17 Comunicari Si Note

COMUNICĂRI Ş I N O T E
Colecţia muzeală Sabin Olea din Cib-sat, r. Alba
Cuprinzînd o serie de nlateriale, de un real interes ştiinţific, anl socotit

că este necesar să aducem la cunoştinţa cercetătorilor, Colecţia Sabin alea
din satul Cib.
întemeiată în 1921 şi completată pe urrnă prin donaţii şi achiziţii, această
colecţie cuprinde astăzi un număr de 17€.6 obiecte cu caracter arheologic,
istoric şi etnografic; un inventar sumar al obiectelor, dă preţioase îndrumări
cercetătorului.1 .
Comuna prilnitivă. Este mai slab reprezentată. Reluarcănl totuşi cîteva

fragIuente ceramice din epoca b,ronzului, aparţinînd culturii Wiellenberg,
descoperite în comuna Ceru Băcăinţi (r. Orăştie); pasta şi ornan1entaţia acestor
fragn1ente este cea obişnuită descoperirilor de ac'est gen.
În continuare, an1intim trei topoare din piatră, perforate, din descoperiri
diferite. Două (Inv. 77 şi 78) aflate pe teritoriul satului: unul la locul nUlllit
"Faţa bobului", al doilea loc necunoscut, iar al treilea adus de la Alnlaşul
Mare. l'ot în categoria obiectelor din piatră lllai Iuenţionănl: o greutate per-
tOTală, probabil de la războiul de ţesut, descoperită la Ceru Băcăinţi şi o
lnăciucă din piatră poroasă, perforată, găsită pe teritoriul satului Cib, la locul
nUlllit "Dealul Vinţii", precuIll şi o lamă de cuţit, pe locul IlUlllit "Grui lung".
Deoarece nu cunoaştelu Iuediul arheologic în care s-au găsit aceste obiecte,
este greu să le facen1 o încadrare cronologicii mai precisă.
Două securi din bronz, (inv. 91 şi 378) descoperite la "Valea Mare", ce
pot fi datate eventual la Inij locul epocii bronzului şi o piuă din piatră pentru
zdrobirea minereului, probabil de factură dacică, găsită în ll1ina "Haneş"
de la Alluaşul Mare încheie seria obiectelor aparţinînd cOlnunei prill1itive.
Epoca rOlnană, este mai bine reprezentată în această colecţie, datorită
faptului că satul Cib se găseşte în iIuediata apropiere a unor mari aşezări
romane cum este Zlatna, fostul Alupelum, sau exploatările aurifere rOlnane
de la Ahnaşul Mare.
1 Arheologii prof. Rad u şi E cat eri n a V u 1 p e au cercetat colecţia şi au dat

informaţii pentru Repertoriul arheologic R.P. R.
270
i I
1, . \
'i ,. '1
i}
1 I
II. "
1
Fig. 1. - Obiecte aparţinînd comunei primitive

3 CO~IUNICARI ŞI NOTE 271
Astfel, eleIl1entul ceranlic este reprezentat prin nUIlleroase fragmente de·

vase, lucrate din cunoscuta pastă de culoare cenuşie sau roşiatică, aduse de
la Zlatna sau Ceru Băcăinţi. Intre acestea reInarcă1l1 un fragment de amloretă
precuIlI şi un ulcioraş tot în stare fragIl1entară, ultiInul aselnănător întru totul
cu cele descoperite în Inorillintele de incineraţie de la Alba Iulia. Aceste două
descoperiri din urInă au fost făcute pe teritoriul satului Cib.
UrInează cîteva ţigle şi clirliInizi, unele în stare fragulentară, stal11pilate,
aduse de la·Zlatna sau Şard. Ele poartă stalnpila: LEG XIII (i.
a piesă foarte interesantă a acestei colecţii este UIl frUl110S tipar din lut 1
(terra sigillata), descoperit la Alba Iulia (inv. 152).
La Cib Chei (3 kln. de la Cib-sat) s-au descoperit în anii 1932-1933 în
locul nU1l1it ,,[{uptură" nişte vase romane (fig. 2) avînd o siluetă piriforInă,
a căror utilitate este greu de explicat. Sint confecţionate dintr-o pastă de
culoare gălbuie-roşiatică, destul de bună, obişnuită pentru olăria rOlnană.
Interesant este faptul că aceste vase au dilllensiuni lnici, cca. 27 Clll înălţÎIne
şi un dialnetrll lnaxinl de 11 CUI.
Astfel de vase s-au l1lai descoperit şi în hoLarul Cibului la locul nUl1lit
de localnici "Faţa lV[ăgurii", pe proprietatea lui Nicodinl lVlulnătă (unul din
aceste va,se se găseşte în colecţia lVluzeului regional din Alba Iulia).
Un cap de statuetă din marmură (inv. 144) şi un altul din lut ars (inv. 167)
au fost aduse de la Alba Iuli~. Tot de aici °a lTIai fost adus şi un opaiţ ce poartă
stalnpila fabricantului Lucius. Aceste descoperiri au fost făcute în curtea
fostului liceu "lVlihai Viteazul". Alllintinl şi un con de pin funerar, donat
de Stana Păşeuleţ din Zlatna.
Sub nI' de. inv. 55 şi 56 figurează în colecţie două al tare v'otive. PrÎInul
este de fapt un fragment de altar, descoperit în C0l11Una Pătrînjeni (4 kln
depărtare de Zlatna). Este lucrat din gresie şi prezintă o inscripţie dedicată
lui Esculap şi Higya. 2
Al doilea este lucrat tot din gresie şi a fost donat colecţiei de către Anlos
Iancău din Zlatna. 3 Dedicaţia este închinată lui I--Ie~cules. Întrucît inscripţia
şi prezentarea acestui altar au fost pînă acun1 incol1lp lect făcute al1l socotit
că este necesar să ne opriln puţin asupra lui (fig. 2).
Are l~rrhătoarele dimensiuni: înălţime 60 Cll1, grosiIne 30 CITI, chnpu 1
inscripţiei 20 X 22 CITl. Litere le sînt cuprinse între 4 şi 3 cru.
Sub friza ornaluentată cu acro Lere, frunze şi o rozetă se găseşte inscripţia
(vezi fig. 2).
COlnplectarea noastră se referă la prinla parte din rîndul al patrulea -
pril11ele trei litere TIE oluise de către toţi cei care s-au oeupat cu publicarea
altarului (vezi nota 3) - la citirea în continuare a aceluiaşi rînd preculn şi
la citirea rîndului al cincilea.
1 A 1. P o p a, 8erapis, Esclllap şi 11ygieia pe un tipar de la ..-1pll.l11rn, în SCI\r X 1959,

p. 469-473, fig. 1, a-b.
2 N. 1 g n a, Cultul lui Esculap şi al 11igiei, în IJiblioleca Irzedico-istorică, 104, 1935,
p .. 92, 4~.
a J. Ne i g eba li f, Dacien, p. 17G, 21; .A. c k ner - 2\1 li 11 e r, Il.ămiscJze 1n-
schriffen in Dacien, p. 117, 562; CIL~ III, 12B2; A. C ser ni, Als6{e/u!r varn1egye J.llonogra-
fidja, p. 1·t6, 359; A. I( ere n y i, A Daciai szemelynevek (Die l~ersonennamen von Da-
zien), p. 4, 23.
272 COMUNICARI ŞI NOTE 4
Cu această cOlnpletare şi rectificare propunelU următoarea lectură: IIer-

