpatei, constatând cã instanþele de fond ºi de apel au reþinut
corect situaþia de fapt imputatã inculpatei, printr-un examen complet al mijloacelor de probã
administrate în cauzã. Totodatã, instanþa supremã a stabilit cã sub aspectul laturii subiective
a infracþiunii de contrafacere, inculpata a acþionat cu intenþie directã, în sensul cã deºi nu a
urmãrit, a acceptat posibilitatea prejudicierii titularilor celor douã mãrci, prin punerea în
circulaþie a unor însemne identice cu mãrcile protejate, ºi fãrã a verifica, în lipsa certificatului
de proprietate ºi a declaraþiei de conformitate, dacã în aceastã modalitate se aduce atingere
unor drepturi exclusive de proprietate intelectualã.
 Înapoi la cuprins

Infracþiuni privind mãrcile. Art. 83, alin. (1), lit. b) din Legea
nr. 84/1998

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specialã. Infracþiuni prevãzute în legi

speciale. Infracþiuni privind mãrcile
Indice alfabetic: Drept penal
- infracþiuni privind mãrcile
- art. 83, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 84/1998

Legea nr. 84/1998, art. 83,

alin. (1), lit. b)

Potrivit art. 83, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 84/1998 privind mãrcile ºi indicaþiile
geografice, constituie infracþiune punerea în circulaþie, fãrã drept, a unui produs purtând o
marcã identicã sau similarã cu o marcã înregistratã pentru produse identice ori similare ºi care
prejudiciazã pe titularul mãrcii înregistrate.
Achiziþionarea ºi punerea în vânzare, fãrã drept, de produse care poartã o marcã
identicã sau similarã cu o marcã înregistratã pentru produse identice ori similare, reprezintã
o punere în circulaþie, în sensul art. 83, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 84/1998, ºi realizeazã
latura obiectivã a infracþiunii prevãzute în acest text de lege.

I. C. C. J., Secþia penalã,

decizia nr. 3261 din 19 iunie 2007

Tribunalul Dâmboviþa, Secþia penalã, prin sentinþa nr. 343 din 3 noiembrie 2006,
rãmasã definitivã prin decizia mai sus-menþionatã, l-a achitat, în baza art. 11, pct. 2, lit. a),
raportat la art. 10, alin. (1), lit. c) din Codul de procedurã penalã, pe inculpatul N. L., pentru
infracþiunea prevãzutã în art. 83, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 84/1998.
Instanþa a reþinut cã inculpatul N. L. este încadrat în muncã, în funcþia de merceolog
la societatea comercialã M., având între atribuþiile de serviciu asigurarea aprovizionãrii
unitãþilor de care rãspunde ºi fiindu-i totodatã angajatã rãspunderea pentru aprovizionarea
cu produse, fãrã respectarea normelor legale.
În perioada octombrie 2003 - martie 2005, societatea comercialã M. a fost
aprovizionatã de N. L. ºi învinuitele S. D., S. V., C. E. ºi V. F., gestionare la raionul sport din
cadrul unitãþii, cu 33 compleuri trening inscripþionate Nike de la societatea comercialã F., 3
mingi de fotbal inscripþionate Nike de la societatea comercialã O. ºi 3 fesuri inscripþionate Nike
de la societatea comercialã S.
Potrivit contractului încheiat între societatea comercialã E., în calitate de furnizor, care
este ºi importator ºi distribuitor oficial al produselor purtând marca Nike pe teritoriul României,
ºi societatea comercialã M., în calitate de dealer, aceasta nu putea expune ºi vinde produse
cu marca Nike, cu excepþia celor livrate de furnizor.
 Înapoi la cuprins

Astfel, în incinta complexului M., nu puteau fi expuse spre vânzare produsele

inscripþionate Nike, aprovizionate de la societãþile comerciale F., O. ºi S.
Deºi existã un contract de exclusivitate cu societatea comercialã E., inculpatul N. L.
a aprovizionat cu articole ºi de la alte unitãþi ori a acceptat, în calitate de merceolog,
aprovizionarea cu articole inscripþionate Nike de la unitãþile menþionate, aprovizionare
efectuatã de învinuitele S. D., S. V., C. E. ºi V. F., articolele respective fiind expuse spre
vânzare.
În cursul urmãririi penale, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate,
din care a rezultat cã toate produsele sunt contrafãcute.
Din materialul probator administrat în cauzã, prima instanþã a reþinut cã fapta nu a fost
sãvârºitã de inculpat, între altele, pentru urmãtoarele considerente:
Potrivit art. 83, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 84/1998, constituie infracþiune punerea în
circulaþie, fãrã drept, a unui produs purtând o marcã identicã sau similarã cu o marcã
înregistratã pentru produse identice sau similare ºi care prejudiciazã pe titularul mãrcii
înregistrate.
Într-adevãr, existã o marcã înregistratã legal pentru produsele Nike, aceasta fiind
protejatã pe teritoriul României la Oficiul de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci.
Sãvârºirea infracþiunii prevãzute în art. 83 din Legea nr. 84/1998 este condiþionatã de
o situaþie premisã, care constã în preexistenþa unui certificat de înregistrare a mãrcii sau
indicaþiei geografice aflatã în perioada de valabilitate.
Prin actul normativ sus-menþionat, nu s-a definit legal noþiunea de punere în circulaþie,
astfel cã, din probele existente la dosar, rezultã cã, de fapt, aceste produse au fost puse în
circulaþie nu de cãtre inculpat, ci de societãþile de la care s-au aprovizionat gestionarele
raionului sport.
Prin decizia nr. 50 din 28 februarie 2007, Curtea de Apel Ploieºti, Secþia penalã, a
respins apelul procurorului ca nefondat.
Împotriva deciziei, procurorul a formulat recurs, susþinând cã hotãrârile pronunþate în
cauzã sunt nelegale ºi netemeinice, casabile pentru motivul de recurs prevãzut în dispoziþiile
art. 3859, alin. (1), pct. 18 din Codul de procedurã penalã.
Recursul este fondat.
Din actele ºi lucrãrile dosarului, rezultã cã:
- între societatea comercialã E., importator ºi distribuitor oficial al produselor purtând
marca Nike, ºi societatea comercialã M. s-a încheiat contractul din 19 aprilie 2004. Potrivit
contractului, produsele urmeazã a fi livrate dealerului de la depozitul furnizorului. În art. 13
al contractului, s-a prevãzut cã, în spaþiile sale comerciale, dealerul nu va vinde ºi nu va
expune alte produse purtând marca Nike, cu excepþia celor livrate de furnizor;
- societatea comercialã E. este unicul importator ºi dealer autorizat pentru România,
a produselor marca Nike;
- din fiºa postului rezultã cã N. L. asigurã aprovizionarea unitãþilor de care rãspunde
ºi în acelaºi timp rãspunde pentru aprovizionarea cu produse, fãrã respectarea legislaþiei în
vigoare;
- inculpatul, audiat în primã instanþã, a precizat cã a avut cunoºtinþã de contractul de
exclusivitate de distribuire a produselor Nike, dar nu a avut cunoºtinþã cã produsele
achiziþionate sunt contrafãcute.
 Înapoi la cuprins

Relativ la preþul produselor achiziþionate ce purtau marca Nike, a declarat cã acesta

era mai mic decât al produselor originale, dar a susþinut cã ºi produsele originale Nike au
reduceri de preþ, în general, în sezon.
Potrivit art. 83, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 84/1998, constituie infracþiune punerea în
circulaþie, fãrã drept, a unui produs purtând o marcã identicã sau similarã cu o marcã
înregistratã pentru produse identice sau similare ºi care prejudiciazã pe titularul mãrcii
înregistrate.
Prima instanþã a dat o interpretare greºitã dispoziþiilor art. 83, alin. (1), lit. b) din Legea
nr. 84/1998, apreciind cã sãvârºirea acestei infracþiuni este condiþionatã de o situaþie premisã,
care constã în preexistenþa unui certificat de înregistrare a mãrcii sau indicaþiei geografice
aflatã în perioada de valabilitate.
A mai reþinut cã prin actul normativ nu s-a definit legal noþiunea de punere în circulaþie,
astfel cã din probele existente la dosar rezultã cã aceste produse au fost puse în circulaþie nu
de cãtre inculpat, ci de societãþile de la care s-a fãcut aprovizionarea.
Interpretarea textului art. 83, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 84/1998, þinând seama de
starea de fapt rezultatã din probe, este greºitã.
Inculpatul, merceolog cu activitate îndelungatã în domeniu, a fãcut aprovizionarea cu
produse purtând marca Nike, prin încãlcarea contractului încheiat cu societatea comercialã
E., unic distribuitor al produselor Nike, aprovizionându-se de la diverse societãþi, deºi, în
contract, este stipulat cã produsele Nike se livreazã numai din depozitul furnizorului.
Fãcând aprovizionãri cu articole de la firma autorizatã, inculpatul putea ºi trebuia sã-ºi
dea seama cã preþul acestora era mult mai mare decât al produselor aprovizionate de la alte
firme ºi, în plus, cã acestea, în cuprinsul actelor ce însoþeau marfa, nu atestau cã produsele
respective sunt marca Nike.
Aprovizionând unitatea cu produse contrafãcute, acestea fiind expuse spre vânzare
în magazinele societãþii comerciale M., este realizatã latura obiectivã a infracþiunii prevãzute
în art. 83, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 84/1998. Cum potrivit fiºei postului, inculpatul ºi-a
încãlcat cu ºtiinþã atribuþiile de serviciu, el urmeazã a rãspunde pentru fapta sãvârºitã.
În acelaºi timp, este de observat cã, prin conþinutul ei concret, fapta nu prezintã gradul
de pericol social al unei infracþiuni.
Inculpatul, personal, a fãcut o singurã aprovizionare ºi a acceptat ca, la rândul lor,
gestionarele sã facã aprovizionãri, articolele fiind expuse spre vânzare. La un moment dat,
inculpatul le-a atras atenþia gestionarelor sã nu mai achiziþioneze mãrfuri purtând marca Nike
de la societatea comercialã F., aspect recunoscut ºi de acestea.
Nu existã dovezi cã inculpatul a încercat sã producã un prejudiciu furnizorului din
contractul încheiat cu societatea comercialã M. ºi nici cã acesta a obþinut sau urmãrit sã
obþinã foloase nejustificate.
Având în vedere ºi persoana inculpatului, tânãr, fãrã antecedente penale, cu o conduitã
corectã în societate, Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a admis recursul în temeiul art. 38515,
pct. 2, lit. d) din Codul de procedurã penalã, a casat cele douã hotãrâri ºi, rejudecând, a
dispus achitarea inculpatului conform art. 11, pct. 2, lit. a), raportat la art. 10, alin. (1), lit. b1)
din Codul de procedurã penalã, cu referire la art. 181 din Codul penal.
În baza art. 181, alin. (3), raportat la art. 91, lit. c) din Codul penal, a aplicat inculpatului
amenda cu caracter administrativ, în sumã de 500 RON.
 Înapoi la cuprins

Persoanã care are calitatea de a solicita înregistrarea unei

indicaþii geografice

Legea nr. 84/1998, art. 23, art. 67, art. 68, art. 70
H.G. nr. 833/1998

Înregistrarea unei indicaþii geografice se poate solicita numai de asociaþia de

producãtori care desfãºoarã o activitate de producþie în zona geograficã, pentru produsele
solicitate. În consecinþã, o societate pe acþiuni, cu capital integral de stat, nu face parte din
categoria asociaþiilor de producãtori, pentru care Legea nr. 84/1998 îngãduie înregistrarea
indicaþiilor geografice.

Secþia civilã ºi de proprietate intelectualã,

decizia civilã nr. 258, din 16 ianuarie 2007

Prin acþiunea înregistratã pe rolul Tribunalului Bucureºti la 26.01.2004, reclamanta S.C.

R.G. S.A. a formulat o contestaþie împotriva înregistrãrii indicaþiei geografice „Borsec”, fãcutã
pentru clasa 32, de cãtre S.N.A.M. S.A., ºi s-a solicitat respingerea deciziei OSIM
1037/07.10.2003 ºi respingerea înregistrãrii indicaþiei geografice „Borsec”.
Tribunalul Bucureºti, secþia a III-a civilã, prin sentinþa civilã nr. 1027/2004, a respins
contestaþia dupã ce, printr-o încheiere din 15 septembrie 2004, a respins excepþia lipsei
calitãþii procesuale pasive a OSIM ºi a introdus în cauzã SNAM în calitate de solicitantã a
înregistrãrii indicaþiei geografice contestatã de reclamantã.
S-a constatat de instanþa fondului cã decizia OSIM de respingere a opoziþiei la
înregistrarea indicaþiei geografice este temeinicã ºi legalã.
S-a reþinut cã pârâta SNAM este producãtor al apei minerale naþionale de la sursã, ca
bun public ºi zãcãmânt natural, care îi este dat spre administrare ºi exploatare în areale
geografice determinate prin acte normative (H.G. nr. 695/1999, H.G. nr. 760/2001). S-a mai
reþinut cã obiectul de activitate al pârâtei este reglementat de anexa 1 la H.G. nr. 786/1997,
prin care aceastã pârâtã a fost înfiinþatã. Potrivit art. 6 din anexã, pârâta efectueazã activitãþi
de prospecþiune, exploatare ºi dezvoltare, ºi a solicitat justificat protecþia ºi utilizarea
indicaþiilor geografice „Borsec” ºi „Stânceni”.
Curtea de Apel Bucureºti, secþia a IX-a civilã ºi pentru cauze privind proprietatea
intelectualã, prin decizia civilã nr. 402/A/2005, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot
sentinþa ºi a admis contestaþia. A anulat decizia OSIM nr. 1037, din 7.10.2003. A fost admisã
opoziþia formulatã de S.C. R. G. S.A. ºi s-a respins cererea formulatã de SNAM, de
înregistrare a indicaþiei geografice „Borsec”, cu nr. de depozit G/2002/00002.
În considerentele sale, Curtea de Apel a reþinut cã SNAM a fost înfiinþatã prin H.G. nr.
786/1997, fiind o societate comercialã pe acþiuni, cu capital integral de stat, prin reorganizarea
R.A.A.M., cu un obiect de activitate delimitat prin art. 6, din anexa nr. 7 la H.G. nr. 786/1997.
 Înapoi la cuprins

Curtea a constatat din contractul de concesiune pentru exploatare, încheiat între

A.N.R.M. ºi SNAM, cã aceasta din urmã nu este titulara unei licenþe exclusive de exploatare
(neprevãzându-se în mod expres acest lucru). În raport de caracterul neexclusiv al unei astfel
de licenþe, s-a impus concluzia cã ºi alte persoane fizice sau juridice pot primi licenþe de
exploatare, fiind perfect posibilã coexistenþa a douã licenþe neexclusive.
S-a mai reþinut cã, potrivit obiectului sãu de activitate, pârâta poate încheia contracte
de asociere cu alte persoane, dacã asocierea este destinatã realizãrii scopului ºi obiectului
sãu de activitate.
S-a constatat cã la respingerea opoziþiei nu s-a verificat dacã pârâta s-a constituit într-o
asociaþie de producãtori ºi nici dacã eventualii asociaþi au obþinut permisiunea sã utilizeze
indicaþia geograficã. Instanþa a reþinut cã nu s-a fãcut nici dovada îndeplinirii condiþiei de
calitate impuse de art. 68, din Legea nr. 84/1998, nedepunându-se la dosar certificatul de
sarcini cerut de Regula 38 alin. (4) din H.G. nr. 833/1999.
Împotriva acestei decizii intimata-pârâtã SNAM a declarat recurs.
În esenþã s-a criticat soluþia Curþii de Apel pentru greºita apreciere cã pârâta nu ar avea
calitatea de producãtor de ape minerale, aceastã calitate rezultând în mod expres din H.G.
nr. 1020/1999 ºi H.G. nr. 760/2001, iar potrivit actului normativ de înfiinþare, H.G. nr.
786/1997, obiectul sãu de activitate este exploatarea ºi valorificarea substanþelor minerale
utile din zãcãmintele încredinþate spre administrare – recte apa mineralã – pe care o livreazã
spre îmbuteliere cãtre S.C. R.G. S.A.
S-a mai susþinut cã între pãrþi existã un contract comercial de livrare a produsului apã
mineralã naturalã, pe baza unei activitãþi de producþie întreprinse de pârâtã, cele douã pãrþi
aflându-se pe pieþe concurenþiale diferite, fãrã risc de confuzie, întrucât produsele au un regim
juridic diferit, ºi cã în mod greºit s-a apreciat necesarã prezentarea caietului de sarcini, faþã
de împrejurarea cã pârâta, fiind o societate cu capital integral de stat, cu caracter naþional,
este asimilatã unei asociaþii de producãtori ºi în aceastã situaþie nu mai este necesarã
depunerea caietului de sarcini.
Înalta Curte a respins recursul ca neîntemeiat.
Reclamanta ºi-a fundamentat contestaþia, prin care a solicitat anularea deciziei OSIM
nr. 103, din 7 octombrie 2003, ºi, în consecinþã, respingerea înregistrãrii indicaþiei geografice
„Borsec”, pe dispoziþiile art. 68, din Legea nr. 84/1998, ºi art. 23 alin. (4), din Regula 38 (H.G.
nr. 833/1998), iar în drept, pe neîndeplinirea condiþiilor legale pentru neemiterea înregistrãrilor
unei indicaþii geografice. S-a justificat interesul reclamantei pe împrejurarea cã aceasta este
deþinãtoarea mãrcii valorice Borsec – Regina apelor minerale, ca element figurativ.
Curtea de Apel Bucureºti, în mod întemeiat, a constatat cã instanþa de fond a fãcut o
greºitã apreciere a normelor de drept aplicabile la cazul dedus judecãþii, prin respingerea
contestaþiei.
Instanþa de apel a sesizat corect cã instanþa de fond nu a analizat condiþiile în care a
fost acordatã înregistrarea indicaþiei geografice, tribunalul limitându-se sã concluzioneze cã
pârâta nu încalcã drepturile de marcã ale reclamantei întrucât regimul protecþiei juridice
acordate de lege mãsurilor ºi, respectiv, indicaþiilor geografice este diferit.
Art. 68 din Legea nr. 84/1998 este explicit în a defini calitatea solicitantului înregistrãrii
indicaþiei geografice: „au calitatea de a solicita Oficiului de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci (OSIM)
înregistrarea unei indicaþii geografice asociaþiile de producãtori care desfãºoarã o activitate
de producþie în zona geograficã, pentru produsele indicate în cerere”.
 Înapoi la cuprins

Condiþiile în care se acordã aceastã înregistrare de cãtre OSIM sunt detaliate în art.
69 ºi 70 din aceeaºi lege.
Formularul tip, intitulat „Solicitare de înregistrare”, la pct. 2, la pct. 2.1 ºi 2.2 se referã,
conform dispoziþiei mai sus citate, la asociaþia de producãtori.
La aceastã rubricã s-a trecut „SNAM - Hotãrâre de Guvern privind înfiinþarea, nr.
786/1997”.
Potrivit art. 1 din H.G. nr. 986/1997, „se înfiinþeazã Societatea Naþionalã a Apelor
Minerale S.A. – SNAM S.A., societate comercialã pe acþiuni, persoanã juridicã românã cu
capital integral de stat, prin reorganizarea Regiei Autonome a Apelor Minerale din România,
care se desfiinþeazã.
SNAM S.A. se organizeazã ºi funcþioneazã pe bazã de gestiune economicã ºi
autonomie financiarã, în conformitate cu dispoziþiile legale în vigoare ºi cu statutul societãþii”.
Conform art. 2 din Statutul SNAM S.A., aceasta este „persoanã juridicã românã cu
capital integral de stat, având forma juridicã de societate pe acþiuni”.
Ca urmare, pârâta este o persoanã juridicã ºi nu o asociaþie de producãtori, eventual
cu personalitate juridicã ºi, ca urmare, ea nu face parte din categoria solicitanþilor pentru care
Legea nr. 84/1998 îngãduie înregistrarea indicaþiilor geografice.
În mod corect s-a constatat de instanþa de apel cã nu s-a fãcut dovada cã pârâta
reprezintã o asociaþie, astfel cã decizia OSIM în mod neîntemeiat a acordat înregistrarea unei
persoane lipsite de calitate.
Analiza criteriilor de acordare a înregistrãrii, fãcutã de instanþa de apel, a constatat ºi
alte lipsuri în categoria condiþiilor impuse pentru satisfacerea cererii, lipsuri în raport cu
cerinþele legale prevãzute atât de Legea nr. 84/1998, cât ºi de H.G. nr. 833/1998, privind
Regulamentul de aplicare a acestei legi.
Este de remarcat cã aceste criterii se analizeazã în raport cu solicitantul, care trebuie
sã dovedeascã îndeplinitã condiþia de calitate.
Cu privire la celelalte critici aduse deciziei instanþei de apel, Curtea a constatat cã nu
au relevanþã în raport cu obiectul acþiunii deduse judecãþii.
Având în vedere cele de mai sus ºi împrejurarea cã în cauzã nu s-a fãcut dovada cã
sunt întrunite exigenþele prevãzute de pct. 9 al art. 304 Cod procedurã civilã, vãzând ºi
dispoziþiile art. 312 Cod procedurã civilã, recursul a fost respins ca nefondat.
 Înapoi la cuprins

Accepþiune.
Condiþii prevãzute de Legea nr. 129/1992 pentru înregistrare

Legea nr. 129/1992, art. 2, art. 9 alin. (2) ºi (4),

art. 10 alin. (2)-(3); art. 11 alin. (2); art. 45
Legea nr. 585/2002

Conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, obiectul cererii poate fi înregistrat în
mãsura în care constituie un desen sau model industrial, în sensul art. 2, este nou ºi are
un caracter individual.
Modelul industrial este combinaþia tuturor elementelor, caracteristicilor de ordin
estetic ce þin de aspectul exterior al produsului, cu excluderea oricãror caracteristici sau
detalii tehnice.
Potrivit alin. (2) al aceluiaºi text, un desen sau model industrial este considerat nou
dacã niciun desen sau model industrial identic nu a fost fãcut public înaintea datei de
depunere a cererii de înregistrare sau dacã a fost revendicatã prioritatea, înaintea datei
de prioritate.
Anterioritatea este distructivã de noutate când desenul sau modelul industrial a fost
publicat sau a fost expus, utilizat în comerþ sau divulgat în alt mod.

Secþia civilã ºi de proprietate intelectualã,

decizia civilã nr. 3315 din 24 aprilie 2007

Prin cererea înregistratã pe rolul Tribunalului Bucureºti, secþia a III-a civilã, la 6

aprilie 2004, reclamanta C. LTD a chemat în judecatã pe pârâþii S.C. C.J. SRL ºi Oficiul de
Stat pentru Invenþii ºi Mãrci, solicitând anularea în tot a certificatului de înregistrare a
desenului industrial cu denumirea „Drum mobil din lemn de querus ceris”, înregistrat la
OSIM sub nr. 013001, depozitul reglementar cu nr. f2 002 1061 fiind constituit la 17 iulie
2002; radierea desenului nr. 013001 din Registrul OSIM.
În motivarea cererii, s-a arãtat cã pârâta a depus la 17 iulie 2002 cererea de
înregistrare a desenului industrial pentru „drum mobil din lemn de querus ceris”. În urma
examinãrii preliminare efectuatã de OSIM în conformitate cu dispoziþiile art. 22 din Legea
nr. 129/1992, modelul industrial a fost publicat în Buletinul Oficial de Proprietate Industrialã
nr. 12/2002, iar dupã examinarea pe fond, OSIM a decis înregistrarea modelului industrial.
Atât în fapt cât ºi în drept, modelul industrial nr. 013001 nu îndeplinea condiþiile de
noutate prevãzute expres de Legea nr. 129/1992.
Anterior depunerii cererii de înregistrare de cãtre pârâtã, acesta fusese fabricat de
furnizorii români ai firmei M. LTD, în baza unui contract încheiat în anul 2001. Activitatea
M. LTD a fost preluatã de cãtre reclamantã, care a continuat importul produsului prin
intermediul firmei româneºti asociate C. SRL.
 Înapoi la cuprins

În drept au fost invocate prevederile art. 9 ºi art. 45 din Legea nr. 129/1992.
Prin sentinþa civilã nr. 1134 din 22 decembrie 2004, Tribunalul Bucureºti, secþia a
III-a civilã, a respins acþiunea ca nefondatã.
Pentru a hotãrî astfel, prima instanþã a reþinut cã reclamanta nu a formulat opoziþie
în termenul legal de 3 luni consecutiv publicãrii desenului sau modelului industrial 013001
în Buletinul Oficial de Proprietate Industrialã.
Tribunalul a respins susþinerile reclamantei privitoare la înregistrarea cu rea-
credinþã a modelului industrial în litigiu, observând cã din conþinutul dispoziþiilor art. 45 din
lege reiese cã solicitarea persoanei interesate privind anularea unui certificat de
înregistrare a desenului sau modelului industrial eliberat de OSIM nu se întemeiazã pe
rea-credinþã, ci pe neîndeplinirea condiþiilor pentru acordarea protecþiei.
Pe baza concluziilor raportului de expertizã s-a reþinut cã la înregistrarea desenului
sau modelului industrial 003001 erau îndeplinite condiþiile de noutate ºi individualitate
cuprinse în art. 9 alin. (2) ºi (4) din lege.
Apelul declarat de reclamantã împotriva acestei sentinþe a fost admis prin decizia
civilã nr. 385/A din 8 noiembrie 2005, pronunþatã de Curtea de Apel Bucureºti, secþia a IX-
a civilã ºi pentru cauze privind proprietatea intelectualã. Sentinþa a fost schimbatã în tot în
sensul cã a fost admisã acþiunea, a fost anulat certificatul de înregistrare nr. 013001 ºi s-a
dispus radierea înregistrãrii din Registrul naþional al desenelor ºi modelelor industriale.
În considerentele hotãrârii, instanþa de apel a arãtat cã, în speþã, intereseazã
cauzele de nulitate invocate prin cererea de chemare în judecatã din perspectiva
prevederilor Legii nr. 129/1992, în conþinutul ulterior modificãrii ºi completãrii prin Legea
nr. 585/2002, întrucât îndeplinirea condiþiilor de registrabilitate sunt analizate nu numai în
raport de data depozitului reglementar, datã anterioarã intrãrii în vigoare a prevederilor
Legii nr. 585/2002, ci ºi în raport de momentul acordãrii protecþiei efective, cu efecte ce
urcã pânã la data depozitului reglementar, prin pronunþarea hotãrârii de admitere a cererii
ºi eliberarea certificatului de înregistrare a modelului industrial. Dacã între cele douã
momente o nouã reglementare intrã în vigoare, analiza condiþiilor de registrabilitate trebuie
fãcutã ºi în raport de noile reglementãri, deoarece pânã la pronunþarea hotãrârii de
admitere ºi eliberarea certificatului de înregistrare protecþia nu a fost încã acordatã. Or,
condiþiile de registrabilitate de fond trebuie verificate ºi în raport de momentul acordãrii
protecþiei efective.
Legea nu condiþioneazã exerciþiul dreptului la acþiunea în anulare, de cãtre terþul
interesat, de parcurgerea etapelor de contestaþie corespunzãtoare procedurii
administrative de înregistrare, astfel încât faptul cã titularul acþiunii în anularea certificatului
de înregistrare a modelului industrial nu a fãcut obiecþii scrise la OSIM, dupã publicarea
modelului supus procedurii de înregistrare, nu prezintã nicio relevanþã.
Ceea ce intimata pârâtã a înregistrat ca model industrial este produsul în sine, aºa
cum este definit de art. 2 lit. j) din legea republicatã, iar nu aspectul exterior, nou ºi
individual al produsului.
Referindu-se la înregistrarea produsului, reclamanta nu confundã noþiunea juridicã
de model industrial cu noþiunea de produs în sensul Legii nr. 129/1992, ci invocã
neîndeplinirea condiþiei de registrabilitate a aspectului exterior al produsului rezultat din
combinaþia dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii, contururi, culori, formã, texturã
 Înapoi la cuprins

ºi/sau ornamentaþia produsului în sine, faþã de prevederile art. 9 alin. (1) din legea
republicatã.
Din descrierea conþinutã în cererea de înregistrare a modelului industrial „pod
mobil” nu rezultã în ce constã combinaþia dintre principalele caracteristici, nici care ar fi
aceste principale caracteristici ºi nici faptul cã acestea sunt percepute sub aspectul
exterior al produsului, ci exclusiv datele tehnice necesare realizãrii produsului, determinate
de funcþia tehnicã a acestuia, fiind încãlcate prevederile art. 11 alin. (1) din lege.
Descrierea conþinutã de cererea de înregistrare conþine toate elementele materiale,
tehnice ºi funcþionale necesare pentru realizarea unui pod mobil, inclusiv modul ºi
elementul de îmbinare a pieselor din care produsul este compus, respectiv caracteristici ºi
detalii tehnice ºi funcþionale ale produsului. Niciunul dintre elementele principale descrise
nu constituie un element de ordin estetic, exterior, fãrã nicio funcþie tehnicã în ansamblul
produsului.
Or, modelul industrial este tocmai combinaþia tuturor elementelor, caracteristicilor
de ordin estetic (linii, contururi, culori, formã, texturã, ornamentaþie) ce þin de aspectul
exterior al produsului, cu excluderea oricãror caracteristici sau detalii tehnice.
Caracteristicile estetice nu pot fi privite individual, neputând fi înregistrate ca model
industrial una sau câteva caracteristici ori doar în considerarea unora dintre aceste
caracteristici, dacã acestea nu denotã o combinaþie care sã redea integral aspectul
exterior al unui produs cum ar fi doar forma sau textura în sine. Prin urmare, chiar dacã
printre detaliile tehnice sau de funcþionare sunt inserate ºi câteva elemente de ordin
estetic, condiþia de registrabilitate prevãzutã de art. 9 alin. (1) raportat la art. 2 lit. h) nu
poate fi consideratã îndeplinitã.
Elementul distructiv de noutate al modelului industrial înregistrat la solicitarea
pârâtei l-a constituit în primul rând divulgarea provenind din faptul personal al titularului. La
aceasta se adaugã elementul distructiv de noutate, provenind din faptul unui terþ,
subsecvent faptului titularului, constând în încheierea de contracte comerciale de cãtre
S.C. G. SRL cu terþi anterior datei depozitului reglementar, cu privire la produsele ce au
fãcut obiectul contractului de comision încheiat de aceasta cu intimata pârâtã.
Condiþia noutãþii nu a fost îndeplinitã, produsul descris ca model industrial în
cererea de înregistrare fiind fãcut public prin utilizarea lui în comerþ chiar de cãtre titularul
certificatului de înregistrare, anterior perioadei de 12 luni ce a precedat depunerea cererii
de înregistrare, iar ulterior faptului titularului, de cãtre terþi, elemente distructive de noutate
potrivit art. 10 alin. (1) din lege.
Împotriva acestei hotãrâri pârâta S.C. C.J. SRL a declarat recurs, critici întemeiate
în drept pe dispoziþiile art. 304 pct. 7, pct. 8 ºi pct. 9 C.proc.civ., vizând urmãtoarele
aspecte:
Instanþa de apel a pronunþat o hotãrâre nelegalã, dând o interpretare neconformã
legislaþiei în vigoare, vizând aspectele de noutate ºi estetic ale unui model industrial faþã
de dispoziþiile Legii nr. 129/1992, modificatã prin Legea nr. 585/2002.
Instanþa de apel a considerat apelul fondat ºi din punct de vedere al faptului cã
instanþa de fond nu ar fi procedat la stabilirea clarã a cadrului procesual sub aspectul
încadrãrii juridice a cauzelor de nulitate invocate de reclamantã.
S-a mai susþinut cã instanþa de apel a încãlcat principiul disponibilitãþii.
 Înapoi la cuprins

S-a arãtat cã expertiza realizatã în cauzã a evidenþiat clar numeroase elemente

estetice, exterioare, de identificare ºi particularizare a modelului industrial, precum ºi
existenþa clarã ºi indiscutabilã a elementului de noutate.
Instanþa de apel a apreciat greºit cã nu are nicio importanþã faptul cã reclamanta nu
a efectuat nicio formã de opoziþie în termenul de 3 luni de la data publicãrii modelului
industrial, iar pârâta a înregistrat modelul industrial cu rea-credinþã, ceea ce este o
interpretare nelegalã ºi subiectivã a dispoziþiilor Legii nr. 129/1992.
Recurenta a invocat ºi excepþia lipsei de interes a reclamantei în introducerea
acþiunii. Aceastã din urmã excepþie a fost motivatã prin aceea cã reclamanta nu a invocat
în susþinerea acþiunii sale vãtãmarea unui drept nãscut, actual, legitim ºi personal. În
cauza de faþã, drepturile ce ar putea fi recunoscute de lege ar putea aparþine unui alt
producãtor eventual sau altui autor de modele industriale, iar nicidecum unui cumpãrãtor,
unui beneficiar. Dovada anterioritãþii sau a publicitãþii poate fi invocatã în condiþiile art. 24
ºi art. 25 din Legea nr. 129/1992, iar nu de cãtre o persoanã care nu justificã un interes
nãscut, actual, legitim ºi personal. Drepturile decurgând din calitatea de importator se
referã la raporturile juridice dintre reclamantã ºi autoritãþile din þara în care îºi are reºedinþa
sau îºi desfãºoarã activitatea, produsele realizate pe baza modelului industrial protejat
fiind exportate din România, iar nu importate, astfel încât reclamanta nu poate face
dovada vreunui drept recunoscut de legea românã, care ar fi vãtãmat prin înregistrare.
Excepþia lipsei de interes a fost respinsã pentru urmãtoarele consideraþii:
Interesul, condiþie de exerciþiu a acþiunii, constituie folosul practic, imediat, pe care-l
are o parte pentru a justifica declanºarea procedurii judiciare.
Interesul trebuie sã fie legitim, corespunzãtor cerinþelor legii materiale ºi procesuale.
Interesul este legitim atunci când se urmãreºte afirmarea sau realizarea unui drept
subiectiv recunoscut de lege.
Reclamanta a avut un interes legitim atunci când a formulat acþiunea având ca
obiect anularea certificatului de înregistrare a modelului industrial înregistrat la cererea
pârâtei. La acel moment, reclamanta desfãºura activitãþi comerciale în legãturã cu
fabricarea ºi furnizarea produsului pentru care pârâta a obþinut protecþie ºi deci, drepturi
exclusive, astfel încât activitatea sa comercialã a fost paralizatã. Articolul 45 alin. (1) din
Legea nr. 129/1992 recunoaºte dreptul oricãrei persoane interesate de a solicita anularea
certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial, eliberat de OSIM, în
cazul în care se constatã cã, la data înregistrãrii cererii, nu erau îndeplinite condiþiile
pentru acordarea protecþiei.
Interesul trebuie sã fie nãscut ºi actual, sã existe în momentul în care se apeleazã
la mijlocul procesual din conþinutul acþiunii, în sensul cã dacã cel interesat nu ar recurge la
acþiune în momentul respectiv, s-ar expune la un prejudiciu. Dacã dreptul este nãscut ºi
actual, atunci ºi interesul este nãscut ºi actual. Dreptul reclamantei de a cere anularea
certificatului de înregistrare a modelului industrial era nãscut la 6 aprilie 2004 când a fost
înregistratã cererea de chemare în judecatã deoarece, fapt necontestat; dupã înregistrare,
pârâta a depus la Direcþia Generalã a Vãmilor o cerere de intervenþie vamalã la exportul
produsului de cãtre reclamantã, cu consecinþa suspendãrii activitãþii acesteia.
Aceastã condiþie a interesului a fost apreciatã prin raportare la lipsa cerinþelor
prevãzute de Legea nr. 129/1992 pentru ca modelul industrial intitulat „Pod mobil” sã
 Înapoi la cuprins

poatã fi înregistrat. De vreme ce analiza fondului a permis concluzia cã modelul înregistrat

de OSIM sub numele de „Pod mobil” nu este un model industrial în sensul legii ºi nu
îndeplineºte condiþia noutãþii, reclamanta, care desfãºura activitãþi comerciale care vizau
acelaºi produs, avea interes sã obþinã anularea. De aceea, nu a putut fi acceptatã
susþinerea pârâtei în sensul cã lipsa interesului reclamantei decurge din faptul cã aceasta
nu a mai putut continua faptele ilicite de producere ºi de comerþ cu produse similare
„podului mobil” al societãþii pârâte, respectiv nu a putut continua comiterea infracþiunii de
contrafacere a modelului industrial al acesteia.
Interesul trebuie sã fie personal ºi direct, adicã folosul practic urmãrit prin
declanºarea procedurii judiciare sã aparþinã celui care recurge la acþiune. ªi aceastã
condiþie de valabilitate a interesului a fost îndeplinitã în persoana reclamantei, deoarece
dupã obþinerea anulãrii, consecinþã a faptului cã pe cale judecãtoreascã se constatã
neîndeplinirea cerinþelor impuse pentru înregistrarea modelului industrial, aceasta îºi poate
relua activitatea comercialã.
Recunoaºterea unui drept privativ asupra unei pretinse creaþii, cu motivarea cã
aceasta constituie un model industrial, a fost de naturã sã afecteze activitatea desfãºuratã
de reclamantã prin formularea cererii de intervenþie în vamã, având ca obiect interzicerea
exportului acestui produs. Nu este lipsit de importanþã ºi faptul cã, dacã se stabileºte
legalitatea înregistrãrii, beneficiarul protecþiei poate cere oricãrui utilizator de astfel de
produse despãgubiri sau plata redevenþei. Or, un asemenea drept trebuie recunoscut
numai titularului unui model care sã îndeplineascã cerinþele impuse de lege pentru a fi
considerat un model industrial.
Deºi sumar ºi nesistematizat redactate, conform art. 306 alin. (3) C.proc.civ.,
criticile formulate prin cererea de recurs au putut fi încadrate în motivele de nelegalitate
prevãzute de art. 304 pct. 5 ºi pct. 9 C.proc.civ.
Pe fond recursul a fost gãsit neîntemeiat.
Astfel, s-a invocat faptul cã instanþa de apel „a dat o interpretare neconformã
legislaþiei în vigoare, vizând aspectele de noutate ºi esteticã ale unui model industrial”. În
mod greºit nu s-a þinut cont de expertiza tehnicã din care rezultau numeroase elemente
estetice, exterioare, de identificare ºi particularizare a modelului industrial ºi existenþa
clarã ºi indiscutabilã a elementului de noutate. Aceastã criticã a fost încadratã în motivul
de modificare prevãzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. ºi a fost apreciatã ca nefondatã
pentru urmãtoarele motive:
Conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 privind protecþia desenelor ºi
modelelor industriale, obiectul cererii poate fi înregistrat în mãsura în care constituie un
desen sau model industrial, în sensul art. 2, este nou ºi are un caracter individual. Iar
potrivit alin. (2) al aceluiaºi text, un desen sau model industrial este considerat nou dacã
niciun desen sau model industrial identic nu a fost fãcut public înaintea datei de depunere
a cererii de înregistrare sau, dacã a fost revendicatã prioritatea, înaintea datei de
prioritate.
Potrivit art. 2 lit. h) din lege, modelul industrial este definit ca fiind aspectul exterior
al unui produs sau al unei pãrþi a acestuia, redat în trei dimensiuni, rezultat din combinaþia
dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii, contururi, culori, formã, texturã ºi/sau
ornamentaþia produsului în sine.
 Înapoi la cuprins

Aºadar, instanþele de fond au avut de analizat în ce mãsurã creaþia a cãrei

înregistrare a fost cerutã ºi admisã de OSIM îndeplinea condiþia noutãþii ºi putea fi
calificatã drept un aspect exterior al unui produs.
Instanþa de apel a apreciat corect cã ceea ce a înregistrat pârâta este de fapt
produsul, astfel cum este definit de art. 2 lit. j) din lege, iar nu aspectul exterior nou ºi
individual al produsului. Aceasta deoarece descrierea fãcutã odatã cu cererea de
înregistrare conþine datele tehnice necesare pentru realizarea produsului, produsul în sine
ºi nu aspectul exterior al acestuia. Iar faptul cã în declaraþia solemnã ataºatã descrierii,
J.L. a arãtat cã „dupã cunoºtinþa mea desenul/modelul industrial ce face obiectul cererii
prezintã elemente de noutate faþã de creaþiile similare fãcute publice în þarã ºi în
strãinãtate”, nu este suficient pentru a concluziona asupra existenþei elementului noutate,
în lipsa unor dovezi în acest sens.
De asemenea, reprezentãrile grafice ale acestuia nu sunt de naturã sã justifice
concluzia cã modelul pentru care s-a solicitat înregistrarea prezintã un aspect exterior nou,
de naturã sã producã o impresie diferitã de cea produsã de modelele deja existente. Or,
art. 11 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 prevede cã desenul sau modelul industrial, care
este determinat exclusiv de o funcþie tehnicã, nu poate fi înregistrat.
Raportul de expertizã nu evidenþiazã care sunt elementele care sã priveascã
aspectul exterior, estetic al produsului, ci cuprinde numai o enumerare a elementelor
constitutive ale acestuia. În aceste condiþii, raportul de expertizã nu poate fi considerat o
probã utilã pentru determinarea caracteristicilor estetice definitorii pentru aspectul exterior
al produsului, astfel încât sã poatã fi înregistrate ca model industrial.
Instanþa de apel a fãcut aplicarea corectã a dispoziþiilor art. 10 alin. (2) ºi (3) din
Legea nr. 129/1992 atunci când a analizat aspectele distructive de noutate ale modelului
înregistrat de pârâtã. Într-adevãr, în contractul de comision încheiat de pârâtã cu S.C. G.
SRL la 21 iunie 2001, nu sunt inserate clauze de confidenþialitate, explicite sau implicite,
astfel încât sã se aprecieze cã modelul industrial nu a fost fãcut public prin divulgarea sa
unei terþe persoane în aceste condiþii.
Pe de altã parte, de vreme ce contractul de comision în temeiul cãruia pârâta se
obliga sã exporte traverse pentru poduri, consolidate cu bolþuri, în condiþiile de calitate
menþionate la pct. 3 din Anexa 1 la contractul de comision nr. 52/21.06.2001, a fost
încheiat la 21 iunie 2001, iar data depozitului reglementar este 17 iulie 2002, înseamnã cã
aceasta nu se poate prevala nici de dispoziþiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 129/1992,
conform cãrora nu se considerã cã s-a produs o divulgare dacã un desen sau model
industrial pentru care s-a solicitat protecþie a fost fãcut public de cãtre autor, de succesorul
sãu în drepturi sau de un terþ, ca urmare a informaþiilor oferite de autor sau a acþiunii
întreprinse de cãtre acesta ori de cãtre succesorul lui în drepturi, în cursul perioadei de 12
luni care precedã data de depunere a cererii sau data de prioritate. Aºadar, divulgarea
modelului de cãtre pârâtã cu mai mult de 12 luni înainte de înregistrare este distructivã de
noutate.
În fine, contractul de vânzare-cumpãrare nr. 8 din 20 ianuarie 2002 are ca obiect
produse pentru care la 17 iulie 2002 s-a solicitat acordarea protecþiei sub forma modelului
industrial.
 Înapoi la cuprins

În speþã, ceea ce s-a înregistrat ca model industrial este de fapt un produs, care era
cunoscut anterior, fiind public, astfel încât nu era posibilã înregistrarea.
O altã criticã ce poate fi încadratã în motivul de modificare prevãzut de art. 304 pct.
9 C.proc.civ., este în legãturã cu modul greºit în care instanþa de apel a apreciat cã
reclamanta nu trebuia sã fi fãcut anterior opoziþie pentru a se putea adresa instanþei cu
acþiunea în anulare.
Nici aceastã criticã nu este întemeiatã, întrucât art. 45 din Legea nr. 129/1992 nu
impune parcurgerea unei proceduri administrative prealabile sub forma opoziþiei pentru
admisibilitatea acþiunii în anulare.
O altã criticã priveºte încãlcarea de cãtre instanþa de apel a principiului
disponibilitãþii, motiv de casare prevãzut de art. 304 pct. 5 C.proc.civ.
În conþinutul acestui principiu fundamental al procesului civil intrã dreptul persoanei
interesate de a porni sau nu procesul civil, dreptul de a determina limitele cererii de
chemare în judecatã ºi ale apãrãrii, dreptul de a sãvârºi acte procesuale de dispoziþie,
dreptul de a exercita sau nu cãile de atac prevãzute de lege ºi dreptul de a cere sau nu
executarea silitã a titlului executoriu.
Arãtând de ce prima instanþã a pronunþat o soluþie nelegalã, pentru cã nu s-a
preocupat de determinarea clarã a cadrului procesual dedus judecãþii ºi nici nu a
manifestat interes pentru identificarea legii materiale în raport de care sã se aprecieze
condiþiile de registrabilitate contestate prin acþiunea în anulare, instanþa de apel nu a
intervenit în voinþa pãrþilor, ci a stabilit doar regulile în raport de care trebuia verificatã
legalitatea înregistrãrii.
Aºadar, nici critica întemeiatã pe dispoziþiile art. 304 pct. 5 C.proc.civ. nu este
întemeiatã, deoarece prin hotãrârea datã în apel au fost respectate cerinþele subsumate
principiului disponibilitãþii, astfel încât nu se putea produce o vãtãmare care sã nu poatã fi
înlãturatã decât prin anularea deciziei.

Faþã de cele ce preced, Înalta Curte a apreciat cã soluþia instanþei de apel este
legalã, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ. recursul a fost respins ca
nefondat, cu consecinþa rãmânerii irevocabile a hotãrârii atacate.
 Înapoi la cuprins

Contestaþie împotriva hotãrârii de respingere, pronunþatã de

cãtre Comisia de Examinare a Desenelor ºi Modelelor:

Modelul cu titlul “Întrerupãtor electric” a fost respins de Comisia de Examinare DM-

OSIM prin Hotãrârea nr. 19542/30.08.2007, cu motivaþia cã nu întruneºte condiþiile prevãzute
de art. 9 ºi 10, din Legea nr. 129/1992, republicatã, iar în urma contestaþiei depuse de
solicitantul E-E SA, Comisia de Reexaminare Desene ºi Modele a OSIM a hotãrât admiterea
contestaþiei, modificarea Hotãrârii nr. 19542/30.08.2007, de respingere la înregistrare, în
sensul admiterii la înregistrare a modelului solicitat.

Prin Hotãrârea nr. 19542/30.08.2007, pronunþatã de Comisia de Examinare a DM-

OSIM, s-a admis la înregistrare modelul industrial nr. 2, cu titlul “prizã electricã”, solicitant E-E
SA, ºi s-a respins la înregistrare modelul industrial nr. 1, cu titlul “Întrerupãtor electric”,
motivându-se cã acesta nu întruneºte condiþiile prevãzute de art. 9 ºi 10, din Legea nr.
129/1992, republicatã.
Solicitantul a formulat contestaþie, în termen legal, considerând cã decizia luatã de
OSIM este netemeinicã ºi nelegalã, modelul industrial nr. 1 îndeplinind toate condiþiile legale
pentru a fi înregistrat, ºi anume, aspectul exterior al întrerupãtorului corespunzãtor depozitului
este semnificativ diferit de modelul opus, Legrand, prin urmãtoarele detalii constructive, care
îi conferã caracteristici care îl individualizeazã:
- prezintã muchiile duble suplimentare “1", vizibile în cele patru colþuri ale ramei;
- prezintã muchiile simple suplimentare “2", vizibile pe cele patru laturi ale ramei;
- prezintã muchiile simple suplimentare “3", vizibile pe douã laturi (superioarã ºi,
respectiv, inferioarã) ale butonului întrerupãtorului;
- prezintã muchiile duble suplimentare “4", vizibile pe douã laturi (laterale stânga,
respectiv, dreapta) ale butonului întrerupãtorului;
- prezintã liniile suplimentare “5", vizibile pe douã laturi (laterale stânga, respectiv,
dreapta) ale ramei;
- cele patru colþuri “ ” ale ramei ºi ale butonului întrerupãtorului sunt formate sub un
unghi obtuz; în schimb, la modelul Legrand, aceste colþuri sunt rotunjite dupã o anumitã razã
de curburã “r”;
- proporþia “a/b” este net inferioarã în cazul modelului depus spre înregistare, faþã de
modelul Legrand;
- modelul Legand prezintã decupajul “C”, care este inexistent la modelul în speþã.
Comisia a constat cã modelul industrial care face obiectul prezentei contestaþii este
diferit de modelul opus nr. 3, din DM 061953, prin urmãtoarele:
- prezintã muchiile duble suplimentare, vizibile în cele patru colþuri ale ramei;
- prezintã muchii simple suplimentare, vizibile pe cele patru laturi ale ramei;
- prezintã muchii simple suplimentare, vizibile pe douã laturi (superioarã ºi, respectiv,
inferioarã) ale butonului întrerupãtorului;
 Înapoi la cuprins

- prezintã muchii duble suplimentare, vizibile pe douã laturi (laterale stânga, respectiv,
dreapta) ale ramei;
- prezintã linii suplimentare vizibile pe douã laturi (laterale stânga, respectiv, dreapta)
ale ramei;
- cele patru colþuri ale ramei ºi ale butonului modelului depus sunt formate sub un unghi
obtuz, în schimb, la modelul opus, aceste colþuri sunt rotunjite dupã o anumitã razã de
curburã;
- rama care delimiteazã clapeta întrerupãtorului de zona fixã a acestuia este diferitã
ca proporþii în cazul modelului ce face obiectul depus, faþã de modelul opus;
- modelul opus prezintã un decupaj lateral în zona interioarã, care este inexistent la
modelul depus;
- clapeta de deschidere/închidere a întrerupãtorului în partea de jos se terminã într-un
unghi ascuþit, iar modelul opus se terminã cu o formã rotunjitã.

Comisia de Reexaminare Desene ºi Modele a OSIM apreciat cã argumentele

prezentate sunt pertinente ºi concludente, ºi admite contestaþia, modificând hotãrârea
nr.19542/30.08.2007, în sensul admiteri la înregistare ºi a modelului “Întrerupãtor electric”,
dispunând trasmiterea dosarului Serviciului DM-OSIM, în vedere continuãrii procedurii de
înregistare.

Comisia de Reexaminare Desene ºi Modele - OSIM,

Hotãrârea nr. 40/28.02.2008
 Înapoi la cuprins

Contestaþie împotriva hotãrârii de respingere, pronunþatã de

cãtre Comisia de Examinare a Desenelor ºi Modelelor:

Desenul nu poate fi admis la înregistrare deoarece imaginea “Maicii Domnului cu

Pruncul în braþe”, din desenul care face obiectul contestaþiei în speþã, face parte din obiectele
de cult menþionate prin art. 1, alin. 2, din Legea nr. 103/22.09.1992, privind dreptul exclusiv
al cultelor religioase pentru producerea obiectele de cult.

La data 11.10.2006 a fost depusã la OSIM, de cãtre solicitantul T.M.C., cererea de

eliberarea certificat de înregistrare pentru un desen cu denumirea “graficã certificat”, conform
cererii.
La data de 10.08.2007, Serviciul DM-OSIM a notificat solicitantul cã în urma examinãrii
de fond, s-a constat cã desenul depus are în componenþa sa chipul Fecioarei Maria ºi a
indicat solicitantului excluderea acestei imagini din desenul depus. Prin rãspunsul sãu,
solicitantul nu a fost de acord cu excluderea acelor imagini, menþionând cã desenul reprezintã
“o concepþie originalã, respectiv, un ansamblu de imagini, iar imaginea de ansamblu este
originalã”.
În procedura de examinare de fond, OSIM a solicitat Patriarhiei Române opinia
acesteia cu privire la cererile de înregistrare ce conþin însemne ºi simboluri religioase, cereri
aparþinând diverselor persoane fizice.
În opinia Patriariei Române se menþioneazã urmãtoarele: “Cultele beneficiazã, în
temeiul Legii nr. 103/1992, privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea
obiectelor de cult, în vigoare, de un drept special în domeniu. În art. 1, alin. 2, din legea
menþionatã se precizeazã cã icoanele metalice sau litografiate, precum ºi medalioanele cu
imagini religioase specifice cultului nu pot fi produse fãrã acordul cultului. Aceste imagini
consacrate, având o mare vechime, sunt considerate astfel parte a patrimoniului cultelor.
Mai mult, tipul de icoanã ce face parte din diploma transmisã spre înregistrare la OSIM
nu are caracter de noutate, fiind publicã de peste 1600 de ani, Maica Domnului cu Pruncul
fiind o imagine notorie tipicã Bisericii Ortodoxe” .
Prin Hotãrârea nr. 19970/18.12.2007, Comisia a hotãrât respingerea desenului
industrial intitulat “graficã certificat”, hotãrâre ce a fost contestatã de solicitant în termen legal.
Comisia de Contestaþii Desene ºi Modele, examinând reproducerea graficã a descrierii
depuse, a constat urmãtoarele: conturul (silueta) neindividualizat(ã) se suprapune peste
Icoana “Maicii Domnului cu Pruncul în braþe”, constituind astfel o intervenþie neautorizatã ºi
neavenitã (posibil ofensatoare) asupra unui simbol religios, sacru al Creºtinismului.
Potrivit art. 1, alin. 2, din Legea nr. 103/22.09.1992, privind dreptul exclusiv al cultelor
religioase pentru producerea obiectele de cult: prin obiecte de cult, în sensul legi, se înþeleg
“vase liturgice, icoane metalice sau litografiate, cruci, crucifixe, mobilier bisericesc, cruciuliþe
ºi medalioane cu imagini religioase specifice cultului, obiecte de colportaj religios ºi altele
asemenea. Se asimileazã obiectelor de cult ºi calendarele religioase, precum ºi produsele
 Înapoi la cuprins

necesare exercitãrii activitãþii de cult, cum ar fi tãmâia ºi lumânãrile, cu excepþia celor

decorative ºi a celor pentru nunþi ºi botezuri.”.
Comisia de Contestaþii Desene ºi Modele a reþinut faptul cã imaginea “Maicii Domnului
cu Pruncul în braþe”, din desenul ce face obiectul contestaþiei în speþã, face parte din
obiectele de cult menþionate prin art. 1, alin. 2, din Legea nr. 103/22.09.1992.
De asemenea, din par. 1 al art. 1 al Legii nr. 103/22.09.1992, reiese cã Biserica
Ortodoxã Românã ºi celelelate culte religioasei au, în exclusivitate, dreptul de producere ºi
valorificare a obiectelor ºi veºmintelor de cult, precum ºi de tipãrire a cãrþilor de cult, a celor
teologice sau cu conþinut bisericesc, necesare practicãrii cultului.”
Iar potrivit art. 2 al aceleiaºi legi, “producerea sau valorificarea bunurilor prevãzute la
la art. 1 de cãtre alte persoane, fizice sau juridice, decât cultele religioase se poate face
numai cu autorizarea lor prealabilã, datã în condiþiile stabilite de cãtre fiecare cult în
considerarea propriei exclusivitãþi”. Or contestatorul nu a prezentat nici în procedura de
examinare, nici în cea de contestaþie o astfel de autorizaþie, susþinând cã desenul în cauzã
nu este un obiect de cult.
Pentru aceste motive, Comisia de Contestaþii, în temeiul dispoziþiilor art. 24, din Legea
nr. 129/1992, modificatã ºi completatã prin Legea 280/2007, respinge contestaþia formulatã
de TOCACI MIHAI CRISTIAN, privind protecþia desenelor ºi modelelor, ºi menþine Hotãrârea
nr. 19970/18.12.2007, prin care s-a respins cererea de înregistrare referitoare la desenul
“graficã certificat “.
 Înapoi la cuprins

Contestaþie împotriva hotãrârii de respingere, pronunþatã de

cãtre Comisia de Examinare a Desenelor ºi Modelelor:

Desenul nu poate fi admis la înregistrare, deoarece imaginea “Maicii Domnului cu

Pruncul în braþe”, din modelul ce face obiectul contestaþiei în speþã, face parte din obiectele
de cult menþionate prin art. 1, alin. 2, din Legea nr. 103/22.09.1992, privind dreptul exclusiv
al cultelor religioase pentru producerea obiectele de cult.

Prin cererea depusã la OSIM de cãtre T.M.C. la data de 11.10.2006, s-a solicitat
eliberarea unui certificat de înregistrare, pentru un model cu denumirea “medalionul
recunoºtinþei”, conform cererii.
La data de 10.08.2007 Serviciul DMI-OSIM a pus în vedere solicitantului cã, în urma
examinãrii de fond, s-a constat cã desenul depus are în componenþa sa imaginea unei cruci,
Icoana Maicii Domnului cu Pruncul în braþe ºi, în partea de jos, o formã graficã ce a constituit
obiectul cererii de înregistrare referitoare la depozitul 1997/1464, din data de 10.11.1997,
solicitant Murad Erol Rãzvan, din Bucureºti, ºi care a fost publicatã în BOPI-DM nr.
02/15.02.1998, ºi a indicat solicitantului excluderea acestor imagini din modelul depus. Din
rãspunsul solicitantului, a rezultat cã acesta nu este de acord cu excluderea acestor imagini,
menþionând cã desenul reprezintã “o concepþie originalã, respectiv, un ansamblu de imagini,
iar imaginea de ansamblu este originalã”.
În procedura de examinare de fond, OSIM a solicitat Patriarhiei Române opinia
acesteia cu privire la cererile de înregistrare a desenelor ºi modelelor ce conþin însemne ºi
simboluri religioase, de cãtre diverse persoane fizice.
În opinia Patriariei Române, se menþioneazã urmãtoarele: “Cultele beneficiazã, în
temeiul Legii nr. 103/1992, privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea
obiectelor de cult, în vigoare, de un drept special în domeniu. În art. 1, alin. 2, din legea
menþionatã, se precizeazã cã icoanele metalice sau litografiate, precum ºi medalioanele cu
imagini religioase specifice cultului nu pot fi produse fãrã acordul cultului. Aceste imagini
consacrate, având o mare vechime, sunt considerate astfel parte a patrimoniului cultelor.
Comisia de Reexaminare DM - OSIM a considerat cã medalionul recunoºtinþei este de
formã aplatizatã ovalã, cu o prelungire în partea inferioarã, având pe una din feþe copia unei
foarte vechi icoane ortodoxe: “Maica Domnului cu Pruncul”, umbritã în parte de silueta
(conturul bustului) unui om necunoscut, iar pe cealaltã faþã, o cruce ornamentatã în rubine în
partea superioarã, înconjuratã de înscrisul “Medalionul recunoºtinþei”, scris cu o grafie
particularã (similarã grafiei gotice), iar în partea inferioarã, un scut (cu un diamant). Scutul
face obiectul cererii de înregistrare 1997/1464 ºi a fost publicat de OSIM la data de
15.02.1998. Aceastã descriere a modelului corespunde, în privinþa elementelor esenþiale, cu
cea fãcutã de solicitant în cererea de înregistrare ºi reluatã în continuare, la punctul 5 din
prezenta hotãrâre.
 Înapoi la cuprins

Comisia, examinând reproducerea graficã a descrierii depuse, constatã cã acest contur

(silueta) neindividualizat(ã) se suprapune peste Icoana “Maicii Domnului cu Pruncul în braþe”,
constituind astfel o intervenþie neautorizatã ºi neavenitã (posibil ofensatoare) asupra unui
simbol religios sacru al Creºtinismului.
Potrivit art. 1, alin. 2, din Legea nr. 103/22.09.1992, privind dreptul exclusiv al cultelor
religioase pentru producerea obiectelor de cult: prin obiecte de cult, în sensul legii, se înþeleg:
”vase liturgice, icoane metalice sau litografiate, cruci, crucifixe, mobilier bisericesc, cruciuliþe
ºi medalioane cu imagini religioase specifice cultului, obiecte de colportaj religios ºi altele
asemenea. Se asimileazã obiectelor de cult ºi calendarele religioase, precum ºi produsele
necesare exercitãrii activitãþii de cult, cum ar fi tãmâia ºi lumânãrile, cu excepþia celor
decorative ºi a celor pentru nunþi ºi botezuri. “.
Comisia reþine din cuprinsul acestui articol ºi din descrierea modelului în cauzã cã
“Medalionul recunoºtinþei” este un obiect de cult, în sensul Legii nr. 103/1992, fiind un
“medalion cu imagini religioase” - Icoana “Maicii Domnului cu Pruncul în braþe”.
De asemenea, Comisia reþine, din par. 1 al art. 1 al Legii nr. 103/22.09.1992, cã
Biserica Ortodoxã Românã ºi celelelate culte religioasei au, în exclusivitate, dreptul de
producere ºi valorificare a obiectelor de cult.
Iar potrivit art. 2 al aceleiaºi legi, “producerea sau valorificarea bunurilor prevãzute la
la art. 1 de cãtre alte persoane, fizice sau juridice, decât cultele religioase se poate face
numai cu autorizarea lor prealabilã, datã în condiþiile stabilite de cãtre fiecare cult în
considerarea propriei exclusivitãþi”. Or contestatorul nu a prezentat nici în procedura de
examinare, nici în cea de contestaþie o astfel de autorizaþie, susþinând cã modelul în cauzã
nu este un obiect de cult.
Din cele menþionate mai sus, rezultã cã simbolurile religioase pot fi folosite de orice
persoanã, pentru uz personal, fãrã ca acestea sã poatã dobândi un drept exclusiv asupra lor.
Pentru aceste motive, Comisia de Contestaþii, în temeiul dispoziþiilor art. 24, din Legea
nr. 129/1992, modificatã ºi completatã prin Legea 280/2007, respinge contestaþia formulatã
de TOCACI MIHAI CRISTIAN, privind protecþia desenelor ºi modelelor, ºi menþine Hotãrârea
nr. 19971/18.12.2007, prin care s-a respins cererea de înregistrare referitoare la desenul
“Medalionul recunoºtinþei“.
 Înapoi la cuprins

Marcã ºi desen industrial.

Conflict. Similaritate conceptualã

Legea nr. 129/1992, art. 2 lit. d), art. 9,

art. 25 alin. (3) lit. d), art. 45

Instanþele au stabilit cã pe etichetele înregistrate de pârâtã cu desene industriale

ºi destinate a fi aplicate pe sticle, conþinând bãuturi alcoolice, se aflã semnele R22 ºi,
respectiv R24, care sunt similare cu marca R26, verbalã cu element figurativ,
înregistratã de reclamantã pentru mai multe clase de produse ºi servicii, printre care ºi
clasa 33 – bãuturi alcoolice. Concluzia cã semnele sunt similare este corectã, faþã de
împrejurarea cã elementul verbal al mãrcii este parþial identic cu cel conþinut de cele
douã desene, fiind reprodusã litera R, iar numerele alãturate acestei litere, ºi anume 22,
24 în cazul desenelor ºi, respectiv, 26 în cazul mãrcii, diferã doar prin cea de-a doua
cifrã, acest detaliu fiind nesemnificativ.
Puternica similaritate conceptualã a semnelor în litigiu face nesemnificative
diferenþele de ordin grafic, în special având în vedere cã rareori consumatorul are
ocazia de a confrunta direct semnele ºi de cele mai multe ori trebuie sã se încreadã în
imaginea imperfectã pe care o pãstreazã în minte cu privire la acestea.
Comparaþia foneticã, la care se referã recurenta, nu este pertinentã cauzei,
deoarece nu se analizeazã conflictul dintre douã semne apte de a fi percepute ºi pe
cale auditivã, ci conflictul dintre un desen industrial – apt de a fi perceput doar vizual
prin natura sa – ºi o marcã verbalã cu element figurativ.

Secþia civilã ºi de proprietate intelectualã,

decizia civilã nr. 7939 din 23 noiembrie 2007

Prin cererea înregistratã la 31 noiembrie 2004 pe rolul Tribunalului Comercial

Cluj, astfel cum a fost ulterior modificatã, reclamanta S.C. P. S.A. a chemat în judecatã
pe pârâþii S.C. B. S.R.L., S.C. V.G. S.R.L. ºi O.S.I.M., solicitând instanþei sã dispunã
anularea parþialã a certificatului de înregistrare a desenului industrial nr. 013220 emis
de O.S.I.M. pe numele celei dintâi pârâte la 4 decembrie 2003, cu privire la desenele
cu nr. 3 ºi nr. 4 din anexa la certificat.
În motivarea acestei cereri, s-a arãtat cã reclamanta este titulara mãrcilor nr.
43515, „R 26” ºi nr. 47239, „V 33”, iar pârâta a înregistrat ºi folosit în activitatea sa
comercialã pentru producþia ºi desfacerea de bãuturi alcoolice, desenele înregistrate
la O.S.I.M. care cuprind semnele „R 22” ºi „R 24”.
 Înapoi la cuprins

Prin încheierea nr. 484 din 6 aprilie 2005, Tribunalul Comercial Cluj a admis
excepþia necompetenþei materiale a acestei instanþe ºi a declinat competenþa de
soluþionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureºti.
Prin cererea depusã la dosar la data de 30 iunie 2006, reclamanta a arãtat cã
înþelege sã cheme în judecatã doar pe pârâþii O.S.I.M. ºi S.C. B. S.R.L., deoarece
aceasta din urmã este titulara certificatului a cãrui anulare se solicitã, nu ºi pe S.C. V.
S.R.L.
Prin sentinþa civilã nr. 1371 din 24 noiembrie 2005, Tribunalul Bucureºti, secþia
a V-a civilã, a admis acþiunea, a anulat în parte certificatul de înregistrare eliberat de
O.S.I.M. pe numele pârâtei S.C. B. S.R.L. cu nr. 013220 pentru desenele enumerate
în anexã la poziþiile 3 ºi 4, respectiv pentru desenele având denumirile „R 22” ºi „R 24”.
Pentru a pronunþa aceastã hotãrâre, tribunalul a reþinut urmãtoarele:
Reclamanta este titulara mãrcilor înregistrate „R26” ºi „V33”, iar pârâta S.C. B
S.R.L a înregistrat în scopul folosirii în activitatea sa comercialã, pentru producþia ºi
desfacerea de bãuturi alcoolice, desenele constând în etichete, care cuprind semnele
„R24” ºi „R22”.
Reprezentând aspectul exterior al unei pãrþi a produsului, redatã în douã
dimensiuni ºi fiind, totodatã, rezultatul combinaþiei dintre principalele caracteristici,
eticheta îndeplineºte condiþiile prevãzute de art. 2 lit. d) din Legea nr. 129/1992 pentru
a putea fi înregistratã ca desen industrial.
S-a mai reþinut cã, în cauzã, nu poate fi avut în vedere argumentul de drept
comparat, potrivit cãruia, în dreptul francez, etichetele sunt incluse în categoria mãrcilor,
atâta vreme cât legislaþia relevantã în România este diferitã, iar, pe de altã parte,
practica judiciarã nu a cristalizat astfel de opþiuni.
Cât priveºte îndeplinirea condiþiei noutãþii prevãzute de art. 9 din Legea nr.
129/1992, tribunalul a reþinut cã desenul pârâtei a fost înregistrat ulterior mãrcilor al
cãror titular este reclamanta, iar, în cauzã, nu se poate reþine cã acesta este original ºi
prin aceasta nou, câtã vreme foloseºte aceeaºi alãturare a douã cifre ºi a literei R.
Întrucât etichetele sunt destinate sã identifice produsele, precum ºi producãtorul
lor, tribunalul a apreciat ca fiind potrivitã analiza similaritãþii semnelor, criterii pe care
practica judiciarã le-a cristalizat în situaþia analizei similaritãþii ºi riscului de confuzie a
mãrcilor.
În acest sens, s-a apreciat cã diferenþele vizuale ºi fonetice sunt minime, câtã
vreme forma este aceeaºi, respectiv o literã scrisã cu majusculã urmatã de douã cifre
dintre care prima este tot „2”.
A fost respinsã apãrarea pârâtei în sensul cã forma graficã a etichetelor
înregistrate de cãtre aceasta este diferitã de cea a mãrcilor pârâtei, câtã vreme
alãturarea literei ºi a cifrelor este elementul definitoriu nu doar al mãrcii, ci ºi al
modelului industrial.
S-a concluzionat în sensul cã nu se poate reþine faptul cã forma graficã conferã
distinctivitate.
 Înapoi la cuprins

Prin decizia civilã nr. 2/A din 16 ianuarie 2007, Curtea de Apel Bucureºti, secþia
a IX-a civilã ºi pentru cauze privind proprietatea intelectualã, a respins ca nefondat
apelul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L împotriva sentinþei tribunalului.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a avut în vedere urmãtoarele
considerente:
Reclamanta ºi-a întemeiat, în drept, cererea de anulare parþialã a certificatului
de înregistrare a desenului sau modelului industrial pe dispoziþiile art. 45 ºi art. 9 din
Legea nr. 129/1992.
Condiþia prevãzutã de art. 9 din lege, respectiv ca obiectul protecþiei sã îl
constituie un desen sau model industrial, în sensul prevederilor art. 2, nu a fost invocatã
de cãtre reclamantã în cuprinsul cererii de chemare în judecata drept cauzã de nulitate,
fãcându-se însã referiri la aceste prevederi în cuprinsul concluziilor scrise.
Prin urmare, cum reclamanta nu ºi-a completat acþiunea în faþa primei instanþe
cu acest motiv de nulitate, nu se impunea analiza acestor critici formulate prin notele
scrise.
Cerinþa noutãþii este definitã în cuprinsul dispoziþiilor art. 2 din lege, în sensul cã
aceasta este îndeplinitã în situaþia în care niciun desen sau model industrial identic nu
a fost fãcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau, dacã a fost
revendicatã prioritatea, înaintea datei de prioritate.
Sunt considerate prin lege ca fiind identice, modelele sau desenele industriale
ale cãror trãsãturi diferã numai în ceea ce priveºte detaliile nesemnificative.
Reclamanta este titulara unui drept de proprietate asupra mãrcilor „R 26” ºi „V
33”, însã cum acestea poartã asupra unui element figurativ, se încadreazã în ipotezele
reglementate de dispoziþiile art. 9 din lege, aspect care, de altfel, nu a fost contestat nici
de cãtre apelanta pârâtã.
Astfel, în mod corect a reþinut tribunalul cã, în cauzã, se impune analiza
similaritãþii semnelor protejate prin intermediul mãrcilor deþinute de reclamantã ºi,
respectiv, al desenelor industriale deþinute de pârâtã, pentru a se putea stabili dacã
acestea diferã sau nu sub aspectul detaliilor semnificative.
Este nefondatã critica apelantei în sensul cã cele douã desene industriale
prezintã suficiente elemente definitorii, pe lângã gruparea „R 22” si „R 24”, ce conferã
noutate acestora, având în vedere cã semnul protejat de cãtre reclamantã, „R 26”, este
regãsit aproape în totalitate în cuprinsul acestor desene industriale, diferenþele vizuale
fiind minime, datoritã faptului cã elementul central al etichetelor îl reprezintã aceste
elemente figurative, iar menþiunile invocate de pârâtã – „Biami” ºi „bãuturã spirtoasã”
– nu pot fi considerate ca fiind detalii semnificative, faþã de poziþia marginalã a denumirii
producãtorului, reprezentatã cu litere de dimensiuni foarte reduse, raportat la elementul
figurativ central; în ceea ce priveºte cel de-al doilea element, acesta nu poate fi de
asemenea reþinut ca aducãtor de noutate, câtã vreme reclamanta a primit protecþie prin
intermediul mãrcilor pe care le deþine asupra aceleiaºi categorii de produse.
Referitor la denumirea de origine, aceasta este menþionatã în cuprinsul
etichetelor cu litere mici, foarte greu lizibile, acest element reprezentând în mod evident
un detaliu nesemnificativ, ce nu poate conferi noutate.
 Înapoi la cuprins

De altfel, comparaþia sugeratã de apelantã nu poate fi fãcutã între denumirea de

origine „Marsa” sau „Cluj-Napoca” ºi, respectiv, între denumirile producãtorilor
„Prodvinalco” ºi „Biami”, câtã vreme reclamanta are protejat în cadrul mãrcii sale doar
elementul figurativ „R 26” , fãrã alte menþiuni.
Este evident cã cele douã desene industriale sunt denumiri fanteziste, însã acest
caracter îl are ºi semnul protejat prin marca reclamantei, astfel încât comparaþia trebuie
sã evidenþieze dacã existã alte elemente definitorii conþinute de desenele industriale,
care sã confere acestora caracter nou, fapt ce nu a putut fi dovedit în cauzã de cãtre
pârâtã.
ªi diferenþele fonetice sunt minime, întrucât forma verbalã pentru produsele
pârâtei este „R 22” ºi „R 24”, ºi nu „Biami R 22 bãuturi spirtoase”, astfel cum susþine
apelanta.
Curtea a mai reþinut ºi incidenþa prevederilor art. 9 din Legea nr. 129/1992, în
sensul cã elementul figurativ, ce face obiectul protecþiei mãrcii deþinute de cãtre
reclamantã, a fost fãcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare de
cãtre pârâtã, iar impresia globalã este aceeaºi cu cea a semnelor protejate de pârâtã.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta S.C. B. S.R.L., invocând, în drept,
dispoziþiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, pârâta susþine cã, în mod greºit, s-a
reþinut de cãtre instanþa de apel asemãnarea semnelor protejate de pãrþile litigante ºi,
respectiv, lipsa caracterului individual al desenelor industriale a cãror anulare s-a
solicitat.
Instanþa de recurs era datoare sã analizeze nu semnele în sine, ci prin raportare
la produsele sau serviciile cãrora li se aplicã ºi la publicul consumator.
Instanþa trebuia sã aibã în vedere caracterul complex al semnelor protejate de
pârâtã, deoarece acestea cuprind, pe lângã semnul R24 ºi, respectiv, R22 ºi denumirea
producãtorului, denumirea ºi tipul produsului, ceea ce înlãturã riscul de confuzie în
rândul consumatorilor.
Instanþa nu a analizat din punct de vedere vizual semnele în litigiu, numerele care
sunt alãturate literei R fiind diferite în cadrul desenelor industriale faþã de cele din cadrul
mãrcii; astfel, 22 ºi 24 sunt diferite de 26.
Totodatã, au fost ignorate ºi diferenþele de ordin fonetic, date de aceleaºi numere
diferite alãturate literei R.
ªi din punct de vedere grafic semnele diferã, dat fiind tipul caracterelor ºi cifrelor
utilizate.
Toate diferenþele evidenþiate conferã desenelor industriale un caracter individual,
ceea ce face ca anularea acestora sã fie nelegalã.
Recursul a fost gãsit ca nefondat ºi a fost respins pentru urmãtoarele
considerente:
Ceea ce s-a invocat, în motivarea cererii de chemare în judecatã, a fost faptul
cã înregistrarea celor douã desene industriale de cãtre pârâtã – etichetele 3 ºi 4 din
anexa la certificatul nr. 013220 emis de O.S.I.M. – încalcã dreptul reclamantei asupra
 Înapoi la cuprins

mãrcilor anterior înregistrate, în sensul cã desenele industriale încorporeazã un alt drept

de proprietate industrialã protejat.
Pentru verificarea realitãþii acestei susþineri, era esenþial sã se compare semnele
în litigiu, ceea ce atât tribunalul cât ºi Curtea de Apel au ºi fãcut.
Contrar susþinerilor recurentei, instanþele au þinut seama de toate criteriile
pertinente unei atare comparaþii ºi au stabilit cã pe etichetele înregistrate de pârâtã ºi
destinate a fi aplicate pe sticle conþinând bãuturi alcoolice se aflã semnele R22 ºi,
respectiv R24, care sunt similare cu marca R26, verbalã, cu element figurativ,
înregistratã de reclamantã pentru mai multe clase de produse ºi servicii, printre care ºi
clasa 33 – bãuturi alcoolice.
Concluzia cã semnele sunt similare este corectã, faþã de împrejurarea cã
elementul verbal al mãrcii este parþial identic cu cel conþinut de cele douã desene, fiind
reprodusã litera R, iar numerele alãturate acestei litere, ºi anume 22, 24 în cazul
desenelor ºi, respectiv, 26 în cazul mãrcii, diferã doar prin cea de-a doua cifrã, acest
detaliu fiind nesemnificativ.
Astfel, consumatorul mediu, confruntat cu produse pe care s-ar gãsi aplicate
semnele în litigiu, chiar dacã ar sesiza diferenþa de o cifrã dintre acestea ar putea crede,
datã fiind asemãnarea celorlalte elemente, cã sunt produse care provin de la acelaºi
producãtor.
Cu alte cuvinte, ar putea crede cã producãtorul bãuturilor alcoolice marcate R26
este unul ºi acelaºi cu producãtorul bãuturilor alcoolice pe a cãror etichetã de aflã
semnul R22 sau R24.
Puternica similaritate conceptualã a semnelor în litigiu face nesemnificative
diferenþele de ordin grafic, în special având în vedere cã rareori consumatorul are
ocazia de a confrunta direct semnele ºi de cele mai multe ori trebuie sã se încreadã în
imaginea imperfectã pe care o pãstreazã în minte cu privire la acestea.
Comparaþia foneticã, la care se referã recurenta, nu este pertinentã cauzei,
deoarece nu se analizeazã conflictul dintre douã semne apte de a fi percepute ºi pe
cale auditivã, ci conflictul dintre un desen industrial – apt de a fi perceput doar vizual
prin natura sa – ºi o marcã verbalã cu element figurativ.
Având în vedere toate aceste considerente, concluzia similaritãþii desenelor
industriale cu marca este corectã, ca ºi soluþia de anulare parþialã a certificatului de
înregistrare a desenelor în litigiu.
În ceea ce priveºte temeiul juridic aplicabil situaþiei de fapt reþinute, trebuie
precizat cã acesta este art. 25 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 129/1992, care interzice
înregistrarea desenului sau a modelului industrial care încorporeazã, fãrã acordul
titularului, orice alt drept de proprietate industrialã anterior protejat, dreptul la marcã fiind
unul dintre acestea.
Incidenþa dispoziþiilor art. 25 alin. (3) lit. a) cu referire la art. 9 din lege a fost
greºit reþinutã de ambele instanþe, deoarece condiþia de registrabilitate a noutãþii, ca ºi
cea a caracterului individual se verificã numai prin raportare la alte desene/modele
industriale ºi nicidecum prin raportare la alte obiecte ale protecþiei drepturilor de
proprietate intelectualã.
 Înapoi la cuprins

Aceastã precizare nu influenþeazã soluþia – care este legalã în raport de situaþia

de fapt, reþinutã ºi de criticile nefondate ale recurentei –, dar se impune pentru
acurateþea acesteia.
În consecinþã, în baza art. 312 C.proc.civ., Înalta Curte a menþinut decizia
instanþei de apel ºi a respins recursul ca nefondat.
 Înapoi la cuprins

Protecþia tranzitorie a brevetului de invenþie. Condiþia

necomercializãrii produsului brevetat

Legea nr. 93/1998, art. 1, art. 3-5

H.G. nr. 211/1998, art. 9

Potrivit Legii nr. 93/1998, una dintre condiþiile ce trebuie îndeplinite pentru acordarea
protecþiei tranzitorii unui brevet de invenþie este aceea ca „produsul care face obiectul
brevetului de invenþie de referinþã sã nu fi fost comercializat în România anterior datei de 31
decembrie 1993”.
Condiþia enunþatã trebuie interpretatã în sensul cã are un caracter general, vizând
obiectul protecþiei.
Numai îndeplinirea condiþiei de necomercializare de cãtre orice persoanã a produsului
– obiect al brevetului de invenþie – asigurã protecþia realã a terþilor care, în mod legal, au
comercializat anterior produse similare celor a cãror protecþie se solicitã, obþinute independent
de solicitantul protecþiei.
Legiuitorul se referã la condiþia generalã negativã ca produsul brevetat sã nu fi fost
comercializat, fãrã a distinge cu privire la persoana care nu trebuia sã comercializeze.