cuIi (invicto) sac (rum A)el (ius) 7'ies (?) Aur(rarius?) l(aetus) l(ibens) p (osuit),
l'raducere:Închinarea lui Hercules cel neînvins. A':1elius 1'ies (?) aurar (?)
a ridicat bucuros (acest altar).
Asupra cognollLenului 1'ies nu putelll deOCHllHlală să dăul nicio precizare.
Să fie oare o greşeală de lapicid'l
Obiecte din Inetal aparţinînd acestei
epoci sînt pu ţine, lllen ţionălll doar o sabie
din fier şi nişte chei.
O colecţie de 13 lllonede din argint şi
bronz aparţinînd diferitor înlpăraţi: Hadria-
BUS, Marcus Aurelius, Antoninus Pius, Cara-
calla, Constantinus II, Iulia Malnaea etc.
şi nişte fragrnente de vase din sticlă, încheie
seria obiectelor romane.
Pe lîngă interesantele piese arheologice
colecţia luai posedă şi o serie de obiecte Ule-
dievale şi etnografice. Reluarcă.m astfel: arme
de foc (pistoale şi puşti), săbii, securi,
qh
pUlnnale etc.; obiecte păs toreşti: foarfeci
pentru tunsul oilor, doniţe, frigări, tăIăngi,
căldăruşe pentru strînsul laptelui ş.a.nl.d.
()bservăm apoi şi cîteva unelte pentru
agricultură: plug din lemn, seceri, coase,
precum şi diferite piese de uz casnic ca:
farfurii din lelnn, lacăte, linguri etc.
Nu pot fi trecute cu vederea nici
roaterialele cu caracter arhivistic COIll-
]-?ig. 2. - Altar votiv inchinat zeului
Hercules puse din unele documente destul de inte-
resante şi ill1portante: un "species jacti",
care tratează despre răscoala lui I-Ioria; două descrieri ale revoluţiei din 1848;
un memoranduJn în problema pădurilor de la Abrud; trei apeluri din 1848,
adresate rOlnînilor şi rezoluţia guvernului transilvănean din 1847 în problelna
statornicirii arnlatei obligatorii, seris în linlba rOlnînă cu litere cirilice.
Colecţia din Cib luai posedă şi un număr de obiecte bisericeşti. Ne oprirn
nUluai asupra colectiei de icoane ce nlllnără un total de 32 bucăţi: 18 pictate
pe lemn şi 14 pe sticlă, datînd în eea luai luare parte din sec. al XIX-lea sau
începutul .sec. al XX-lea. Dintre acestea, două pictate pe lemn (inv. 88/IV şi
1BO/IV) proveni Le din vechea biserică din Cib-Chei, au pe ele înserat anul
1806. Cea lllai veche icoană datată din întreaga colecţie este cea sub nI'. de
inv. 176/IV, reprezentînd pe lVIaria cu pruncul în braţe, încadraţi de Sf. Nico-
lae şi Ion Botezătorul, pe ea este înscris anul 1770.
Dintre cele pictate pe sticlă ne opritn asupra uneia singure, inv. S9/IV,
reprezentînd pe Hristos arhiereu, avînd înserllnarea cu cirile "Ion Pop-zugrav",
aflată în satul Glod.
5 273
Fig. 3. - Diferite obiecte romane

274 COMUNICĂRI ŞI NOTE (j
Un studiu de specialitate asupra acestor icoane făurite credem de meşterii

zugravi locali, ar putea să ne dea date importante relativ la gradul de dez-
voltare al acestui gen de artă în satele din aceastllt regiune.
In încheierea acestei scurte prezentări mai amintim că această colecţie
este înzestrată cu o bibliotecă, compusă din 601 volume, cuprinzînd lite-
ratură, tratate de istorie şi un mare număr de cărţi religioase, tipărite sau
manuscrise, unele datînd din sec. XVI-XVI!.! .
ALEXANDRU POPA
o camee din sticlă descoperită la Apulum

In colecţia doctorului Ştefan" Niculescu din Bucureşti există o interesantă
podoabă din sticlă curată, care a fost descoperită cu mulţi ani în urmă, printre
ruinele romane de la Alba Iulia şi pînă acum a rămas necunoscută (fig. 1).
Această podoabă asemănă
toare unei camei este prinsă pe
o plăcuţă de sticlă de formă pă
trată, lungă şi lată de 29 mm şi
avînd grosimea de 3 mm. Forma
" şi marginile acestei baze de sticlă
apar puţin neregulate, rezultate
astfel din turnare. Descoperirile
arheologice din Dacia sau din alte
provincii romane au dovedit, că
meşterii sticlari romani nu au re- .
uşit a produce geamuri şi plăci de
sticlă cu marginile drepte. Ei nu
cunoşteau tehnica tăierii lor cu
ajutorul diamantului şi pentru a
le face drepte, le şlefuiau cu aj u-
torul unor roţi din pietre mai
dure decît sticla.
Pe placa .de sticlă amintită
a fost lipit un cap femenin în
profil spre dreapta,turnatseparat
în relief şi avînd înălţimea de
25 mm. Din păcate, această fru-
moasă figură femenină a fost
descoperită puţin avariată, avînd
Fig. 1 rupte vîrful nasului şi cocul păru-
lui strîns la ceafă. Desi suflat
într-un tipar de dimensiuni reduse, acest cap femenin oferă o bogăţie d'e detalii,
ca dovadă a priceperii în sculptură a lucrătorului care executase tiparul;precum
şi iscusinţa meşterului sticlar. Este prea bine dovedit că, romanii nu puteau
grava sticla cu instrumentele şi în tehnica folosite pentru camee şi intaglii
1 Aduc călduroase mulţumiri Ingrij itorului acestei colecţii, Inv. V. Olea, pentru
informaţiile date la alcătuirea acestei comunicări.
7 COMUNICĂRI ŞI NOTE 275
din pietre preţioase sau selnipreţioase. În schilUb, ei au realizat şlefuirea

obiectelor de sticlă şi gravarea lor cu diferite desene liniare în exterior,
folosind rotiţe de roci sau rnetale 111ai dure decît pasta sticleLI
Capul feuleii de pe podoaba apulensă prezintă o forInă sănătoasă, plină
şi lllasivă, avînd nasul în prelungirea frunţii. Prin trăsăturile sale austere
şi delnne realizează portretul rnatroanei raloane. În jurul gîtului, puţin uluflat
în partea de jos, ea poartă un şir de lllărgele de fornla unor perle rotunde.
Părul ferueii este frUl1l0S frizat în şuviţe dispuse ordonat pe gît, în jurul ure-
chii drepte şi pe lÎlnplă. Ele se ridicau apoi spre ceafă, ca să fie legate într-un
coc, acuru rupt. Deasupra frunţii şi sub diadelnă, sînt de aselllenea două rînduri
de bucle scurle şi aranjate cu îndeluînare. Pe creştetul capului, părul a fost
pieptenat în şuviţe groase, paralele, fără ondulaţii şi îndreptate spre thllple.
O atare pieptănătură presupune o cărare de la frunte spre ceafă, cu scopul
de a îlu părţi părul în două gru pe sillletrice.
Peste părul astfel aranjat, ea poartă un văI şi o diadeluă. Priluul fusese
răsucit în jurul cocului de la ceafă şi pe creştet, ca să fie apoi atîrnat pe partea
dreaptă a capului, pînă lllai jos de gît, în două plicuri cu lnarginile artistic
ondulate. Celălalt capăt al vălului, după ce se arcui a Iuăestrit, cu o dublă
cută, p~ste creştetul capu lui şi parţial pe deasupra diadelllei, cădea, probabil,
la fel aranjat şi pliat pe partea opusă.
Diadenla de pe capul fellleii se prezintă cu un triplu profil. Profilul infe-
rior, pus ilnediat deasupra rîndului de buele din jurul frunţii, apare regulat,
fiind COll1PUS din două dungi paralele, separate printr-o simplă adîncitură.
Deasupra acestuia, artistul a aşezat o cunună de foi, asenlănătoare spicului
de grîu, avînd la centru un rînd de boabe rotunde, iar pe margini, cîte unul,
din foi elipsoidale. I:leste această cunună vegetală stă acoperit parţial de văI,
al treilea profil, cu aspectul unuL poios rnasiv şi fără ornamente. Din felul
CHlU este cOlnpusă această diadeluă, deelucelll forina ei din metal, prinsă pe
frunte Între buclele părului şi sub o încovoetură a văluluL Ca să fie mai bine
fixată pe cap, ea avea la cele două extreluităţi cîte o lilllbă triunghiulară din
Iuetal, arcuită pe tÎ1nple.
Trăsăturile portretului şi Iuoda pieptenălurii feulinine, cu cărare pe
creştet, coc la spate şi ulici cîrlionţi pe frunte, .indică un chipi felnenin din
epoca lui lVlarcu Aureliu (161-180). Această coafură este specifică portre-
tisticii imperiale din vrenlea ÎIupăratului filozof, pe luonede şi sculpturi
în pjatră ce reprezintă pe cele două împăriitese Faustina cea Tînără şi Lucilla. 2
Este însă destul de dificil a încerca pe sticla de la ApuluIU o identificare
a uneia dintre cele d~llă ÎInpărătese, sau a unei prinţese din casa ÎInperială
a lui Marcu Aureliu. Dacă anonilnul turnător sticlar s-a gîndit să ne prezinte
în acest chip (le austeră ll1atroană rOlnan:l, portretul soţiei lui Marcu Aureliu,
sau pe al cUlnnatei sale Lucilla, atunci, podoaba noastră a fost turnată după
1 Vezi pentru această technică de ornamentare a sticlei: B 1 ii m n e f, s. v. Glas, În