Secþia civilã ºi de proprietate intelectualã,

decizia civilã nr. 1362 din 13 februarie 2007

Prin cererea înregistratã pe rolul Tribunalului Bucureºti, secþia a IV-a civilã, din 18
noiembrie 1999, Oficiul de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci (OSIM) a transmis spre soluþionare
dosarele nr. Ct.1/1999, Ct.2/1999 ºi Ct.3/1999, conexate, în care s-a pronunþat hotãrârea nr.
1 din 15 octombrie 1999, a Comisiei de reexaminare privind protecþia tranzitorie. De
asemenea, a fost înaintatã tribunalului cererea de anulare a certificatului de protecþie
tranzitorie nr. 2001TB formulatã de cãtre reclamantele R.G.V.G. Rt. Ungaria, K.T.Z. Slovenia
ºi SC L. SRL, brevet de invenþie emis de OSIM pârâtei M&Co Inc., pentru derivaþii de
carboxialchildipeptide ºi compoziþia farmaceuticã ce îl deþine.
În motivarea cererii se aratã cã nu sunt îndeplinite condiþiile cumulative prevãzute de
art. 3 din Legea nr. 93/1998, ºi anume faptul cã produsul ce face obiectul brevetului de
invenþie sã nu fi fost comercializat în România înainte de data de 31 decembrie 1993.
Tribunalul Bucureºti, secþia a IV-a civilã, prin sentinþa civilã nr. 269/9.03.2004 a respins,
ca rãmase fãrã obiect, cererile formulate de reclamanþii R.G.V.G. Rt. Ungaria, K.T.Z. Slovenia
ºi SC L. SRL în contradictoriu cu pârâtele M&Co Inc. ºi OSIM, cu motivarea cã, la momentul
pronunþãrii hotãrârii, protecþia tranzitorie pe teritoriul României a încetat la 10 decembrie 1999,
brevetul pârâtei intrând în domeniul public.
Învestitã cu soluþionarea apelurilor declarate de reclamanþii R.G.V.G. Rt. Ungaria,
K.T.Z., D.D., N.M. Slovenia împotriva sentinþei arãtate, Curtea de Apel Bucureºti, secþia a IV-a
 Înapoi la cuprins

civilã, prin decizia nr. 1993/14.10.2004, a respins excepþia lipsei de interes în formularea
acþiunii; a admis apelurile declarate, a anulat sentinþa atacatã ºi a fixat termen pentru
evocarea fondului.
S-a reþinut de instanþa de apel cã reclamantele au fãcut dovada unui interes legitim,
deoarece R.G.V.G. Rt. Ungaria a susþinut cã deþine brevetul de invenþie cu titlul „Procedeu
pentru prepararea maleatului de (1S)-N-(1-etoxicarbonil-3-fenilpropil)-L-alanil-L-prolinã” ºi,
respectiv, „Procedeu de preparare a derivaþilor de N-alchil analinã”, comercializând pe piaþa
româneascã produsul farmaceutic „ednyt”, iar reclamanta K.T.Z., D.D., N.M. Slovenia a
susþinut cã a comercializat în România, prin SC T.T. SRL, medicamentul „enap”, pe bazã de
„enalapril”.
Pe fondul cauzei se reþine cã obiectul cererii de chemare în judecatã a vizat
nelegalitatea acordãrii certificatului de protecþie tranzitorie atacat, nelegalitate ce poate fi
constatatã ºi dupã împlinirea duratei de protecþie, în virtutea principiului retroactivitãþii
efectelor nulitãþii, potrivit cãruia actul anulat este considerat a nu fi existat niciodatã.
În perioada valabilitãþii brevetului de invenþie protecþia tranzitorie produce efecte erga
omnes, beneficiarul protecþiei putând sã-ºi valorifice drepturile astfel nãscute ºi dupã
expirarea protecþiei. Dacã însã se susþine cã protecþia tranzitorie a fost ilegal acordatã ºi se
constatã nulitatea acesteia, efectele se produc ab initio, ca ºi când prerogativele izvorâte din
aceastã protecþie nu ar fi existat niciodatã.
Rejudecând în fond cauza, Curtea de Apel Bucureºti, secþia a IX-a civilã, a admis
cererile formulate de reclamanþi, anulând certificatul de protecþie tranzitorie nr. 2001 TB
acordat de OSIM prin hotãrârea nr. 2/1/1999 în favoarea pârâtei M&Co Inc.
Potrivit art. 3 lit. c) din Legea nr. 93/1998, una dintre condiþiile ce trebuie îndeplinite
pentru acordarea protecþiei tranzitorii a unui brevet de invenþie este aceea cã „produsul care
face obiectul brevetului de invenþie de referinþã sã nu fi fost comercializat în România anterior
datei de 31 decembrie 1993”.
Condiþia enunþatã trebuie interpretatã în sensul cã ea are un caracter general, vizând
obiectul protecþiei, iar nu titularul brevetului de invenþie.
Câtã vreme comercializarea reprezintã un mijloc de a aduce la cunoºtinþa
consumatorului produsele protejate, caracterul de noutate al brevetului de invenþie ar fi
înlãturat dacã orice persoanã ºi nu doar solicitantul protecþiei ar comercializa produsul.
Numai îndeplinirea condiþiei de necomercializare, de cãtre orice persoanã, a produsului
– obiect al brevetului de invenþie – asigurã protecþia realã a terþilor care, în mod legal, au
comercializat anterior produse similare celor a cãror protecþie se solicitã, obþinute independent
de solicitantul protecþiei.
Reclamanþii au fãcut dovada cã anterior datei de 31 decembrie 1993 a fost
comercializat medicamentul enap, produs pe bazã de enalapril.
Chiar dacã produsul brevetat de pârâtã are denumirea comercialã de renitec ºi
corenitec, iar produsul comercializat poartã denumirea de enap, din cuprinsul certificatelor de
înregistrare rezultã cã toate cele trei produse farmaceutice conþin enalapril.
Termenul folosit de legiuitor – „produs care face obiectul brevetului de invenþie de
referinþã” – nu are în vedere denumirea de piaþã existentã în vederea comercializãrii, ci
substanþa, formula chimicã ce stã la baza denumirii de piaþã, care, în toate cazurile, este
enalapril.
 Înapoi la cuprins

Împotriva acestor decizii a declarat recurs pârâta M&Co Inc.

S-a susþinut, prin motivele de recurs, cã decizia civilã nr. 1993/14.10.2004, prin care
a fost anulatã hotãrârea primei instanþe, a fost datã cu încãlcarea dispoziþiilor art. 2 din Legea
nr. 93/1998, întrucât contestaþiile ºi acþiunile în anulare, prevãzute de legea privind protecþia
tranzitorie a brevetelor de invenþie, pot avea ca obiect numai un brevet care se bucurã de
protecþie ºi nu anularea unui act juridic care a încetat sã mai producã efecte juridice prin
ajungere la termen. Cum dreptul material de a cere anularea înceteazã la expirarea perioadei
de protecþie, acþiunea în justiþie introdusã în vederea anulãrii rãmâne lipsitã de obiect.
Decizia nr. 162/2005 este datã cu încãlcarea Legii nr. 93/1998, întrucât instanþa de
apel a reþinut cã declaraþia pe proprie rãspundere, cerutã de legiuitor, este o condiþie
generalã, care vizeazã obiectul protecþiei, iar nu subiectul.
În cauzã nu e vorba de o condiþie, ci de o obligaþie, respectiv obligaþia ca produsul sã
nu fi fost comercializat anterior datei de 31 decembrie 2003, obligaþia incumbând întotdeauna
persoanelor.
Pentru a fi vorba de o obligaþie absolutã, aceasta trebuie sã fie corelativã unui drept
absolut, un drept real.
Obligaþia de a nu comercializa este corelativã dreptului de a comercializa, drept care
nu este un drept real absolut, ci un drept de creanþã, relativ. Din interpretarea sistematicã a
dispoziþiilor art. 3 lit. c) ºi art. 4 alin. (2) lit. d) din lege rezultã cã declaraþia solicitatã este datã
de titularul de brevet pentru a se verifica îndeplinirea obligaþiei de a nu comercializa.
Pârâta nu a comercializat produsul brevetat (enalapril) anterior datei de 31 decembrie
1993, împrejurare recunoscutã atât de reclamante cât ºi de instanþa de apel.
Precizeazã recurenta cã brevetul de procedeu eliberat de oficiul de brevete din
Slovenia, depus de intimata K.T.Z., nu produce efecte în raport cu recurenta, dat fiind
caracterul teritorial al acestuia ºi pentru cã brevetul de invenþie menþionat are ca obiect
procedee de obþinere a produsului enalapril, pe când brevetul european înregistrat în favoarea
recurentei are ca obiect chiar produsul enalapril.
Analizând hotãrârea recuratã, Înalta Curte a reþinut urmãtoarele:
Cererea de revocare formulatã de K.T.Z. la 7 octombrie 1999, la OSIM, dosar
Ct/2/1999, este motivatã ca o constatare a nulitãþii certificatului de protecþie tranzitorie pentru
încãlcarea dispoziþiilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 93/1998, ºi anume aceea ca produsul ce face
obiectul brevetului de invenþie sã nu fi fost comercializat în România înainte de data de 31
decembrie 1993.
Fiind în prezenþa unei nulitãþi absolute, efectele constatãrii acesteia se produc chiar de
la data cererii de acordare a protecþiei tranzitorii, în sensul cã drepturile cuvenite beneficiarului
protecþiei nu au existat niciodatã.
Împrejurarea cã protecþia tranzitorie a expirat nu produce efecte ºi asupra drepturilor
nãscute în perioada de protecþie.
Aºadar, soluþia instanþei de apel de a face aplicarea dispoziþiilor art. 297 alin. (1)
C.proc.civ., în forma în vigoare la data pronunþãrii, este corectã, date fiind consecinþele
juridice de aplicare a sancþiunii nulitãþii (principiul retroactivitãþii efectelor actului juridic civil).
Acordarea protecþiei tranzitorii a titlurilor de brevete de invenþie se face în condiþiile
îndeplinirii cumulative a prevederilor art. 3, art. 4 ºi art. 5 alin. (2) din Legea nr. 93/1998, astfel
cum rezultã ºi din art. 9 din H.G. nr. 211/1998 referitoare la Normele metodologice de aplicare
a legii privind protecþia tranzitorie a brevetelor de invenþie.
 Înapoi la cuprins

Cât timp legiuitorul, prin art. 3, calificã cerinþele necesare acordãrii protecþiei tranzitorii
ca fiind condiþii ce trebuie îndeplinite cumulativ, consideraþiile referitoare la natura juridicã a
necomercializãrii, în sensul cã este o obligaþie ºi nu o condiþie generalã, cum a fost
caracterizatã de instanþã, nu îºi au aplicabilitatea în cauza de faþã.
Conform art. 1 din lege, Statul Român recunoaºte o protecþie tranzitorie titularilor de
brevete, cu data de prioritate anterioarã datei de 21 ianuarie 1991, dintr-un stat membru al
Uniunii, potrivit Convenþiei de la Paris pentru Protecþia Proprietãþii Industriale, sau ai
Organizaþiei Mondiale a Comerþului, ºi pentru produse medicamentoase, ca în speþa de faþã.
Esenþa brevetabilitãþii este noutatea, motiv pentru care ºi în cazul particular al protecþiei
tranzitorii, se verificã formal aceastã chestiune, sub aspectul necomercializãrii produsului care
face obiectul brevetului de invenþie.
Particularitatea produsului în discuþie, ce impune comercializarea doar prin farmacii ºi
dupã probabile verificãri ºi avizãri, nu impune solicitantului de protecþie obligaþii ce exced
capacitãþilor sale de verificare a pieþei în sensul cerut de legiuitor, ºi anume acela ca produsul
sã nu fi fost comercializat în România anterior datei de 31 decembrie 1993.
Conþinutul declaraþiei autentice cerute prin art. 4 lit. d) din lege se referã strict la
necomercializarea produsului pe piaþã, fãrã referiri distincte cu privire la persoana ce nu a
comercializat produsul, solicitantul protecþiei sau o terþã persoanã.
Aºadar, considerentele instanþei de apel, în sensul cã obligaþia de necomercializare are
caracter general, este corectã.
Nu pot fi primite nici susþinerile referitoare la împrejurarea cã, fiind vorba de o
declaraþie pe proprie rãspundere, aceasta priveºte numai faptele proprii ale titularului de
brevet ºi nu fapta altei persoane, întrucât sensul dat de legiuitor declaraþiei nu este cel afirmat
prin motivele de recurs: necomercializarea sã aparþinã doar solicitantului de protecþie.
Legiuitorul se referã la condiþia generalã negativã, ca produsul brevetat sã nu fi fost
comercializat, fãrã a distinge cu privire la persoana ce nu trebuia sã comercializeze.
Prin declaraþia solicitatã se atestã cã titularul brevetului de invenþie ce doreºte
acordarea protecþiei tranzitorii în condiþiile Legii nr. 93/1998 ºi-a îndeplinit obligaþia personalã
de a verifica dacã produsul a mai fost sau nu comercializat înainte de 31 decembrie 1993, pe
teritoriul României.

Pentru aceste considerente Curtea a respins recursul ca nefondat.

 Înapoi la cuprins

Contract de editare. Neexecutarea culpabilã de cãtre editor a

obligaþiei de a publica opera. Desfiinþarea contractului. Daune
pentru neexecutare

Legea nr. 8/1996, art. 47-48,

art. 56 alin. (3)-(4)

Dispoziþiile art. 56, din Legea nr. 8/1996, prevãd în alin. (3) cã, în cazul în care
creditorul nu publicã opera în termenul convenit, autorul poate solicita, potrivit dreptului
comun, desfiinþarea contractului ºi daune pentru neexecutare, situaþie în care autorul
pãstreazã remuneraþia primitã sau, dupã caz, poate solicita plata remuneraþiei integrale
prevãzute în contract.
Simpla inserare în contractul iniþial a posibilitãþii suplimentãrii tirajului – dar, în
acelaºi timp, ºi a posibilitãþii neepuizãrii tirajului iniþial – nu poate constitui un temei suficient
pentru a considera needitarea unui nou tiraj drept un prejudiciu previzibil la momentul
încheierii contractului, dispoziþiile art. 1085 Cod civil fiind inaplicabile la situaþia de fapt.

Secþia civilã ºi de proprietate intelectualã,

decizia civilã nr. 7982, din 23 noiembrie 2007

Prin cererea înregistratã la 26 iulie 2006, reclamanþii T.W. ºi T.M.L. au chemat în

judecatã S.C. E.E. S.R.L., solicitând instanþei sã dispunã desfiinþarea contractului de
editare nr. 2003078, din 17 iulie 2003, obligarea la plata contravalorii remuneraþiei, în sumã
de 6.000 lei, la plata de daune pentru neexecutare, în acelaºi cuantum de 6.000 lei,
precum ºi obligarea pârâtei la distrugerea originalelor operei sub dovada acestei
operaþiuni.
În motivarea cererii s-a arãtat cã între pãrþi a intervenit contractul de editare nr.
2003078, din 17 iulie 2003, prin care pârâta s-a obligat sã editeze un numãr de 1000
exemplare din lucrarea „Dicþionar economic german-român”, stabilindu-se ca preþ al
cesiunii o remuneraþie de 15% din valoarea de 400.000 lei, convenitã ca preþ de vânzare
al cãrþii.
Nu a fost stabilit un termen pentru publicarea lucrãrii, însã în lipsa acestei prevederi
în cuprinsul contractului, în temeiul art. 56 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, editorul era obligat
sã o publice în termen de cel mult 1 an de la data acceptãrii lucrãrii.
De la data încheierii contractului ºi pânã în prezent, pârâta nu ºi-a îndeplinit
obligaþiile asumate prin contract, deºi reclamanþii au încercat soluþionarea pe care amiabilã
a litigiului, notificând-o pe pârâtã în mai multe rânduri.
 Înapoi la cuprins

În drept, au fost invocate prevederile art. 48 ºi urmãtoarele, din Legea nr. 8/1996,
modificatã ºi completatã.
Prin sentinþa civilã nr. 1262, din 4 octombrie 2006, Tribunalul Bucureºti, secþia a III-a
civilã, a respins excepþia lipsei de obiect a primului capãt de cerere, a admis în parte
cererea, a dispus desfiinþarea contractului de editare, iar pârâta a fost obligatã la plata în
favoarea reclamanþilor a sumei de 6.000 lei, reprezentând drepturi patrimoniale de autor,
cuvenite pentru lucrarea „Dicþionar economic german-român”, ºi la plata sumei de 6.000
lei, reprezentând despãgubiri cu titlu de daune pentru neexecutare; ultimul capãt de cerere
a fost respins ca neîntemeiat.
Pentru a pronunþa aceastã hotãrâre, tribunalul a reþinut urmãtoarele:
Deºi nu se stipuleazã expres în contract, editura avea obligaþia de a edita, de a
reproduce ºi de a difuza opera înãuntrul termenului prevãzut în contract (cap. IV, pct. 4),
respectiv, în termen de 3 ani de la data semnãrii contractului, în tiraj de 1000 exemplare.
S-a reþinut încheierea contractului pentru o singurã ediþie, în tirajul menþionat în
contract, întrucât pentru o nouã ediþie s-a stipulat necesitatea încheierii unui act adiþional.
Prin urmare, la expirarea termenului, contractul nu înceteazã automat, pãrþile putând
conveni prelungirea acestuia ºi apariþia unei noi ediþii, dacã tirajul maxim iniþial a fost
epuizat. S-a apreciat, în consecinþã, faptul cã prevederile art. 56, din Legea nr. 8/1996,
sunt inaplicabile în aceste condiþii.
Pe baza corespondenþei purtate între pãrþi, cu privire la expirarea termenului
contractual, s-a reþinut cã, la data înregistrãrii pe rolul instanþei a cererii de chemare în
judecatã, contractul era în curs de derulare.
La data încheierii contractului, manuscrisul fusese predat cãtre editurã, fãrã a se
menþiona în cuprinsul contractului un termen de predare, aºa cum rezultã ºi din solicitarea
pârâtei de a prelungi contractul de editare, lucrarea fiind predatã cãtre tipar. Reclamanþii
îºi îndepliniserã astfel obligaþia contractualã de predare a manuscrisului, pârâta neputând
invoca drept impedimente în editarea operei eventuale modificãri pe care autorii ar fi trebuit
sã le opereze în lucrare.
Tribunalul a reþinut lipsa oricãror dovezi în sensul cã lucrarea a fost trimisã la tipar
sau se aflã în faza finalã, cu atât mai mult cu cât, conform pct. 6.1 lit. b) din contract, autorii
au obligaþia de a efectua douã corecturi, inclusiv cea pentru „bun de tipar”, fãrã
remuneraþie suplimentarã, iar aceastã a doua corecturã, de regulã, se efectueazã numai
de cãtre autor.
În drept, au fost aplicate prevederile art. 47 ºi art. 56 alin. (3) din Legea nr. 8/1996,
faþã de neîndeplinirea de cãtre pârâtã a obligaþiei corelative cesiunii drepturilor patrimoniale
de autor.
Calculul remuneraþiei s-a fãcut pornind de la un numãr de 1.000 de exemplare, la
un preþ de 400.000 lei, la care a fost aplicat procentul de 15%, toate aceste elemente fiind
menþionate în contract.
Susþinerea pârâtei, în sensul cã preþul de vânzare a fost stabilit la maximum
400.000 lei, cu condiþia ca autorul sã contribuie la finanþarea editãrii ºi tipãririi, a fost
 Înapoi la cuprins

înlãturatã, tribunalul considerând absolut nulã clauza contractualã respectivã, faþã de

prevederile art. 48 alin. (1) ºi (2) din lege.
În ceea ce priveºte daunele, tribunalul a apreciat faptul cã acestea sunt datorate cât
timp pârâta nu ºi-a îndeplinit obligaþia contractualã, cauzând astfel un prejudiciu
reclamanþilor, aceºtia dorind ca opera sã ajungã cât mai repede la cunoºtinþa publicului ºi,
eventual, mai înainte ca alte lucrãri sã aparã pe piaþã. Autorii au fost lipsiþi de posibilitatea
de a încheia contracte de editare cu alte edituri, întrucât au cesionat pârâtei, cu titlu
exclusiv, dreptul patrimonial, fiind astfel blocaþi pe o perioadã mare de timp, de 3 ani.
Prin decizia civilã nr. 68, din 13 martie 2007, Curtea de Apel Bucureºti, secþia a IX-a
civilã ºi pentru cauze privind proprietatea intelectualã, a respins ca nefondat apelul declarat
de pârâtã împotriva sentinþei.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reþinut urmãtoarele, substituind pe alocuri
considerentele tribunalului:
1. În ceea ce priveºte excepþia procesualã de fond, peremptorie ºi absolutã, a lipsei
obiectului primului capãt de cerere, privind desfiinþarea contractului de editare, cazul de
încetare a contractului prin împlinirea termenului contractual nu exclude desfiinþarea
acestuia pentru cauze anterioare împlinirii acestui termen, dar constatate ulterior, pe calea
acþiunii în justiþie, precum acþiunea în constatarea nulitãþii absolute a contractului (cauza
de nulitate fiind concomitentã încheierii contractului) sau acþiunea în rezoluþia judiciarã a
contractului.
În acest din urmã caz, cauza de rezoluþie este ulterioarã încheierii contractului,
constând în neîndeplinirea culpabilã a obligaþiei contractuale de cãtre pârât, dar anterioarã
împlinirii termenului contractual.
În speþã, se regãseºte acest ultim caz de desfiinþare a contractului sinalagmatic de
editare, respectiv, rezoluþia judiciarã, pentru neîndeplinirea de cãtre pârâtã a obligaþiei
contractuale principale de a edita lucrarea ai cãror autori sunt reclamanþii, în termen de 3
ani de la data încheierii contractului.
Obligaþia de editare a lucrãrii este una afectatã de un termen extinctiv, respectiv,
termenul contractual de 3 ani.
Nu se pune problema unei prelungiri a termenului contractual, însoþitã sau nu de alte
eventuale modificãri, în lipsa unui act adiþional, prin care pãrþile sã fi convenit în acest
sens, iar o prelungire tacitã a contractului este exclusã.
Tãcerea nu produce niciun efect juridic în dreptul substanþial, iar despre o convenþie
tacitã care sã implice manifestãri tacite, dar neechivoce, de voinþã, în sensul prelungirii
termenului contractual la momentul împlinirii termenului iniþial de 3 ani, nu poate fi vorba.
În speþã, nu au fost invocate aspecte sau împrejurãri de naturã a fi calificate ca
manifestãri tacite, dar neechivoce, de voinþã, în sensul prelungirii termenului contractual
la momentul împlinirii termenului iniþial de 3 ani. Corespondenþa purtatã între pãrþi sub
acest aspect ºi reþinutã de cãtre tribunal ca relevantã nu conþine vreo astfel de manifestare
concordantã de voinþã.
Prelungirea termenului contractual iniþial nu poate opera decât mutuus consensus,
în virtutea regulii simetriei, ce guverneazã încheierea ºi modificarea (precum ºi încetarea)
 Înapoi la cuprins

contractului, potrivit art. 969 alin. (2) Cod civil, respectiv, în baza acordului pãrþilor în acest
sens.
Termenul care afecteazã atât dreptul patrimonial de autor cedat, cât ºi obligaþia
corelativã în care este transpus exerciþiul dreptului respectiv este unul extinctiv, amânând
stingerea dreptului ºi a obligaþiei corelative pânã la împlinirea lui, potrivit art. 56 alin. (1) din
aceeaºi lege.
Împlinirea termenului, fãrã ca pârâta sã îºi fi exercitat dreptul contractual ºi fãrã sã
îºi fi îndeplinit obligaþia contractualã corelativã, nu exclude desfiinþarea acestuia ca efect
al rezoluþiei judiciare.
Dacã împlinirea termenului extinctiv constituie cauza de încetare a contractului, cu
efecte numai pentru viitor, în sensul considerãrii raportului juridic drept încetat, rezoluþia
judiciarã produce efecte pentru trecut, în sensul desfiinþãrii cu efect retroactiv a
contractului, cu daune-interese pentru prejudiciul cauzat creditorului prin neîndeplinirea în
mod culpabil a obligaþiei contractuale de cãtre pârâtul debitor, în termenul contractual
respectiv.
În consecinþã, nu se poate reþine lipsa obiectului capãtului de cerere privind
desfiinþarea contractului de editare.
Termenul „desfiinþare”, folosit de art. 56 alin. (3) din lege, este într-adevãr, unul
impropriu, din perspectiva terminologiei juridice folosite în dreptul comun, la care acelaºi
text face trimitere expresã, directã.
Interpretarea sistematicã ºi teleologicã a prevederilor art. 56 alin. (3) din lege
constituie o aplicaþie în domeniul dreptului proprietãþii intelectuale a rezoluþiei judiciare de
drept comun, pentru desfiinþarea cu efect retroactiv a contractului de editare în cazul
neîndeplinirii în mod culpabil, de cãtre editor, a obligaþiei de a publica opera în termenul
convenit.
2. În ceea ce priveºte aplicarea prevederilor art. 56 alin. (3) teza a II-a din lege,
referitoare la calculul daunelor-interese pentru rezoluþia judiciarã a contractului de editare
din culpa editorului, în mod legal ºi temeinic instanþa a avut prima în vedere preþul
convenþional maxim de 400.000 lei pe exemplar.
Reþinerea de cãtre instanþa de fond a nulitãþii absolute de drept a clauzei
contractuale, pe cale de excepþie substanþialã, este însã lipsitã de temei legal.
Clauza contractualã prevãzutã în contract este perfect valabilã, nicio cauzã de
nulitate absolutã neputând fi reþinutã în privinþa acesteia, în baza vreunui text legal special,
nici din perspectiva cauzelor de nulitate absolutã de drept comun.
Clauza respectivã este, însã, inaplicabilã în cauzã, nefiind întrunite condiþiile
substanþiale pentru activarea acesteia, cât timp nu s-a stipulat în contract finanþarea lucrãrii
ºi prin contribuþia autorului.
Preþul de 400.000 lei pe exemplar, raportat la numãrul de exemplare în care trebuia
editatã lucrarea, a fost însã, în mod temeinic, reþinut ca element pentru baza de calcul a
daunelor-interese cu titlu de remuneraþie cuvenitã, în cazul în care pârâta ºi-ar fi îndeplinit
obligaþia contractualã.
 Înapoi la cuprins

ªi preþul maxim convenit de cãtre pãrþi, indiferent pentru ce situaþie, cum este cea
stipulatã în contract, poate fi luat în considerare sub aspectul stabilirii daunelor-interese cu
titlu de remuneraþie cuvenitã.
În lipsa unui astfel de element în chiar contractul în litigiu, ar fi putut fi luat în
considerare preþul practicat de cãtre pãrþi în eventualele contracte anterioare, încheiate
între acestea, ori chiar preþul practicat pe piaþã în contracte similare, având ca obiect opere
similare.
3. În ceea ce priveºte capãtul de cerere privind daunele-interese cu titlu de
despãgubiri pentru neexecutarea în mod culpabil, de cãtre pârâtã, a obligaþiei contractuale,
criteriile avute în vedere de cãtre prima instanþã corespund întocmai principiului de drept
comun al reparãrii integrale a prejudiciului cauzat astfel.
Nu numai prejudiciul efectiv (damnum emergens), a cãrui reparaþie se manifestã
sub forma despãgubirilor reprezentând remuneraþia cuvenitã autorului, este supus reparãrii
în caz de rezoluþie judiciarã a contractului de editare pentru neexecutarea culpabilã a
obligaþiei de cãtre editor, ci ºi beneficiul nerealizat (lucrum cessans).
Beneficiul nerealizat reprezintã acel spor patrimonial pe care l-ar fi realizat autorii
în condiþiile obiºnuite ale valorificãrii operei în baza contractului de editare, dacã obligaþiile
ar fi fost executate întocmai, cu bunã-credinþã, de cãtre editor, potrivit art. 969-970 Cod
civil.
Sub acest din urmã aspect sunt avute în vedere clauzele contractuale stipulate la
pct. 2.4 lit. b) ºi pct. 3.1.-3.4 din contract, care ar fi permis eventualul tiraj suplimentar al
operei sau reeditarea acesteia, cu consecinþa unor câºtiguri suplimentare pentru autori.
De asemenea, principiul reparãrii integrale a prejudiciului, potrivit art. 1085 ºi art.
1086 Cod civil, implicã repararea atât a prejudiciului cert ºi direct, cât ºi a prejudiciului
previzibil.
Prejudiciul previzibil este prejudiciul obiºnuit, care ar fi putut fi cunoscut de cãtre
pãrþi la momentul încheierii contractului de editare.
Aºa cum în mod legal ºi temeinic a apreciat instanþa de fond, reclamanþii doreau ca
opera sã ajungã cât mai repede la cunoºtinþa publicului ºi, eventual, mai înainte ca alte
lucrãri similare sã aparã pe piaþã, fiind lipsiþi de posibilitatea de a încheia contracte de
editare cu alte edituri, întrucât au cesionat pârâtei, cu titlu exclusiv, dreptul patrimonial, fiind
astfel blocaþi pe o perioadã mare de timp, de 3 ani.
Prima instanþã a avut ca punct de reper aceeaºi bazã de calcul ca ºi în cazul
despãgubirilor reprezentând remuneraþia cuvenitã ºi neobþinutã, cu titlu de reparaþie a
prejudiciului efectiv, criteriul implicit fiind acela al valorificãrii elementelor furnizate de
clauzele contractuale.
Altfel, dublarea cuantumului daunelor sub cele douã aspecte (prejudiciul efectiv ºi
beneficiul nerealizat) corespunde remuneraþiei ce s-ar fi cuvenit reclamanþilor în cazul
tirajului suplimentar, în acelaºi numãr de exemplare pe care pãrþile l-ar fi putut conveni
potrivit pct. 2.4 lit. b) din contract.
Un tiraj suplimentar, eventual în acelaºi numãr de exemplare, a fost considerat
previzibil chiar de cãtre pãrþile contractante, cât timp o astfel de clauzã a fost inseratã în
acest sens în contract.
 Înapoi la cuprins

În lipsa unor astfel de elemente stipulate în contractul de editare, instanþa ar fi avut

în vedere prejudiciul viitor, dar cert, respectiv, previzibil, pe baza aceloraºi elemente,
precum posibilitatea suplimentãrii tirajului în acelaºi numãr de exemplare, în funcþie de
natura operei – dicþionar, posibilitatea încheierii altui contract de editare, în condiþii
avantajoase, preþurile practicate pe piaþã în cazul tirajului iniþial ºi/sau suplimentar pentru
opere similare etc.
Pârâta a fost de drept pusã în întârziere, potrivit art. 1079 alin. (2) pct. 3 Cod civil,
la expirarea termenului contractual, cât timp obligaþia pentru a cãrei neexecutare aceasta
este în culpã nu putea fi executatã decât în interiorul acestui termen, întrucât contractul
înceta la împlinirea termenului respectiv.
Prin încheierea din 8 mai 2007, aceeaºi curte de apel a dispus îndreptarea erorii
materiale strecurate în decizie, în sensul stabilirii cuantumului cheltuielilor de judecatã
efectuate de reclamanþii-intimaþi la suma de 4116,77 lei.
Împotriva deciziei pârâta a declarat recurs, criticând-o numai sub aspectul modului
de soluþionare a capãtului de cerere referitor la daunele-interese pentru neexecutare, în
cuantum de 6.000 lei, ºi a celui privitor la cheltuielile de judecatã.
În motivarea cererii de recurs, întemeiatã pe dispoziþiile art. 304 pct. 9 Cod
procedurã civilã, recurenta a susþinut urmãtoarele:
1. Curtea de Apel a stabilit în mod nelegal în sarcina sa obligaþia de a achita
reclamanþilor daune-interese în cuantum de 6.000 lei, reprezentând echivalentul drepturilor
cuvenite autorilor dintr-un tiraj suplimentar, în condiþiile în care un asemenea prejudiciu nu
are caracter cert nici sub aspectul existenþei ºi nici al întinderii.
Aceasta deoarece un eventual tiraj suplimentar a fost prevãzut în contract numai
condiþionat de epuizarea, prin vânzare integralã, a tirajului maxim iniþial, dar ºi de
consimþãmântul recurentei.
De asemenea, nici posibilitatea de evaluare a unui atare prejudiciu nu existã,
deoarece depinde de o renegociere a pãrþilor contractante, deci ºi de voinþa recurentei.
2. Deºi a solicitat instanþei de apel diminuarea onorariului avocatului reclamanþilor,
în baza art. 274 alin. (3) Cod procedurã civilã, ca fiind disproporþionat faþã de valoarea
pricinii, instanþa nu s-a pronunþat asupra acestui capãt de cerere.
Recurenta solicitã diminuarea onorariului ºi faþã de împrejurarea cã obiectul sãu de
activitate, respectiv, editarea de cãrþi, nu este printre cele mai profitabile.
Analizând decizia atacatã, Înalta Curte a constatat cã recursul este fondat în sensul
ºi în limitele celor ce urmeazã:
1. Reclamanþii au sesizat instanþa cu o cerere prin care au solicitat rezoluþia
contractului de editare încheiat cu pârâta ºi obligarea acesteia la daune-interese.
În drept, au fost invocate dispoziþiile art. 56, din Legea nr. 8/1996, care prevãd în
alin. (3) cã, în cazul în care creditorul nu publicã opera în termenul convenit, autorul poate
solicita, potrivit dreptului comun, desfiinþarea contractului ºi daune pentru neexecutare,
situaþie în care autorul pãstreazã remuneraþia primitã sau, dupã caz, poate solicita plata
remuneraþiei integrale prevãzute în contract.
 Înapoi la cuprins

Dreptul comun în materie, identificat de cele douã instanþe anterioare ºi necontestat

de recurentã, îl constituie dispoziþiile legale referitoare la rezoluþia contractului, cuprinse
în art. 1020-1021 Cod civil, ºi cele din art. 1084-1086 Cod civil, referitoare la daunele-
interese.
În ceea ce priveºte întinderea daunelor-interese, art. 1085 Cod civil prevede cã
debitorul nu rãspunde decât pentru cele care au fost prevãzute sau care au putut fi
prevãzute la întocmirea contractului.
În speþã, la întocmirea contractului, pãrþile au convenit numãrul de exemplare
aferente unui prim tiraj, preþul maxim de vânzare al unui exemplar al operei ºi procentul
cuvenit autorilor din valoarea de piaþã a exemplarelor vândute.
Pe baza acestor elemente ºi stabilind cã opera nu a fost editatã din culpa pârâtei,
instanþele au obligat-o pe pârâtã la plata sumei de 6.000 lei, ca fiind remuneraþia integralã
prevãzutã în contract, în înþelesul art. 56 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, soluþia nefiind
recuratã pe acest aspect.
Totodatã, au obligat-o pe pârâtã ºi la plata sumei de 6.000 lei, aferentã unui
eventual al doilea tiraj, pe care au considerat-o prejudiciu previzibil, faþã de inserarea în
contract a unei clauze referitoare la posibilitatea suplimentãrii tirajului.
De fapt, ceea ce au prevãzut pãrþile în contract a fost ca în cazul tipãririi unui tiraj
suplimentar, sã se negocieze ºi sã se stabileascã noi drepturi ale autorilor, iar apariþia unei
noi ediþii a fost condiþionatã de epuizarea prin vânzare integralã a tirajului maxim iniþial.
În acelaºi timp, pãrþile au prevãzut ºi posibilitatea unei vânzãri în pierdere a tirajului
iniþial, convenind asupra modalitãþilor de reducere a costului lucrãrii, a reducerii drepturilor
convenite autorului, achiziþionãrii la preþ de deºeu a exemplarelor nevândute ºi casãrii
acestora (cap. VIII).
Reclamanta nu a arãtat, în cererea de chemare în judecatã ºi, în consecinþã, nici
nu a administrat probe sub acest aspect, care sunt raþiunile pentru care se poate considera
cã, în cazul editãrii de cãtre pârâtã a unui numãr de 1000 exemplare, acestea ar fi fost
vândute integral, iar în cazul unei renegocieri s-ar fi ajuns la stabilirea unui nou tiraj, de
aceeaºi întindere ºi cu plata aceloraºi drepturi de autor.
Simpla inserare în contractul iniþial a posibilitãþii suplimentãrii tirajului – dar, în
acelaºi timp, ºi a posibilitãþii neepuizãrii tirajului iniþial – nu poate constitui un temei suficient
pentru a considera needitarea unui nou tiraj drept un prejudiciu previzibil la momentul
încheierii contractului, dispoziþiile art. 1085 Cod civil fiind inaplicabile la situaþia de fapt, aºa
cum a fost stabilitã.
Pentru aceste considerente, în baza art. 304 pct. 9 Cod procedurã civilã, Înalta
Curte a admis recursul ºi a modificat decizia atacatã, în baza art. 296 Cod procedurã civilã,
a admis apelul declarat de pârâtã, a schimbat în parte sentinþa tribunalului ºi a respins
cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 6.000 lei daune pentru
neexecutare, ºi a menþinut celelalte dispoziþii ale sentinþei.
2. În ceea ce priveºte cheltuielile de judecatã, nu poate fi primitã critica recurentei
referitoare la nepronunþarea asupra unui capãt de cerere.
Instanþa de apel s-a pronunþat asupra cheltuielilor de judecatã în condiþiile art. 274
Cod procedurã civilã, fãrã a da curs cererii pârâtei, de reducere a onorariului avocaþial al
pãrþilor adverse, care nu poate fi consideratã un capãt de cerere distinct.
 Înapoi la cuprins

Fiind o chestiune de apreciere ºi nu de legalitate, instanþa de recurs nu poate

cenzura decizia Curþii de Apel sub acest aspect, în raport cu actuala configuraþie a art. 304
Cod procedurã civilã.
Dat fiind însã cã apelul pârâtei a fost admis, în baza art. 276 Cod procedurã civilã,
Înalta Curte a compensat în parte cheltuielile de judecatã efectuate de pãrþi ºi a stabilit un
nou cuantum al cheltuielilor de judecatã în sarcina pârâtei, în sumã de 2.500 lei,
proporþional cu pretenþiile reclamantei, admise numai în parte.
 Înapoi la cuprins

Neexecutarea culpabilã de cãtre editor a obligaþiei de a

publica opera. Dreptul autorului operei la dezdãunare.
Remuneraþia stabilitã prin contract.