llE. VII, col. 1392 şiA. Neubiirger, pie Technik des A ltertllms , Leipzig, 1921, ed. II, p.165,
2 P a II 1 L. Str a c k, Untersuch. zur rlim. Reichsprăg. des II. Jahrh. Teil III: Die
lleichsprăg. !. Zeii des Antoninlls Pius, Stuttgart, 1937, pl. V II, nrs. 490-498 şi XIX, nI'.
1294; A. Fur t 'van g 1 e 1', Die antiken Genrlmen, Leipzig, 1900, voI. II, p. 244 şi III,
p. 50,111'.40 şi Marg'. S t e p han, S.v. Haartracht, în llE. &uppl. VI, col. 98, fig. 14-16.
18
'.' ..
276 COMU~\'ICĂRI ŞI NOTE 8
decesul acestora, întîmplat pentru prima în anul 175 e.n., iar pentru a doua
în 183 e.n. Portretul vălului şi al diademei cu spice de grîu indică ideea morţii
şi heroizării cu o divinitate, cum ar fi Ceres. Portretele rămase de la cele două
împărătese, fiind executate în timpul vieţii lor, nu le arată niciodată purtînd
văI si diademă.
Dacă artistul a intenţionat să ne ofere un portret de simplă muritoare,
portul vălului şi al diademei cu spice, o pot identifica cu o preoteasă romană
ataşată cultului unui zeu principal din panteonul roman.
După cît sîntem informaţi, pînă acum, nu s-au publicat din Dacia desco-
periri asemănătoare ca material plastic, cu această podoabă din sticlă. De
altfel, obiectele de sticlă descoperite pînă acum pe teritoriu 1provinciei de la nord
de Dunăre, stau încă nestudiate în muzeele noastre şi probabil şi atari podoabe,
lucrate mai ales, în diferite paste sticloase multicolore. 1
Se ştie că vasele sau fragmentele de sticlă descoperite în diferite săpături
din Dacia şi Scythia minor, amestecate cu pămînt, poartă la suprafaţă puter-
nice urme de irizare. Podoaba de sticlă din colecţia doctorului şt. Niculescu
nu este de loc irizată şi are o frumoasă transparenţă. O atare bună conser-
vare arată, că ea nu a stat în contact direct cu pămîntul, ci s-a conservat
într-un loc ferit de dăunarea difei"itelor săruri şi minerale ale solului. De
aceea, presupunem ca loc al descoperirii ei, cutia protectoare a unui sarcofag
de piatră bine închis, în care aceşti agenţi nu au putut-o atinge.
Forma obiectului presupune că o atare podoabă se fixa cu ajutorul bazei
pătrate într-un cadru de medalion, sau direct pe un obiect, ce au putrezit.
Prin frumuseţea ei, era destinată ca podoabă de dect pe haine, bijuterii,
coliere etc.
Cît priveşte atelierul de producţie, unde datorită tiparului se sufla în
serie, acesta nu poate fi în Dacia, provincie, despre care pînă în prezent, nu
ştim să fi avut sticlării proprii. Aspectul artistic al acestei geme din sticlă
indică un obiect de import, venit în Dacia din cunoscutele centre de produs
sticlărie fină, care funcţionau pe coastele siriene şi în Egipt, în vremea
imperiului roman. Un atare lucru de preţ era accesibil numai celor înstăriţi
din Apulum, despre care inscripţiile locale ne dau destule ştiri.
DUMITRU TUDOR
Un tip rar de m(~dalion roman funerar

în anul 1950, cu ocazia desfundării terenului pentru pepinieră de viţă,
pe teritoriul Gospodăriei Agricole de Stat din Aiud, reg. Cluj, în partea de
sud a oraşului, la o distanţă de 2 km, aproape de ferma "Fischer" 2, s-a desco-
perit un monument funerar roman, care se află acum în Muzeul raional de
istorie din Aiud (fig. 1).
1 I3 Iii m ner, urI. cit., col. 1393. Pentru imitarea pietrelor gravate prin paste sti-
cI oase monocrome sau policrome, cL Ne u b ii r ger, 0[1. cii., p. 167. .
2 Locul descoperirii monumentului, se poate preciza astfel: de la km. 411 de pe şoseaua
naţional:l Aiud- Alba, spre vest la 325 m intr-un punct ce se leagă de km.411 cu o linie absolut
perpendiculară pe şosea.
Acest grup, una dintre cele mai de seamă şi mai originale piese arheo-
logice, atît prin starea de conservare bun~i şi compoziţia sa specială, dar mai
ales prin executarea sa artistică, ocupă un loc deosebit printre monumentele
cu caracter funerar religios ale Daciei romane.
Locul descoperirii monumentului funerar se află în apropierea fostului
drum roman, a cărui direcţie se poate urmări foarte bine după fîşia de pămîqt
Fig. 1
acoperită cu pietriş. Faptul că s-a găsit în apropierea acestui drum, unde

s-au mai găsit şi alte monumente funerare ne face să ne gîndim la prezenţa
aici a unei necropole romane, obiceiul anticilor de a aşeza mormintele de
cărămidă şi sarcofagele din piatră cu altare, aediculele etc., lîngă drumurile
de mare circulaţie unde să poată fi văzute de cît mai mulţi trecători, este în
general cunoscut. Sculptura noastră, a putut servi la împodobirea unui astfel
de mormînt, aparţinînd, natural unui bogat, care avea mijloace materiale
pentru a plăti o lucrare frumoasă şi costisitoare ca cea pe care o voi descrie
mai jos.
Acest grup statuar era fixat cu spatele pe o altă construcţie de care era
legat probabil printr-o bar[l de fier al că,rlli loc se vede în partea de deasupra
a medalionuilli.
MOnUl11entul, este lucrat dintr-un singur bloc de gresie cu un bogat con-

ţinut de calcar, lnaterial existent pe .. teritoriul din apropiere, la. Gîrboviţa
şi la Podeni. Blocul are o lungiIne totală de 1,19 fi, înăţţiInea de 1 fi, iar gro-
sirne~ de 0,20 111. Sub acest monument care era culcat cu faţa la pănlînt la o
adînciIne de circa 60 -70 ClIl se afla o piatră 111ai lnare la o adînciIne de cea.
1 In care însă nu a fost scoasă la suprafaţă.
Monufientu 1 are o cOlnpoziţie originală, forInată din două elenlente:
un medalion şi doi lei funerari despărţiţi de un cap de Ineduză, cu un păr
lung, figură tristă, plîngătoare, siInbolizînd tristeţea 1110rţii.
La baza lnrdalionului, pe un soclu înalt de: 0,6 In şi lung de 1,16 111 sînt
aşezaţi cei doi lei spate în spate, culcaţi pe labe. Au coan1a bogată, urechile
ridicate, gura larg căscată, limba lăsată peste lllaxilarul inferior rînjind parcă
spre privitori, arătînd colţii fioroşi eu scopul evident de a speria, de a îngrozi
şi alunga pe eventualii făcători de rele. Rostul "aportropaic" al leilor este
clar: a apăra Inorlnîntul de răufăcători şi de duhurile rele. Leul din stînga,
ţine în ghiarele picioarelor anterioare un cap de berbec, iar cel din dreapta,
un cap de cal.
Leii, sînt figuri obişnuite în arta funerară ronlană şi stau în legătură cu
cu 1tul zeului lVlithras şi a l zeiţei Cybe le. 1
Aşezat pe un pivot lat, pe capul lneduzei, între cei doi lei, se află Illeela-
lionul cu dianletru 1 de 0,58 In. Pe rnedal ion, în tr-un cadru de scoicti 2 la o ad in-
ciIne de 0,9 In, într-o ţinută solelnnă, se află trei figuri r0111ane, aşezaLe în
două planuri. În pril11ul plan, de di.lnensiuni Jl1ai 11lici este un copil, iar în
p 1anul al doi 1ea un b ă r bat şi o f efn e i e , 111eIn b r i i ai un ei fa rn i 1i i. B ii r baL u l
tine InÎna dreaptă pe ulnărul drepL al fClneii, iar felneia ţine Inîna stîngă pe
unlărul soţului.
Îlnbrăcălnintea personajelor reprezentate pe lnedalion, este obişnuita
tllnic~1. p(lntru felnei şi toga pen tru I:ărbaţi. Bărbatu1 şi copilu 1 au părttl
tăiat scurt, lăsat în şuviţe pe frunte şi pe tînlple, tratat cu acelaşi 1110delaj
anlplu, descoperind cite o fruD te Întrucîtva neregulată. În schilllb ferlleia,
, are părul prins într-o vitta ('finalis (1)j1, V, p. 950), cercei în urechi şi un colier
la gît.
GIt u 1 celor t re i fi gur i, III o el ela Le d i Il P1in, Il n face II n U IJ gh i a 111 p 1u cu
restul corpului dovedind fără putinţă de îndoială, că intenţia artistului n-a
fost să prezinte personajele în lnişcare, ci static. Judecînd după trasăturile
feţei, arListul, parcă a vroit să redea un 1110JnenL dintr-o desfăşurare de sen-
tÎlllente care apar evident din expre~ia figurilor (figuri triste, îndurer~te).
l\1uşchii feţei, fără să fie încordaţi, nu sînt totuşi lipsiţi de o anul11ită tensiune.
l)e relnarcat, expresivitatea figurilor, executate cu rnultă îndenllnare. "'roate
trei figurile, au trăsături proprii, bine executate, fiind printre cele 111ai reuşite
portrete din arta provincială a T)aciei.
Deasupra lnedalionului, nu se află obişnuitul con de pin, ci un bloc tra-
pezoidal nestilizat.
1 "Schober sieht in dem Lthvenpaaren bloss ein dekoratives !\'lotiv, das ursprunglich
mit dem }{ybelekult in ZUSalTI111el1hang stand", Archaeologia lfllngarica, series nova XXXIII,
Budapesta, 1954, p. 22:L
;A ef. IVI. n rit s C' 11 k o v a, "Die Jl11sc/zel in der antiken [(lIn')t" (S'coica in aria
antică) 13ullelin (IzlJestiia) Institut arc!l{;o1. blllg. Sofia, Xlf, 1H38, p. 1-128.
11 COMUNICĂRI ~~I NOTE 279
Piesa noastră sculpturală, are şi o iInportanţă de ordin istoric pentru loca-