Legea nr. 8/1996, art. 10 lit. c, art. 56

Cod civil, art. 1082, art. 1084, art. 1085

Obligarea pârâtei la plata procentului de 7% din valoarea tirajului minim, convenit

ºi neexecutat culpabil de cãtre pârâtã, corespunde atât dispoziþiilor art. 1084-1085 Cod
civil, cât ºi prevederilor art. 56 din legea specialã, ºi anume, Legea nr. 8/1996, privind
drepturile de autor ºi drepturile conexe.
Textul de lege menþionat, astfel cum era în vigoare la data încheierii contractului,
prevede posibilitatea obligãrii editorului la plata de daune pentru neexecutare, autorul
având dreptul de a pãstra remuneraþia primitã sau de a solicita plata integralã a
remuneraþiei prevãzute în contract.

ICCJ, Secþia civilã ºi de proprietate intelectualã,

decizia civilã nr. 598, din 1 februarie 2008

Prin sentinþa civilã nr. 357, din 19 mai 2004, Tribunalul Iaºi a admis în parte acþiunea
formulatã de reclamantul H.D. împotriva pârâtei Casa Editorialã „Moldova” S.R.L., acþiune
pe care a constatat-o ca fiind introdusã în termenul de prescripþie, a obligat-o pe pârâtã la
plata sumei de 7.426.035 lei, drepturi de autor aferente tirajului de 26.104 exemplare, a
sumei de 412.019.069 lei, drepturi de autor ca urmare a obligaþiei asumate prin contractul
nr. 656/1996, a sumei de 10.000.000 lei daune interese ºi a sumei de 14.526.000 lei
cheltuieli de judecatã.
Pentru a pronunþa aceastã hotãrâre, tribunalul a reþinut urmãtoarea situaþie de fapt:
La data de 13 iulie 1996 s-a încheiat între pãrþi contractul de editare nr. 656, potrivit
cãruia reclamantul a cesionat pârâtei dreptul de a edita lucrarea „Dicþionarul limbii române”,
pe teritoriul României, pe o duratã de 20 de ani.
În contract s-a mai prevãzut cã tirajul va fi stabilit de editurã în funcþie de rezultatele
anchetei de piaþã, numãrul minim fiind de 25.000 exemplare, iar numãrul maxim de 90.000
exemplare pe an.
Dreptul de autor a fost fixat la 7% din valoarea obþinutã în urma vânzãrii fiecãrui
tiraj.
În perioada 1 august 1996-31 decembrie 2003 pârâta a tipãrit 26.354 exemplare din
lucrarea contractatã, în valoare de 298.300.500 lei, din care drepturile de autor sunt de
20.881.035 lei.
 Înapoi la cuprins

Tribunalul a arãtat cã din aceastã sumã reclamantului i se pot acorda 8.441.035 lei,
în limitele învestirii instanþei.
Totodatã, tribunalul a reþinut cã dacã pârâta se încadra în prevederile contractului
ºi tipãrea lucrarea într-un numãr de minim 25.000 exemplare anual, drepturile cuvenite
reclamantului ar fi fost de 412.019.069 lei.
În ceea ce priveºte daunele-interese pentru editarea unor ediþii pirat, tribunalul a
reþinut cã ºi aceastã cerere este întemeiatã, deoarece pârâta a editat în anii 2000 ºi 2001
lucrarea „Dicþionar selectiv al limbii române”, nesocotind art. 1 din contractul de editare ºi
art. 10 lit. c din Legea nr. 8/1996, conform cãruia autorul unei opere are dreptul de a decide
sub ce nume va fi adusã opera la cunoºtinþa publicului.
Tribunalul a înlãturat apãrarea pârâtei, conform cãreia reclamantul a încãlcat clauza
art. 7 din contract, prin care s-a obligat sã nu cedeze altei edituri dreptul de editare a
lucrãrii fãrã consimþãmântul pârâtei.
În acest sens, tribunalul a reþinut cã cesiunea prevãzutã în contract a fost exclusivã
pe teritoriul României, iar editarea lucrãrii ºi la editura „ªtiinþa” din Republica Moldova nu
încalcã respectiva clauzã contractualã.
Totodatã, nu s-au administrat dovezi privind difuzarea operei pe teritoriul României.
Oricum, pretinsa încãlcare de cãtre reclamant a contractului nu o îndreptãþeºte pe
pârâtã sã nesocoteascã acelaºi contract, care nu a fost desfiinþat.
Prin decizia civilã nr. 1814, din 8 decembrie 2004, Curtea de Apel Iaºi a respins ca
nefondat apelul declarat de pârâtã împotriva sentinþei, cu urmãtoarea motivare:
Cauza nu a fost soluþionatã într-un complet constituit pentru conflicte de muncã, ci
într-un complet constituit pentru cauze civile, critica formulatã pe acest aspect nefiind
fondatã.
În mod corect, s-a încuviinþat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate,
deoarece concluziile acesteia au constatat aspectele financiare ale derulãrii raporturilor
juridice dintre pãrþi.
De altfel, ºi apelanta recunoaºte în cererea de apel cã datoreazã reclamantului
suma stabilitã prin expertizã, astfel cã celelalte critici nu se mai impun a fi analizate.
Prin decizia nr. 6462, din 30 iunie 2006, Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, secþia
civilã ºi de proprietate intelectualã, a admis recursul declarat de pârâtã, a casat decizia
curþii de apel ºi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaºi instanþã, pentru urmãtoarele
considerente:
Cauza a fost judecatã în primã instanþã la Tribunalul Iaºi, în complet de un
judecãtor, corespunzãtor cauzelor civile, ºi nu în complet constituit pentru conflictele de
drepturi care fac parte din categoria mai largã a litigiilor de muncã.
Excepþia de necompetenþã materialã a tribunalului de a judeca pricina în primã
instanþã, invocatã de recurentã, este nefondatã deoarece, pentru determinarea acestei
competenþe, în speþã nu este operant criteriul valoric.
Astfel, obiectul litigiului îl reprezintã despãgubirile solicitate pentru încãlcarea
drepturilor de autor, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. e Cod procedurã civilã, procesele ºi
cererile în materie de creaþie intelectualã sunt de competenþa tribunalului în primã instanþã,
fãrã ca legea sã facã vreo distincþie dupã valoarea acestora.
 Înapoi la cuprins

În ceea ce priveºte calea de atac, în sentinþã s-a fãcut menþiunea cã este supusã
apelului, pârâta a atacat sentinþa intitulând cererea ca fiind recurs, iar instanþa a soluþionat-
o ca apel, fãrã sã punã în discuþia pãrþilor aceastã chestiune ºi fãrã sã motiveze în vreun
fel calificarea datã.
Nici în ceea ce priveºte criticile aduse pe fond sentinþei, decizia curþii de apel nu
este motivatã.
Mãrginindu-se sã reþinã – eronat, de altfel - cã pârâta recunoaºte pretenþiile
reclamantului, curtea de apel a considerat cã nu se mai impune analiza celorlalte critici.
Or, atacând sentinþa, pârâta criticase modul în care prima instanþã a interpretat
clauzele contractului ºi în special clauzele de exclusivitate inserate în contract, ºi negase
dreptul reclamantului de a primi alte sume de bani decât suma de 8.441.035 lei, aferentã
tirajului tipãrit, pentru care a considerat contractul ca fiind în derulare.
Cum însã curtea de apel nu a analizat aceste critici, în cauzã nu se poate exercita
controlul judiciar, iar decizia apare ca fiind datã fãrã soluþionarea fondului cauzei, fiind
aplicabile dispoziþiile art. 304 pct. 7 Cod procedurã civilã, ºi este fondatã.
Înalta Curte a mai îndrumat instanþa de trimitere sã procedeze ºi la calificarea cãii
de atac, punând-o în discuþia pãrþilor, dar nu dupã distincþia dintre litigiile de muncã ºi
celelalte cauze civile, ci în funcþie de valoarea obiectului pricinii, de data pronunþãrii
sentinþei atacate ºi verificând incidenþa în cauzã a dispoziþiilor art. 282 alin. (1) Cod
procedurã civilã, care prevãd cã nu sunt supuse apelului, printre altele, hotãrârile
judecãtoreºti date în primã instanþã în litigii în materie civilã, al cãror obiect are o valoare
de pânã la 1 miliard lei.
Rejudecând pricina, Curtea de Apel Iaºi, secþia civilã, a verificat valoarea obiectului
pricinii - 431.000.000 lei (vechi) - ºi dispoziþiile procedurale incidente la data pronunþãrii
sentinþei nr. 357 a Tribunalului Iaºi - 19 mai 2004 - ºi a calificat calea de atac exercitatã
de pârâtã ca fiind apel.
Prin decizia nr. 81, din 30 mai 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtã
împotriva sentinþei ºi, totodatã, a obligat-o sã plãteascã intimaþilor suma de 4.760 lei
cheltuieli de judecatã.
Pentru a pronunþa aceastã decizie, Curtea de Apel a reþinut urmãtoarele:
Prin contractul de editare nr. 656, din 13 iulie 1996, H.D., în calitate de autor, a
cesionat Casei Editoriale Moldova S.R.L. Iaºi, în calitate de editor, dreptul exclusiv de a
edita pe teritoriul României lucrarea „Dicþionarul limbii române”, pe o perioadã de 20 de ani.
Pãrþile au convenit ca tirajul cãrþii sã fie stabilit de cãtre editurã, în funcþie de
rezultatele anchetei de piaþã, numãrul minim fiind de 25.000 exemplare, iar numãrul maxim
de 90.000 exemplare pe an, în tranºe cuprinse între 3.000-5.000 exemplare.
La art. 3 din contract, pãrþile ºi-au exprimat acordul ca dreptul de autor sã fie de 7%
din valoarea obþinutã în urma vânzãrii fiecãrui tiraj editat.
Plata dreptului de autor urma sã se facã, potrivit art. 4 din contract, în proporþie de
50% la apariþia lucrãrii, iar restul dupã 4 luni de la apariþie, dacã tirajul s-a vândut în
proporþie de 95%.
 Înapoi la cuprins

Potrivit clauzei stipulate în art. 7, autorul s-a obligat sã nu cedeze altei edituri dreptul
de editare al lucrãrii, fãrã consimþãmântul pârâtei.
Pe baza clauzelor contractuale anterior descrise ºi a raportului de expertizã efectuat
în cauzã, Curtea de Apel a stabilit cã, în situaþia în care pârâta s-ar fi conformat
contractului, ar fi trebuit sã achite reclamantului suma de 431.885.100 lei vechi.
Totodatã, Curtea de Apel a înlãturat apãrarea pârâtei, conform cãreia netipãrirea
numãrului minim de exemplare convenit nu îi este imputabilã, ci se datoreazã culpei
reclamantului prin aceea cã, fãrã acordul pârâtei, a cesionat lucrarea altor douã edituri din
Republica Moldova, iar acestea au vândut în România cãrþile tipãrite la Chiºinãu.
Apãrarea a fost înlãturatã pe considerentul cã, din coroborarea art. 1 ºi art. 7 din
contract, rezultã cã reclamantul a cesionat pârâtei dreptul exclusiv de a edita lucrarea
numai pe teritoriul României.
În aceste condiþii, autorul a putut sã cesioneze dreptul de editare a aceleaºi lucrãri
unor edituri din afara teritoriului României, fãrã a fi necesar acordul pârâtei.
Editura „ªtiinþa” din Republica Moldova, deºi avea dreptul sã difuzeze cartea numai
pe teritoriul acestei þãri, a vândut-o ºi pe teritoriul României, fapt de care nu poate fi însã
culpabil reclamantul.
Mai mult, pârâta nu a fãcut dovada cã netipãrirea celor 25.000 volume anual ar fi
consecinþa directã a nevânzãrii acestora, ca urmare a vinderii unor cãrþi similare, tipãrite
în Republica Moldova.
Dimpotrivã, situaþia contului „Dicþionarului limbii române”, întocmitã de pârâtã la 31
martie 2002, atestã cã vânzarea lucrãrii a înregistrat în perioada 1996-1999 un ritm
ascendent.
Între anii 2000-2002 editura „Tipo Moldova”, care are ca acþionar unic pe A.ª.,
asociat ºi în cadrul pârâtei Casa Editorialã Moldova S.R.L., a editat un numãr de 250
exemplare din lucrarea intitularã „Dicþionarul selectiv al limbii române”, identic cu
„Dicþionarul limbii române”, avându-l ca autor pe reclamant.
Or, dacã lucrarea ce fãcea obiectul contractului nr. 656/1996 era greu vandabilã,
nu s-ar fi justificat tipãrirea ºi vânzarea unei cãrþi identice a aceluiaºi autor, dar cu alt titlu.
Critica privind acordarea greºitã a unor eventuale drepturi autorului atât timp cât
editura nu a tipãrit cele 25.000 volume anual a fost, de asemenea, consideratã
neîntemeiatã, deoarece pârâta nu a produs dovezi din care sã rezulte cã neexecutarea
contractului s-ar fi datorat forþei majore sau vreunui caz fortuit, conform art. 1082-1083 Cod
civil.
Având în vedere dispoziþiile art. 1073 Cod civil ºi art. 1084-1086 Cod civil, Curtea
de Apel a considerat legalã ºi temeinicã hotãrârea primei instanþe, care a obligat-o pe
pârâtã sã achite reclamantului suma de bani care s-ar fi cuvenit acestuia dacã pârâta ºi-ar
fi respectat obligaþia asumatã prin contract, aceea de editare a unui numãr minim de
25.000 exemplare pe an.
Deºi în cauzã s-a procedat la reactualizarea în raport cu indicele inflaþiei a sumei
datorate de pârâtã, moºtenitorii reclamantului, decedat pe parcursul procesului, nu au
solicitat sã li se acorde suma reactualizatã.
 Înapoi la cuprins

Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs, solicitând modificarea deciziei ºi

exonerarea sa de plata sumelor de 412.019.069 lei, 10.000.000 lei, 14.625.000 lei ºi 4.760
lei noi, la care a fost obligatã prin cele douã hotãrâri anterioare, reprezentând despãgubiri
civile ºi, respectiv, cheltuieli de judecatã.
În drept, a invocat dispoziþiile art. 304 pct. 9 Cod procedurã civilã.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta susþine greºita aplicare a
dispoziþiilor art. 1073 ºi art. 1082-1083 Cod civil, în sensul cã nu putea fi obligatã la plata
daunelor pentru neexecutarea contractului câtã vreme obligaþiile contractuale asumate nu
au putut fi onorate din cauze imputabile reclamantului, ceea ce o exonereazã de
rãspundere.
Recurenta susþine cã, potrivit art. 1 coroborat cu art. 7 din contractul de editare,
exclusivitatea dreptului de editare a lucrãrii nu se referea doar la România, ci ºi la teritoriul
altor state.
De asemenea, chiar dacã lucrarea a fost publicatã la o altã editurã din Republica
Moldova, consideratã în strãinãtate, autorul lucrãrii nu avea dreptul sub nicio formã sã o
comercializeze în România.
Aceasta cu atât mai mult cu cât dicþionarul publicat în Republica Moldova este tot
în limba românã, ºi nu într-o limbã strãinã, ceea ce a permis comercializarea masivã a
acestuia în România.
Comparând datele încheierii contractelor, instanþa trebuia sã constate cã la data la
care reclamantul a încheiat contractul de editare nr. 656/1996 cu pârâta, acesta avea deja
încheiat contractul cu Editura „ªtiinþa” din Republica Moldova, dar i-a ascuns pârâtei acest
aspect.
Instanþa de apel nu a þinut seama de aceste aspecte ºi nici de înscrisurile care s-au
depus la dosar, pe care recurenta le considerã relevante în soluþionarea cauzei.
Potrivit evidenþelor contabile, instanþa de apel trebuia sã constate cã pârâta a achitat
drepturile de autor cuvenite reclamantului, corespunzãtoare numãrului de exemplare care
au fost efectiv tipãrite, ceea ce denotã buna-credinþã a pârâtei.
Totodatã, în mod greºit Curtea de Apel a obligat-o pe pârâtã la plata unui procent
de 7% din valoarea exemplarelor care ar fi trebuit tipãrite, în condiþiile în care art. 3 din
contract prevedea aplicarea procentului la valoarea cantitãþii de carte vândutã.
Recursul este nefondat ºi a fost respins pentru urmãtoarele considerente:
Deºi invocã nelegalitatea deciziei, recurenta formuleazã ºi critici care privesc greºita
reþinere a situaþiei de fapt, prin ignorarea unor probe administrate sau interpretarea greºitã
a altora, critici care însã nu pot fi valorificate în recurs, deoarece nu se încadreazã în
dispoziþiile art. 304 pct. 1-9 Cod procedurã civilã.
Prin urmare, Înalta Curte a analizat numai dacã, la situaþia de fapt reþinutã, Curtea
de Apel a aplicat corect dispoziþiile legale incidente.
1. Ceea ce s-a reþinut, ca situaþie de fapt, este încheierea între pãrþi a unui contract
de editare la data de 14 iulie 1996, prin care H.D., în calitate de autor, a cesionat pârâtei,
în calitate de editor, dreptul exclusiv de a edita pe teritoriul României lucrarea „Dicþionarul
limbii române”, pe o perioadã de 20 de ani.
 Înapoi la cuprins

Limitele teritoriale ale cesiunii au fost prevãzute expres în art. 1 al contractului, sub
acest aspect nefiind posibilã interpretarea contractului, în sensul cã reclamantul a cedat
dreptul exclusiv de editare a lucrãrii ºi dincolo de graniþele României.
2. S-a mai reþinut cã pãrþile au convenit ca tirajul cãrþii sã fie stabilit de cãtre editurã,
în funcþie de rezultatele anchetei de piaþã, numãrul minim fiind de 25.000 exemplare, iar
numãrul maxim - de 90.000 exemplare pe an, în tranºe cuprinse între 3000-5000
exemplare, aspect necontestat de pârâtã.
De asemenea, s-a mai reþinut cã pârâta nu a respectat clauza potrivit cãreia s-a
obligat sã tipãreascã minimum 25.000 de exemplare anual.
Nici acest aspect nu a fost contestat, dar pârâta s-a apãrat, invocând excepþia
neexecutãrii contractului, prin aceea cã nici reclamantul nu ºi-a respectat obligaþia de a nu
ceda altei edituri dreptul de editare a lucrãrii, fãrã consimþãmântul pârâtei.
Aceastã apãrare a fost corect înlãturatã deoarece nu s-a dovedit cã reclamantul ar
fi cedat vreunei alte edituri dreptul de a edita sau de a pune în vânzare aceeaºi lucrare, pe
teritoriul României, pentru care cedase exclusivitatea pârâtei.
De asemenea, s-a stabilit - ca situaþie de fapt, ce nu poate fi reapreciatã în recurs -
cã nu s-a fãcut dovada de cãtre pârâtã a faptului cã editarea lucrãrii în Republica Moldova
ºi comercializarea acesteia în România ar fi avut drept consecinþã directã nevânzarea
exemplarelor editate de pârâtã; dimpotrivã, s-a reþinut cã vânzarea acestor exemplare a
avut un ritm ascendent.
În atare situaþie, nu se putea concluziona cã neexecutarea obligaþiei contractuale
de cãtre pârâtã s-a datorat unui fapt neimputabil acesteia sau unui caz fortuit ori de forþã
majorã, care sã atragã aplicabilitatea art. 1082 sau, dupã caz, a art. 1083 Cod civil.
La situaþia de fapt astfel reþinutã, în mod corect au fost aplicate dispoziþiile art. 1073
Cod civil, potrivit cãrora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactã a obligaþiei
ºi, în caz contrar, are dreptul la dezdãunare.
3. În ceea ce priveºte întinderea drepturilor, Curtea de Apel, confirmând sentinþa,
a aplicat dispoziþiile art. 3 din contract, ce reprezintã legea pãrþilor.
Sub acest aspect, recurenta susþine cã art. 3 a fost aplicat greºit, deoarece
procentul de 7% a fost prevãzut a se calcula din preþul cãrþilor vândute ºi nu al celor
tipãrite.
Potrivit raþionamentului recurentei, ar însemna ca neexecutarea obligaþiei de a tipãri
lucrarea, chiar imputabilã fiindu-i, sã nu atragã rãspunderea sa patrimonialã, deoarece
urmarea fireascã a netipãririi lucrãrii este chiar imposibilitatea vânzãrii acesteia ºi, în
consecinþã, imposibilitatea calculãrii procentului convenit la valoarea exemplarelor vândute.
Soluþia obligãrii pârâtei la plata procentului de 7% din valoarea tirajului minim
convenit ºi neexecutat culpabil de cãtre pârâtã corespunde atât dispoziþiilor art.1084-1085
Cod civil, cât ºi prevederilor art. 56 din legea specialã, ºi anume, Legea nr. 8/1996, privind
drepturile de autor ºi drepturile conexe.
Astfel, textul de lege menþionat, astfel cum era în vigoare la data încheierii
contractului, prevede posibilitatea obligãrii editorului la plata de daune pentru neexecutare,
 Înapoi la cuprins

autorul având dreptul de a pãstra remuneraþia primitã sau de a solicita plata integralã a
remuneraþiei prevãzute în contract.
Cum în speþã s-a reþinut neexecutarea parþialã a contractului de cãtre pârâtã, fãrã
a se reþine totodatã vreo cauzã exoneratoare de rãspundere, decizia atacatã apare ca fiind
legalã, motiv pentru care Înalta Curte a menþinut-o ºi, în baza art. 312 Cod procedurã
civilã, a respins recursul ca nefondat.
 Înapoi la cuprins

Neexecutarea culpabilã de cãtre editor a obligaþiei de a

publica opera. Dreptul autorului operei la dezdãunare.
Remuneraþia stabilitã prin contract.

Legea nr. 8/1996, art. 10 lit. c, art. 56

Cod civil, art. 1082, art. 1084, art. 1085

Obligarea pârâtei la plata procentului de 7% din valoarea tirajului minim convenit

ºi neexecutat culpabil de cãtre pârâtã corespunde atât dispoziþiilor art. 1084-1085 Cod civil,
cât ºi prevederilor art. 56 din legea specialã, ºi anume, Legea nr. 8/1996, privind drepturile
de autor ºi drepturile conexe.
Textul de lege menþionat, aºa cum era în vigoare la data încheierii contractului,
prevede posibilitatea obligãrii editorului la plata de daune pentru neexecutare, autorul
având dreptul de a pãstra remuneraþia primitã sau de a solicita plata integralã a
remuneraþiei prevãzute în contract.

ICCJ, Secþia civilã ºi de proprietate intelectualã,

decizia civilã nr. 598, din 1 februarie 2008

Prin sentinþa civilã nr. 357, din 19 mai 2004, Tribunalul Iaºi a admis în parte acþiunea
formulatã de reclamantul H.D. împotriva pârâtei Casa Editorialã „Moldova” S.R.L., acþiune
pe care a constatat-o ca fiind introdusã în termenul de prescripþie, a obligat-o pe pârâtã la
plata sumei de 7.426.035 lei, drepturi de autor aferente tirajului de 26.104 exemplare, a
sumei de 412.019.069 lei drepturi de autor, ca urmare a obligaþiei asumate prin contractul
nr. 656/1996, a sumei de 10.000.000 lei daune interese ºi a sumei de 14.526.000 lei
cheltuieli de judecatã.
Pentru a pronunþa aceastã hotãrâre, tribunalul a reþinut urmãtoarea situaþie de fapt:
La data de 13 iulie 1996 s-a încheiat între pãrþi contractul de editare nr. 656, potrivit
cãruia reclamantul a cesionat pârâtei dreptul de a edita lucrarea „Dicþionarul limbii române”,
pe teritoriul României, pe o duratã de 20 de ani.
În contract s-a mai prevãzut cã tirajul va fi stabilit de editurã, în funcþie de rezultatele
anchetei de piaþã, numãrul minim fiind de 25.000 exemplare, iar numãrul maxim, de 90.000
exemplare pe an.
Dreptul de autor a fost fixat la 7% din valoarea obþinutã în urma vânzãrii fiecãrui
tiraj.
În perioada 1 august 1996 - 31 decembrie 2003 pârâta a tipãrit 26.354 exemplare
din lucrarea contractatã, în valoare de 298.300.500 lei, din care drepturile de autor sunt de
20.881.035 lei.
 Înapoi la cuprins

Tribunalul a arãtat cã din aceastã sumã reclamantului i se pot acorda 8.441.035 lei,
în limitele învestirii instanþei.
Totodatã, tribunalul a reþinut cã dacã pârâta se încadra în prevederile contractului
ºi tipãrea lucrarea într-un numãr de minimum 25.000 exemplare anual, drepturile cuvenite
reclamantului ar fi fost de 412.019.069 lei.
În ceea ce priveºte daunele-interese pentru editarea unor ediþii pirat, tribunalul a
reþinut cã ºi aceastã cerere este întemeiatã, deoarece pârâta a editat în anii 2000 ºi 2001
lucrarea „Dicþionar selectiv al limbii române”, nesocotind art. 1, din contractul de editare,
ºi art. 10 lit. C, din Legea nr. 8/1996, conform cãruia autorul unei opere are dreptul de a
decide sub ce nume va fi adusã opera la cunoºtinþa publicului.
Tribunalul a înlãturat apãrarea pârâtei, conform cãreia reclamantul a încãlcat clauza
art. 7 din contract, prin care s-a obligat sã nu cedeze altei edituri dreptul de editare a
lucrãrii fãrã consimþãmântul pârâtei.
În acest sens, tribunalul a reþinut cã cesiunea prevãzutã în contract a fost exclusivã
pe teritoriul României, iar editarea lucrãrii ºi la editura „ªtiinþa” din Republica Moldova nu
încalcã respectiva clauzã contractualã.
Totodatã, nu s-au administrat dovezi privind difuzarea operei pe teritoriul României.
Oricum, pretinsa încãlcare de cãtre reclamant a contractului nu o îndreptãþeºte pe
pârâtã sã nesocoteascã acelaºi contract, care nu a fost desfiinþat.
Prin decizia civilã nr. 1814, din 8 decembrie 2004, Curtea de Apel Iaºi a respins ca
nefondat apelul declarat de pârâtã împotriva sentinþei, aducând urmãtoarea motivare:
Cauza nu a fost soluþionatã într-un complet constituit pentru conflicte de muncã, ci
într-un complet constituit pentru cauze civile, critica formulatã pe acest aspect nefiind
fondatã.
În mod corect, s-a încuviinþat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate,
deoarece concluziile acesteia au constatat aspectele financiare ale derulãrii raporturilor
juridice dintre pãrþi.
De altfel, ºi apelanta recunoaºte în cererea de apel cã datoreazã reclamantului
suma stabilitã prin expertizã, astfel cã celelalte critici nu se mai impun a fi analizate.
Prin decizia nr. 6462, din 30 iunie 2006, Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, secþia
civilã ºi de proprietate intelectualã, a admis recursul declarat de pârâtã, a casat decizia
Curþii de Apel ºi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaºi instanþã, pentru urmãtoarele
considerente:
Cauza a fost judecatã în primã instanþã la Tribunalul Iaºi, în complet de un
judecãtor, corespunzãtor cauzelor civile, ºi nu în complet constituit pentru conflictele de
drepturi care fac parte din categoria mai largã a litigiilor de muncã.
Excepþia de necompetenþã materialã a tribunalului, de a judeca pricina în primã
instanþã, invocatã de recurentã, este nefondatã deoarece pentru determinarea acestei
competenþe, în speþã, nu este operant criteriul valoric.
Astfel, obiectul litigiului îl reprezintã despãgubiri solicitate pentru încãlcarea
drepturilor de autor, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. e Cod procedurã civilã, procesele ºi
cererile în materie de creaþie intelectualã sunt de competenþa tribunalului în primã instanþã,
fãrã ca legea sã facã vreo distincþie dupã valoarea acestora.
 Înapoi la cuprins

În ceea ce priveºte calea de atac, în sentinþã s-a fãcut menþiunea cã este supusã
apelului, pârâta a atacat sentinþa, intitulând cererea ca fiind recurs, iar instanþa a soluþionat-
o ca apel, fãrã sã punã în discuþia pãrþilor aceastã chestiune ºi fãrã sã motiveze în vreun
fel calificarea datã.
Nici în ceea ce priveºte criticile aduse pe fond sentinþei, decizia Curþii de Apel nu
este motivatã.
Mãrginindu-se sã reþinã – eronat, de altfel - cã pârâta recunoaºte pretenþiile
reclamantului, Curtea de Apel a considerat cã nu se mai impune analiza celorlalte critici.
Or, atacând sentinþa, pârâta criticase modul în care prima instanþã a interpretat
clauzele contractului ºi în special clauzele de exclusivitate inserate în contract, ºi negase
dreptul reclamantului de a primi alte sume de bani decât suma de 8.441.035 lei, aferentã
tirajului tipãrit, pentru care a considerat contractul ca fiind în derulare.
Cum însã Curtea de Apel nu a analizat aceste critici, în cauzã nu se poate exercita
controlul judiciar, iar decizia ce apare ca fiind datã fãrã soluþionarea fondului cauzei, fiind
aplicabile dispoziþiile art. 304 pct. 7 Cod procedurã civilã, este fondatã.
Înalta Curte a mai îndrumat instanþa de trimitere sã procedeze ºi la calificarea cãii
de atac, punând-o în discuþia pãrþilor, dar nu dupã distincþia dintre litigiile de muncã ºi
celelalte cauze civile, ci în funcþie de valoarea obiectului pricinii, de data pronunþãrii
sentinþei atacate ºi verificând incidenþa în cauzã a dispoziþiilor art. 282 alin. (1) Cod
procedurã civilã, care prevãd cã nu sunt supuse apelului, printre altele, hotãrârile
judecãtoreºti date în primã instanþã în litigii în materie civilã al cãror obiect are o valoare
de pânã la 1 miliard lei.
Rejudecând pricina, Curtea de Apel Iaºi, secþia civilã, a verificat valoarea obiectului
pricinii - 431.000.000 lei (vechi) - ºi dispoziþiile procedurale incidente la data pronunþãrii
sentinþei nr. 357 a Tribunalului Iaºi - 19 mai 2004 - ºi a calificat calea de atac exercitatã
de pârâtã ca fiind apel.
Prin decizia nr. 81, din 30 mai 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtã
împotriva sentinþei ºi, totodatã, a obligat-o pe aceasta sã plãteascã intimaþilor suma de
4.760 lei cheltuieli de judecatã.
Pentru a pronunþa aceastã decizie, Curtea de Apel a reþinut urmãtoarele:
Prin contractul de editare nr. 656, din 13 iulie 1996, H.D., în calitate de autor, a
cesionat Casei Editoriale Moldova S.R.L. Iaºi, în calitate de editor, dreptul exclusiv de a
edita pe teritoriul României lucrarea „Dicþionarul limbii române”, pe o perioadã de 20 de ani.
Pãrþile au convenit ca tirajul cãrþii sã fie stabilit de cãtre editurã, în funcþie de
rezultatele anchetei de piaþã, numãrul minim fiind de 25.000 exemplare, iar numãrul maxim
de 90.000 exemplare pe an, în tranºe cuprinse între 3.000-5.000 exemplare.
La art. 3 din contract, pãrþile ºi-au exprimat acordul ca dreptul de autor sã fie de 7%
din valoarea obþinutã în urma vânzãrii fiecãrui tiraj editat.
Plata dreptului de autor urma sã se facã, potrivit art. 4 din contract, în proporþie de
50% la apariþia lucrãrii, iar restul dupã 4 luni de la apariþie, dacã tirajul s-a vândut în
proporþie de 95%.
 Înapoi la cuprins

Potrivit clauzei stipulate în art. 7, autorul s-a obligat sã nu cedeze altei edituri dreptul
de editare a lucrãrii fãrã consimþãmântul pârâtei.
Pe baza clauzelor contractuale anterior descrise ºi a raportului de expertizã efectuat
în cauzã, Curtea de Apel a stabilit cã, în situaþia în care pârâta s-ar fi conformat
contractului, aceasta ar fi trebuit sã achite reclamantului suma de 431.885.100 lei vechi.
Totodatã, Curtea de Apel a înlãturat apãrarea pârâtei, conform cãreia netipãrirea
numãrului minim de exemplare convenit nu îi este imputabilã, ci se datoreazã culpei
reclamantului prin aceea cã fãrã acordul pârâtei a cesionat lucrarea altor douã edituri din
Republica Moldova, iar acestea au vândut în România cãrþile tipãrite la Chiºinãu.
Apãrarea a fost înlãturatã pe considerentul cã din coroborarea art. 1 ºi art. 7 din
contract rezultã cã reclamantul a cesionat pârâtei dreptul exclusiv de a edita lucrarea
numai pe teritoriul României.
În atari condiþii, autorul a putut sã cesioneze dreptul de editare a aceleiaºi lucrãri
unor edituri din afara teritoriului României, fãrã a fi necesar acordul pârâtei.
Editura „ªtiinþa” din Republica Moldova, deºi avea dreptul sã difuzeze cartea numai
pe teritoriul acestei þãri, a vândut-o ºi pe teritoriul României, fapt de care nu poate fi însã
culpabil reclamantul.
Mai mult, pârâta nu a fãcut dovada cã netipãrirea celor 25.000 volume anual ar fi
consecinþa directã a nevânzãrii acestora, ca urmare a vinderii unor cãrþi similare, tipãrite
în Republica Moldova.
Dimpotrivã, situaþia contului „Dicþionarului limbii române”, întocmitã de pârâtã la 31
martie 2002, atestã cã vânzarea lucrãrii a înregistrat în perioada 1996-1999 un ritm
ascendent.
În anii 2000-2002 editura „Tipo Moldova”, care are ca acþionar unic pe A.ª., asociat,
ºi în cadrul pârâtei Casa Editorialã Moldova S.R.L. a editat un numãr de 250 exemplare
din lucrarea intitulatã „Dicþionarul selectiv al limbii române”, identic cu „Dicþionarul limbii
române”, avându-l ca autor pe reclamant.
Or dacã lucrarea ce fãcea obiectul contractului nr. 656/1996 era greu vandabilã, nu
s-ar fi justificat tipãrirea ºi vânzarea unei cãrþi identice a aceluiaºi autor, dar cu alt titlu.
Critica privind acordarea greºitã a unor eventuale drepturi autorului atât timp cât
editura nu a tipãrit cele 25.000 volume anual a fost, de asemenea, consideratã
neîntemeiatã, deoarece pârâta nu a produs dovezi din care sã rezulte cã neexecutarea
contractului s-ar fi datorat forþei majore sau vreunui caz fortuit, conform art. 1082-1083 Cod
civil.
Având în vedere dispoziþiile art. 1073 Cod civil ºi art. 1084-1086 Cod civil, Curtea
de Apel a considerat legalã ºi temeinicã hotãrârea primei instanþe, care a obligat-o pe
pârâtã sã achite reclamantului suma de bani care s-ar fi cuvenit acestuia dacã pârâta ºi-ar
fi respectat obligaþia asumatã prin contract, aceea de editare a unui numãr minim de
25.000 exemplare pe an.
Deºi în cauzã s-a procedat la reactualizarea în raport cu indicele inflaþiei a sumei
datorate de pârâtã, moºtenitorii reclamantului decedat pe parcursul procesului nu au
solicitat sã li se acorde suma reactualizatã.
 Înapoi la cuprins

Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs, solicitând modificarea deciziei ºi

exonerarea sa de plata sumelor de 412.019.069 lei, 10.000.000 lei, 14.625.000 lei ºi 4.760
lei noi, la care a fost obligatã prin cele douã hotãrâri anterioare, reprezentând despãgubiri
civile ºi, respectiv, cheltuieli de judecatã.
În drept, pârâta a invocat dispoziþiile art. 304 pct. 9 Cod procedurã civilã.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta susþine greºita aplicare a
dispoziþiilor art. 1073 ºi art. 1082-1083 Cod civil, în sensul cã nu putea fi obligatã la plata
daunelor pentru neexecutarea contractului câtã vreme obligaþiile contractuale asumate nu
au putut fi onorate din cauze imputabile reclamantului, ceea ce o exonereazã de
rãspundere.
Recurenta susþine cã potrivit art. 1 coroborat cu art. 7, din contractul de editare,
exclusivitatea dreptului de editare a lucrãrii nu se referea doar la România, ci ºi la teritoriul
altor state.
De asemenea, chiar dacã lucrarea a fost publicatã la o altã editurã din Republica
Moldova, consideratã în strãinãtate, autorul lucrãrii nu avea dreptul sub nicio formã sã o
comercializeze în România.
Aceasta cu atât mai mult, cu cât dicþionarul publicat în Republica Moldova este tot
în limba românã ºi nu într-o limbã strãinã, ceea ce a permis comercializarea masivã a
acestuia în România.
Comparând datele încheierii contractelor, instanþa trebuia sã constate cã la data la
care reclamantul a încheiat contractul de editare nr.656/1996 cu pârâta, acesta avea deja
încheiat contractul cu Editura „ªtiinþa” din Republica Moldova, dar i-a ascuns pârâtei acest
aspect.
Instanþa de apel nu a þinut seama de aceste aspecte ºi nici de înscrisurile care s-au
depus la dosar, pe care recurenta le considerã relevante în soluþionarea cauzei.
Potrivit evidenþelor contabile, instanþa de apel trebuia sã constate cã pârâta a achitat
drepturile de autor cuvenite reclamantului, corespunzãtoare numãrului de exemplare care
au fost efectiv tipãrite, ceea ce denotã buna-credinþã a pârâtei.
Totodatã, în mod greºit Curtea de Apel a obligat-o pe pârâtã la plata unui procent
de 7% din valoarea exemplarelor care ar fi trebuit tipãrite în condiþiile în care art. 3 din
contract prevedea aplicarea procentului la valoarea cantitãþii de carte vândutã.
Recursul este nefondat ºi a fost respins pentru urmãtoarele considerente:
Deºi invocã nelegalitatea deciziei, recurenta formuleazã ºi critici care privesc greºita
reþinere a situaþiei de fapt, prin ignorarea unor probe administrate sau interpretarea greºitã
a altora, critici care însã nu pot fi valorificate în recurs, deoarece nu se încadreazã în
dispoziþiile art. 304 pct. 1-9 Cod procedurã civilã.
Prin urmare, Înalta Curte a analizat numai dacã la situaþia de fapt reþinutã Curtea
de Apel a aplicat corect dispoziþiile legale incidente.
1. Ceea ce s-a reþinut, ca situaþie de fapt, este încheierea între pãrþi a unui contract
de editare, la data de 14 iulie 1996, prin care H.D., în calitate de autor, a cesionat pârâtei,
în calitate de editor, dreptul exclusiv de a edita pe teritoriul României lucrarea „Dicþionarul
limbii române”, pe o perioadã de 20 de ani.
 Înapoi la cuprins

Limitele teritoriale ale cesiunii au fost prevãzute expres în art. 1 al contractului, sub
acest aspect nefiind posibilã interpretarea contractului în sensul cã reclamantul a cedat
dreptul exclusiv de editare a lucrãrii ºi dincolo de graniþele României.
2. S-a mai reþinut cã pãrþile au convenit ca tirajul cãrþii sã fie stabilit de cãtre editurã,
în funcþie de rezultatele anchetei de piaþã, numãrul minim fiind de 25.000 exemplare, iar
numãrul maxim de 90.000 exemplare pe an, în tranºe cuprinse între 3000-5000 exemplare,
aspect necontestat de pârâtã.
De asemenea, s-a mai reþinut cã pârâta nu a respectat clauza potrivit cãreia s-a
obligat sã tipãreascã minimum 25.000 de exemplare anual.
Nici acest aspect nu a fost contestat, dar pârâta s-a apãrat, invocând excepþia
neexecutãrii contractului prin aceea cã nici reclamantul nu ºi-a respectat obligaþia de a nu
ceda altei edituri dreptul de editare a lucrãrii, fãrã consimþãmântul pârâtei.
Aceastã apãrare a fost corect înlãturatã deoarece nu s-a dovedit cã reclamantul ar
fi cedat vreunei alte edituri dreptul de a edita sau de a pune în vânzare aceeaºi lucrare pe
teritoriul României, pentru care cedase exclusivitatea pârâtei.
De asemenea, s-a stabilit - ca situaþie de fapt ce nu poate fi reapreciatã în recurs -
cã nu s-a fãcut dovada de cãtre pârâtã a faptului cã editarea lucrãrii în Republica Moldova
ºi comercializarea acesteia în România ar fi avut drept consecinþã directã nevânzarea
exemplarelor editate de pârâtã; dimpotrivã, s-a reþinut cã vânzarea acestor exemplare a
avut un ritm ascendent.
În atare situaþie, nu se putea concluziona cã neexecutarea obligaþiei contractuale
de cãtre pârâtã s-a datorat unui fapt neimputabil acesteia sau unui caz fortuit ori de forþã
majorã, care sã atragã aplicabilitatea art. 1082 sau, dupã caz, a art. 1083 Cod civil.
La situaþia de fapt astfel reþinutã, în mod corect au fost aplicate dispoziþiile art. 1073
Cod civil, potrivit cãrora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactã a obligaþiei
ºi, în caz contrar, are dreptul la dezdãunare.
3. În ceea ce priveºte întinderea drepturilor, Curtea de Apel, confirmând sentinþa,
a aplicat dispoziþiile art. 3 din contract, ce reprezintã legea pãrþilor.
Sub acest aspect, recurenta susþine cã art. 3 a fost aplicat greºit, deoarece
procentul de 7% a fost prevãzut a se calcula din preþul cãrþilor vândute ºi nu al celor
tipãrite.
Potrivit raþionamentului recurentei, ar însemna ca neexecutarea obligaþiei de a tipãri
lucrarea, chiar imputabilã fiindu-i, sã nu atragã rãspunderea sa patrimonialã deoarece
urmarea fireascã a netipãririi lucrãrii este chiar imposibilitatea vânzãrii acesteia ºi, în
consecinþã, imposibilitatea calculãrii procentului convenit la valoarea exemplarelor vândute.
Soluþia obligãrii pârâtei la plata procentului de 7% din valoarea tirajului minim
convenit ºi neexecutat culpabil de cãtre pârâtã corespunde atât dispoziþiilor art. 1084-1085
Cod civil, cât ºi prevederilor art. 56 din legea specialã, ºi anume, Legea nr. 8/1996, privind
drepturile de autor ºi drepturile conexe.
Astfel, textul de lege menþionat, astfel cum era în vigoare la data încheierii
contractului, prevede posibilitatea obligãrii editorului la plata de daune pentru neexecutare,
 Înapoi la cuprins

autorul având dreptul de a pãstra remuneraþia primitã sau de a solicita plata integralã a
remuneraþiei prevãzute în contract.
Cum în speþã s-a reþinut neexecutarea parþialã a contractului de cãtre pârâtã, fãrã
a se reþine totodatã vreo cauzã exoneratoare de rãspundere, decizia atacatã apare ca fiind
legalã, motiv pentru care Înalta Curte a menþinut-o ºi, în baza art. 312 Cod procedurã
civilã, a respins recursul ca nefondat.
 Înapoi la cuprins

Operã derivatã. Traducerea unui roman.

Acordarea protecþiei legale prin drept de autor

Legea nr. 8/1996, art. 8 lit. a)

Aºa cum pentru opera iniþialã una dintre condiþiile protecþiei o reprezintã
originalitatea, ºi pentru opera derivatã se cere îndeplinirea acestei condiþii.
Chiar dacã în cazul traducerii se porneºte de la o operã preexistentã, aportul creator
al traducãtorului nu poate fi negat ºi constã în modul de selecþie a termenilor ºi expresiilor,
precum ºi de îmbinare a acestora, pentru a transmite cât mai fidel cu putinþã mesajul
operei iniþiale.
Calitatea ori valoarea traducerii - ca, de altfel, nivelul calitativ al oricãrei opere - nu
reprezintã, însã, un criteriu ori o condiþie pentru acordarea protecþiei legale prin drept de
autor.
Prin urmare, câtã vreme nu s-a fãcut dovada contrarã, în sensul cã opera derivatã
nu ar fi rodul creaþiei traducãtorului, traducerea efectuatã de acesta se bucurã de protecþia
dreptului de autor.

Secþia civilã ºi de proprietate intelectualã,

decizia nr. 963, din 2 februarie 2007

La 14 februarie 1992, reclamanta P.C.L. i-a chemat în judecatã pe pârâþii Editura

H. Bucureºti ºi P.D., solicitând instanþei sã-i oblige pe pârâþi la plata sumei de 13.800 lei,
prejudiciu estimat de reclamantã, la data introducerii acþiunii, ca fiind cauzat prin publicarea
fãrã acordul sãu a traducerii romanului „Baraba”, traducere aparþinând tatãlui reclamantei,
actualmente decedat; totodatã, reclamanta a solicitat chemarea în garanþie a Întreprinderii
Poligrafice Bacãu, care a tipãrit lucrarea.
Prin sentinþa civilã nr. 2262, din 11 martie 1992, Judecãtoria Galaþi a declinat
competenþa judecãrii cauzei în favoarea Judecãtoriei sectorului 3 Bucureºti. Aceasta din
urmã ºi-a declinat, la rândul sãu, competenþa în favoarea Tribunalului Bucureºti, prin
sentinþa civilã nr. 3891, din 7 aprilie 1997.
Prin sentinþa nr. 808, din 24 iunie 1999, Tribunalul Bucureºti, secþia a III-a civilã, a
admis acþiunea formulatã de reclamantã, obligându-i pe pârâþi sã plãteascã în solidar suma
de 96.915.042 lei despãgubiri civile cãtre reclamantã, respingând totodatã cererea de
chemare în garanþie a C.N.I.C. S.A. Bucureºti - sucursala Imprimeria B. Bacãu (fosta
Întreprindere Poligraficã Bacãu).
Pentru a pronunþa aceastã hotãrâre, tribunalul a reþinut urmãtoarele:
Reclamanta este moºtenitoarea defunctului L.C., care a tradus în limba românã
romanul „Varava” al autoarei Maria Corelli.
Editura V. (fostã H.), al cãrei patron este P.D., a publicat fãrã consimþãmântul
reclamantei romanul „Baraba”, al cãrui conþinut este în totalitate identic cu cel publicat
 Înapoi la cuprins

anterior sub titlul „Varava”, dupã cum s-a constatat prin expertiza literarã efectuatã în
cauzã. În acest mod i s-a creat reclamantei un prejudiciu în valoare de 96.915.042 lei.
Tribunalul a reþinut încãlcarea dreptului de a consimþi la utilizarea operei de cãtre
alþii ºi a aplicat, în drept, dispoziþiile art. 3 din Decretul nr. 321/1956, sub imperiul cãruia
s-a nãscut dreptul de autor al reclamantei, ºi pe cele ale art. 998 Cod civil.
În ceea ce priveºte cererea de chemare în garanþie, tribunalul a reþinut cã, potrivit
art. 60 Cod procedurã civilã, partea poate sã cheme în garanþie o altã persoanã împotriva
cãreia ar putea sã se îndrepte în cazul în care ar cãdea în pretenþii, însã numai în condiþiile
în care se face dovada existenþei unui raport juridic de obligaþie, ceea ce în cauzã nu s-a
fãcut.
Împotriva sentinþei au declarat apel reclamanta, pârâtul P.D. ºi pârâta S.C. V. S.R.L.
Prin decizia civilã nr. 57/A, din 8 februarie 2001, Curtea de Apel Bucureºti, secþia
a III-a civilã, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantã, a anulat ca netimbrat
apelul declarat de pârâta S.C. V. S.R.L., a admis apelul declarat de pârâtul P.D., a
schimbat în parte sentinþa, a respins ca nefondatã acþiunea, a înlãturat obligaþia pârâþilor
de a achita diferenþa de taxã judiciarã de timbru, de 18.815.800 lei, ºi a menþinut celelalte
dispoziþii ale sentinþei.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reþinut urmãtoarele:
În anul 1991 Editura H., condusã de P.D., a editat ºi vândut romanul „Baraba”.
În anul 1924 acelaºi roman a fost tradus ºi publicat de cãtre L.C., tatãl reclamantei,
sub titlul „Varava”.
Curtea de Apel a arãtat cã se pune problema încãlcãrii unui drept de autor asupra
unei opere derivate, constând din traducerea unui roman, opera derivatã fiind protejatã atât
de Legea proprietãþii literare ºi artistice, din 1923, cât ºi de Decretul nr. 321/1956.
Pe baza probelor administrate, instanþa de apel a reþinut cã nu sunt întrunite
condiþiile rãspunderii civile delictuale a pârâþilor, deoarece nu s-a dovedit cã traducerea
fãcutã în anul 1924 de cãtre tatãl reclamantei avea caracterul unei opere derivate, pentru
a fi ocrotitã, ºi nici cã a existat consimþãmântul autoarei romanului, M.C., pentru efectuarea
traducerii.
Aceasta deoarece în cazul unei traduceri, care este o operã derivatã, aportul
traducãtorului poate avea un caracter original, prin alegerea ºi combinarea cuvintelor ºi
expresiilor celor mai potrivite pentru a reda, în limba în care se efectueazã traducerea,
nuanþa exactã a ideilor ºi sentimentelor exprimate în opera originalã.
De asemenea, autorul operei originale are un drept personal nepatrimonial în a
aprecia dacã alcãtuirea unei opere derivate dupã opera sa originalã este oportunã ºi dacã
cel care doreºte sã realizeze opera derivatã are însuºirile considerate de autor ca fiind
necesare în acest scop.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate sub
douã aspecte:
1. Sub un prim aspect, recurenta susþine cã instanþa de apel a soluþionat în mod
greºit problema timbrajului ºi cã cererea apelantului pârât trebuia anulatã ca netimbratã,
în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
 Înapoi la cuprins

Aceasta deoarece apelantul nu a achitat diferenþa de taxã de timbru pânã la suma

de 18.363.355 lei, aºa cum i s-a pus în vedere de cãtre instanþã, situaþie în care nu trebuia
sã i se permitã sã susþinã apelul pe fond, ci trebuia sã i se aplice sancþiunea prevãzutã de
lege.
2. Pe fond, recurenta susþine cã soluþia de respingere a acþiunii este nelegalã,
deoarece art. 8 lit. a) din Legea nr. 8/1996, care a abrogat Decretul nr. 321/1956 care, la
rândul sãu, a abrogat Legea proprietãþii literare ºi artistice, din anul 1923, protejeazã
traducerile ca opere derivate.
Romanul „Varava” a fost scris în limba englezã de autoarea Maria Corelli ºi tradus
în limba rusã de cãtre prinþesa Kropotkin, în anul 1902.
Aceastã din urmã versiune a fost gãsitã în anul 1906 în Rusia, de cãtre tatãl
reclamantei, care a efectuat traducerea în limba românã din limba rusã ºi a publicat-o la
data de 14 mai 1924.
Aºa dupã cum s-a menþionat chiar în prefaþa cãrþii, autoarea Maria Corelli a decedat
în aprilie 1924, în vârstã de 60 de ani.
În opinia recurentei, nu se mai putea pune problema vreunui acord din partea Mariei
Corelli sau a prinþesei Kropotkin pentru traducerea ºi publicarea operei în limba românã.
Având în vedere identitatea textului publicat de pârâþi cu cel al traducerii efectuate
de autorul reclamantei, instanþa trebuia sã constate îndeplinite condiþiile rãspunderii civile
delictuale.
Astfel, pârâþii au dat dovadã de rea-credinþã prin aceea cã au eliminat prima paginã,
care conþinea însemnãri esenþiale despre operã, precum ºi prefaþa semnatã de L.C.,
susþinând fãrã temei cã ar fi utilizat la tipar un exemplar al romanului gãsit în Biblioteca
Academiei, editat în anul 1883, în oraºul Leipzig.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, schimbarea deciziei Curþii de Apel,
admiterea acþiunii ºi obligarea pârâþilor în solidar la plata sumei de 613.544.541 lei,
prejudiciu reactualizat, precum ºi la plata cheltuielilor de judecatã.
Intimatul P.D. a depus la dosar concluzii scrise, în cuprinsul cãrora a susþinut cã nu
a încãlcat niciun drept al reclamantei, tatãl acesteia neavând acordul autoarei romanului
pentru efectuarea traducerii, iar direcþionarea lucrãrii publicate de cãtre pârâþi fãcându-se
dupã originalul „Barabbas”, de M. Corelli, apãrut la Leipzig, în editura Bernhard Tauchnitz,
în anul 1893; în acest sens, a depus la dosar o copie certificatã, pentru conformitate a
paginii de gardã a lucrãrii.
La data de 30 aprilie 2006 a decedat recurenta, procesul fiind continuat de
moºtenitorul acesteia, care ºi-a dovedit calitatea cu certificatul de moºtenitor nr. 138,
eliberat la data de 2 noiembrie 2006, de Biroul notarial „N.” din Galaþi.
Intimatul P.D. a contestat introducerea în cauzã a acestuia, cu motivarea cã nu are
niciun drept asupra operei pretins contrafãcute, deoarece, fiind moºtenitor testamentar, i
se aplicã dispoziþiile art. 6 lit. c) din Decretul nr. 321/1956, care prevãd un termen de 15
ani dupã moartea autorului, pentru exerciþiul drepturilor patrimoniale asupra operei de cãtre
alþi moºtenitori decât ascendenþii, descendenþii ºi soþul autorului.
 Înapoi la cuprins

Un asemenea punct de vedere nu poate fi primit, deoarece B.C.D. nu pretinde un

drept asupra operei în calitate de moºtenitor testamentar al autorului operei, pentru ca
instanþa sã procedeze la o asemenea verificare a duratei de protecþie a operei.
Cea care a pretins un asemenea drept a fost reclamanta P.C.L., în calitate de fiicã
a defunctului, iar sub acest aspect nu au fost formulate critici sau apãrãri care sã poatã fi
examinate în recurs.
Ceea ce tinde sã valorifice B.C.E. este dreptul patrimonial de a obþine o reparaþie
pentru prejudiciul cauzat de pârâþi, nãscut în patrimoniul reclamantei ºi transmis prin
succesiune legatarului universal.
Din punct de vedere procedural, introducerea acestuia în cauzã s-a dispus în
temeiul art. 243 pct. 1 Cod procedurã civilã.
Analizând decizia recuratã prin prisma ºi în limita criticilor formulate, Înalta Curte
constatã urmãtoarele:
1. Este adevãrat cã la data de 1 februarie 2001, când au avut loc dezbaterile asupra
apelurilor, reclamanta a solicitat anularea ca netimbrat ºi a apelului declarat de pârâtul P.D.
ºi cã neîndeplinirea obligaþiei de platã a taxei judiciare de timbru în cuantumul fixat de
instanþã atrage, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, sancþiunea anulãrii cererii.
În speþã, însã, Curtea de Apel nu a aplicat aceastã sancþiune, deoarece a revenit
motivat asupra cuantumului taxei judiciare de timbru stabilite iniþial, în sensul cã pentru
suma contestatã de cãtre pârât, aceea de 96.915.092 lei, taxa datoratã este de 3.200.000
lei, achitatã de acesta, ºi nu de 18.815.800 lei, cum greºit i s-a pus în vedere.
În atare situaþie, instanþa de apel a procedat în mod legal la judecarea pe fond a
pricinii ºi nu a anulat ca netimbrat apelul pârâtului.
2. Pe fond, hotãrârea instanþei de apel este nelegalã, pentru urmãtoarele
considerente:
Reclamanta s-a adresat instanþei pentru încãlcarea dreptului patrimonial de utilizare
a unei opere derivate, solicitând repararea prejudiciului produs prin aceastã încãlcare.
Instanþa de apel a reþinut inexistenþa unei opere legal protejate.
2.1. Sub un prim aspect, instanþa a imputat reclamantei lipsa dovezii cã autorul sãu
ar fi obþinut în prealabil acordul autoarei romanului, pentru a realiza opera derivatã, care
este traducerea, ºi cã, în lipsa unui asemenea acord, traducerea nu beneficiazã de
protecþie.
Romanul intitulat „Varava - Istorisire de pe timpul lui Cristos”, în traducerea
economului Ludovic Cosma, a fost publicat în România în anul 1924, sub imperiul Legii
asupra proprietãþii literare ºi artistice, nr. 126, din 1923.
Acest act normativ prevedea, în art. 2, dreptul autorului unei opere de a se bucura
pe tot timpul vieþii de dreptul exclusiv de a autoriza, printre altele, traducerile operei.
Acelaºi act normativ reglementa, în capitolul VI, protecþia drepturilor traducãtorului
unei opere.
Efectuarea unei traduceri neautorizate de cãtre autorul operei originale reprezenta,
potrivit reglementãrii menþionate, o încãlcare a dreptului de autor, dar faptul cã a existat
sau nu o asemenea încãlcare în ceea ce priveºte romanul „Varava” nu face obiectul
prezentului litigiu.
 Înapoi la cuprins

În primul rând, fiind vorba despre încãlcarea unui drept patrimonial de autor, singurii
care puteau cere sã se constate o asemenea încãlcare ar fi fost autorul operei originale
sau eventualii moºtenitori, cu condiþia ca opera sã nu fi cãzut în domeniul public, aºa cum
susþine reclamanta cã s-a întâmplat la decesul autoarei Maria Corelli, în raport cu
dispoziþiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 126/1923.
În al doilea rând, verificarea unei asemenea pretinse încãlcãri nu se putea face cu
ignorarea elementelor de extraneitate ºi a dispoziþiilor de drept internaþional privat
incidente, în raport cu împrejurarea cã opera originalã aparþine Mariei Corelli, a fost scrisã
în limba englezã ºi publicatã în 1893, la Leipzig, iar apoi tradusã în limba rusã de cãtre
prinþesa Kroprotkin ºi publicatã în Rusia, în anul 1902, traducerea în limba românã fiind
efectuatã de Ludovic Cosma.
În cauzã nu s-a fãcut dovada cã titularul dreptului de autor al operei originale sau
titularul dreptului de autor al traducerii în limba rusã ar fi reclamat încãlcarea de cãtre
Ludovic Cosma a dreptului de utilizare a operei ºi ar fi obþinut constatarea unei atare
încãlcãri, cu consecinþa lipsirii de protecþie a operei derivate, constând în traducerea
romanului în limba românã.
2.2. Sub un alt aspect, Curtea de Apel a reþinut lipsa dovezii cã traducerea efectuatã
de Ludovic Cosma este originalã.
Din considerentele deciziei nu rezultã foarte clar din ce punct de vedere traducerea
romanului nu ar întruni condiþiile unei opere protejabile prin drept de autor ºi care erau
dovezile care, în opinia instanþei, ar fi demonstrat caracterul protejabil al operei.
Aºa cum pentru opera iniþialã una dintre condiþiile protecþiei o reprezintã
originalitatea, ºi pentru opera derivatã se cere îndeplinirea acestei condiþii.
În speþã, s-a fãcut dovada cã romanul „Varava” a fost publicat în traducerea lui L.C.
ºi nu s-a contestat cã transpunerea operei în limba românã este rodul efortului sãu creator.
Chiar dacã în cazul traducerii se porneºte de la o operã preexistentã, aportul creator
al traducãtorului nu poate fi negat ºi constã, aºa cum corect a arãtat instanþa de apel, în
modul de selecþie a termenilor ºi expresiilor, precum ºi de îmbinare a acestora, pentru a
transmite cât mai fidel cu putinþã mesajul operei iniþiale.
Calitatea ori valoarea traducerii – ca ºi nivelul calitativ al oricãrei opere – nu
reprezintã, însã, un criteriu ori o condiþie pentru acordarea protecþiei legale prin drept de
autor.
Prin urmare, câtã vreme nu s-a fãcut dovada contrarã, în sensul cã opera derivatã
nu ar fi rodul creaþiei lui Ludovic Cosma, traducerea romanului efectuatã de acesta se
bucurã de protecþia dreptului de autor.
2.3. Apãrarea intimatului în sensul cã traducerea publicatã de el în anul 1992 ar fi
avut ca punct de plecare romanul intitulat „Barabbas”, publicat în 1893, la Leipzig, nu
poate fi primitã.
Din fotocopia paginii de gardã a acestei lucrãri, depusã la dosar de cãtre intimat,
rezultã cã este vorba despre o scriere în limba englezã, „Barabbas – A Dream of the World
Tragedy”, or ceea ce a publicat intimatul este o lucrare în limba românã.
Nu numai cã intimatul nu a dovedit cã varianta publicatã de el reprezintã o traducere
din limba englezã a unui alt traducãtor decât L.C., dar din expertiza de specialitate
 Înapoi la cuprins

efectuatã în cauzã s-a reþinut identitatea perfectã a lucrãrii publicate de pârâþi sub titlul
„Baraba” cu lucrarea tradusã de autorul reclamantei ºi publicatã în anul 1924, sub titlul
„Varava”.
2.4. În raport cu aceastã situaþie de fapt, instanþa de apel trebuia sã constate cã a
avut loc o încãlcare a dreptului de utilizare a operei derivate, care a produs reclamantei un
prejudiciu.
Încãlcarea acestui drept s-a produs în anul 1991, sub imperiul Decretului nr.
321/1956, Legea nr. 8/1996 – invocatã în recurs – intrând în vigoare ulterior.
Decretul nr. 321/1956 proteja, la rândul sãu, prin drept de autor traducerile operelor
literare, în art. 10 alin. (1) lit. a), iar în art. 3, referindu-se la cuprinsul dreptului de autor,
enumera dreptul de a consimþi la folosirea operei de cãtre alþii, precum ºi dreptul de a trage
foloase patrimoniale din reproducerea ºi difuzarea operei.
Or, pârâþii au procedat la publicarea operei derivate având ca autor pe L.C., fãrã
acordul succesoarei în drepturi a acestuia, reclamanta P.C.L., fãrã a achita acesteia
drepturile bãneºti cuvenite ºi zãdãrnicind astfel încercarea reclamantei de a încheia
contractul de editare nr. 003, din 3 mai 1991, cu editura „O. 2001”, prin apariþia pe piaþã
a ediþiei neautorizate.
2.5. În ceea ce priveºte întinderea prejudiciului, s-au efectuat în cauzã mai multe
expertize, urmate de obiecþiuni ale pãrþilor ºi de explicaþii ale experþilor.
Prima instanþã a omologat expertiza efectuatã de expertul P.V., care a determinat
prejudiciul adus reclamantei ca fiind egal cu profitul realizat de pârâþi de pe urma
reproducerii operei literare.
În cauzã s-a mai efectuat o expertizã de cãtre D.I. ºi ª.N., refãcutã ulterior, la
solicitarea reclamantei.
Pentru calcularea prejudiciului experþii au reþinut ca fiind necontestate urmãtoarele
date:
Pârâþii au editat, în anul 1991, 56.800 exemplare ale cãrþii, preþul acestora
însumând 6.532.000 lei.
La acest preþ de vânzare au aplicat iniþial un procent de 12% din preþul volumelor
publicate, iar apoi un procent de 25% din acest preþ, ca fiind cota maximã de care putea
beneficia reclamanta, în conformitate cu legislaþia în vigoare la acea datã; au dedus, de
asemenea, impozitele pe venit ºi au reactualizat suma în raport cu indicele inflaþiei pe
perioada 1992-1997.
Atât reclamanta, cât ºi pârâtul P.D. au formulat în apel critici referitoare la cuantumul
acordat de instanþã, reclamanta imputând instanþei cã pronunþând hotãrârea în anul 1999,
nu a avut în vedere reactualizarea sumei pe perioada 1997-1999, iar pârâtul susþinând cã
nu au fost respectate dispoziþiile procedurale la efectuarea noii expertize, iar instanþa nu
a motivat de ce omologheazã o anumitã expertizã ºi nu alta.
Într-adevãr, omologarea expertizei efectuate de expert este lipsitã de temei.
Ceea ce a solicitat reclamanta prin cererea de chemare în judecatã a fost o sumã
de bani corespunzãtoare unui procent de 12% din preþul volumelor publicate fãrã
autorizare, iar aceastã cerere nu a fost modificatã pânã la prima zi de înfãþiºare.
 Înapoi la cuprins

Acest procent a fost avut în vedere de cei doi experþi atunci când, prin raportul
întocmit la data de 22 octombrie 1998, au calculat un prejudiciu reactualizat cu coeficientul
inflaþiei, de 22.561.661 lei, la nivelul datei de 31 decembrie 1997.
Prin concluziile scrise depuse la dosar de pârâtul P.D. la data de 24 iunie 1999,
anterior pronunþãrii sentinþei civile nr. 808, din 24 iunie 1998, a Tribunalului Bucureºti,
secþia a III-a civilã, acesta a solicitat în principal respingerea acþiunii, iar în subsidiar,
stabilirea unui prejudiciu de 485.981 lei, reactualizat la suma de 22.561.661 lei.
Este întemeiatã ºi critica reclamantei, potrivit cãreia suma calculatã la o datã
anterioarã pronunþãrii hotãrârii, neactualizatã cu indicele inflaþiei, nu asigurã o reparare
integralã a prejudiciului suferit.
Deºi la dosar nu existã o expertizã care sã reactualizeze la zi suma de 22.561.661
lei, cuvenitã reclamantului B.C.E. pentru considerentele anterior arãtate, Înalta Curte a
adoptat o soluþie care sã þinã seama de criticile gãsite întemeiate ale ambelor pãrþi
litigante, de faptul cã procesul dureazã pe rolul instanþelor din anul 1992, iar o casare cu
trimitere ar prelungi ºi mai mult aceastã duratã, precum ºi de dispoziþiile art. 3712 alin. (3)
Cod procedurã civilã, introduse prin Legea nr. 219/2005, aºa cum au fost modificate prin
Legea nr. 459/2006.
Textul invocat permite organului de executare sã procedeze, la cererea creditorului,
la actualizarea obligaþiei stabilite în bani, prin titlul executoriu, prevãzând ºi criteriile
aplicabile.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte a admis recursul declarat de
reclamanta P.C.L. ºi continuat de B.E.C.E., ºi a modificat în parte decizia atacatã, a
schimbat în parte sentinþa tribunalului ºi i-a obligat pe pârâþi în solidar la plata sumei de
22.561.661 lei (ROL), sumã calculatã la data de 31 decembrie 1997, care va fi
reactualizatã la data plãþii.
Înalta Curte a menþinut celelalte dispoziþii ale sentinþei ºi deciziei.
 Înapoi la cuprins

Organism de gestiune colectivã a drepturilor de autor.

Calitate procesualã activã

Legea nr. 8/1996, art. 13 lit. g)-i), lit. k)-l),

art. 43 alin. (2), art. 123 alin. (1), art. 1231, art. 1232,
art. 125 alin. (2), art. 129 alin. (1), alin. (3)-(4)
H.G. nr. 769/1999
Legea nr. 285/2004

Reclamanta COPYRO este organismul de gestiune colectivã care a fost abilitat, în

temeiul Legii nr. 8/1996, sã gestioneze drepturile de autor în domeniul operelor scrise.
În aceastã calitate, reclamanta are dreptul de a se adresa instanþei pentru a solicita
obligarea pârâtei, despre care susþine cã a utilizat în anul 2004 opere aflate în repertoriul
gestionat de ea, pentru plata drepturilor bãneºti cuvenite autorilor respectivelor opere,
indiferent cã acþioneazã în virtutea unei gestiuni obligatorii sau facultative.

Secþia civilã ºi de proprietate intelectualã,

decizia civilã nr. 4694, din 8 iunie 2007

Prin acþiunea înregistratã la 2 iunie 2005, reclamata C. a chemat în judecatã pe

pârâta Societatea Românã de Televiziune, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de
2.985.686.932 lei, reprezentând remuneraþia privind difuzarea pe posturile de televiziune
a operelor autorilor reprezentaþi, conform play-list-urilor comunicate pe anul 2004.
Prin sentinþa civilã nr. 1272, din 8 noiembrie 2005, Tribunalul Bucureºti, secþia a IV-a
civilã, a admis excepþia lipsei calitãþii procesuale active a reclamantei ºi a respins acþiunea
ca fiind formulatã de o persoanã fãrã calitate procesualã activã.
Pentru a pronunþa aceastã hotãrâre, tribunalul a reþinut urmãtoarele:
Potrivit art. 123 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, titularii drepturilor de autor ºi ai
drepturilor conexe îºi pot exercita drepturile recunoscute de acest act normativ, personal
sau prin organismele de gestiune colectivã.
Potrivit Legii nr. 8/1996, gestiunea colectivã este, aºadar, facultativã, iar reclamanta
nu a fãcut dovada unui mandat convenþional în condiþiile art. 129 alin. (4), art. 125 alin. (2)
ºi art. 129 alin. (1) din lege.
În ceea ce priveºte un eventual mandat legal, în absenþa unor dispoziþii imperative,
prin care reclamanta sã fie împuternicitã de cãtre artiºtii interpreþi ºi executanþi, titulari de
drepturi conexe, ipoteza reprezentãrii legale este nedoveditã.
 Înapoi la cuprins

Prin decizia civilã nr. 145, din 29 iunie 2006, Curtea de Apel Bucureºti, secþia a IX-a
civilã ºi pentru cauze privind proprietatea intelectualã, a admis apelul declarat de
reclamantã, a desfiinþat sentinþa ºi a trimis cauza spre rejudecare la acelaºi tribunal.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reþinut urmãtoarele:
În primul rând, legea aplicabilã este Legea nr. 8/1996, anterioarã modificãrii,
deoarece vizeazã plata remuneraþiei pe anul 2007.
Premisa de la care a pornit tribunalul în analiza excepþiei este greºitã, câtã vreme
a considerat cã, în speþã, este vorba despre o gestiune colectivã facultativã, drept pentru
care reclamanta era þinutã sã facã dovada mandatului convenþional de reprezentare,
conform art. 129 alin. (3) din Legea nr. 8/1996.
Aceastã premisã este greºitã, deoarece nu a avut în vedere natura drepturilor de
autor ºi conexe gestionate, pe care reclamanta le-a menþionat în mod expres ca fiind cele
prevãzute de art. 13 lit. g), h), j), k) ºi l), ºi care corespund unui mod de exploatare a
operelor care face imposibilã autorizarea individualã, fiind în mod deosebit susceptibile de
a fi gestionate colectiv.
Cum aceste categorii de drepturi nu pot fi gestionate în mod individual, teza
necesitãþii unor mandate individuale, în baza cãrora reclamanta ar fi putut promova
acþiunea, este greºitã.
Cerinþele legate de existenþa unui repertoriu de opere aparþinând membrilor prin
voinþa cãrora s-a constituit organismul de gestiune colectivã COPYRO au fost verificate
cu ocazia emiterii deciziei O.R.D.A. nr. 8, din 1 iunie 1997, act administrativ necontestat,
recunoscut inclusiv de cãtre pârâtã, care a purtat negocieri cu reclamanta, pentru stabilirea
drepturilor ºi obligaþiilor reciproce ºi pentru încheierea unui contract de autorizare privind
utilizarea repertoriului gestionat de reclamantã.
Împrejurarea cã s-a adoptat sau nu o hotãrâre de guvern care sã stabileascã, în
concret, dacã drepturile patrimoniale în discuþie sunt sau nu susceptibile de gestionare
individualã depãºeºte cadrul judecãþii asupra excepþiei lipsei calitãþii procesuale active.
Aspectele legate de întinderea obligaþiilor de platã ºi de natura rãspunderii pârâtei
þin, de asemenea, de fondul cauzei.
Împotriva deciziei pârâta a declarat recurs, invocând, în drept, dispoziþiile art. 304
pct. 7 ºi pct. 9 Cod procedurã civilã.
Recurenta susþine, în esenþã, cã instanþa de apel a ajuns greºit la concluzia cã
gestiunea operelor scrise este imposibil de realizat individual, câtã vreme legea nu
prevedea nici în forma iniþialã acest lucru, iar Guvernul nu a emis o hotãrâre prin care sã
stabileascã aceasta, aºa cum a fãcut-o în cazul operelor muzicale ºi în cel al fonogramelor
ºi operelor audiovizuale.
În atare situaþie, gestiunea operelor scrise este evident una facultativã ºi, pentru a
dovedi calitatea procesualã activã, reclamanta era þinutã sã facã dovada contractelor de
mandat încheiate cu autorii operelor scrise, pentru utilizarea cãrora solicitã plata
remuneraþiei.
De asemenea, instanþa de apel trebuia sã aibã în vedere ºi dispoziþiile Legii nr.
285/2004, de modificare ºi completare a Legii nr. 8/1996, care este aplicabilã litigiului cel
puþin pentru perioada iulie-decembrie 2004.
 Înapoi la cuprins

Problema întinderii obligaþiei de platã – atât ca numãr de membri, cât ºi în ce

priveºte operele scrise pe care fiecare autor a dorit sã le înscrie în repertoriul COPYRO
– nu este o chestiune care þine de fondul cauzei, ci de însãºi natura gestiunii ºi a îndeplinirii
condiþiilor impuse de art. 123 din lege.
Instanþa de apel confundã capacitatea procesualã a COPYRO cu calitatea
procesualã activã atunci când se referã la modul cum se dovedeºte aceasta din urmã, prin
referire la decizia ORDA nr. 8/1997; aceastã decizie nu valoreazã ca mandat de
reprezentare a titularilor de drepturi, iar în lipsa acestor mandate individuale, acþiunea
trebuia respinsã.
Articolul 43 alin. (2) din lege, la care face referire Curtea de Apel, vizeazã
exercitarea individualã a drepturilor de cãtre titulari, prin contractele de cesiune, ºi nu
gestiunea colectivã.
Din punct de vedere istoric, Legea nr. 285/2004 a înlocuit obligaþia din varianta
iniþialã a Legii nr. 8/1996, aceea ca Guvernul sã stabileascã prin hotãrâre care sunt operele
imposibil de gestionat în mod individual, cu precizarea expresã din art. 1231 ºi art. 1232 a
cazurilor de gestiune colectivã obligatorie ºi, respectiv, facultativã, pãstrând gestiunea
operelor scrise ca fiind facultativã.
În ce priveºte plata fãcutã de pârâtã reclamantei, aceasta nu a avut ca temei H.G.
nr. 769/1999, aplicabilã operelor muzicale, ceea ce face ca motivarea sã fie strãinã de
natura pricinii, ci dreptul de opþiune al titularilor de opere scrise, exprimate prin contracte
de cesiune încheiate cu aceºtia, prin care au optat a fi plãtiþi fie direct, fie prin intermediul
organismului de gestiune colectivã, dacã a fost mandatat în acest sens.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei ºi respingerea
apelului.
Recursul a fost respins pentru urmãtoarele considerente:
1. Motivul de recurs de ordine publicã, prevãzut de art. 304 pct. 1 Cod procedurã
civilã, este nefondat.
Chiar dacã în preambulul deciziei atacate sunt menþionate numele a trei judecãtori,
cei care semneazã decizia sunt doar primii doi, ºi anume, aceiaºi care figureazã ºi în
încheierea de dezbateri din data de 23 iunie 2006.
De asemenea, minuta întocmitã imediat dupã deliberare poartã doar douã
semnãturi, ceea ce denotã cã atât în data de 23 iunie 2006, când au avut loc dezbaterile
pe fond, cât ºi cu ocazia deliberãrii – în vederea cãreia s-a amânat pronunþarea –
completul instanþei de apel a fost alcãtuit din doi judecãtori, cu respectarea dispoziþiilor art.
54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, menþionarea în practicarea deciziei a unui al treilea
judecãtor fiind, în mod evident, o eroare de tehnoredactare.
2. Excepþia lipsei calitãþii procesuale active a reclamantei a fost corect soluþionatã
de cãtre Curtea de Apel.
Astfel, este necontestat cã reclamanta COPYRO este organismul de gestiune
colectivã care a fost abilitat, în temeiul Legii nr. 8/1996, sã gestioneze drepturile de autor
în domeniul operelor scrise, aºa cum s-a reþinut pe baza deciziei nr. 8/1997, a Oficiului
Român pentru Drepturile de Autor – ORDA.
 Înapoi la cuprins

În aceastã calitate, reclamanta are dreptul de a se adresa instanþei pentru a solicita

obligarea pârâtei, despre care susþine cã a utilizat în anul 2004 opere aflate în repertoriul
gestionat de ea, pentru plata drepturilor bãneºti cuvenite autorilor respectivelor opere.
Din aceastã perspectivã nu are relevanþã dacã gestiunea pe care o exercitã
reclamanta a avut în anul 2004 un caracter obligatoriu sau facultativ.
Este întemeiatã critica potrivit cãreia, pentru perioada din anul 2004 ulterioarã intrãrii
în vigoare a Legii nr. 285/2004, de modificare a Legii nr. 8/1996, dispoziþiile legii noi sunt
aplicabile.
De asemenea, este real cã legea, aºa cum a fost modificatã, nu prevede, printre
drepturile a cãror gestiune colectivã este obligatorie, menþionate în art. 1231, ºi dreptul de
comunicare publicã a operelor scrise.
Cu toate acestea, indiferent cã acþioneazã în virtutea unei gestiuni obligatorii sau
facultative, reclamanta are dreptul sã solicite plata drepturilor cuvenite acelor autori care
au consimþit la includerea operelor lor în repertoriul gestionat de COPYRO.
Care sunt aceºti autori, care sunt aceste opere, care dintre ele au fost utilizate de
cãtre pârâtã în anul 2004 ºi care a fost întinderea utilizãrii sunt chestiuni care þin de
temeinicia pretenþiilor reclamantei ºi nu de legitimarea sa procesualã activã.
Astfel, în mãsura în care acestea aspecte vor fi contestate, se vor administra probe
pentru lãmurirea lor.
Cum hotãrârea atacatã este legalã, iar considerentele acesteia au legãturã cu
natura cauzei, nu sunt incidente dispoziþiile art. 304 pct. 9 ºi pct. 7 Cod procedurã civilã
În baza art. 312 alin. (1) Cod procedurã civilã, Înalta Curte a menþinut decizia ºi a
respins recursul ca nefondat.
 Înapoi la cuprins

Particularitãþi în legãturã cu aplicarea dispoziþiilor ce

reglementeazã mãsura confiscãrii speciale. Legea nr. 8/1996,
modificatã, privind dreptul de autor ºi drepturile conexe.
Mãsuri de siguranþã – Confiscarea specialã a mãrfurilor pirat

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generalã. Dispoziþii privind

confiscarea, prevãzute în legi speciale
Indice alfabetic: Drept penal
- confiscarea mãrfurilor pirat

Legea nr. 8/1996, art. 139 alin. (14) lit. c)

În cazul condamnãrii pronunþate pentru sãvârºirea infracþiunii de comercializare de

mãrfuri pirat, prevãzute de art. 1396 alin. 2 ºi 3, din Legea nr. 8/1996, modificatã, scoaterea
din circuitul comercial, prin confiscare ºi distrugere, a copiilor efectuate ilegal dupã operele
sau produsele purtãtoare de drepturi conexe originale se dispune în baza art. 139 alin. 14
lit. c din Legea nr. 8/1996, ºi nu în baza art. 118 Cod penal. Aceasta deoarece art. 139 alin.
14 din Legea nr. 8/1996 constituie norma specialã în materia confiscãrii, cu aplicare
exclusivã asupra produselor pirat, în timp ce art. 118 Cod penal reprezintã norma generalã.