litatea antică de aici. Problerna localizării oraşului rornan Brucla, pe locul
oraşului actual Aiud, a fost mult discutată fără a putea fi însă soluţionată,
din cauza nepotrivirii distanţei date de 12 Inile rOlnane de Tabula Peutin-
geriană pînă la (ApuluIn) Alba Iulia. Într-un studiu nU111is11latic -
arheologic, cercetătorii clujeni 1\f. Mac:rea şi D. Protase 1, analizînd posi-
bilitatea transcrierii greşite a tabulei Peutingeriene Înclină a localiza Brucla
antică pe locul oraşului actual Aiud. În af.ară de aceasta şi abundenţa desco-
peririlor din timpul ocupaţiei romane, precum şi din celelalte epoci, sînt
dovada caracterului central al acestui punct 2 • Existenţa acestei necropole,
este un argument în plus în favoarea loealizării Bruclei, pe locul actualului
oraş Aiud sau în apropierea lui.
Monumentul sculptural descoperit la Aiud, după cît am putut cerceta,
este o raritate pe teritoriul Daciei rOlnane şi lipseşte şi în celelalte provincii
ale iInperiului.
Separat, cele două elelnente, (111edalionul şi leii funerari) se întîlnesc foarte
des - combinarea lor însă într-un frumos grup de lei funerari suprapuşi pe meda-
lion nu aflăm în alte reprezentărişi pare a fi o fornlă originală specifică Daciei. 3
Ceva ulai apropiat de ITIOnUIuentul nostru, este unul găsit la l\ficia -
Veţel, lîngă Deva, unde doi lei Jin cîte un cap de şarpe, iar între ei se află
o tablă pe care se vede o figură de copil (semnalat de praf. 1. 1. Rusu de la
Institutul de istorie din Cluj).
În ultÎlnii ani, s-au 11lai găsit două exemplare asenlănătoare cu o cOlnpo-
ziţie aproape identică .lnonumentului de la Aiud. Este vorba de unul găsit la
Alba Iulia şi de unul, mOnUl1lent fragillentar inedit din Muzeul regional Ploieşti,
adus de la Sarmizegetusa I-Iaţegului. lVledalionul, este susţinut pe doi lei,
aşezaţi sp~te în spate unul spre altul, lipsind însă capul meduzei. În mij-
locul Inedalionului, se află tablou 1 în relief al fanli liei: tatăl, 111alna (capul
rupt) În faţă doi copi i.
lVlonulIlentul de la Alba 1ulia, se compune tot dint.r-un lnedalion, în spa-
tele căruia aşezaţi pe un soclu spate în spate sînt doi lei, culcaţi pe labe şi
ţinînd in ghiare unul un cap de viţel, iar celălalt un cap de cal. Spre deose-
bire de grupul funerar de la Aiud, lipseşte capul meduzei, se111ănînd mai bine
din acest punct de vedere cu cel de la Ploieşti. Î11 rnij locul Inedalio11ului,
se află luenlbrii unei fanlilii: tată 1, 111alua şi un copi 1. 4
1 1\1. 1\1 aer e a-I). P r O" t ase, ., Tezaurul de rnonede romane de la (;eoma 1 şi invazia
carpilor din anlll 242 in Dacia" în Sludii şi Cercetări ştiin!ifice~ Cluj, VI, 1954, p. 495-562;
2 Abundenta descoperirilor incepînd cu epoca bronzului sînt dovada caracterului central
al acestui punct. S-au găsit pe lîngă aşezări cre cultură Coţofeni, morminte t.raco-cimmeriene,
două vase greceşti - care dovedesc relaţii comerciale, morminte scitice (în patru puncte ale
localităţii) morminte celtice, monede dacice. D in epoca romană provin din această localitate
altare, reliefuri, sculpturi, monede, ceranlică, cărănlizi, ţigle şi o inscripţie. I)ar acest loc
rămîne populat şi în epoca prefeudală - lucru dovedit prin descoperiri din secolul IV - V
şi din secolul VII.
3 V. de ex. Gr. F lor e s c u, Ephemeris Dacoromana, IV, 1930, p. 104-105, mate-
riale din Dacia superior (Ardeal); idem 1 lnoHllmenli /llnerari rOlnani della Dacia inferioare
(Bucureşti) p. 36-37, 41-43.
4 1). P r o t ase, }·loi nlonLllnenle sClllp~lll'ale l'Onlane din Dacia superioară, în acest
volum, p. 188.
280 COMUNICARI şr NOTE 12
Ceea ce distinge grupul funerar găsit la Aiud, de celelalte monumente

cunoscute pînă în prezent, sînt elementele întrucîtva deosebite pe care le
prezintă şi anume: prezenţa meduzei între cei doi lei apotropaici, reprezen-
tarea defuncţilor într-o scoică, precum şi execuţia sa artistică mult mai îngri-
jită şi subiectul sculpturii însuşi, subiect luat din repertoriul legendelor
comune lumii romane şi orientale.
Cît priveşte suhiectul - combinarea într-un frumos grup, a unui meda-
lion, des întrebuinţat în atelierele sculpturale romane, cu figuri de lei apo-
tropaici, de origine orientală, lei ce omoară un animal, ori. şezînd culcaţi
şi ţinînd un cap de bovin, berbec, mistreţ, cal sau cerb, ca ornamente aşezate
pe morminte, puse în legătură cu cultul zeului persan Mithras, au foarte pro-
babil un caracter funerar 1, aparţinînd unei epoci destul de frămîntate sec. III
e.n. şi foarte frecvente în imperiul roman, în deosebi în ţinuturile dunărene
şi renane. Semnificaţia şi importanţa lui religioasă formează încă obiect
. de discuţie.
Anumite elemente stilistice ne-ar putea îngădui, credem, să mergem şi
mai departe cu precizarea monumentului şi locului cărora această operă le
aparţine, cind curentele se amestecă, opere le îşi pierd din caracterele speci-
fice atelierelor regionale. Artiştii, lucrînd în regiuni foarte variate şi în gru-
puri de formaţii diferite la un înalt nivel artistic, cazul monumentului nostru.
Nu e de mirare deci, că opera de care ne ocupăm aici prezintă elemente întru-
cîtva deosebite, aflîndu-ne probabil în timpul unui proces de amestec a diferi-
telor curente în sculptura romană.
Ceea ce distingem la o astfel de operă, la produsele sculpturii anterioare,
reflectă în chip deosebit de sugestiv transformările adînci pe care le trăia
lumea sclavagistă romană, din acea vreme.
Originea acestei opere de artă, a cărei tehnică deosebită este evidentă,
merită atenţia arheologilor, fiindcă reprezintă o operă originală romană,
cu care se poate mîndri orice muzeu. Lipsa unor informaţii mai amănunţite
asupra originei ei, ne obligă să căutăm pe acelea tehnice şi stilistice pe care
ni le poate oferi opera însăşi.
MINERVA HORHAT
Notiţă asupra unor brăţări de aur de la Alba Iulia
Cu prilejul construirii noului pod peste Mureş între Alba Iulia şi Partoş,
a ieşit la lumină un J~ur format din patru brăţ~TLde~ur. Descoperirea
s-a produs în timpul lucru lui la piciorul din mij loc al podului, în ziua de
5 sau 6 august 1952, cînd, de la adîncimea de circa 7 m din albia rîului,
~
1 1. 1. R li S S li, A.nuarul Insii/ului de sludii clasice, Cluj III 1941 p. 187-9; Din
aclivitalea mmeelor noaslre, Cluj, 1955, p. 105-6 cu bibliografia mai amplă.
au fost scoase la suprafaţă, într-o singură sapă a maşinii de escavaţie, patru