Tribunalul Timiº, secþia penalã,

Sentinþa nr. 280/PI/7.04.2008

Prin sentinþa penalã menþionatã, definitivã prin neapelare, inculpata G.A.V a fost
condamnatã la o pedeapsã rezultantã de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 81 Cod penal,
pentru sãvârºirea în concurs real a infracþiunilor prevãzute de art. 1396 alin. 2 ºi 3, din
Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 74-76 Cod penal, ºi de art. 140 alin. 1 lit. a din aceeaºi
lege, cu aplicarea art. 74-76 Cod penal.
În baza art.139 pct. 14 din Legea nr. 8/1996, a dispus confiscarea a 106 DVD-uri
ºi 155 CD-uri, produse pirat ridicate de la inculpatã.
Pentru a pronunþa aceastã hotãrâre, instanþa a reþinut cã la data de 11.03.2006
inculpata a fost depistatã de organele de poliþie în piaþa Flavia, din Timiºoara,
comercializând videograme, 163 CD-uri ºi 106 DVD-uri, care au fost trimise la Oficiul
Român pentru Drepturile de Autor, în vederea efectuãrii constatãrii tehnico-ºtiinþifice,
pentru a se stabili dacã sunt produse originale sau produse pirat. Din raportul de
constatare tehnico-ºtiinþificã a rezultat cã cele 163 de CD-uri ºi 106 DVD-uri sunt
videograme înregistrate cu opere audio-vizuale ce prezintã caracteristicile urmãtoare: sunt
 Înapoi la cuprins

de tip înregistrabile, procurate din comerþ, sub formã de compact discuri neînregistrate,
tampografiate ulterior, nu sunt inscripþionate cu codul producãtorului ºi cu celelalte coduri
ºi serii obligatorii produselor originale, deci sistemul de codare este incomplet, au coperte
ce sunt copii realizate prin fotografierea copertelor produselor originale, nu au marcaje
holografice conform prevederilor legale ºi, în concluzie, sunt produse pirat.
S-au constituit pãrþi civile ROACT Bucureºti, cu suma de 684 USD, respectiv,
1703,16 lei, reprezentând contravaloarea operelor ilegal deþinute ºi distribuite cãtre public,
Burchel & Asociaþii, în numele „Vivendi Games”, „Blizzard Entertainment” ºi „Electronic Arts
Inc”, cu suma de 419,7 EUR, respectiv, 1368,2 lei.
Hotãrârea instanþei este relevantã sub aspectul mãsurii confiscãrii produselor pirat,
care în mod corect au fost ridicate de la inculpatã, în temeiul art. 139 alin. 14 din Legea nr.
8/1996.
Notã:
În practica unor instanþe, în cazul infracþiunilor constând în punerea în circulaþie de
mãrfuri pirat ori deþinere de mãrfuri pirat în scopul comunicãrii publice, în privinþa instituþiei
confiscãrii, s-a constatat cã aceste bunuri au fost confiscate în diferite temeiuri: art. 118
alin. 1 lit. a), b) sau f), din Codul penal.
Conform art. 118 alin. 1 lit. a), sunt supuse confiscãrii speciale bunurile produse prin
sãvârºirea faptei prevãzute de legea penalã.
Aceste dispoziþii pot fi invocate pentru a dispune confiscarea numai dacã cercetãrile
se desfãºoarã ºi pentru fapta prin care s-au produs bunurile pirat, respectiv, realizarea de
produse pirat prevãzutã de art. 1396 alin. 1 lit. a), din Legea nr. 8/1996, ceea ce nu se
impune în cazul infracþiunilor al cãror obiect se referã la punerea în circulaþie de produse
pirat.
Prin urmare, apreciem cã nu poate fi dispusã confiscarea unui bun în baza art. 118
lit. a) într-o cauzã penalã, reþinând drept temei o faptã care nu formeazã obiectul cercetãrii,
urmãririi sau judecãþii în cauza respectivã.
De asemenea, este greºitã confiscarea bunurilor pirat puse în circulaþie ori deþinute
în scopul comunicãrii publice, în temeiul art. 118 alin. 1 lit. b), întrucât mãrfurile sau
produsele pirat reprezintã obiectul material al infracþiunilor în cauzã ºi nu bunuri folosite la
sãvârºirea infracþiunii, în acest din urmã caz fiind avute în vedere bunurile folosite pentru
executarea elementului material al infracþiunii.
Considerãm cã nici aplicarea art. 118 alin. 1 lit. f), din Codul penal, nu este corectã
întrucât chiar dacã sunt supuse într-adevãr confiscãrii bunurile a cãror deþinere este
interzisã de lege, confiscarea specialã prevãzutã în cuprinsul unei legi se va efectua în
temeiul acelui act normativ ºi nu în baza art. 118 din Codul penal. Confiscarea bunurilor
pirat, în cazul infracþiunilor din Legea nr. 8/1996, se dispune în baza art. 139 alin. 14 din
aceastã lege, care constituie o normã specialã în materia confiscãrii, cu aplicare exclusivã
asupra produselor pirat, ºi nu în baza art. 118 din Codul penal, ce reprezintã o normã
generalã.
Uneori, instanþele au dispus greºit aplicarea art. 139 alin. 16, raportat la alin. 14 lit.
b) sau c), din Legea nr. 8/1996, text potrivit cãruia mãsura scoaterii din circuitul comercial,
 Înapoi la cuprins

prin confiscare ºi distrugere, a copiilor efectuate ilegal poate fi dispusã ºi de procuror, cu

ocazia rezolvãrii cauzei în faza de urmãrire penalã.
Prin urmare, art. 139 alin. 14 din Legea nr. 8/1996 este norma de trimitere cãtre alin.
16. Acest ultim alineat are aplicabilitate numai la urmãrirea penalã, unde procurorul poate
dispune, cu ocazia rezolvãrii cauzei, luarea acestor mãsuri.
Aºadar, temeiul de drept în baza cãruia se dispune de cãtre instanþã confiscarea
mãrfurilor pirat îl constituie art. 139 alin. 14 lit. c), din Legea nr. 8/1996.
 Înapoi la cuprins

Remuneraþie compensatorie pentru copia privatã. Obligaþia

de platã a importatorului de suporturi/aparate

Legea nr. 8/1996, art. 8,

art. 34 alin. (1), art. 107 alin. (1)

Potrivit art. 107 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, autorii operelor susceptibile de a fi
reproduse prin înregistrãri sonore sau audiovizuale pe orice tip de suport, precum ºi cei ai
operelor susceptibile de a fi reproduse pe hârtie, direct ori indirect, în condiþiile prevãzute
la art. 34 alin. (1), au dreptul, împreunã cu editorii, producãtorii ºi cu artiºtii interpreþi sau
executanþi, dupã caz, la o remuneraþie compensatorie pentru copia privatã, conform art.
34 alin. (2).
Alineatul (2) al aceluiaºi articol prevede cã remuneraþia compensatorie pentru copia
privatã se plãteºte de fabricanþii ºi/sau importatorii de suporturi/aparate prevãzute la art.
34 alin. (2).
Importatorul produselor ce reprezintã suporturile pe care se pot realiza înregistrãri
sonore sau audiovizuale, precum ºi aparatele ce permit realizarea de copii este obligat sã
plãteascã remuneraþia chiar dacã nu beneficiazã în mod direct de folosirea acestora.

Secþia civilã ºi de proprietate intelectualã,

decizia nr. 1861, din 27 februarie 2007

Prin sentinþa civilã nr. 406, din 15 martie 2006, Tribunalul Bucureºti, secþia a III-a
civilã, a admis acþiunea formulatã de reclamanta Uniunea Compozitorilor ºi Muzicologilor
din România - Asociaþia pentru Drepturi de Autor în contradictoriu cu pârâta SC P.E.I. SRL
Bucureºti ºi a obligat-o pe pârâtã sã-i plãteascã reclamantei suma de 304025,51 lei (RON),
reprezentând remuneraþia compensatorie pentru copia privatã, plus 42761 lei (RON),
reprezentând dobânda legalã aferentã perioadei 1 ianuarie 2004 - 20 iunie 2005.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reþinut cã pârâta, care este o societate ce are ca
obiect de activitate importul ºi comercializarea de echipamente electronice, a importat în
perioada 1 ianuarie 2004-20 iunie 2005 aparate ce permit reproducerea înregistrãrilor
sonore ºi nu a plãtit reclamantei procentul de 5%, prevãzut de art. 34 alin. (2) din Legea
nr. 8/1996, din valoarea acestor importuri, procent reprezentând remuneraþia
compensatorie pentru copia privatã. S-a mai reþinut cã reclamanta a funcþionat ca unic
organism de colectare a remuneraþiei private pentru copia privatã în domeniul
înregistrãrilor sonore, pânã la data de 20 iunie 2005 ºi a obligat-o pe pârâtã, cãreia îi sunt
aplicabile dispoziþiile art. 107 alin. (1)-(2) ºi alin. (5) din Legea nr. 8/1996, sã-i plãteascã
reclamantei suma stabilitã prin expertiza contabilã administratã în cauzã.
 Înapoi la cuprins

Împotriva acestei sentinþe pârâta a declarat apel.

Curtea de Apel Bucureºti, secþia a IX-a civilã ºi pentru cauze privind proprietatea
intelectualã, prin decizia nr. 174/A, din 22 septembrie 2006, a respins ca nefondat apelul
pârâtei.
Instanþa de control judiciar a motivat cã obiectul cererii de chemare în judecatã este
plata unei sume de bani, iar pentru determinarea cuantumului exact al sumei, reclamanta
a indicat drept criteriu concluziile raportului de expertizã, nefiind necesarã o precizare
ulterioarã expresã din partea acesteia. Instanþa de apel a mai reþinut cã actele care au stat
la baza efectuãrii expertizei i-au fost puse la dispoziþie expertului chiar de pârâtã, cã
aparatele/suporturile importate, în raport cu a cãror valoare expertul a aplicat procentul de
5%, se încadreazã în categoria celor care permit reproducerea operelor înregistrate sonor
ºi cã, deºi pârâta a indicat în cererea de apel cã ar exista în raportul de expertizã ºi
aparate care nu ar permite reproducerea operelor înregistrate sonor, nu a precizat sau
argumentat care ar fi acele aparate ºi de ce nu s-ar încadra în ipoteza normei legale.
Împotriva deciziei Curþii de Apel pârâta SC P.E.I. SRL a declarat recurs, susþinând
cã:
1. Instanþa de apel a acordat ceea ce nu a fost solicitat în mod concret de cãtre
reclamantã; aceasta trebuia sã-ºi precizeze cuantumul pretenþiilor dupã depunerea
raportului de expertizã.
2. Dispoziþiile art. 107 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 nu sunt aplicabile în speþa
dedusã judecãþii întrucât remuneraþia prevãzutã de alin. (1) al art. 107 se plãteºte numai
în momentul punerii în circulaþie a aparaturii ºi suporturilor, ºi simplul import nu creeazã
automat obligaþia plãþii de cãtre importator a remuneraþiei.
Prevederile art. 107 din Legea nr. 8/1996 duc la concluzia cã în situaþia în care
cumpãrãtorul unui suport sau aparat nu îl foloseºte în vederea reproducerii unei opere de
artã, acesta nu încalcã dispoziþiile legii ºi, ca atare, comercializarea unor asemenea
produse, în acest scop, nu este supusã plãþii remuneraþiei.
3. Instanþele de fond ºi apel, în mod neîntemeiat, au considerat cã expertul contabil
a calculat în mod corect cuantumul sumei datorate ca urmare a aplicãrii procentului de 5%,
deoarece acesta a avut la baza efectuãrii expertizei o serie de anexe nesemnate de cãtre
reprezentanþii societãþii pârâte.
Analizând hotãrârea atacatã, în limitele criticilor formulate prin motivele de recurs
ºi în raport cu dovezile administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte a constatat
cã recursul nu este întemeiat pentru urmãtoarele considerente:
Prin petitul acþiunii, reclamanta a solicitat instanþei obligarea pârâtei la „plata
procentului de 5% datorat UCMR-ADA, din valoarea importurilor de aparate ºi/sau
suporturi ce permit reproducerea operelor înregistrate sonor, pentru perioada 1 ianuarie
2004 - 7 iunie 2005, arãtând cã suma reprezentând cuantumul obligaþiilor nu i-a fost
comunicatã de pârâtã, deºi a fost notificatã în acest sens ºi, în consecinþã, va fi stabilitã
prin expertizã judiciar-contabilã de specialitate, în raport cu volumul suporturilor ºi/sau
aparatelor importate”. Reclamanta a mai arãtat în acþiune cã solicitã remuneraþiile datorate
de cãtre pârâtã, astfel stabilite, reactualizate conform O.G. nr. 9/2000, privind nivelul
 Înapoi la cuprins

dobânzii legale pentru obligaþii bãneºti, iar la primul termen de judecatã a precizat cã
perioada pentru care cere plata remuneraþiei este 1 ianuarie 2004 - 20 iunie 2005.
Reiese astfel cã obiectul cererii de chemare în judecatã este suficient determinat
sau cel puþin determinabil pentru a îndeplini condiþiile formale prevãzute de art. 112 alin.
(1) pct. 3 Cod procedurã civilã, care dispune cã „cererea de chemare în judecatã va
cuprinde obiectul cererii ºi valoarea acestuia, dupã preþuirea reclamantului, atunci când
preþuirea este cu putinþã”.
Reclamanta a cerut obligarea pârâtei la plata sumei de bani datorate în temeiul art.
107 al Legii nr. 8/1996, precizând cã suma solicitatã este cea care va rezulta din concluziile
raportului de expertizã, întrucât la momentul introducerii acþiunii nu deþinea nicio informaþie
cu privire la cantitatea ºi valoarea produselor importate ºi, drept urmare, nu avea
posibilitatea de a estima cuantumul precis al sumei pretinse.
Susþinerea pârâtei referitoare la faptul cã reclamanta trebuia sã-ºi precizeze
acþiunea conform concluziilor raportului de expertizã nu poate fi primitã deoarece
reclamanta a indicat prin chiar petitul acþiunii cã suma pretinsã de la pârâtã este cea care
va rezulta din concluziile raportului de expertizã, la care nu a formulat niciun fel de
obiecþiuni.
Aceasta fiind situaþia, critica pârâtei nu este fondatã, în sensul cã instanþa de apel
a reþinut, în mod neîntemeiat, cã reclamanta nu trebuia sã-ºi precizeze cererea de
chemare în judecatã dupã depunerea la dosar a concluziilor raportului de expertizã
contabilã ºi cã a acordat „ceea ce în concret nu a fost solicitat de reclamantã”.
Nici susþinerea pârâtei vizând faptul cã expertul n-ar fi calculat corect cuantumul
sumei datorate, întrucât „a avut la baza efectuãrii expertizei o serie de anexe nesemnate
de reprezentanþii societãþii”, nu poate fi primitã cât timp aceastã „serie de anexe
nesemnate” este invocatã doar generic ºi pur formal, fãrã a oferi date concrete de
identificare a respectivelor anexe ºi fãrã a preciza clar din ce motive calculul expertului ar
fi eronat.
Instanþa de apel a reþinut în mod corect cã actele care au stat la baza efectuãrii
expertizei au fost puse la dispoziþia expertului chiar de pârâtã, acesta coroborându-le cu
facturile de export ºi cu declaraþiile vamale de import ale pârâtei, iar prin motivele de apel
nici nu s-a contestat faptul cã expertul ar fi avut în vedere eventuale importuri ce nu ar fi
fost realizate de pârâtã, iar pârâta nu a formulat niciun fel de obiecþii la raportul de
expertizã în faþa instanþei fondului.
Cu privire la critica pârâtei referitoare la faptul cã art. 107 din Legea nr. 8/1996 nu
ar fi incident în speþã, sunt de reþinut urmãtoarele:
Potrivit art. 107 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, autorii operelor susceptibile de a fi
reproduse prin înregistrãri sonore sau audiovizuale, pe orice tip de suport, precum ºi cei
ai operelor susceptibile de a fi reproduse pe hârtie, direct ori indirect, în condiþiile prevãzute
la art. 34 alin. (1), au dreptul, împreunã cu editorii, producãtorii ºi cu artiºtii interpreþi sau
executanþi, dupã caz, la o remuneraþie compensatorie pentru copia privatã, conform art.
34 alin. (2). Dreptul la remuneraþia compensatorie pentru copia privatã nu poate face
obiectul unei renunþãri din partea beneficiarilor.
 Înapoi la cuprins

Alineatul (2) al aceluiaºi articol prevede cã remuneraþia compensatorie pentru copia

privatã se plãteºte de fabricanþii ºi/sau importatorii de suporturi/aparate prevãzute la art.
34 alin. (2).
Totodatã, alin. (3) dispune cã importatorii ºi fabricanþii de suporturi ºi aparate
prevãzute la art. 34 alin. (2) sunt obligaþi sã se înscrie la Oficiul Român pentru Drepturile
de Autor, în Registrul Naþional al Copiei Private, ºi pot desfãºura activitãþile respective, de
import sau de producþie, numai dupã obþinerea de la Oficiul Român pentru Drepturile de
Autor a certificatului de înregistrare. Acest certificat se elibereazã de Oficiul Român pentru
Drepturile de Autor, pe baza dovezilor privind obiectul de activitate declarat legal ºi a
Certificatului unic de înregistrare la Registrul Comerþului, în termen de 5 zile de la
depunerea acestora.
Potrivit alin. (7) al art. 107 din aceeaºi lege, remuneraþia compensatorie pentru
copia privatã se calculeazã la valoarea în vamã, în cazul importurilor ºi, respectiv, la
valoarea facturatã fãrã TVA, în cazul fabricanþilor. Remuneraþia este scadentã la data de
25 a lunii urmãtoare efectuãrii importului, respectiv, data facturãrii de cãtre fabricanþi.
În raport cu dispoziþiile legale redate, rezultã cã simplul import al unor astfel de
produse duce automat la plata remuneraþiei.
Lipsitã de temei este ºi susþinerea cã nu este corect ca importatorul produselor ce
reprezintã suporturile pe care se pot realiza înregistrãri sonore sau audiovizuale, precum
ºi aparatele ce permit realizarea de copii sã plãteascã remuneraþia, întrucât nu beneficiazã
în mod direct de folosirea acestora.
Aceastã obligaþie de platã este pusã în mod expres, prin Legea nr. 8/1996, în
sarcina importatorilor unor astfel de produse, scutirile de la plata remuneraþiei operând
numai în cazul importatorilor prevãzuþi de art. 108 din lege, din care pârâta nu a
demonstrat însã cã face parte.
Având în vedere considerentele arãtate, Înalta Curte a constatat cã nu sunt
întemeiate criticile formulate de pârâtã, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod
procedurã civilã, a respins recursul ca nefondat.
 Înapoi la cuprins

Agravanta prevãzutã de art. 139 6 alin. 3 din Legea nr. 8/1996.

Încadrare juridicã

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specialã. Infracþiuni prevãzute în legi

speciale. Infracþiuni privind drepturile de autor ºi
drepturile conexe
Indice alfabetic: Drept penal
- agravanta prevãzutã de art. 1396 alin. 3 din Legea nr.
8/1996
Legea nr. 8/1996, art. 1396 alin. 3

Art. 1396 alin. 3 din Legea nr. 8/1996 reprezintã forma agravantã a infracþiunilor
prevãzute de art. 1396 alin. 1 ºi art. 1396 alin. 2, circumstanþiind sãvârºirea acestora prin
scopul comercial urmãrit, ºi trebuie întotdeauna raportat la alineatele precedente, nefiind o
infracþiune autonomã, de sine-stãtãtoare. De aceea, încadrarea juridicã a faptelor de realizare
de opere muzicale pirat fãrã consimþãmântul titularilor drepturilor de autor, ºi de deþinere ºi
distribuire a acestora în scop comercial este cea prevãzutã de art. 1396 alin. 1 lit. a, raportat
la alin. 3, ºi art. 1396 alin. 2, raportat la alin. 3 din Legea nr. 8/1996.

Curtea de Apel Alba-Iulia, secþia penalã,

Decizia nr.124/A din 13.09.2007

Prin sentinþa penalã nr. 104, din 26.04.2007, a Tribunalului Sibiu, rãmasã definitivã prin
decizia menþionatã mai sus, instanþa a dispus, în temeiul art. 334 Cod procedurã penalã,
schimbarea încadrãrii juridice a faptelor reþinute în sarcina inculpatului, dupã cum urmeazã:
- din infracþiunile prevãzute de art. 1396 alin. 1 lit. a din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea
art. 41 alin. 2 ºi art. 42 Cod penal, ºi art. 1396 alin. 3 din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art.
41 alin. 2 ºi art. 42 Cod penal, în infracþiunile prevãzute de art. 1396 alin. 1 lit. a ºi alin. 3
Legea nr. 8/1996, modificatã, cu aplicarea art. 41 alin. 2 ºi art. 42 Cod penal;
- din infracþiunile prevãzute de art. 1396 alin. 2 din Legea nr. 8/1996, modificatã, cu
aplicarea art. 41 alin. 2 ºi art. 42 Cod penal, ºi art. 1396 alin. 3 din Legea nr. 8/1996,
modificatã, cu aplicarea art. 41 alin. 2 ºi art. 42 Cod penal, în infracþiunile prevãzute de art.
1396 alin. 2 ºi 3 din Legea nr. 8/1996, modificatã, cu aplicarea art. 41 alin. 2 ºi art. 42 Cod
penal.
În baza art. 140 lit. a din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 41 alin. 2 ºi art. 42 Cod
penal, l-a condamnat pe inculpatul B.D.I. la o pedeapsã de 6 luni închisoare pentru sãvârºirea
infracþiunii de reproducere, fãrã consimþãmântul titularilor de drepturi de produse purtãtoare
de drepturi conexe. De asemenea, în baza art. 1396 alin. 1 lit. a ºi alin. 3 din Legea nr. 8/1996,
modificatã, cu aplicarea art. 41 alin. 2 ºi art. 42 Cod penal, l-a condamnat pe acelaºi inculpat
la o pedeapsã de 3 ani închisoare pentru sãvârºirea infracþiunii de a realiza mãrfuri pirat în
scopul distribuirii ºi comercializãrii acestora. Totodatã, în baza art. 1396 alin. 2 ºi alin. 3 din
 Înapoi la cuprins

Legea nr. 8/1996, modificatã, cu aplicarea art. 41 alin. 2 ºi art. 42 Cod penal, l-a condamnat
pe inculpat la o pedeapsã de 3 ani închisoare pentru sãvârºirea infracþiunii de a oferi, distribui
ºi deþine în scopul distribuirii de mãrfuri pirate, precum ºi al comercializãrii acestor mãrfuri.
În baza art. 33 lit. a ºi art. 34 lit. b Cod penal, instanþa a dispus ca inculpatul sã execute
pedeapsa cea mai grea, cea de 3 ani închisoare. În baza art. 864 Cod penal, a dispus
suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe o perioadã de 5 ani, care reprezintã
termenul de încercare.
În baza art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului exerciþiul drepturilor civile prevãzute
de art. 64 lit. a-c Cod penal.
În baza art. 14, 346 Cod procedurã penalã, raportat la art. 998 ºi urmãtoarele, din
Codul civil, a obligat inculpatul sã plãteascã cu titlu de despãgubiri civile, dupã cum urmeazã:
- cãtre RO-ACT, suma de 4.404 dolari sau contravaloarea în lei, la data plãþii;
- cãtre Uniunea Producãtorilor de Fonograme din România, suma de 56.440 euro sau
contravaloarea în lei la data plãþii (suma de bani a fost uºor diminuatã, datoritã reducerii
pretenþiilor civile ale pãrþii vãtãmate).
În sarcina inculpatului s-a reþinut cã a reprodus opere muzicale pirat fãrã
consimþãmântul titularilor drepturilor de autor, în scopul distribuirii acestora, precum ºi fapta
de a oferi, distribui ºi deþine în scopul distribuirii ºi în scop comercial mãrfuri pirat reproduse.
În fapt, cu ocazia unui control efectuat în cursul lunii noiembrie 2005, de cãtre I.P.J.
Sibiu, la domiciliul inculpatului, au fost gãsite DVD-uri cu filme, CD audio ºi CD-uri cu fiºiere
MP3, cercetãrile stabilind cã inculpatul a reprodus ºi comercializat aceste produse.
Au fost identificate la domiciliu 771 DVD-uri ºi 505 CD-uri pe care erau reproduse filme
artistice ºi muzicã.
Pãrþile vãtãmate, U.P.F.R., RO-ACT ºi Oficiul Român de Antipiraterie în Audiovizual
s-au constituit pãrþi civile, cu suma de 57.100 euro ºi, respectiv, 4.404 dolari, reprezentând
contravaloarea pieselor muzicale ºi a filmelor reproduse fãrã consimþãmântul destinatarului.
Notã:
Motivaþia instanþei în sensul schimbãrii încadrãrii juridice datã infracþiunilor deduse
judecãþii este aceea cã în speþa de faþã nu existã douã infracþiuni distincte comise de cãtre
inculpat, ci o singurã infracþiune, în formã calificatã, modalitatea prevãzutã de alin. 3 al art.
1396 din Legea nr. 8/1996 nefiind decât o agravantã conferitã faptei de scopul „comercial” în
care se sãvârºeºte infracþiunea de la art. 1396 alin. 1 lit. a din lege.
La fel în ceea ce priveºte infracþiunea prevãzutã de art. 1396 alin. 2, cu aplicarea art.
41 alin. 2 ºi art. 42 Cod penal, ºi infracþiunea prevãzutã de art. 1396 alin. 3 din Legea nr.
8/1996, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, instanþa a schimbat aceastã încadrare juridicã
în infracþiunea prevãzutã de art. 1396 alin. 2 ºi 3 din Legea nr. 8/1996, modificatã, cu aplicarea
art. 41 alin. 2 ºi art. 42 Cod penal, fiind vorba despre o singurã infracþiune, întrucât art. 1396
alin. 3 din Legea nr. 8/1996 nu incrimineazã o infracþiune autonomã, ci reprezintã o agravantã
a faptelor indicate fie în alin. 1, fie în alin. 2 al acestui articol.
Apreciem cã hotãrârea instanþei de judecatã este întemeiatã cu privire la schimbarea
de încadrare juridicã, însã comportã discuþii cu privire la reþinerea în sarcina inculpatului ºi a
infracþiunii prevãzute de art. 140 lit. a din Legea nr. 8/1996, modificatã. Faptele acestuia de
a reproduce opere muzicale pirat fãrã consimþãmântul titularilor drepturilor de autor, „în scopul
distribuirii lor”, sau „distribuirea” unor astfel de mãrfuri pirat sunt incriminate numai în cuprinsul
 Înapoi la cuprins

dispoziþiilor art. 1396 alin. 1 lit. a ºi art. 1396 alin. 2 din Legea nr. 8/1996, ºi nu în dispoziþiile
art. 140 lit. a din aceeaºi lege, care nu incrimineazã distribuirea, ci numai reproducerea
operelor sau a produselor purtãtoare de drepturi conexe, fãrã a fi prevãzut scopul distribuirii
al acestei infracþiuni. Deci, în cazul art. 1396 alin. 1 ºi 2, aceastã circumstanþiere prevãzutã
de legiuitor prin scopul urmãrit de fãptuitor la reproducerea operelor, fãrã consimþãmântul
titularilor drepturilor, diferenþiazã aceste infracþiuni de cea prevãzutã de art. 140 alin. 1 lit. a
din lege.
 Înapoi la cuprins

Cazurile în care punerea în miºcare sau exercitarea acþiunii

penale este împiedicatã. Cauza de nepedepsire, prevãzutã de
art. 143 1 alin. 3, raportat la alin. 1 din Legea nr. 8/1996,
modificatã ºi completatã

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generalã. Cazurile în care

punerea în miºcare sau exercitarea acþiunii penale este
împiedicatã.
Indice pe materii: Drept procesual penal
- cauzã de nepedepsire prevãzutã de lege - art. 10 lit. i1
din Cod procedurã penalã

Legea nr. 8/1996,

1
art. 143 alin. 3, raportat la alin. 1

În conformitate cu prevederile art. 10 alin. 1 lit. i1 din Cod procedurã penalã, acþiunea
penalã nu poate fi pusã în miºcare, iar când a fost pusã în miºcare, nu mai poate fi exercitatã
dacã existã o cauzã de nepedepsire, prevãzutã de lege.
Recuperarea prejudiciului cauzat prin comiterea infracþiunii prevãzute de art. 140 alin.
1 lit. c din Legea nr. 8/1996 constituie o cauzã de nepedepsire, astfel cum stipuleazã art.
1431 alin. 1 ºi 3 din Legea nr. 8/1996, modificat prin Legea nr. 329/31.07.2006, ºi îºi produce
efectele indiferent de momentul la care a intervenit - mai înainte de a fi începutã urmãrirea
penalã, în timpul urmãririi penale sau în faza de judecatã.

Tribunalul Olt, secþia penalã,

Sentinþa nr. 6, din 21 01.2008

Prin sentinþa penalã menþionatã, definitivã prin neapelare, s-a dispus, în temeiul art.
11 pct. 2 lit. B, raportat la art. 10 lit. i1 Cod procedurã penalã, coroborat cu art. 1431 alin. 1 ºi
3 din Legea nr. 8/1996, modificatã, încetarea procesului penal faþã de inculpatul R.M., pentru
sãvârºirea infracþiunii prevãzute de art. 140 alin. 1 lit. c din Legea nr. 8/1996, modificatã.
Totodatã, în baza art. 1396 alin. 2 din Legea nr. 8/1996, l-a condamnat pe acelaºi
inculpat la o pedeapsã de 600 lei amendã penalã, cu aplicarea art. 81 Cod penal.
În baza art. 346 alin. 1 Cod procedurã penalã, a luat act cã partea vãtãmatã UCMR-
ADA a renunþat la pretenþiile civile formulate, ca urmare a achitãrii prejudiciului de cãtre
inculpat pe parcursul cercetãrii judecãtoreºti.
Pentru a pronunþa aceastã hotãrâre, instanþa a reþinut cã la data de 31.01.2007
inculpatul, în calitate de administrator al unei societãþi comerciale, a difuzat muzicã în scop
ambiental ºi alte programe TV, prin intermediul unui televizor aflat în incinta acestei societãþi,
fãrã a deþine autorizaþia necesarã din partea titularilor de drepturi, iar la data de 27.03.2007,
 Înapoi la cuprins

în incinta aceleiaºi societãþi administrate de inculpat au fost depistate CD-uri pirat deþinute în
scopul comunicãrii publice, prin intermediul unui calculator.
Instanþa de judecatã a constatat incidenþa cauzei de impunitate prevãzutã de art. 1431
alin. 3 din Legea nr. 329/2006, în condiþiile achitãrii de cãtre inculpat, în faza cercetãrii
judecãtoreºti, a prejudiciului cauzat prin sãvârºirea infracþiunii prevãzute de art. 140 alin. 1 lit.
c din Legea nr. 8/1996, arãtând cã potrivit dispoziþiilor art. 1431 alin. 1 din Legea nr. 8/1996,
modificatã prin Legea nr. 329/2006, “nu se pedepseºte persoana care, mai înainte de a fi
începutã urmãrirea penalã, denunþã autoritãþilor competente participarea sa la o asociaþie sau
înþelegere în vederea comiterii uneia dintre infracþiunile prevãzute la art. 1396…”, iar
dispoziþiile art. 1431 alin. 3 din acelaºi act normativ prevede expres cã “de prevederile
alineatului 1 beneficiazã ºi persoanele care au comis infracþiuni prevãzute la art. 1399, 140
ºi 141, în condiþiile în care se constatã prejudiciul recuperat.
Totodatã, instanþa a constatat cã în dispoziþiile art. 1431 alin. 3, legiuitorul se referã la
„recuperarea prejudiciului”, fãrã a deosebi dacã aceasta a avut loc în faza urmãririi penale sau
a cercetãrii judecãtoreºti, astfel încât, având în vedere principiul „ubi lex non distinguit nec nos
distinguere debemos”, conform cãruia unde legiuitorul nu distinge, nici interpretul nu trebuie
sã distingã, aceste dispoziþii legale nu pot fi interpretate restrictiv. Aceste dispoziþii legale nu
conþin precizarea ca nepedepsirea autorului infracþiunii sã opereze doar în faza urmãririi
penale, ci numai condiþia de a constata prejudiciul achitat, legiuitorul înþelegând astfel sã nu
se pedepseascã persoana care a achitat prejudiciul în cazul infracþiunilor menþionate expres.
Notã:
Dispoziþiile art. 143 alin. 3 au fost interpretate în mod diferit de cãtre instanþele de
judecatã.
În conformitate cu art. 11 alin. 2 pct. 2 lit. b din Codul de procedurã penalã, aºa cum
a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, publicatã în Monitorul Oficial nr. 677/7 august 2007,
în cursul procesului penal, se dispune încetarea procesului penal în cazurile prevãzute în
art.10 lit. f-j, deci, printre altele, ºi în cazurile prevãzute de art. 10 lit. i/1 din Codul de
procedurã penalã (existã o cauzã de nepedepsire prevãzutã de lege ).
În interpretarea dispoziþiilor art. 143/1 din Legea nr. 8/1996, modificatã prin Legea nr.
329/31 iulie 2006, apreciem cã este aplicabilã cauza de nepedepsire ori de câte ori se
recupereazã prejudiciul, indiferent de momentul la care a avut loc, înainte sau dupã începerea
urmãririi penale, ori în faza urmãririi penale sau a cercetãrii judecãtoreºti.
Dacã este important momentul denunþului în raport cu data începerii urmãririi penale
în cazul persoanei care sesizeazã autoritãþilor competente participarea sa la o asociaþie sau
înþelegere, în vederea comiterii uneia dintre infracþiunile prevãzute de art. 139/6, permiþând
astfel identificarea ºi tragerea la rãspundere penalã a celorlalþi participanþi, atitudine relevantã
în desfãºurarea actului de justiþie ºi din punct de vedere al fazei în care intervine, nu acelaºi
lucru se poate susþine în legãturã cu acoperirea prejudiciului.
Prin urmare, recuperarea prejudiciului cauzat prin infracþiuni prevãzute la art. 139/9,
art. 140 ºi art. 141 constituie cauzã de nepedepsire, oricând se produce, astfel cã procurorul
sau instanþa trebuie sã dispunã, dupã caz, neînceperea urmãririi penale sau încetarea
urmãririi penale, ori încetarea procesului penal.
 Înapoi la cuprins

Partea responsabilã civilmente. Introducerea în procesul penal

a persoanei responsabile civilmente, þinutã sã rãspundã în
solidar cu inculpatul, pentru despãgubirea pãrþii civile vãtãmate
prin infracþiune.