brăţări de aur. Acestea se găseau într-un strat de nămol întărit, de culoare
cenuşie, şi - după relatările muncitorile - ele nu erau asociate cu nici
un fel de material arheologic şi nici nu s-a observat existenţa vreunui vas
Fig. 1
ori a altui recipient, în care să fi fost depuse brăţările. După descoperire,

o brăţară a dispărut iar celelalte trci au fost achiziţionate pentru Muzeul din
Alba Iulia, unde se păstrează acum (inv. nr. 14343-14319/1952).1
Toate brăţările salvate au suprafaţa netedă, fără ornamentaţie, şi pre'"
zintă o secţiune circu Iară.
Prima brăţară (fig. 2/1 a, b), ruptă, în timpul descoperirii sau ulterior,
În două bucăţi de dimensiuni inegalc, are grosimea maximă la mijloc şi se
1 Brăţările ne-au fost încredinţate spre publicare de căt.re fostul director al muzeului
din A Iba Iulia.
282 COMUNJCĂRI ŞI NOTE 14
subţiază treptat spre cele două capete, care sînt uşor îndoite în forInă de
clrlig. Prima buc'ată (a) are lungin1ea de 5,5 CIU, greutatea de 4,5 g, diame-
trul de 0,2 em la capătul subţire şi de 0,4: cm la cel rupt. A doua bucată (b),
luult mai lungă, cÎntă.reşte 53 g, m~lsoară în lungime 23 cm şi are diametrul
de 0,4 em la capătul rupt, de 0,7 CITI la mijloc şi de 1,5 mlTI la capătul
Îndoit. Deei, greutatea totală a brăţării, în starea actuală, este de 57,5 g,
iar lungimea de 28,5 cm. Puritatea aurului din ambele fragluente: 18 karate.
~o
2
Fig. 2
A doua br(lţară (jig. 2/2 a, b), tăiată cu cleştele în bucăţi de către des-
coperitori, nu este întreagă. Forma celor două fragn1ente şi aeeeaşi puritate
a aurului arată că ele provin din aceeaşi brăţară şi că nu e probabil să fi apar-
ţinut la două brăţări diferite. Cele două bucăţi reprezintă cea mai mare parte
a brăţ~.rii, din care se pare eă lipsEsc tocmai extremităţile, asupra formei
cărDra nu aVeTI1 nici un indiciu. Totuşi, sîntem înclinaţi să credem că şi cape-
tele acesteia aveau forma de eîrlig. Spre deosebire de prima bră.ţară, aceasta
are diametrul În secţiune aproape uniform pe toată Illngin1ea ambelor frag-
mente, fără îngroşare la mij loc şi fără subţiere spre extremităţi. Jlrima bucată
(a) măsoară 11,5 CID lungime, cînt~lreşte 10,5 g şi are diametrul uniform de
0,3 cm. A doua bucată (b) are lungili1ea de 9,6 cm, greutatea de 7,5 g şi dia-
metrul ~niform de 0,2 CU1. Lungimea ambelor fragmente la un loc se ridică
abia la 21,1 Clil, iar greutatea la 18 g. Puritatea aurului: 20 karate.
A treia brăţa! ă (/i g. 2/3 a--c) a fost fragmentată în trei bucăţi inegale
şi din ea nu lipseşte decît o porţiune foarte mică din capătul din stînga.
Primul fragment (a), cel mai lung, are lungimea de 21,5 Cfi, greutatea de
61,5 g, iar diametrul de 0,2 cm la capătul din stînga, de 0,7 cm la mijloc şi
cţe 0,5 Cfil la capătul rupt. Fragmentul al doilea (b), foarte mic, are lungimea
doar de 1 cm, diametrul de 0,4 Cfi la capătul de sus şi 0,3 cm la capătul de
jos, iar greutatea de 0,5 g . .1\1 treilea fragnlent (c), lung de 4: efi, gros în
secţiune de 0,3 cm la capătul superior şi de 1,5 mn1 la capătul î.ndoit. În starea
actuală, bră'ţara are în total 26,5 cm lungime şi cînblreşte G3,5 g. Puritatea
aurului: 18 karate. Brăţara este de acelaşi tip ca şi cea descrisă la început,

subţiată spre capetele terrninate în farluă d,e cîrlig şi îngroşată la 111ij loc. -
Cantitatea totală de aur din aceste trei hrăţări salvate cîntăreşte 139 g.
Lungimea circull1ferinţei brăţărilor (diforn1ate de descoperitori) cores-
punde în general grosimii unui braţ obişnuit, fapt care arată că aceste obiecte
de podoabă au fost purtate în prilllul rînd ca brăţări. .A,ceasta nu înlătură
de loc posihilitatea ca ele să fi fost purtate şi altfel, bunăoară să fi fost între-
buinţate drept coliere. Folosirea lor ca mij loc de schiInb în locul 1110nedei, aşa
CUIl1 se presupune pentru unele brăţări-inele, de diInensiuni 11lult mai reduse 1,
este neprobabilă, date fiind dimensiunile /Corespunzătoare brăţărilor şi forma
de cîrlig pentru încheierea extremităţilor.
În 1~ransilvania nu se cunoaşte pînă acum un tip de brăţări identic, cu
sec-ţiune circulară, fără ornamentaţie şi cu capetele îndoite, destul de simplu
sub raportul concepţiei artistice şi al execuţiei. ;2 Cîteva exemplare, asemănă
toare prin 111ij locul luai îngroşat, 1ipsa ornan1entaţiei şi capetele subţiate,
dar deosebite prin secţiune rectangulară, extreluităţile fără îndoitură şi prin
circuluferinţa puţ"in Illai scurtă, se cunos/C la Firiteaz (1'. Arad) 3 şi unul"la
Cetea (r. Alba, rege Hunedoara).4
O încadrare cronologică mai restrînsă a acestor brăţ{lri este dificilă, din
pricina lipsei unor elemente decorative caracteristice. Ele pot fi datate
ntlluai cu aproxin1aţie în perioada de tin1p cuprinsă între mij locul epocii
bronzl~}ul...1!---!!IiIDa,~ăa epocii ţjer~lui inclgşj"v.- Apartenenţa lor la epoca
prefeudală nu e verositnilă, date fiinda1ti11c1lnea luare la care au fost găsite
şi lipsa totală de analogii în această epocă..
D. PROTASE
Notă epigrafică
Fragment de altar din marmură
În vara anului 1955 cu ocazia unor lucrări de construcţie la sud-est de

cetate, pe loeul fostului oraş _~pulun1, la teluelia unei case s-a descoperit un
frumos altar de lTIarlUUră albă. Cei care lucrau la clădire au spart blocul şi
bucătile le-au intrebuintat ca material de constructie fără ca cineva să fi
citit 'inscripţia pe care ~ purta. Pe seanla Muzeului' regional Alba Iulia s-a
achiziţionat nUlnai un fraglnent din acest frull10s altar (inv. nr. 15435).
Din altar (ara) s-a păstrat nUIllai partea inferioară care în afara unei
duble profilaturi nu are nici un ornaillent. Dimensiunile fragnlentul ui păstrat:
înălţilnea 40 CIll, Iăţinlea 35 cm, grosiInea 28,5 Cfi.
1 F. Tonlpa, În Arch. ErtesitlJ, voI. L, 1937, p. 52.