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generalã. Acþiunea civilã

în procesul penal. Partea responsabilã civilmente
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- parte responsabilã civilmente

În conformitate cu art. 14 din Codul de procedurã penalã ºi cu art. 1000 alin. 3 din
Codul civil, în cazul sãvârºirii infracþiunilor prevãzute de art. 1396 alin. 4 ºi art. 1399 din
Legea nr. 8/1996, modificatã ºi completatã, este antrenatã rãspunderea civilã a societãþii
comerciale administrate de inculpat în solidar cu acesta, ca parte responsabilã civilmente.

Tribunalul Bistriþa-Nãsãud, secþia penalã,

Sentinþa nr. 199/F, din 26.09.2007

Prin sentinþa penalã menþionatã, definitivã prin neapelare, Tribunalul Bistriþa-Nãsãud

l-a condamnat pe inculpatul G.M. la o pedeapsã rezultantã de 6 luni închisoare, cu aplicarea
art. 81 Cod penal, pentru sãvârºirea infracþiunilor prevãzute de art. 1396 alin. 4 ºi art. 1399 din
Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 41 alin. 2 ºi art. 74-76 Cod penal.
În baza art. 14 din Codul de procedurã penalã, raportat la art. 998 Cod civil, instanþa
l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilã civilmente, SC M.C. SRL Nãsãud,
la plata sumei de 2800 USD despãgubiri civile cãtre partea civilã Microsoft Corporation.
În fapt s-a reþinut cã inculpatul, în calitatea sa de administrator al unei societãþi
comerciale, a achiziþionat în luna noiembrie 2004 7 calculatoare pe care le-a conectat la
reþeaua de Internet ºi pe care a instalat, fãrã a poseda licenþa legalã, mai multe programe -
sisteme de operare ºi jocuri, închiriindu-le apoi clienþilor din sala de Internet.
Inculpatul a recunoscut fapta ºi a precizat cã este de acord sã despãgubeascã pãrþile
vãtãmate.
Notã:
În mod correct, instanþa l-a obligat pe inculpat la plata despãgubirilor cãtre pãrþile civile,
în solidar cu societatea comercialã pe care o administra, în calitate de parte responsabilã
civilmente.
Potrivit art. 1000 alin. 3 Cod civil, comitentul rãspunde de prejudiciul cauzat de prepuºii
lui în funcþiile ce li s-au încredinþat. Cu privire la condiþia ca prepusul sã fi sãvârºit fapta în
funcþia ce i s-a încredinþat, este de observat cã rãspunderea comitentului este deopotrivã
angajatã atât atunci când prepusul ºi-a desfãºurat activitatea în limitele sarcinilor sale de
serviciu, cât ºi atunci când el ºi-a depãºit aceste sarcini, comitentul aflându-se în culpã
pentru insuficienta instruire ºi supraveghere a prepusului. Ca atare, obligarea în calitate de
 Înapoi la cuprins

comitent la repararea pagubei cauzatã pãrþilor civile de cãtre inculpat este corectã ori de câte
ori se face dovada cã, potrivit raportului de prepuºenie, în momentul sãvârºirii faptei ilicite
cauzatoare de prejudicii, comitentul avea obligaþia de a supraveghea, îndruma ºi controla
activitatea desfãºuratã de prepus în îndeplinirea sarcinilor încredinþate.
 Înapoi la cuprins

Deþinerea ºi comercializarea de mãrfuri pirat. Promovarea

mãrfurilor pirat prin mijloace electronice. Încadrare juridicã

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specialã. Infracþiuni prevãzute în legi

speciale. Infracþiuni privind drepturile de autor ºi drepturile
conexe
Indice alfabetic:
- deþinerea, în scopul distribuirii, de mãrfuri pirat
- promovarea mãrfurilor pirat

Legea nr. 8/1996, art. 1396 alin. 2,

raportat la alin. 3 ºi la art. 1396 alin. 5

Faptele de distribuire a mãrfurilor pirat în scop comercial ºi de promovare a acestora

prin intermediul sistemelor electronice, fapte comise de inculpat, întrunesc elementele
constitutive a douã infracþiuni distincte, cu elemente materiale distincte, aflate în concurs real,
respectiv, art. 1396 alin. 2, raportat la alin. 3 ºi la art. 1396 alin. 5, din Legea nr. 8/1996,
modificatã, iar nu ale unei singure infracþiuni prevãzute de art. 1396 alin. 2, 3 ºi 5 din aceeaºi
lege.
Tribunalul Arad, secþia penalã,
Sentinþa nr. 71, din 25.02.2008

Prin sentinþa penalã menþionatã, definitivã prin neapelare, instanþa, în baza art. 334
Cod procedurã penalã, a schimbat încadrarea juridicã a faptelor reþinute prin rechizitoriu, din
infracþiunea prevãzutã de art. 1396 alin. 2, 3, 5 din Legea nr. 8/1996, modificatã prin OUG nr.
123/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în infracþiunile prevãzute de art. 1396 alin.
2, 3 cu 41 alin. 2 ºi 74-76 Cod penal, ºi infracþiunea prevãzutã de art. 1396 alin. 5 din aceeaºi
lege, cu aplicarea art. 41 alin. 2 ºi 74-76 Cod penal. L-a condamnat pe inculpatul C.O. la o
pedeapsã de 4 luni închisoare, pentru sãvârºirea infracþiunii prevãzute de art. 1396 alin. 2 ºi
3, ºi la o pedeapsã de o lunã închisoare, pentru infracþiunea prevãzutã de art. 1396 alin. 5, pe
care le-a contopit în pedeapsa cea mai grea, de 4 luni închisoare, ºi a dispus suspendarea
condiþionatã a executãrii acesteia, în baza art. 81 Cod penal, pe un termen de încercare de
2 ani ºi 4 luni.
Ambele infracþiuni au fost comise de inculpat prin mai multe acte materiale, în baza
unei rezoluþii infracþionale unice, astfel cã s-a reþinut incidenþa dispoziþiilor art. 141 alin. 2 Cod
penal, privind comiterea de cãtre inculpat a infracþiunilor în formã continuatã.
Pentru a pronunþa aceastã hotãrâre, instanþa a reþinut cã la data de 14.03.2006
organele de poliþie au înregistrat denunþul numitului N.V., cu privire la comercializarea de cãtre
C.O. de CD-uri ºi DVD-uri ce conþin muzicã, jocuri ºi filme piratate, martorul cumpãrând de
la inculpat în mai multe rânduri CD-uri cu filme piratate, ultima vânzare având loc în luna
 Înapoi la cuprins

martie 2006, când martorul a cumpãrat de la inculpat mai multe filme pe suport CD, cu preþul
de 20 RON/bucatã.
Prin accesarea site-ului www.filme2005DVD.ro, indicat de cãtre numitul N.S.D. -
inspector în cadrul UPFR Bucureºti, aflat ocazional la Arad - acesta a luat legãtura cu
inculpatul în cursul lunii decembrie 2005 ºi a achiziþionat 8 CD-uri conþinând filme sau muzicã,
contra sumei de 5 RON/bucatã.
Cu ocazia percheziþiei efectuate la domiciliul inculpatului, au fost descoperite ºi ridicate
mai multe CD-uri, DVD-uri - în total 198 de bucãþi - ce conþineau muzicã, jocuri, filme,
programe de calculator, 26 coperte în format color, cuprinzând diverse copii de pe coperte
originale de filme, un carneþel care conþinea adrese ºi numere de telefon, un talon
necompletat din sãptãmânalul de publicitate “Piaþa Aradului”, precum ºi ziarul “Vând ºi
cumpãr”. De asemenea, au fost identificate ºi ridicate douã unitãþi centrale de calculator, care
au fost percheziþionate, iar prin raportul de constatare tehnico-ºtiinþificã s-a constatat cã mai
multe CD-uri ºi DVD-uri sunt videograme sau fonograme pirat, precum ºi produse soft pirat.
Notã:
În mod corect instanþa a reþinut concursul de infracþiuni, având în vedere cã inculpatul
a comis douã infracþiuni cu laturã materialã ºi element material distincte, sancþionate cu
pedepse diferite. Astfel, elementul material al infracþiunii prevãzute de art. 1396 alin. 2 constã,
în varianta alternativã, din speþa analizatã, în distribuirea de mãrfuri pirat, pedepsitã de lege
cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendã. Având în vedere cã aceastã distribuire s-a
realizat cu titlu oneros, prin vânzare, pentru obþinerea unui avantaj economic, deci în scop
comercial, s-au reþinut ºi dispoziþiile agravantei prevãzute de art. 1396 alin. 3, sancþionate cu
închisoare de la 3 la 12 ani. Elementul material al infracþiunii prevãzute de art. 1396 alin. 5
constã în acþiunea de promovare de mãrfuri pirat prin orice mijloc ºi în orice mod, în speþã,
prin utilizarea în mod repetat a unui site pe Internet destinat publicãrii anunþurilor de micã
publicitate, precum ºi prin anunþuri în ziarele de micã publicitate, având ca sancþiune
închisoarea de la 6 luni la 3 ani, alternativ cu amenda penalã.
 Înapoi la cuprins

Închirierea de mãrfuri pirat. Reproducerea neautorizatã pe

sisteme de calcul a programelor pentru calculator. Elemente
constitutive

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specialã. Infracþiuni

prevãzute în legi speciale. Infracþiuni privind
drepturile de autor ºi drepturile conexe
Indice alfabetic: Drept penal
- închirierea de mãrfuri pirat
- reproducerea neautorizatã pe sisteme de calcul a
programelor pentru calculator

Legea nr. 8/1996,

art. 1396 alin. (4), art. 1399

Instalarea pe calculatoare ºi punerea la dispoziþie spre utilizare, pe o perioadã de timp,

ale unor copii pirat ale jocurilor pentru calculatoare, în schimbul unor sume de bani, întruneºte
atât elementele constitutive ale infracþiunii prevãzute în art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996,
constând în închirierea de mãrfuri pirat - întrucât, în sensul art. 143 din aceastã lege, prin
închiriere se înþelege punerea la dispoziþie spre utilizare, pentru un timp limitat ºi pentru un
avantaj economic sau comercial direct ori indirect, a unei opere - cât ºi elementele constitutive
ale infracþiunii prevãzute în art. 1399 din Legea nr. 8/1996, constând în reproducerea
neautorizatã pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre
urmãtoarele modalitãþi: instalare, stocare, rulare sau executare, afiºare ori transmitere în reþea
internã.

I.C.C.J., secþia penalã,

decizia nr. 4782, din 16 octombrie 2007

Prin sentinþa penalã nr. 5/P, din 11 ianuarie 2007, pronunþatã de Tribunalul Neamþ,
inculpatul I.F. a fost condamnat pentru sãvârºirea infracþiunii de închiriere sau oferire spre
închiriere de mãrfuri pirat, prevãzutã în art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996.
Acelaºi inculpat a fost condamnat pentru sãvârºirea infracþiunii de reproducere
neautorizatã, pe sisteme de calcul, a programelor pentru calculator, prevãzutã în art. 1399 din
Legea nr. 8/1996.
Prima instanþã a reþinut cã, la 24 decembrie 2005, inculpatul a înfiinþat o societate
comercialã având ca obiect principal activitãþi legate de bazele de date ºi, ca activitate
secundarã, editarea de programe ºi prelucrarea informaticã a datelor.
Inculpatul a deschis un punct de lucru al societãþii, de tip „Internet cafe”, cu 9
calculatoare ºi un server, în care clienþii, în schimbul sumei de 15.000 ROL/orã, accesau site-
uri pe Internet sau jocuri pe calculator.
 Înapoi la cuprins

Inculpatul poseda licenþã de exploatare numai pentru 3 calculatoare, însã a instalat

programe de operare Windows XP, al cãror proprietar era Microsoft Corporation, precum ºi
jocuri aparþinând Electronic Arts, ºi pe celelalte calculatoare.
Împotriva sentinþei inculpatul a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie, vizând
aplicarea unui cuantum redus al pedepsei.
Instanþa de apel, analizând hotãrârea atacatã, a constatat cã, în ceea ce priveºte
infracþiunea prevãzutã în art. 1399 din Legea nr. 8/1996, aceasta a fost corect reþinutã de
prima instanþã, însã a apreciat cã, în ceea ce priveºte infracþiunea de închiriere sau oferire
spre închiriere de mãrfuri pirat, prevãzutã în art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, inculpatul
nu a închiriat mãrfurile pirat, accepþiunea de închiriere având o altã semnificaþie juridicã.
Faþã de dispoziþiile incriminatoare, instanþa de apel a reþinut cã din materialul probator
administrat nu rezultã cã inculpatul a închiriat mãrfurile pirat, respectiv, programele pe
calculator, astfel cã a pus în discuþie schimbarea încadrãrii juridice a faptei reþinute în sarcina
inculpatului, în infracþiunea prevãzutã în art. 1398 din Legea nr. 8/1996, modificatã, textul de
lege fãcând referire la oferirea de programe prin Internet sau prin reþele de calculatoare,
programe care nu sunt mãrfuri pirat, fãrã consimþãmântul titularilor de drept.
Legea nr. 8/1996 a fost modificatã, aceastã modificare a intrat în vigoare la 3 august
2006, iar anterior acestei date, legea mai fusese modificatã prin Legea nr. 285/2004, ambele
fapte ale inculpatului fiind comise sub imperiul acestei ultime modificãri.
Dat fiind cã inculpatul nu a închiriat programele, ci le-a oferit ºi le-a distribuit clienþilor
la sediul societãþii sale sau prin Internet, ºi cã fapta a fost comisã sub imperiul Legii nr.
285/2004, instanþa de apel a reþinut cã fapta inculpatului constituie contravenþie, aceasta fiind
infracþiune numai dacã anterior s-au aplicat douã sancþiuni contravenþionale pentru aceleaºi
fapte. Or, în cauzã s-a constatat cã inculpatul nu a fost sancþionat contravenþional, motiv
pentru care, prin decizia penalã nr. 77, din 3 aprilie 2007, Curtea de Apel Bacãu a admis
apelul declarat de inculpat împotriva sentinþei penale nr. 5/P, din 11 ianuarie 2007, pe care
a desfiinþat-o în totalitate ºi, în rejudecare, în temeiul art. 1399 din Legea nr. 8/1996, a
condamnat pe inculpat.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b), Cod procedurã penalã, a
achitat inculpatul pentru sãvârºirea infracþiunii prevãzute în art. 1396 alin. (4), din Legea nr.
8/1996.
Împotriva deciziei procurorul a formulat recurs, invocând motive de nelegalitate ale
hotãrârii atacate, vizând, între altele, greºita achitare a inculpatului pentru sãvârºirea
infracþiunii prevãzute în art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, modificatã. Se apreciazã cã,
în temeiul dispoziþiilor art. 143 din Legea nr. 285/2004, prin închiriere se înþelege punerea la
dispoziþie spre utilizare, pentru un timp limitat ºi pentru un avantaj economic sau comercial
direct ori indirect, a unei opere, fapta inculpatului întrunind, deci, elementele constitutive ale
infracþiunii prevãzute în art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, modificatã.
Examinând hotãrârea în raport cu criticile formulate, care se circumscriu cazului de
casare prevãzut în art. 3859 alin. (1) pct. 16 Cod procedurã penalã, ca ºi din oficiu, pentru
cazurile enunþate în art. 3859 alin. (3) Cod procedurã penalã, Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie
constatã cã recursul este fondat pentru urmãtoarele considerente:
Potrivit art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, modificatã, constituie infracþiune
închirierea sau oferirea spre închiriere de mãrfuri pirat, faptã care se sancþioneazã cu
pedeapsa prevãzutã în alin. (3) al aceluiaºi articol, respectiv, închisoarea de la 3 ani la 12 ani.
 Înapoi la cuprins

Art. 143 din Legea nr. 285/2004, de modificare a Legii nr. 8/1996, defineºte închirierea
ca fiind punerea la dispoziþie, spre utilizare, a unei opere, pentru un timp limitat ºi pentru un
avantaj economic sau comercial direct ori indirect.
În cauzã, se constatã cã inculpatul a deschis un punct de lucru de tip „Internet cafe”,
cu 9 calculatoare ºi un server, în interiorul cãruia clienþii accesau site-uri prin Internet sau
jocuri pe calculator contra sumei de 15.000 ROL/orã.
Inculpatul avea licenþã de exploatare numai pentru 3 calculatoare, însã a instalat
programe de operare Windows XP, al cãror proprietar este Microsoft Corporation, precum ºi
jocuri de tipul Need For Speed, Need For Speed Porsche ºi Fifa 2005, proprietatea companiei
Electronic Arts, ºi pe celelalte calculatoare.
Procedând astfel, inculpatul a executat acte materiale caracteristice atât infracþiunii
prevãzute în art. 1399 din Legea nr. 8/1996, cât ºi acte specifice infracþiunii prevãzute în art.
1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996.
Punerea la dispoziþie, spre utilizare pe o perioadã de timp, a unor copii pirat ale
jocurilor pe calculatoare ºi obþinerea de avantaje economice în urma acestor operaþii
realizeazã în fapt regimul juridic al unei operaþiuni de închiriere de mãrfuri pirat, incriminatã
în art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996. În mod greºit, instanþa de apel a apreciat cã
distribuirea mãrfurilor pirat ºi oferirea acestora clienþilor ce frecventau punctul de lucru nu
reprezintã o operaþiune de închiriere incriminatã, atât timp cât, în schimbul ofertei, inculpatul
încasa un preþ caracterizat de lege ca fiind un avantaj economic sau comercial direct ori
indirect.
Pentru considerentele ce preced, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) Cod procedurã penalã,
Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a admis recursul procurorului, a casat în parte decizia
penalã nr. 77, din 3 aprilie 2007, ºi sentinþa penalã nr. 5/P, din 11 ianuarie 2007, ºi, între
altele, în baza dispoziþiilor art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, a condamnat pe inculpat.
Notã:
În acest sens este ºi sentinþa penalã nr. 295/F/19.12.2007, a Tribunalului Bistriþa-
Nãsãud, definitivã prin neapelare, prin care s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. B, raportat la
art. 10 lit. i1 Cod procedurã penalã, ºi la art. 1431 alin. 3 din Legea nr. 8/1996, modificatã,
încetarea procesului penal faþã de inculpaþii B.C. ºi B.A., pentru comiterea infracþiunilor
prevãzute de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, modificatã, respectiv, art. 26 Cod penal, raportat
la art. 1399 din Legea 8/1996, modificatã. Totodatã, în baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art.
10 lit. b1 din Cod procedurã penalã, inculpaþii au fost achitaþi sub aspectul infracþiunilor
prevãzute de art. 1396 alin. 4 din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal,
respectiv, a art. 26 Cod penal, rapaportat la art. 1396 alin. 4 din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea
art. 41 alin. 2 Cod penal, ºi obligaþi la plata unei amenzi administrative în sumã de 500 RON
fiecare, instanþa apreciind cã fapta inculpaþilor nu prezintã gradul de pericol social al unei
infracþiuni.
În fapt s-a reþinut cã începând cu 15 februarie 2005 inculpaþii, în calitate de
administrator ºi, respectiv, angajat al unei societãþi comerciale, au instalat, stocat ºi închiriat
cãtre clienþi, în cadrul unei sãli de jocuri a societãþii, mai multe sisteme de operare ºi jocuri
fãrã licenþã, prejudiciind persoanele juridice titulare ale drepturilor de autor.
În mod corect instanþa de judecatã a reþinut prevederile art. 1399 în concurs cu cele ale
art. 1396 alin. 4 din Legea nr. 8/1996, modificatã, constatând cã, prin reproducerea fãrã licenþã
 Înapoi la cuprins

pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator, inculpaþii au realizat o marfã pirat pe

care, ulterior, au închiriat-o contra cost, împrejurare care justificã aceastã încadrare juridicã.
Activitatea de închiriere a mãrfurilor pirat nu se circumscrie noþiunii de distribuire, ci
este incriminatã separat în art. 1396 alin. 4 din Legea nr. 8/1996 ºi presupune o transmitere,
contra cost, a dreptului de folosinþã temporarã a acestora.
S-a constatat cã existã o practicã neunitarã a instanþelor de judecatã în aceastã
problemã, fiind identificate hotãrâri care, pentru fapte similare, au reþinut ca încadrare juridicã
prevederile art. 1396 alin. 2 ºi 3, în concurs cu art. 1399 din Legea nr. 8/1996. Art. 1396 alin.
2 ºi 3 incrimineazã oferirea, distribuirea, deþinerea ori depozitarea sau transportul, în scopul
distribuirii, de mãrfuri pirat, precum ºi deþinerea acestora în scopul utilizãrii prin comunicare
publicã, la punctele de lucru ale persoanelor juridice. Deci deþinerea mãrfurilor pirat trebuie
sã urmãreascã acest scop al distribuirii, astfel cum este definit în art. 141 din Legea nr.
8/1996, ºi care presupune o remitere, o transmitere efectivã ºi definitivã, cu titlu oneros sau
gratuit, a originalului sau a copiilor unei opere în materialitatea sa.
 Înapoi la cuprins

Infracþiunea prevãzutã de art. 140 alin. 1 lit. c din Legea 8/1996

modificatã, cu aplicarea art. 41 alin. 2, ºi infracþiunea prevãzutã
de art. 139 6 alin. 2 teza a II-a din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea
art. 41 alin. 2 ºi art. 42 din Codul penal. Valoarea probatorie a
declaraþiilor inculpatului.

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specialã. Infracþiuni prevãzute în legi

speciale. Infracþiuni privind drepturile de autor ºi
drepturile conexe
Indice alfabetic: Drept penal
- comunicarea publicã a operelor sau a produselor
purtãtoare de drepturi conexe
- deþinerea mãrfurilor pirat în scopul utilizãrii prin
comunicare publicã la punctele de lucru ale
persoanelor juridice

Legea nr. 8/1996, art. 140 alin. 1 lit. C,

ºi art. 1396 alin. 2 teza a II-a

Deþinerea de mãrfuri pirat în scopul utilizãrii prin comunicare publicã la punctele de

lucru ale persoanelor juridice constituie infracþiune ºi se pedepseºte cu închisoare de la 1 an
la 5 ani sau cu amendã. Apãrarea inculpatului, administrator al societãþii comerciale, în
sensul cã CD-urile pirat deþinute la sediul acesteia nu îi aparþineau, ci fuseserã aduse de
diferiþi clienþi ai barului, pentru a fi ascultate, pe de o parte este nerealistã ºi neverosimilã, iar
pe de altã parte nu înlãturã rãspunderea penalã a acestuia, simpla deþinere a mãrfurilor pirat
constituind infracþiune.

Tribunalul Sibiu, secþia penalã,

Sentinþa nr. 103, din 25.04.2007

Prin sentinþa penalã nr. 103, din 25.04.2007, a Tribunalului Sibiu, rãmasã definitivã prin
decizia nr. 101/A, din 26.06.2007, a Curþii de Apel Alba-Iulia, instanþa l-a condamnat pe
inculpatul S.C., în baza art. 140 lit. c din Legea nr. 8/1996, modificatã, ºi cu aplicarea art. 13
ºi art. 41 alin. 2 Cod penal, la plata unei amenzi penale de 4000 lei, iar în baza art. 1396 alin.
2 teza a II-a din aceeaºi lege, cu aplicarea art. 13 ºi art. 41 alin. 2 Cod penal, de asemenea,
la o amendã penalã de 4000 lei, urmând ca în temeiul art. 33 lit. a ºi art. 34 lit. a Cod penal,
inculpatul sã execute pedeapsa cea mai grea, de 4000 lei, sporitã la 5000 lei.
În baza art. 81 ºi 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiþionatã a executãrii
acesteia pe un termen de încercare de 1 an.
În baza art. 118 lit. a ºi f Cod penal, s-au confiscat de la inculpat, în vederea distrugerii,
cele 65 CD-uri pirat ridicate de la sediul SC B. SRL.
 Înapoi la cuprins

S-a constatat recuperat prejudiciul produs UPFR, în sumã de 12770 lei.

În fapt s-a reþinut cã la data de 03.12.2005, organele de poliþie ale IPJ Sibiu au
procedat la efectuarea unei verificãri la SC B. SRL Sibiu, punctul de lucru cu terasã, situat în
Sibiu.
Cu ocazia controlului s-a constatat cã în incinta barului era difuzatã muzicã în scop
ambiental, cu ajutorul unui DVD player, în incinta barului fiind identificate un numãr de 65 de
CD-uri inscripþionate cu melodii în format mp3 ºi audio, reprezentanþii societãþii precizând, în
legãturã cu fonogramele neoriginale, cã nu deþin CD-uri originale.
Cele 65 de CD-uri au fost înaintate cãtre Oficiul Român pentru Drepturile de Autor,
care, prin raportul de constatare tehnico-ºtiinþificã nr. 4313/02.02.2006, a concluzionat cã 58
dintre cele 65 CD-uri ridicate de la SC B. SRL Sibiu sunt produse pirat, celelalte 7 fiind
defecte.
Fiindu-i comunicat raportul de constatare tehnico-ºtiinþificã întocmit de specialiºtii
ORDA, Uniunea Producãtorilor de Fonograme s-a constituit parte civilã împotriva inculpatului
ºi în subsidiar faþã de SC B. SRL Sibiu cu suma de 12770 RON, reprezentând contravaloarea
prejudiciului creat prin sãvârºirea infracþiunilor, respectiv, 314 RON pentru comunicarea
publicã fãrã drept, iar 12456 RON, contravaloarea fonogramelor pirat.
Din cercetãrile efectuate a rezultat faptul cã inculpatul, în calitate de asociat la SC B.
SRL, a administrat efectiv aceastã societate.
Martorul ª.D. a declarat cã cele constatate ºi consemnate în procesul verbal de control
sunt conforme cu realitatea, în momentul controlului efectuat de organele de poliþie în incinta
barului aparþinând SC B. SRL difuzându-se muzicã cu ajutorul unui DVD player.
Martora T.I. a declarat cã deºi are calitatea de asociat ºi unic administrator la SC B.
SRL, în fapt, de administrarea efectivã a societãþii se ocupã inculpatul S.C.C.
În timpul urmãririi penale, inculpatul a declarat cã doar 6 din cele 65 de CD-uri pirat
identificate aparþin efectiv societãþii, restul fiind aduse de cãtre clienþii barului ºi lãsate la bar
pentru a fi ascultate de cãtre aceºtia când frecventeazã barul, însã nu a putut preciza numele
unui astfel de client.
În faþa instanþei de judecatã, inculpatul a precizat încã o datã cã muzica pirat aparþinea
clienþilor ºi nu barului, iar martorii ª.D. ºi T.I., angajaþi ai societãþii, ºi F.S., prieten al
inculpatului, au încercat sã acrediteze aceeaºi idee, în sensul cã nu barul punea la dispoziþia
clienþilor muzica pirat, ci clienþii aduceau aceste CD-uri cu prilejul unor aniversãri, petreceri
ºi aceste CD-uri rãmâneau în bar la plecarea clienþilor.
În motivarea hotãrârii, instanþa a precizat cã nu va avea în vedere apãrarea inculpatului
ºi o va înlãtura ca nesincerã ºi fãcutã pro cauza, pe de o parte pentru faptul cã, dacã o astfel
de împrejurare ar fi fost realã, ea ar fi fost relatatã încã de la început de cãtre inculpate ºi
martori organelor de poliþie la momentul constatãrii faptelor comise, iar apoi, pentru faptul cã
o astfel de apãrare apare ºi nerealistã ºi neverosimilã.
Cum probele nu au o valoare dinainte stabilitã, instanþa a avut în vedere ca fiind
sincerã declaraþia datã în faza de urmãrire penalã ºi a înlãturat ca neverosimilã ºi nerealistã
apãrarea formulatã la instanþã de cãtre inculpat ºi acreditatã de martorii propuºi, a cãror
poziþie subiectivã este lesne de înþeles (parte dintre ei fiind fie angajaþii inculpatului, fie prieteni
buni ai acestuia).
 Înapoi la cuprins

Notã:
În termeni de probaþiune, vinovãþia inculpatului se poate dovedi prin oricare dintre
mijloacele de probã prevãzute la art. 64 alin. 1 Cod procedurã penalã, administrarea acestora
trebuind sã conducã la formarea convingerii instanþei de judecatã cã inculpatul a avut
reprezentarea rezultatului produs prin comiterea faptei ºi a urmãrit producerea acestui
rezultat. În acest sens, în cauzã, instanþa de judecatã a reþinut în mod corect vinovãþia
inculpatului pentru sãvârºirea infracþiunilor menþionate, prin coroborarea tuturor probelor
administrate, înlãturând ca nerealã apãrarea acestuia, în sensul cã CD-urile pirat deþinute la
sediul societãþii sale nu îi aparþineau, ci îi fuseserã aduse de diferiþi clienþi ai barului, pentru
a fi ascultate de aceºtia.
Pe de altã parte, art. 1396 alin. 2 teza ultimã din Legea nr. 8/1996 incrimineazã
deþinerea mãrfurilor pirat în scopul utilizãrii prin comunicare publicã la punctele de lucru ale
persoanelor juridice, fãrã a impune condiþia unei deþineri cu titlu de proprietate a acestora,
astfel încât infracþiunea subzistã chiar în ipoteza invocatã de inculpat, ºi anume, cã CD-urile
pirat nu îi aparþin.
 Înapoi la cuprins

Reproducerea neautorizatã pe sisteme de calcul a programelor

pentru calculator. Elemente constitutive

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specialã. Infracþiuni prevãzute în legi

speciale. Infracþiuni privind drepturile de autor ºi drepturile
conexe
Indice alfabetic: Drept penal
- reproducerea neautorizatã pe sisteme de calcul a programelor
pentru calculator

Legea nr. 8/1996, art. 1399

Rularea ºi executarea programelor pentru calculator fãrã a deþine autorizaþia necesarã

din partea titularilor de drepturi reprezintã modalitãþi alternative de sãvârºire a infracþiunii
prevãzute de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, alãturi de instalare, stocare, afiºare ori
transmitere în reþea internã.

Tribunalul Iaºi, secþia penalã,

Sentinþa nr. 150, din 6.03.2008

Prin sentinþa penalã nr. 830/27.11.2006, Tribunalul Iaºi a dispus condamnarea

inculpatului D.D.M. la o pedeapsã de 1 an ºi 6 luni închisoare pentru sãvârºirea infracþiunii
prevãzute de art. 1396 alin. 1 din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 13 Cod
penal, ºi la o pedeapsã de 2000 RON amendã penalã pentru sãvârºirea infracþiunii prevãzute
de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 41 alin. 2 ºi art. 13 Cod penal.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. d Cod penal, a contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea
mai grea, de 1 an ºi 6 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiþionatã a executãrii pedepsei
stabilite pe un termen de încercare de 3 ani ºi 6 luni.
În baza art. 14, art. 346 alin. 1 Cod procedurã penalã, raportat la art. 998 Cod civil. ºi
art. 139 din Legea nr. 8/1996, l-a obligat pe inculpat sã plãteascã cu titlu de despãgubiri civile:
cãtre partea civilã ROACT echivalentul în lei, la cursul B.N.R. din ziua plãþii, al sumei de 4.140
USD, cu titlu de daune materiale, ºi al sumei de 2.000 USD, cu titlu de daune morale; cãtre
Microsoft Corporation, echivalentul în lei, la cursul B.N.R. din ziua plãþii, al sumei de 2.987
USD; cãtre Autodesk System Incorporated, echivalentul în lei, la cursul B.N.R., al sumei de
4.440 USD.
În baza art.118 lit. A ºi b Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a
urmãtoarelor bunuri: 2457 CD-uri ºi 464 DVD-uri, bunuri care, dupã rãmânerea definitivã a
hotãrârii, vor fi depuse la ORDA, în vederea distrugerii; un hard-disk marca Samsung, ridicat
de la inculpat cu ocazia percheziþiei domiciliare.
 Înapoi la cuprins

De asemenea, s-a dispus restituirea cãtre inculpat a 419 CD-uri ºi 141 DVD-uri
neînregistrate, precum ºi a unui hard-disk marca Western Digital, bunuri ridicate la percheziþia
domiciliarã.
Pentru a pronunþa aceastã hotãrâre, instanþa a reþinut cã, în cursul anului 2004,
inculpatul DDM a realizat, folosind douã sisteme de calcul dotate cu 6 unitãþi tip DVD-writer,
mai multe CD-uri ºi DVD-uri inscripþionate cu fonograme, videograme ºi produse soft, fãrã a
avea acordul titularilor de drepturi de autor, bunuri pe care ulterior le-a comercializat. Astfel,
inculpatul a achiziþionat de la diferite persoane CD-uri ºi DVD-uri inscripþionate cu opere de
natura celor menþionate, pe care le-a multiplicat ulterior pe suporturi optice, folosind programul
specializat Nero, ºi le-a oferit spre vânzare, prin intermediul unui anunþ din ziarul
„Evenimentul”, în care indica formatele disponibile, ultimele titluri, preþul produselor, respectiv,
30000 ROL pentru un CD ºi 120000 ROL pentru un DVD, precum ºi numãrul de telefon mobil
la care putea fi contactat, cu menþiunea cã produsele pot fi expediate ºi în alte localitãþi, prin
poºtã, cu plata ramburs.
Persoanele interesate contactau inculpatul telefonic, se stabilea o întâlnire la locuinþa
acestuia, pentru studierea ofertei, ºi comandau produsele care fie le erau vândute pe loc,
dacã inculpatul realizase mai multe exemplare ale produselor respective, fie erau multiplicate,
operaþiune care dura câteva minute, ºi apoi vândute. În situaþiile în care cumpãrãtorii se aflau
în alte localitãþi, dupã ce conveneau asupra titlurilor ºi asupra preþului, inculpatul realiza
copiile, solicitând apoi numitei JV sã le expedieze prin poºtã, cu plata ramburs, spunându-i
cã în colete sunt cursuri universitare.
Cu ocazia percheziþiei efectuate la data de 22.09.2004, la locuinþa inculpatului au fost
identificate douã unitãþi centrale de calculator, douã monitoare, un DVD-player, 6 dispozitive
DVD-writer, 2475 de CD-uri ºi 464 de DVD-uri, precum ºi mai multe file conþinând oferta de
filme a inculpatului, bunuri ce au fost ridicate ºi introduse în saci ºi cutii de carton sigilate. La
data de 24.09.2004, în prezenþa inculpatului s-a procedat la desigilarea sacilor ºi la
inventarierea bunurilor ridicate, întocmindu-se procesele verbale în care au fost menþionate
titlurile înscrise pe suporturi, iar fiecare CD ºi DVD a fost semnat spre neschimbare, de
inculpat, pe faþa necitibilã. Prin procesul-verbal de constatare tehnico-ºtiinþificã, efectuat în
cauzã, s-a stabilit cã pe hard-disk-ul marca Samsung existau reproduse, stocate ºi instalate
programele de calculator Microsoft Office 2000, Total Commander, Microsoft Windows XP
Professional, programe pentru care era necesarã autorizarea titularilor de drepturi.
Împotriva sentinþei inculpatul DDM a declarat apel, care a solicitat desfiinþarea hotãrârii
ca nelegalã ºi netemeinicã, sub aspectul soluþiei de condamnare pentru infracþiunea
prevãzutã de art. 139 pct. 9 din Legea nr.8/1996, dar ºi a faptului cã între dispozitivul
sentinþei ºi considerente existã contrarietate, în sensul cã deºi în considerentele hotãrârii se
menþiona cã pretenþiile a douã dintre pãrþile civile sunt neîntemeiate ºi vor fi respinse, în
dispozitiv acþiunile civile au fost admise.
Pentru acest motiv, Curtea de Apel Iaºi a admis apelul formulat de inculpat ºi, prin
decizia penalã nr. 62/8.03.2007, a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Iaºi.
Prin sentinþa penalã nr. 150, din 6.03.2008, a Tribunalului Iaºi, pronunþatã în
rejudecarea cauzei, definitivã prin neapelare, s-a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. A, raportat
la art. 10 lit. b din Codul de procedurã penalã ºi art. 181 Cod penal, achitarea inculpatului
D.D.M. pentru sãvârºirea infracþiunilor prevãzute de art. 1396 alin. 1 ºi art. 1399 din Legea nr.
 Înapoi la cuprins

8/1996, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. 2 ºi art. 13 Cod penal, ºi obligarea acestuia la plata
unei amenzi administrative în cuantum de 1000 lei.
Tribunalul, în reluarea actului procesual, a dispus audierea inculpatului ºi a martorilor
SC ºi GMI. Inculpatul a recunoscut cã în cursul anului 2004 a achiziþionat de la diferite
persoane filme în format DVD, VCD, DIV-X, pe care le-a multiplicat folosind tehnica IT ºi le-a
vândut clienþilor ce-l contactau telefonic, pentru sume ce variau între 70000 ROL ºi 1.000.000
ROL.
Inculpatul a recunsocut cã a efectuat copii, fãrã acordul titularilor drepturilor de autor,
pentru aproximativ 250 de filme distincte, precum ºi 2800 de CD-uri dupã acestea, obþinând
un profit de circa 60 milioane lei.
Totodatã, inculpatul a negat comiterea faptei de instalare a programelor pe calculator,
susþinând cã, la momentul achiziþionãrii calculatoarelor, programele erau deja instalate.
În motivarea hotãrârii, instanþa aratã cã susþinerile inculpatului, care a relatat
împrejurarea cã unitatea centralã a calculatorului a fost achiziþionatã la „mâna a doua” ºi avea
instalate toate programele, nu pot conduce la exonerarea de rãspundere penalã a acestuia,
întrucât norma de incriminare a art. 1399 din Legea nr. 8/1996 prezintã, sub aspectul laturii
obiective, mai multe modalitãþi alternative de realizare a infracþiunii. Astfel, inculpatului i se
reþine în sarcinã comiterea faptei în modalitatea ce vizeazã rularea sau executarea
programelor Microsoft Office 2000 ºi Microsoft Windows XP Professional fãrã autorizarea
titularului de drepturi.
Pe de altã parte, la aprecierea în concret a gradului de pericol social al faptelor,
instanþa a menþionat cã trebuie avutã în vedere ºi persoana fãptuitorului, atât sub raport
psiho-fizic ºi social, cât ºi al conduitei sale anterioare ºi ulterioare comiterii faptei. În raport cu
aceste criterii prevãzute de legea penalã care evidenþiazã un pericol concret minim ºi
insuficient pentru a caracteriza faptele comise de inculpat ca fiind infracþiuni, tribunalul a
dispus achitarea inculpatului DDM în baza art. 181 Cod penal.
Notã:
Potrivit art. 1399 din Legea nr. 8/1996, modificatã, prin Legea nr. 329/2006, constituie
infracþiune ºi se pedepseºte cu închisoare de la 1 an la 4 ani sau cu amendã reproducerea
neautorizatã pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre
urmãtoarele modalitãþi: instalare, stocare, rulare sau executare, afiºare ori transmitere în reþea
internã.
Dupã cum se observã, aceastã infracþiune prezintã, sub aspectul laturii obiective, mai
multe modalitãþi alternative de realizare. Faptul cã inculpatul nu a instalat personal programele
fãrã licenþã pe calculatoare nu are relevanþã sub aspectul existenþei infracþiunii, aceasta
subzistând în modalitatea rulãrii ºi executãrii programelor, activitãþi comise de inculpat în
activitatea sa de realizare de CD-uri ºi DVD-uri pirat.
Sentinþa menþionatã este însã criticabilã sub aspectul încadrãrii juridice a faptelor, în
sensul cã s-a omis reþinerea infracþiunii prevãzute de art. 1396 alin. 6 din Legea nr. 8/1996,
modificatã, prin Legea nr. 285/2004 ºi cu aplicarea art. 13 Cod penal, care constã în oferirea
spre vânzare sau închiriere a mãrfurilor pirat prin anunþuri publice ori prin mijloace electronice
de comunicare.
 Înapoi la cuprins

Constatare tehnico-ştiinţifică asupra unui caz de piraterie prin

internet, reţea peer-to-peer (P2P), metodă BitTorrent.