2 A se vedea D. P o pe s C li, Prelucrarea aurului in Transilvania inainte de cucerirea
romană, în Materiale şi cerc. arh., II, 1956, p. 196-250.
31... J\farton, în ArclI. Ertesitâ, XXVII, 1907, p. 63, nr. 8,9,11 13. Cf. şi
D. P o p e s C lI, op. cit., p. 199 şi 212 Cll fig. 1'28.
4 D. P o p e s C li, op. cit., p. 199 şi 229.
284 COMUNTCiRI ŞI NOTE 16
Inscripţia păstrată are cinci rjlnduri de litere foarte îngrijit săpate. InăI
ţimea literelor: rîndul 1, 3,3 cm, rîndul 2, 5,5 cnl, rîndul 3, 6 Cill, rîndul
4, 3 C111, şir în du 1 5, 2,8 CIn •
Intregirea fragn1entului păstrat nu prezintă nici-o dificultate:
LEG(ionis) XIII
[GEl\1] (inae)'
-tI -" ••••••••• C"IVI S[uis]
.......... .:. ~..:::..:: \TO'fVM [solv]
................:. I'f
~
........ : '.
f ••
GEN'fIAN(o) ET
...........: ..... ~ _0 .:.....: ......:
IJ[ASSO CO(n)
S(ulibus)]
..............
.... ~....: ~.:..::
:
/1111 n'lllllllllloilll' ,. , " , '."" 1'" 1 I .
1IIIIIIiIil/IIIIlIIlIIl1l11l1""tllll'111111l/lllltlll"IIIIlI\\III'I'
'1iIIIt I ( I ~/;;(//II/I )7) '1/

1(JIY'11))1
1,1 // // / J I / 1, l / /1 ( I ,II/V.
!-- --_---~ .. - , o . , _ :
r------------_ .
···
:
·
~-----------_ _.J.. _ _
··
·
1 Fig. 1.
Traducerea, şi ea foarte siInpHi, este: ... al Legiunii a XII I-a Gemina

împreună cu ai săi şi-a îndeplinit ţrlgiJduinţa in timpul consulaif!lui lui Geniianus
şi Bassus.
Din punct de vedere al grafiei ar fi de reluarcat prescurtarea lui GEN-
TIANO în GENrrIA~. În inscripţii lnenţionarea celor doi consuli este făcută
de GENTIANO E'T BASSO COS Il' sau GENT ET BAS COS 2. In text se
întîlneşte o singură 1igatură în rîndul O l' Îlnpreună cu E.
Din inscripţie lipseşte partea superioară, tocmai cea luai, importantă
cu numele zeităţii căreia i se închină altarul, nUlnele dedicantului şi func-
1 CIL, III, 4441, 5187, 5773, 5806, 10109, 10419.

2 CIL, 11'1, 3345, 12369.
17 COMUNICARI Ş[ NOTE 285
ţiunea lui în cadrul Legiunii XIII Gelnina. Cu privire la zeitate nU,se poate
face nici o presupunere, lnai cu sealnă la Apulu111 unde se întîlnesc cele ulai
variate divinităţi, adorate în întreg iUlperiu1. 1 În ce priveşte dedicantul,
judecînd după faptul că altarul este din Inarlllură de calitate superioară şi
că este foarte îngrijit lucrat, trebuie să presUpUne111 că nu este un soldat
oarecare ci unul dintre ofiţerii superiori dacă nu chiar cOluandantul legiunii.
Fragulentul de altar descris posedă un indiciu sigur de datare şi anUl1lC
111enţionarea consulilor anului respectiv. l'erenlius Gential1us şi POlllponius
Bassus au fost consuli în anul 211,2 pe tilllPU' lui Septitniu Sever şi Cara-
calla. Dacă s-ar fi păstrat întreaga inscripţie a altarului poate că ar fi adus
lămuriri cu privire la istoricul oraşului Apuhllll şi al I)aeiei. Aşa, fragmentul
de altar păstrat atestă doar pentru priula oară la Apuluill şi în Dacia nUl1lele
celor doi consuli Gentianus şi Bassus din anul 211.
]. H. CI{IŞA~
Un capitol necunoscut al lu.i Samuil Clain despre

"Războaele lui Traian cu Dachii"
Istoria poporului romîn a constituit pentru Salnuil Clain o preocupare

permanentă în tot cursul activităţii sale, dovadă fiind în această privinţă
numeroasele opere care tratează trecutul romînilor, din cele Ulai vechi tinl-
puri pînă în zilele autorului. În toate aceste lucrări Sanluil Clain reia pro-
blemele legate de istoria poporului rOI11]:n, le dezbate în diferite forule, în
diferite limbi (latineşte şi romîneşte), fiecare lucrare constituind cîte o nouă
variantă, o nouă treaptă spre forma amplă şi definitivă, Istoria, lucrurile şi
întîmplările romînilor, opera de căpetenie a Inarelui erudit ardelean. Una din
problelnele care au frălnÎntat lninţile cărturarilor romîni şi străini, conteln-
porani cu Samuil Clain, problemă cu adînci substraturi politice, este în legă
tură cu începuturile poporului rOl1lîn.
Originea poporului romin Sarnuil Clain o identifică în bună parte cu
originea rOlnanilor, astfel că rădăcinile lui se întind tocJ11ai în timpul legen-
darului război troian. Perioada, Începînd de la "stricarea T'roei" şi a stăpînirii
lur Enea asupra Latiumului, fOflnează prilna etapă a istoriei rOlnane, în care
adevărul istoric se împleteşte cu legendele, şi care se încheie cu povestea
întemeierii JlomeÎ.
Perioada a doua a istoriei rOl1lane, văzută în aspectul legăturii ei cu
naşterea poporului romîn, corespunde cu expansiunea rOlnanilor dincolo de
hotarele Italiei, pînă în vremea consulu:llui Fulvius Flaccus, "carele :;tu pus
Dunărea hotar ţării 101''',3 (anul 132 Le.n . ) 4. Ajunşi în contact de vecinătate,
1 Vezi, l\L 1\1 aer e a, Cullul lui Sabasius la Apulum şi in .Dacia, în acest voltun, cu
toată bibliografia.
2 W. L i e ben a fi, l?asti consulares ImperU l1.omani, Bonn, 1909, p. 27.
3 S a nl 11 i 1 ela i 11, Scurtţi cunoştinţă a istorii rominilor (ms), Partea 1, § 17.

4 1 b j d e ill.
286 COMU~ICĂIU ŞI NOTE 18
relaţiile dintre rOlnani şi daci se înrăutăţesc an de an iar poporul dac

devine, la un IllOlnellt dat, stăpîn pe situaţie. Această perioad<l de înălţare
a dacilor, a treia în istoria rOlnană (în sensul exprinlat lnai sus), îşi atinge
apogeul în tiInpul înlpăratului DOllliţian, care, în urIna înfrîngerilor suferite,
acceptă condiţiile de pace u111ilitoare i111pUSe de "craiul" DecebaL
Cel caŢe a şters această pată. ruşinoasă a fost 'Traian, urInaşul ÎInpăra
tului Nerva. Luptele dintre Traian şi ])ecebal au pus capăt fiinţei statulut
dac, a cărui nimicire corespunde celei de a patra perioade a istoriei fOlnane.
Cucerirea şi colonizarea Dac~i însealllnă pentru Sanluil Clain "începutul"
poporului rOIllîn pe aceste Ineleaguri, ca urnlaş direct al rOlnanilor cuceritori.
Rălnas singur stăpîn în ţara cucerită, 'I"raian deveni, potrivit cuvintelor lui
Sanluil Clain, "săditorul şi părintele rOlllînilor ce şi astăzi sînt în
Dachia".
In prefaţa lucrării sale Scurlll cunoş tin fă a istorii romînilor, Saluuil elain
se arată preocupat de a da r0111înilor o cît de surnară "cunoştinţă" a istoriei
lor, căutînd prin aceasta să cqntribuie la trezirea conştiinţei lor naţionale.
Dovada originii şi a continuităţii rOlnane În Dacia, (adeseori Samuil
elain idenţifică intenţionat pe rOInani cu r0111Înii, pentru a arăta legătura
indisolubilă dintre strămoşi şi str.ănepoţii lor), era unul din principalele
argumente ale intelectualităţii ronlîneşti ardelene În lupta pentru cucerirea
drepturilor politice, pe la sfîrşitul secolului al XVIII-lea. Pătruns de ideile
lumuniste ale vrernii, SaInuil Clain a conceput emanciparea politică şi cul-
turală a rOIlIÎnilor, nu printr-o prealabilă ridicare economică, ci prin răspîn
direa ştiinţelor şi a cuI turii generale printre romîni. Deşteptarea conştiinţei
naţionale, susţine Clain, uşurează înţelegerea situaţiei politice şi sociale,
decăzute, 'în care se aflau rOlnînii în ~cel tiInp, descoperă ·căile cele lnai potri-
vite în organizarea luptei pentru emanciparea politică, pentru recîştigarea
vechilor drepturi, contestate, de care se bucurase,J'ă odinioară rOlnÎnii. :Con-
ştient de inlportanţa istoriei ca ştiinţă, SaIlluil Clain nu scapă nici· o ocazie
. să aducă la cunoştinţă trecutul poporului său, deoarece "istoria iaste dascălul
tuturor lucrurilor", strecurînd în lucrările sale crhnpeie din trecutul rOInînilor,
chiar dacă conţinutul acestor lucrări era străin de acest subiect.
Un astfel de caz găsiln şi în Istoria Ecles.iaslică, tradusă de SaInuil Clain
după opera abatelui elaude Fleury .
Istoria EclesiasliCă 1 a lui Fleury, Înselunată pentru ideile galicane pe
care le conţine, SaInuil Clain a început să o traducă în tinlpul şederii sale
la Viena. Cîteva însenlnări aflătoare pe foile de titlu şi în interiorul nlanu-
scriselor, arată că traducerea a fost efectuată între anii 1782 -1787.. T'raducerea
integrală nu a fost isprăvită, Sanluil Clain aj unsese cu prelucrarea nunlai
pînă la cartea a noua. T'omul al doilea al manuscrisului clainian, .care înglo- ,
bează cărţile 3, 4 şi 5 a Istoriei Ecles;iastice, a fost scris Între anii 1782 -1783,
la Viena, în tinlpul cînd Samuil Clain mai era încă la colegiul Sancta Bar-
bara. Cartea a 3-a ţn traducerea lui Clain are următorul titlu: A Istoriei
Eclesiastice, cartea a treia, 1782, după care urInează o notă cu următorui
cuprins: "Această carte a fost a doa oară îndreptată şi curată o aIn scris tot
eu Samuil Clain de la Sad în anul 1797." Cărţile sînt Îlnpărţite pe paragrafe.
1 Manuscris aflător la Bibl. Acad. R.P .IL, filiala Cluj, secţia de lnanuscrise.
Răsfoind filele cărţii a treia am găsit la pag. 72,' un paragraf nenul1lerotat,

aşezat între paragrafele 17 şi 18, purtînd titlul: Războaele lui Traian eu
Dachii. Textul se întinde pe opt pagini (p 72-80) şi este cu totul străin
de conţinutul istoriei bisericeşli a lui Fleury, constiluind un capitol original
al lui 'Samuil Clain.
Redăm în continuare textul acestui capilol:
."R ă z b o a iei e" 1 uiT rai a Il c uDa c il ii. l\lăcar că răzuoaele
ce au făcut împăratul Traian cu Dachii nu sînt malerie, care să se ţină de
IStoria Iclisiastică, însă pentru oarece cunoştinţă despre lucrurile mai marilor
noştri romani ceale făcute în pămînturile, care asLăzi le ţinem noi romînii,
fiii acelor vechi romani, bun lucru am socotit şi aici să le puiu pre scurt, că
pre larg airea unde nUlllai despre aceasta scri u, am grăit.
Auzind dară Decheval craiul Dachilor, că în locul lui Domiţian şi a lui
Nerva, Traian au urmat împărat, şi ştiind mintea şi virtutea lui cea mare,
foarte mult s-au spăriat, ci tot nu s-au lăsat. Impăratul Traian, ca să şteargă
ruşinea romanilor, că trebuia să plătească bani pre an Dachilor, ca să le dea
pace, şi să nu facă năvăliri în pămîntul romanilor, auI dus însuşi oaste împo-
triva lor, şi bătaia cea dintîiu o au avut în cîmpul, care după aceia s-au chemat
cîmpul lui Traian. într-această bătae dintr-amîndoao părţile foarte mulţi
au perit 2 şi atîţa au fost răniţi, că în toată oastea romînească n-avea cîrpe
de ajuns să leage ranele, pentru aceia' Traian 3 împărat c:'\meaşea sa o au dat
să facă cirpe din ia, şi să leage pre cei răniţi.
După aceia Dachii s-au tras la munţi, iară Lusie unul din cei lllai mari
preste oştile Romanilor lovindu-i i-au întors din fugă. Intr-acea bătae mulţi
au cazut din Dachi, dar mai mulţi au fost prinşi. Craiul Decheval înfricoşîndu-să
şi dejnădăjduindu-să pentru această pagubă ce păţi, îndată oameni de cinste
alegînd i-au trimis la împărat, ca să spue cum Decheval iaste gata să fadi.
pace ori cum va voi împăratul. Atunci Traian au poftit să-i dea armele,
unealtele de războiu, şi pre meşteri, şi pre toţi cei ce fugiseră de la Homani
la Dachi, ori Romani ori soţii de a Homanilor au fost, costeaele şi cetăţile
să le strice, şi oaste întrînsele să nu ţină, şi să iasă din tot pămîntul, care
pre la margini l-au cuprins cu puterea şi pre priatinii Homanilor să~i aibă
priatini, iară pre vrăjmaşii Romanilor şi el să-i ţie vrăjmaşi. Aceasta măcar
fără de voe tot le-au 4 primit Decheval, şi îndată ducîndu-să înaintea lui
Traian, căzînd la prunînt s-au închinat lui. Aceaslea aşea isprăvindu-să,
Traian s-au întors în Italia, iară pre solii lui Decheval, pre carii luoasă cu
sine mai înai'nte i-au trimis în 5 Homa, unde puind jos armele, şi cu mînile,
ca neşte robi întinse, după ce multe cu mare smerenie rugîndu-să au grăit,
senatul au întărit pacea cea făcută de împăratul cu Decheval, apoi iară au
tuoat armele. După aceia Traian au intrat în Roma, şi de atunci au început
a să numi Dachic ti, apoi au făcut lupte, şi multe fealuri de jocuri.
I Urmeazll cuvint şters: "trimis",

2 Urmează text şters: "atlta cit".
3 Urmează cuvint şters "cl1imeaşcu".
4 Urmează cuvînt şters: "cuprins".
5 Urmează cuvint şters: "cetate".
fi Adică ,.dacicul", învingătorul dacilor.
1 · ... ;.
288 COMU ICĂRI ŞI NOTE 20
într-aceia i să dă de ştire, cum că Decheval, preste aşezămîntul legăturii

de pace multe 1 gată, care folosesc spre rebealie, adică arme face, pre cei ce
fug de la Romani îi primeaşte, cetăţile, şi costeiurile le direage, şi le întă
reaşte, şi pre neamurile vecine le îndeamnă la războiu, şi pre aceia să mînia,
cari nu vrea să se unească la un sfat cu el, şi acum cuprinseasă o parte din
pămîntul Iazighilor, care ţinea cu Homanii. Pentru ac;eastea Senatul Homei
iară l-au vestit vrăjmaşiu, şi au trimis oaste asupra lui, care oaste singur
Traian fără de alt povăţuitoriu, o au povăţuit. La această bătae Traian au
luoat cu sine pre Adrian, care apoi după sine au fost împărat, şi l-au pus mâi
mare preste leghioana cea dintîiu a Minervii. Iară Decheval văzînd că n-are
atîta putere, ca să stea împrotiva Homanilor, la vicleşuguri, şi la înşelăciuni
s-au întors, şi puţin au fost, că n-au omorît prin 2 vicleşug pre Traian, că
au trimis în Mesia la Traian pre oarii carii, carii să făcea ca cum ar fi fugit
de la Decheval, şi ar avea neşte lucruri de folos la războiu a spune împăra
tului, iară acestea voia ca întrînd la împăratul să-I omoară. Traian nimica
rău de ei socotind a, oameni de omenie i-au crezut, ci n-au putut să-I isprăvească
acel sfat tîlharii aceia, că fiind prepus pre ullul dintr-aceia, îndată l-au tras la
chinuri, iară el au mărturisit toate. Văzînd dară Decheval că cu 4 vicleşugul
nu l-au putut strica, au cerut de la împăratul să-i trimiţă pre Longhin, carele-l
cunoscusă bun povăţuitoriu, şi viteaz ostaşiu în războiu, ca cu el să vorbească
despre pace, şi aşea să arăta, ca cum ar fi gata să facă orce-i va porunci împă
ratul. împăratul, nepricepînd vicleşugul lui, au trimis la el pre Longhin,
pre carele, cît au ajuns la tabăra Dachilor, au poruncit Decheval ae l-au
p!ins,. şi l-a~ întreba~ să spu~ă.sfaturi~e lui Tr.aian; .i~r~ el nimic~ mărtu.ri
smd, m paza 5 l-au ţmut. însa mtr-aceIa au scns lUI lraIan, cum ca el amm-
trilea nu va slobozi pre Longhin, de nu şi împăratul vaerta pre Dachi, şi să
facă pace. La aceastea Traian îndoit răspuns i-au dat, şi au arătat, cum că
nu-i iaste atîta de viaţa lui Longhin, cît într-însul să pună şi războiul, şi
pacea. Decheval la acest răspuns foarte s-au măniat, ci tot nu şe-au arătat
mînia, şi nu îndată au oillorît pre Longhin, iară Longhin înţelegînd sfatul
lui Decheval, bind venin, s-au omorît pre sine.
lntr-aceaia Traian minunat pod de peatră au făcut peste Dunăre, ca mai
lezne să poată trece oştile, acest pod să putea număra întră minunile lumii,
care apoi Adrian împărat pentru năvălirile, ce făcea pre el varvarii, l-au
stricat. în anul lui ls. Es. o sută şi cinci Traian trecînd pre pod Dunărea,
~e-au pus tabăra nu departe de oraşul Ţării Homîneşti, care să cheamă Galaţi,
unde cu şeanţuri întărind împregiur oastea, au dat bărbăteaşterăzboiu asupra
Dachilor, în care după multă vărsare de sînge au biruit. întru această bătae
şe-au arătat Traian vîrtutea sa, vitejeşte împreună cu ostaşii bătîndu-să,
toţi ostaşii să purta foarte bărbăteaşte, cît au lăsat pildă la toată lumea, cît
pot romanii numai să vrea. Aşea demicîndu-să au ajuns la cetatea Sarmiza-
ghetusa, în care era scaonul crăesc, şi tot ţinutul l-au supus Homanii şie,
1 UrmeaZl\ cuvInt ~ters: ,Jace".