• Încălcarea art. 1396 alin. 1, 2, 3 şi 5 (realizare, oferire, distribuire,

deţinere ori depozitare sau transport în scopul distribuirii de mărfuri
pirat şi promovare de mărfuri pirat) – Legea 8/1996.
• Încălcare art. 1398 (punerea la dispoziţia publicului, inclusiv prin
internet sau prin alte reţele de calculatoare, fără consimţământul
titularilor de drepturi, a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi
conexe) – Legea 8/1996.
• Încălcare art. 1399 (reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a
programelor pentru calculator) – Legea 8/1996.
• Încălcare art. 140 alin. 1 lit. a) (reproducerea neautorizată a operelor
sau a produselor purtătoare de drepturi conexe) – Legea 8/1996.

(IPJ Vaslui, Serviciul de Investigare a Fraudelor,

solicitare de efectuare a constatării tehnico-ştiinţifice
adresată ORDA cu nr. 9283/2008 - extras)

În cauza penală cu nr. 0352/2007 (dosar penal 94/P/2007) efectuăm cercetări

privind pe învinuiţii GA şi GO, cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de
“reproducere, oferire, distribuire, deţinere ori depozitare sau transport în scopul distribuirii
de marfuri pirat” şi „promovare de mărfuri pirat”, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 1396
alin. 1, 2, 3 şi 5 din Legea nr. 8/1996 –modificată.
Situaţia de fapt este următoarea:
În data de 11.04.2007 ne-am sesizat despre faptul că GA oferea spre vânzare
prin reţeaua Internet şi comercializa prin colete poştale cu plata ramburs produse
purtătoare de drepturi de autor şi conexe (CD-uri şi DVD-uri cu videograme - filme şi
concerte). S-a făcut o comandă pe site-ul de internet www.diskmedia.tk, fiind primit cu
plata ramburs un colet poştal ce conţinea, conform comenzii, un număr de 8 videograme
tip DVD.
Urmare solicitării noastre, aţi efectuat o constatare asupra acestor produse,
rezultând că sunt pirat.
În baza autorizaţiilor emise de Tribunalul Vaslui au fost efectuate percheziţii la
domiciliile învinuiţilor, ce au dus la identificarea de probe privind comiterea de către GA a
infracţiunilor pentru care este cercetat: discuri optice inscripţionate cu muzică, filme şi
jocuri pentru calculator, un sistem de calcul dotat cu un hard disc şi alte două hard
discuri exterioare.
Având în vedere cercetările efectuate împotriva celui în cauză, vă solicităm să
efectuaţi o constatare tehnico-ştiinţifică asupra produselor menţionate mai sus.

1/7
 Înapoi la cuprins

În baza art. 137 alin (1) “Oficiul Român pentru Drepturile de Autor funcţionează ca
organ de specialitate în subordinea Guvernului, fiind autoritate unică de reglementare,
evidenţă prin registre naţionale, supraveghere, autorizare, arbitraj şi constatare
tehnico-ştiinţifică în domeniul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe”,
coroborat cu art. 138 alin (1) lit. j) ORDA a efectuat o constatare tehnico-ştiinţifică
„cu privire la caracterul original al produselor purtătoare de drepturi de autor sau de
drepturi conexe”

(ORDA, Direcţia Expertize şi Constatări, Raport de constatare tehnico-ştiinţifică

nr. 7859/2008 - extras)

Prezentul raport de constatare tehnico-ştiinţifică a fost întocmit în vederea

soluţionării Cauzei penale cu numărul 0352/2007 (dosar penal 94/P/2007) privind pe
numiţii GA şi GO.

Procedându-se la verificarea bucată cu bucată a produselor transmise de IPJ

Vaslui, SIF, prin adresa menţionată mai sus, s-a constatat existenţa următoarelor tipuri
de produse:

A. 1491 (unamiepatrusutenouăzecişiuna) bucăţi suporturi optice dintre care 882

(optsuteoptzecişidouă) bucăţi CD-uri şi 609 (şasesutenouă) bucăţi DVD-uri, astfel:

1. Un număr de 9 (nouă) bucăţi fonograme tip CD sunt produse pirat.

2. Un număr de 785 (şaptesuteoptzecişicinci) bucăţi videograme tip CD şi
418 (patrusuteoptsprezece) bucăţi videograme tip DVD sunt produse pirat

OBS: În urma verificării DVD-urilor menţionate la punctul 2, s-a constatat existenţa

unui text publicitar privind adresa de site www.diskmedia.tk ce poate fi vizualizat la
deschiderea fişierelor conţinute de unele dintre aceste suporturi optice. Mai precizăm
existenţa reclamelor la încă două adrese de site, după cum urmează:
- www.diskmedia.dap.ro , adresa care nu mai poate fi accesată;
- www.diskmedia.go.ro,adresă care la accesare afişează următorul text „Ne-am mutat
la www.diskmedia.tk, diskmediacd@yahoo.com, tel. ……”
Pentru exemplificare am procedat la executarea de capturi de ecran.

3. Un număr de 86 (optzecişişase) bucăţi produse soft tip CD şi 183

(unasutăoptzecişitrei) bucăţi produse soft tip DVD sunt produse pirat.
4. Un număr de 2 (două) bucăţi produse tip CD (suporturi optice ce conţin
stocate opere muzicale şi programe pentru calculator) sunt produse pirat.
5. Un număr de 1 (una) bucată produs soft tip DVD este produs original.
6. Un număr de 7 (şapte) bucăţi DVD-uri sunt defecte.

2/7
 Înapoi la cuprins

B. 1 (una) bucată hard disc marca Western Digital model WD..., S/N: ...,
capacitate 120.0 GB, care s-a constatat că este defect, fără posibilitate de accesare,
neputându-se identifica tipurile şi titlurile fişierelor conţinute de acesta.

C. 1 (una) bucată hard disc marca Quantum, P/N: ...., capacitate 1280 MB care
s-a constatat că nu conţine reproduse (stocate/instalate) programe pentru calculator,
opere audiovizuale sau opere muzicale pentru a căror reproducere este necesară
autorizarea titularilor de drepturi.

D. 1 (una) bucată hard disc marca Western Digital model WD..., S/N: ...,
capacitate 120.0 GB asupra căruia s-au constatat următoarele:

• Hard discul are 2 (două) partiţii;

• Hard discul are reprodus (instalat) sistemul de operare Microsoft Windows
XP Professional;
• Hard discul mai conţine reproduse (stocate/instalate) următoarele programe
pentru calculator:
- Microsoft Office XP (complet);
- Total Commander 6.03 Final;

Pentru reproducerea (instalarea) sistemului de operare şi programelor

pentru calculator (specificate mai sus) este necesară autorizarea titularului de
drepturi.

• Hard discul conţine reprodus (stocat) un număr de 1 (unu) fişier cu titlul

„xxxkamg04.html”, care prin activare face legătura cu site-ul
„www.diskmedia.tk”. Pentru exemplificare s-a efectuat captura de ecran;
• Hard discul conţine reproduse (stocate) un număr de 1074
(unamieşaptezecişipatru) fişiere cu extensia „.jpg” ce reprezintă imagini
pentru autocolante (inscripţionate cu imagini şi titluri de opere audiovizuale,
opere muzicale şi programe pentru calculator) ce se aplică pe suporturi
optice. Pentru exemplificare s-au efectuat capturi de ecran;
• Hard discul conţine reproduse (stocate) fişiere cu extensia „.rar” şi „.zip” ce
reprezintă programe pentru console (jocuri), sub formă arhivată. Pentru
exemplificare s-au efectuat capturi de ecran;
• Hard discul conţine reproduse (stocate) un număr de 243
(douăsutepatruzecişitrei) fişiere cu extensia „.mp3” ce reprezintă opere
muzicale. Pentru exemplificare s-au efectuat capturi de ecran;
• Hard discul conţine reproduse (stocate) un număr de 118
(unasutăoptsprezece) fişiere cu diverse extensii („.wmv”, „.mpg”,
„.mpeg”, „.avi” şi „.asf”) ce reprezintă opere audiovizuale. Pentru
exemplificare s-au efectuat capturi de ecran;

3/7
 Înapoi la cuprins

• Hard discul conţine reproduse (stocate) un număr de 446

(patrusutepatruzecişişase) fişiere cu extensiile „.txt”, „.sub” şi „.srt” ce
reprezintă subtitrări ale unor opere audiovizuale. Pentru exemplificare s-au
efectuat capturi de ecran;
• Hard discul conţine reproduse (stocate) un număr de 16 (şasesprezece)
fişiere cu extensia „.xls” reprezentând oferte de vânzare pentru suporturi
optice înregistrate cu opere audiovizuale, opere muzicale şi programe
pentru calculator. Pentru exemplificare s-a efectuat captura de ecran.
Titlurile acestor fişiere sunt următoarele: „deseneanimatedivx.xls”,
„3do.xls”, „concerte.xls”, „desenedivx.xls”, „filmedivx.xls”,
„filmeromanesti.xls”, „gamecube.xls”, „lista neogeocd.xls”, „ps2.xls”,
„psxbad.xls”, „psxondvd.xls”, „SATURNDVD.xls”, „sega saturn.xls”,
„segacd.xls”, „seriale.xls”, „xxx.xls”;

OBS: Pentru exemplificare şi în vederea continuării cercetărilor s-a procedat la

copirea pe compact discul, cu menţiunea ORDA - RCTS 7859/17.01.2008 (anexat la
prezentul raport de constatare tehnico-ştiinţifică care se înaintează Inspectoratul de
Poliţie Judeţean Vaslui, Serviciul de Investigare a Fraudelor) a fişierelor respective (tip
ofertă de vânzare pentru suporturi optice înregistrate cu opere audiovizuale, opere
muzicale şi programe pentru calculator) şi care au fost grupate şi stocate pe compact
discul mai sus menţionat într-un director (folder) denumit „OFERTE”.

• Hard discul conţine reproduse (instalate) şi programe pentru calculator

(„GreedyTorrent”) şi („uTorrent vers. 1.7.5”) care permit upload-area şi
download-area de fişiere ce pot conţine opere purtătoare de drepturi de
autor şi drepturi conexe. Pentru exemplificare s-au făcut capturi de ecran.

În vederea evidenţierii faptelor săvârşite de numiţii GA şi GO se impun

următoarele clarificări:

Programele pentru calculator GreedyTorrent şi uTorrent sunt programe pentru

calculator tip client de BitTorrent (de fişiere tip torrente).
BitTorrent reprezintă un protocol de transfer de fişiere tip “peer-to-peer”
destinat transferului de fişiere, în care user-ii sunt conectaţi direct unii la alţii în scopul
transmiterii sau primirii de fişiere.
Totodată există un server central care coordonează acţiunile user-ilor (peers).
Serverul central doar coordonează conexiunile, fără a avea cunostinţă de conţinutul
fişierele distribuite (transmise/primite, uploaded/downloaded). Accesul la acest server
central se face prin intermediul unui site (numit Tracker) care "mediază" legăturile dintre
utilizatori, înlesnind transferurile de date. Această “mediere” se realizează prin
intermediul fişierelor “ .torrent”. În cadrul folosirii protocolului de transfer de fişiere
“ .torrent”, user-ii care realizează operaţiunea de download (primire de fişiere)
realizează în acelaşi timp şi operaţiunea de upload (transmitere de fişiere).

4/7
 Înapoi la cuprins

Existenţa instalării programelor pentru calculator, de tip program compilator, cu

denumirea „GreedyTorrent” şi „uTorrent”, denotă desfăşurarea operaţiunilor de
„download” (descărcare) şi „upload” (transmitere, punere la dispoziţie) de fişiere în/din
calculatorul personal prin intermediul reţelei Internet.
În concluzie, utilizarea acestor programe pentru calculator permite ca operele
purtătoare de drepturi de autor şi drepturi conexe să fie, pe de-o parte, stocate
(reproduse, în sensul Legii nr.8/1996), iar pe de altă parte, să fie puse la dispoziţia
publicului (comunicare publică, în sensul Legii nr.8/1996), cel mai probabil, ambele fapte
fiind săvârşite fără acordul titularilor de drepturi.

• Hard discul conţine reproduse (stocate) un număr de 105 (unasutăcinci)

fişiere cu extensia „.torrent”. Pentru exemplificare s-au efectuat capturi de
ecran. Titlurile acestor fişiere sunt prezentate în Anexa la prezentul raport
de constatare tehnico-ştiinţifică.

Din verificările efectuate asupra hard discului marca Western Digital model
WD..., S/N: ..., capacitate 120.0 GB ridicat în vederea cercetărilor de la numiţii GA şi
GO, s-a constatat existenţa:
- unui număr de 17 opere muzicale cu titlurile prezentate în captura de ecran de
mai jos:

5/7
 Înapoi la cuprins

grupate în cadrul folderului cu titlul Justin Timberlake - Futuresex-Lovesounds

(Deluxe Edition 2007) - R&B [www.torrentazos.com], au fost identificate ca reproduse
în hard discul menţionat pe calea F:\Documents and Settings\gorgyrip\Local
Settings\Temp\_tc0\Justin Timberlake - Futuresex-Lovesounds (Deluxe Edition
2007) - R&B [www.torrentazos.com].
Proprietăţile acestui folder sunt prezentate în fig. de mai jos:

Denumirea folderului ce conţine operele muzicale menţionate mai sus este

identică cu denumirea fişierului torrent Justin Timberlake - Futuresex-Lovesounds
(Deluxe Edition 2007) - R&B [www.torrentazos.com].rar.torrent identificat ca stocat
pe calea F:\Documents and Settings\gorgyrip\Application Data\uTorrent de pe
acelaşi hard disc, conform capturii de ecran prezentată în figura de mai jos:

6/7
 Înapoi la cuprins

Conform capturilor de ecran cuprinzând proprietăţile foderului Justin Timberlake

- Futuresex-Lovesounds (Deluxe Edition 2007) - R&B [www.torrentazos.com] şi
proprietăţile fişierului torrent cu aceeaşi denumire se constată şi faptul că data
reproducerii în hard disc a acestora este identică, şi anume 30.11.2007.

În concluzie, ţinând seama de toate cele de mai sus, cele 17 opere muzicale,
menţionate mai sus, şi grupate în cadrul folderului cu denumirea Justin Timberlake -
Futuresex-Lovesounds (Deluxe Edition 2007) - R&B [www.torrentazos.com] au fost
reproduse (download-ate) de pe tracker-ul (site-ul) www.torrentazos.com, prin folosirea
protocolului de transfer de fişiere BitTorrent, pentru aceasta desfăşurându-se atât
activitatea de download (primire şi stocare de date), cât şi activitate de upload
(comunicare, punere la dispoziţia publicului), întrucât în cadrul utilizării acestui
protocol de transfer de fişiere, user-ii care realizează operaţiunea de download
(primire de fişiere) realizează în acelaşi timp şi operaţiunea de upload (transmitere
de fişiere).

În concluzie, conform celor constatate mai sus:

− reproducerea celor 17 opere muzicale prin utilizarea protocolului de transfer
de fişiere BitTorrent),
− existenţa unui număr de 105 de fişiere cu extensia „.torrent” (cu titlurile
prezentate în Anexa la prezentul raport de constatare tehnico-ştiinţifică)
− precum şi a faptului că hard discul marca Western Digital model WD..., S/N:
..., capacitate 120.0 GB conţine reproduse (instalate) programele pentru
calculator „GreedyTorrent” şi „uTorrent vers. 1.7.5” (programe care permit
upload-area şi download-area de fişiere)
se poate afirma faptul că numiţii GA şi GO au reprodus şi totodată au comunicat
public, au pus la dispoziţia publicului (prin intermediul protocolului de transfer de
fişiere BitTorrent) opere purtătoare de drepturi de autor şi drepturi conexe.

În urma realizării Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 7859/2008, acesta

a fost transmis organelor de poliţie în vederea continuării cercetărilor.

dir. adj. Cristian OPREA

Direcţia Expertize şi Constatări
Oficiul Român pentru Drepturile de Autor

7/7
 Înapoi la cuprins

Protejarea drepturilor de proprietate intelectuală

În domeniul drepturilor de proprietate intelectuală autoritatea vamală acţionează

în baza dispoziţiilor Regulamentului (CE) nr. 1383/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003
privind intervenţia autorităţilor vamale împotriva mărfurilor suspectate de a aduce
atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală, precum şi măsurile care trebuie
aplicate mărfurilor care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală a
Regulamentului (CE) nr. 1891/2004 al Comisiei, din 21 octombrie 2004, de stabilire a
dispoziţiilor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1383/2003 şi a Legii nr. 344/2005
privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală
în cadrul operaţiunilor de vămuire.

Domeniul de aplicare: Regulamentul (CE) nr. 1383/2003 se aplică tuturor

mărfurilor suspectate a încălca un drept de proprietate intelectualã şi care sunt:
a) introduse pe teritoriul Comunităţii Europene pentru a fi puse în liberă
circulaţie, exportate sau reexportate,
b) descoperite, cu ocazia unui control vamal efectuat asupra mărfurilor care
intră sau ies de pe teritoriul vamal comunitar, când sunt plasate sub un regim vamal
suspensiv, sau plasate într-o zonă liberă sau antrepozit liber,având în vedere modul în
care sunt definite aceste regimuri sau destinaţii vamale în Regulamentul (CEE) nr.
2913/1992 al Consiliului din octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar.

Tipurile de drepturi de proprietate intelectuală care intră sub incidenţa

Regulamentului (CE) nr. 1383/2003 sunt: marcă de produs sau de serviciu, indicaţie
geografică sau indicaţie de origine, desen şi model, brevet de invenţie, certificat
suplimentar de protecţie, soiuri de plante, drept de autor şi drepturi conexe.
Mărfuri care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală:
a) mărfuri contrafăcute
b) mărfuri pirat
c) mărfuri care aduc atingere drepturilor asupra unui brevet de inventie sau unui
certificat suplimentar de protecţie ori unei indicaţii geografice sau unui brevet de soi.

Mărfuri contrafăcute:
a) orice marfă, inclusiv ambalajul său, care poartă, fără autorizare, o marcă
identică ori care nu se deosebeşte în aspectele sale esenţiale de o marcă de produs
sau de serviciu legal înregistrată pentru acelaşi tip de marfă şi care, din acest motiv,
încalcă drepturile titularului acestei mărci;
b) orice simbol al unei mărci de produs sau de serviciu (inclusiv logo, etichetă,
autoadeziv, broşură, instrucţiuni de utilizare sau document de garanţie care poartă un
astfel de simbol), chiar dacă este prezentat separat şi care se află în aceeaşi situaţie cu
mărfurile prevăzute la lit. a;
 Înapoi la cuprins

c) orice ambalaj care poartă mărci de produse contrafăcute, prezentate separat,

în aceleaşi condiţii ca şi mărfurile definite la lit. a);

Mărfuri pirat: toate copiile fabricate fără consimţământul titularului dreptului

sau al persoanei legal autorizate de acesta în ţară de producere şi care sunt
executate, direct ori indirect, după un produs purtător al dreptului de autor sau al
drepturilor conexe ori al unui drept asupra modelelor şi desenelor industriale, dacă
realizarea de astfel de copii ar constitui o încălcare a dreptului de proprietate
intelectuală respectiv
Titularii drepturilor de proprietate intelectuală au posibilitatea de a depune la
Autoritatea Naţională a Vămilor o cerere de intervenţie a autorităţii vamale.
Cererea de intervenţie a autorităţii vamale se depune la sediul Autorităţii
Naţionale a Vămilor – Bucureşti, str. Matei Millo nr. 13, sector 1.
Documente care trebuie să fie ataşate cererii de intervenţie:

Declaraţia solicitantului cererii, întocmită conform anexei IB sau a anexei II B

la Regulamentul (CE) nr. 1891/2004, după caz:
a) Pentru drepturile de proprietate intelectuală care se înregistrează, o copie a
certificatului de înregistrare la Oficiul de stat pentru invenţii şi mărci (OSIM),
Organizaţia mondială a proprietăţii intelectuale (OMPI) sau Oficiul de armonizare a
piaţei intern (OHIM), după caz, sau dovada că a fost depusă cererea de înregistrare;
b) Pentru drepturile de autor şi drepturile conexe, orice dovadă care atestă
calitatea de autor;
c) Procură, atunci când e cazul;
d) Documentul în baza căruia orice altă persoană este autorizată să utilizeze
dreptul de proprietate intelectuală, dacă e cazul.

Cererea de intervenţie, întocmită, după caz, conform anexei I sau II la

Regulamentul (CE) nr. 1891/2004, se depune în 2 exemplare şi trebuie să conţină toate
informaţiile necesare depistării mărfurilor care încalcă un drept de proprietate
intelectuală.
Pentru procesarea cererii de intervenţie autoritatea vamală nu percepe taxă.
Autoritatea vamală soluţionează cererea de intervenţie în termen de 30 zile
lucrătoare şi trimite titularului dreptului exemplarul 2 al cererii respective, menţionând
decizia sa.
Dacă cererea de intervenţie nu conţine informaţiile sau documentele obligatorii
autoritatea vamală poate refuza cererea de intervenţie.
În situaţia în care cererea de intervenţie este acceptată, aceasta este valabilă
cel mult 1 an de la data depunerii la Autoritatea Naţională a Vămilor, cu posibilitatea de
prelungire.
Intervenţia autorităţii vamale:
a) în baza unei cereri de intervenţie a autorităţii vamale, depuse de titularul
dreptului;
 Înapoi la cuprins

b) din oficiu.

În cazul în care autoritatea vamală are suspiciunea că bunurile prezentate la

vămuire sunt susceptibile de încălcarea unui drept de proprietate intelectuală va
suspenda punerea în liberă circulaţie a bunurilor respective sau le va reţine, pentru o
perioadã de 10 zile lucrătoare, cu posibilitatea de prelungire, în cazuri întemeiate, cu
încă 10 zile lucrătoare. În cazul bunurilor perisabile perioada va fi de trei zile
lucrătoare., fără posibilitatea de prelungire.
Autoritatea vamală va informa titularul de drept şi declarantul sau deţinătorul
bunurilor, despre intervenţia sa.
Procedura simplificată (art. 11 din Regulamentul (CE) nr. 1383/2003): mărfurile
care încalcă un drept de proprietate intelectuală pot fi distruse după expirarea
termenului de 10 zile lucrătoare (3 zile lucrătoare pentru mărfurile perisabile) de la
primirea notificării de către titularul dreptului, dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii:
a) titularul dreptului informează autoritatea vamală că mărfurile respective îi
încalcă drepturile de proprietate intelectuală
b) titularul dreptului prezintă acordul scris al deţinătorului / destinatarului /
declarantului mărfurilor că abandonează aceste mărfuri; acest acord de abandon poate
fi prezentat autorităţii vamale direct de deţinătorul/destinatarul/ declarantul mărfurilor.
Acest acord se va considera acceptat în cazul în care deţinatorul / destinatarul /
declarantul mărfurilor nu se opune în mod expres, în scris, suspendării operaţiunii de
vămuire şi/sau reţinerii mărfurilor.

Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile necesare aplicării procedurii prevăzute la

art. 11 din Regulamentul (CE) nr. 1383/2003 (procedura simplificată) şi dacă titularul
dreptului notifică autoritatea vamală că a fost iniţiată o procedură judiciară (acţiune
civilă sau plângere penală) instanţa de judecată va stabili dacă mărfurile respective
încalcă un drept de proprietate intelectuală. În acest caz, autoritatea vamală reţine
mărfurile pănă la data când hotărârea judecătorească rămâne definitivă şi irevocabilă.
În perioada 1 ianuarie 2008 - 30 septembrie 2008 în cadrul operatiunilor de
vamuire, lucratorii vamali au suspendat operatiunia de vamuire în 297 de cazuri pentru
marfurile ce incalcau un drept de proprietate intelectuala.In urma controalelor efectuate
au fost retinute 17.605.857 bucati articole dovedite a incalca un drept de proprietate
intelectuala.

Nr.crt Denumire produs Cantitate (bucăţi )

1. Cosmetice 381.087
2. Imbracaminte 671.122
3. Ceasuri 207
4. Gablonturi 190
5. Marochinarie 63.995
 Înapoi la cuprins

6. Incaltaminte 260.615
7. Prosope 7.692
8. Tigarete 16.074.200
9. Medicamente 12.354
10. Ambalaje 90.160
11. Telefoane mobile 362
12. Huse telefoane 1.870
13. Ochelari 5.367
14. Jucarii 5.590
15. Huse scaun 297
16. Piese auto 27.744
17. Ghiozdane 625
18. Mape documente 2.400

In perioada mentionata Autoritatea Vamala a distrus 2.511.075 bucati articole

contrafacute.
Au fost depuse, analizate şi acceptate de Autoritatea Vamala 516 cereri de
interventie depuse de titularii drepturilor de proprietate intelectuala dintre care 169
cereri de interventie comunitare.

In data de 14.03.2008 la biroul vamal Otopeni ca urmare a analizei de risc,

lucratorii vamali au descoperit 6.000 buc. medicamente VGR 100 PFIZER dovedite a
incalca drepturile de proprietate ale titularilor marcii VGR 100. Marfurile aveau ca tara
de origine China şi erau destinate unei persoane fizice cu domiciliul în Buzau.
Autoritatea Vamala a notificat titularul dreptului de proprietate intelectuala în
conformitate cu art.9 din Legea nr.344/2005.Titularul dreptului de proprietate
intelectuala a informat în scris autoritatea vamala conform art.10 din Legea nr.344/2005
ca marfurile retinute aduc atingere dreptului de proprietate intelectuala asupra marcii
VIAGRA şi urmeaza a fi distruse.

În data de 12.03.2008 la biroul vamal Constanta Sud ca urmare a analize de

risc, lucratorii vamali au descoperit 202.542 buc. articole cosmetice dovedite a
incalca drepturile de proprietate ale titularilor marcilor Boss Hugo Boss, Chanel,
 Înapoi la cuprins

Burberry, Acqua di Gio, Kenzo, Lancome, Maybelline, Nivea şi Dove. Marfurile

aveau ca tara de origine China şi erau în tranzit catre Ukraina. Valoarea estimativa a
marfurilor fiind de 2.025.420 EURO.Autoritatea vamala a notificat în 14.03.2008
titularii drepturilor de proprietate intelectuala cat şi declarantul/
detinatorul/destinatarul marfurilor asupra retinerii în conformitate cu prevederile
art.9 din Legea nr.344/2005 privind unele masuri pentru asigurarea respectarii
drepturilor de proprietate intelectuala în cadrul operatiunilor de vamuire(Art. 9. -
Pe baza cererii de intervenţie acceptate şi, când este cazul, după consultarea titularului
dreptului, autoritatea vamală reţine mărfurile susceptibile a aduce atingere unui drept
de proprietate intelectuală şi/sau suspendă operaţiunea de vămuire, notificând în scris
această măsură atât titularului dreptului, cât şi declarantului/deţinătorului/destinatarului
mărfurilor.).

In data de 25.03.2008 societatea x a contestat masura retinerii marfurilor

conform art 10 alin. 5 din Legea nr.344/2005.

Reprezentantul titularilor de drepturi intelectuala Boss Hugo Boss, Chanel,

Burberry, Acqua di Gio, Kenzo, Lancome, Maybelline a formulat plangere
penala impotriva persoanelor responsabile.

In data de 25.07.2008 Parchetul de pe langa Tribunalul Constanta a

transmis autoritatii vamale rezolutia nr.314/P/2008 de neinceperea urmaririi
penale.

Pentru marfurile retinute au fost indeplinite conditiile cumulative

prevazute la art.10 din Legea nr.344/2005autoritatea vamala urmand a lua
toate masurile ce se impun pentru distrugerea marfurilor.

În data de 26.05.2008 la biroul vamal Constanta Sud ca urmare a analizei de risc,

lucratorii vamali au descoperit 22.540 buc. articole de imbracaminte dovedite a
incalca drepturile de proprietate ale titularului marcii PUMA. Marfurile aveau ca tara de
origine Vietnam şi erau în tranzit.Valoarea estimativa a marfurilor fiind de 225.400
EURO.
 Înapoi la cuprins

Autoritatea vamala a notificat titularul dreptului de proprietate intelectuala

cat şi declarantul/ detinatorul/destinatarul marfurilor asupra retinerii în
conformitate cu prevederile art.9 din Legea nr.344/2005 privind unele
masuri pentru asigurarea respectarii drepturilor de proprietate intelectuala
în cadrul operatiunilor de vamuire.

Titularul dreptului de proprietate intelectuala a informat în scris autoritatea vamala

conform art.10 din Legea nr.344/2005 ca marfurile retinute aduc atingere dreptului de
proprietate intelectuala asupra marcii PUMA şi urmeaza a fi distruse.A fost intocmit
dosarul penal nr.637/P/2008 la sesizarea din oficiu a organelor de politie.

În data de 31.08.2008 Parchetul de pe langa Tribunalul Constanta a

transmis autoritatii vamale rezolutia nr.637/P/2008 de neinceperea urmaririi
penale.

Pentru marfurile retinute au fost indeplinite conditiile cumulative

prevazute la art.10 din Legea nr.344/2005autoritatea vamala urmand a lua
toate masurile ce se impun pentru distrugerea marfurilor.

În data de 09.05.2008 la biroul vamal Constanta Sud ca urmare a analizei de

risc, lucratorii vamali au descoperit 10.535 buc.articole de marochinarie dovedite a
incalca drepturile de proprietate ale titularilor marcilor D&G, LEVI`S, DIESEL, ARMANI,
GUCCI, VERSACE, HARLEY DAVIDSON. Marfurile aveau ca tara de origine China şi
erau în tranzit catre Ucraina. Valoare estimativa a bunurilor fiind de 105.350 EURO.

Autoritatea vamala a notificat titularurii drepturilor de proprietate

intelectuala cat şi declarantul/ detinatorul/destinatarul marfurilor asupra retinerii
în conformitate cu prevederile art.9 din Legea nr.344/2005 privind unele masuri
pentru asigurarea respectarii drepturilor de proprietate intelectuala în cadrul
operatiunilor de vamuire.

Titularii drepturilor de proprietate intelectuala au informat în scris autoritatea

vamala conform art.10 din Legea nr.344/2005 ca marfurile retinute aduc atingere
drepturilor de proprietate intelectuala asupra marcilor D&G, LEVI`S, DIESEL, ARMANI,
 Înapoi la cuprins

GUCCI, VERSACE, HARLEY DAVIDSONsi urmeaza a fi distruse.A fost intocmit

dosarul penal nr.551/P/2008 la sesizarea din oficiu a organelor de politie.

În data de 04.08.2008 Parchetul de pe langa Tribunalul Constanta a

transmis autoritatii vamale rezolutia nr.551/P/2008 de neinceperea urmaririi
penale.

Pentru marfurile retinute au fost indeplinite conditiile cumulative

prevazute la art.10 din Legea nr.344/2005autoritatea vamala urmand a lua
toate masurile ce se impun pentru distrugerea marfurilor.

În data de 09.05.2008 s-a prezentat în terminalul de marfa Albita un autocamion

incarcat cu 29 de paleti placi carton ondulat, de la o societate comerciala din Chisinau
pentru o societate din Romania- buzau. Pentru marfa respectiva s-a depus declaratie
vamala de tranzit la o vama din Buzau.La controlul vamal s-au gasit 204.500 pachete
SUPERKINGS, inscriptionate pe exteriorul cartusului cu Made în England, ascunse în
interiorul paletilor de marfa prin decuparea interioara a acestora. Autoritatea vamala a
notificat titularurii drepturilor de proprietate intelectuala cat şi declarantul/
detinatorul/destinatarul marfurilor asupra retinerii în conformitate cu prevederile
art.9 din Legea nr.344/2005 privind unele masuri pentru asigurarea respectarii
drepturilor de proprietate intelectuala în cadrul operatiunilor de vamuire.

Titularul dreptului de proprietate intelectuala a informat în scris autoritatea vamala

conform art.10 din Legea nr.344/2005 ca marfurile retinute aduc atingere dreptului de
proprietate intelectuala asupra marcii SUPERKINGS.A fost intocmit dosarul penal
493/P/2008 la sesizarea din odiciu a organelor de politie.
 Înapoi la cuprins

În data de 21.06.2008 la DJAOV Giurgiu, lucratorii vamali au descoperit 26.191

buc. cosmetice dovedite a incalca drepturile de proprietate ale titularului marcilor
ARMANI, KENZO, BOSS, LACOSTE, CACHAREL, VERSACE, GUCCI. Marfurile
aveau ca tara de origine Turcia şi erau destinate unei societati cu sediul în
Bucuresti.Valoarea estimativa a marfurilor fiind de 261.910 EURO. Autoritatea vamala
a notificat titularurii drepturilor de proprietate intelectuala cat şi declarantul/
detinatorul/destinatarul marfurilor asupra retinerii în conformitate cu prevederile
art.9 din Legea nr.344/2005 privind unele masuri pentru asigurarea respectarii
drepturilor de proprietate intelectuala în cadrul operatiunilor de vamuire.

Titularii drepturilor de proprietate intelectuala au informat în scris autoritatea

vamala conform art.10 din Legea nr.344/2005 ca marfurile retinute aduc atingere
drepturilor de proprietate intelectuala asupra marcilor RMANI, KENZO, BOSS,
LACOSTE, CACHAREL, VERSACE, GUCCI. şi urmeaza a fi distruse.

În data de 09.07.2008 la biroul vamal Constanta Sud ca urmare a analize de

risc, lucratorii vmali au descoperit 32.796 per.pantaloni dovediti a incalca drepturile de
proprietate ale titularului marcii DIESEL. Marfurile aveau ca tara de origine China şi
erau în tranzit catre Ucraina. Valoarea estimativa a bunurilor fiind de 491.940 EURO.

Autoritatea vamala a notificat titularurul dreptului de proprietate intelectuala cat

şi declarantul/ detinatorul/destinatarul marfurilor asupra retinerii în conformitate
cu prevederile art.9 din Legea nr.344/2005 privind unele masuri pentru asigurarea
respectarii drepturilor de proprietate intelectuala în cadrul operatiunilor de
vamuire.

Titularul dreptului de proprietate intelectuala a informat în scris autoritatea

vamala conform art.10 din Legea nr.344/2005 ca marfurile retinute aduc atingere
dreptului de proprietate intelectuală asupra mărcii DIESEL şi urmeaza a fi distruse.
 Înapoi la cuprins

În data de 15.07.2008 la biroul vamal Constanta Sud ca urmare a analize de

risc, lucratorii vamali au descoperit 29.315 buc. articole imbracaminte dovedite a
incalca drepturile de proprietate ale titularului marcilor ADIDAS, PUMA şi NIKE,.
Marfurile aveau ca tara de origine China şi erau în tranzit. Valoarea estimativă a
marfurilor fiind de 439.725 EURO.

Autoritatea vamala a notificat titularurii drepturilor de proprietate intelectuala cat

şi declarantul/ detinatorul/destinatarul marfurilor asupra retinerii în conformitate
cu prevederile art.9 din Legea nr.344/2005 privind unele masuri pentru asigurarea
respectarii drepturilor de proprietate intelectuala în cadrul operatiunilor de
vamuire.

Titularii drepturilor de proprietate intelectuala au informat în scris autoritatea

vamala conform art.10 din Legea nr.344/2005 ca marfurile retinute aduc atingere
drepturilor de proprietate intelectuala asupra marcilor ADIDAS, PUMA şi NIKE şi
bunurile urmeaza a fi distruse.

În data de 04.08.2008 la biroul vamal Constanta Sud ca urmare a analizei de

risc, lucratorii vamali au descoperit 27.192 perechi incaltaminte sport dovedite a
incalca drepturile de proprietate ale titularului marcilor NIKE, ADIDAS, PUMA, KAPPA.
Marfurile aveau ca tara de origine China şi erau în tranzit catre Germania. Valoarea
estimativa a bunurilor fiind de 1.087.680EURO.

Autoritatea vamala a notificat titularurii drepturilor de proprietate intelectuala cat

şi declarantul/ detinatorul/destinatarul marfurilor asupra retinerii în conformitate
cu prevederile art.9 din Legea nr.344/2005 privind unele masuri pentru asigurarea
respectarii drepturilor de proprietate intelectuala în cadrul operatiunilor de
vamuire.

Titularii drepturilor de proprietate intelectuală au

informat în scris autoritatea vamală conform art.10 din
Legea nr.344/2005 că mărfurile reţinute aduc atingere
drepturilor de proprietate intelectuală asupra mărcilor
NIKE, ADIDAS, PUMA, KAPPA şi bunurile urmează a fi
distruse.