2 Urmează cuvînt ~ters:' "pÎnditori".
~ UrmeaZll cuvînt ~ters: "ca pre ne~te"
4 Urmează cuvînt şters: "aleşl1irea".
5 Urmează cuvînt şters: "slobodă".
,
iară cînd au întrat Homanii în Sarmizaghetusa, Dachii vîrtos le sta împro-

tivă, atîta, cît, şi muerile lor, a~('a de tirane, şi cumplite să era făcut, cît
pre Homanii cei mai din nainte prinşi, care era într-acea cetate îi dezbrăca,
şi vii îi ardea cu făclii aprinse. Altele au băgat venin lin beutură, şi au de
venea Homanii, au de-i chema iale, în chip de mulţămită, ca să-şi areate
jnima bună spre ei le da beutură otrăvită, iară bărbaţii Homani fiind osteniţi
,-ltoşi bea, ca să-şi stîmpere căldura seatei, însă ori cîţi au beut pres te puţin
~ şi murit. Mai pre urmă Dachii de tot dejnădăjduind, în mai multe locuri
tJt'i pus foc cetăţii. Foarte mare vaetat şi plîngere era acolo, alpi de venin,
."lţii de foc, alţii de sabie perea, groaznică priveală cu adevărat; că mai voia
Dachii în războiu să moară, de cît să se supue Homanilor. Deci după ce multe
mii de Dachi au perit, şi din Homani încă nu puţini au căzut, Romanii au
prins toată cetatea, şi tot ţinutul Dachilor. Decheval puţin de nu au fost
prins de Homani, ci tot au scăpat, iară temîndu-să ca nu cumva după aceasta
să-I prinză, şi viu în triumf de biruinţă s;1-1 ducă în Roma, el însuşi pre sine
s-au omorît, capul lui după aceia au fost purtat la Roma.
Decheval visteriile sale, ca să nu vie în mînile Romanilor, abătînd în
laturi rîul Sargheţa, care astăzi să cheamfl Streaiu, au făcut dedesupt pivniţă
cu 2 bolt, şi acolo au băgat toate avuţiile sale ceale foarte scumpe, apoi iarăşi
au slobozit rîul pre deasupra pimniţei să curgă. Acest lucru făcusă Decheval
cu robii, pre carii i-au omorît :i, ca să nu poată vorbi de aceasta, şi a spune
să-I ştie apoi Homa nii, însă Bichil is 4, care era rob la Dachi au fost înţăles
tot lucrul acela, măcar de el nu lucrasă acolo 5, au spus lui Traian locul unde
sînt ascunse vistieriile, care sco.ţîndu-Ie după aceea Traian, unele lucruri
le-au împărţ.iL oastei, altele le-au purtat la Roma. împflratul văzînd pămîn
turile acealea fără de lăcuitori, şi ca să aibă tari, şi credincioşi oameni, carii
despre părţile acelea ale varvarilor să fie zid, şi apărare împărăţiei, au dus
de la Homa, şi din Italia din tot fealiul de stat oameni, şi colonii, de i-au
aşezat în Dachia, leghioane de ostaşi, colonii, şi municipia pre-alocurea au
pus şi au aşezat, cetăp şi oraşe au făcut, care airea mai pre larg le-am grăit,
unde Istoria Homînilor din Dachiia o am scris. Acum aceasLa ajungă. Traian
după războiu s-au dus la Roma şi au sărbat mare desfătare pentru acea vestită
biruinţă, primit-au pe solii neamurilor varvare, că şi lndianii, şi Persianii
şi alţii trimesease la el soli de să bucura pentru biruinţa. Hidicat-au încă la
Homa Traian un stilp, care şi asLrlzi S{l ,veade, să cheamă latineaşte Columna
Traiani, în care au săpat tot războiul, care l-au avut cu Dachii. De atunci
sînt Homanii pînă astăzi în Dachia."
'1- * '1-
in ulliulii ani ai viei;, sale Sailluil Clain lŞl revizliise o mare parte din
operele sale, căutînd srl Il' deu () 1'0rlJl{1 ddiniLivă. Unele le Lranscrise din nou
în înLregin]('. î nlre cele revilzuLe se af][l şi Istoria l:;clesias/iru, Lranscrisă la
1 Urlllcuz:i text ~tcr,: .. ill ap'l··.

~ L'rllleaZ'1 Cll\'illl ~tel's: .. bold".
:l Urlllcază text ~ters: .,cu Ilimclleu S'l Jlll )l.ie lucul aceb'
4 La început a fost scris .. Hieulis", cuvintul riind corectul In ["nIl:l redat'l În text.
Ul'meaZ;l te:xt şters: "eu alpi", .,şi i-au s(pus)", .,)i".
1~ - ::itullii .~i comullidiri

1797. Cu ocazia transcrierii traducerii cărţii a treia a Istoriei Eclesiastice a

lui Fleury, Samuil Clain n-a mai intercalat acest capitol original în tradu-
cerea sa.
Istoria "Războaelor lui Traian cu Dachii", corespunde în esenţă, cu
partea a doua a lucrării sale "Scurtă cunoştinţă a Istoriei romînilor", scrisă
între anii 1792-1796, anume, cu capitolele 2 -8, într-o formă pe alocurea
rezumativă, iar în unele părţi mai amplă. Ideile cuprinse în "Războaele lui
Traian cu Dachii" n-au suferit nici o modificare în sintezele istorice de mai
tîrziu, doar forma de prezentare a devenit alta. Deosebirile principale pe
care le putem semnala în legătură cu textul acestui capitol şi textul cores-.
punzător din Scurta Cunoştinţă se referă doar la cîteva amănunte. Astfel,
după descrierea întrevederii lui Traian cu Decebal, paragraful 3 al Părţii
a II-a a Scurtei cunoştinţe se încheie cu fraza: "Apoi Traian s-au întors la Roma".
In capitolul "Războaele lui Traian cu Dachii", se descrie şi trimiterea solilor
lui Decebal la Roma, ca ostateci, rugămintea lor în faţa senatului pentru
confirmarea păcii încheiate între Traian şi Decebal. Drept urmare, "după
ce multe cu mare smerenie rugîndu-să au grăit, senatul au întărit pacea" ...
In Istoria Mare 1 se descrie şi episodul cu trimiterea solilor ostatici în faţa
senatului, în acest chip: "după ce aceastea s-au săvîrşit împăratul Traian s-au
întors la Roma, şi pe solii lui Decheval, carii îi ducea cu sine i-au trimis
mai înainte în Roma; acestea băgaţi la senat~, pus jos armele, şi cu mînile
impreunate una cu alta ca în chip de rugăciune puţintel au grăit întărind pacea,
apoi li s-au poruncit să ia armele". Sublinierile arată deosebirile intre cele
două versiuni. In continuarea paragrafului 4 din Istoria 1\Jlare se descrie
intrarea triumfală a lui Traian la Roma: "După acestea împăratul Traian
cu mare pompă biruitoriu au intrat în Roma şi pentru că au învins pe Dachi,
s-au poreclit Dacicus". Capitolul din Istoria Eclesiastică se deosebeşte de
acest pasaj, atît prin forma frazei cît şi prin amănuntul despre jocurile publice
ce s-au făcut la Roma cu prilejul triumfului lui Traian, amănunt care în para-
graful citat al Istoriei Mari lipseşte. Acest amănunt lipseşte şi în Scurtă
Cunoştinţă. ~
Călcarea "aşezămîntului de pace" de către Decebal este mult mai sumar
descrisă în Istoria Mare şi în Scurtă Cunoştinţă, decît în capitolul din Istoria
Eclesiastică. Expunerea tentativei de a ucide pe Traian prin vicleşug şi partea
care urmează în legătură cu istoria lui Longhin corespunde, în accepţiune
largă, cu textul din Scurtă Cunoştinţă şi Istoria Mare, fireşte dacă nu luăm
în considerare deosebirile din construcţia frazelor. Unele expresii sînt aproape
identice în toate cele trei texte. Intîlnim de asemenea cîteva amănunte în
capitolul din Istoria Eclesiastică, ce nu se găsesc în cele două sinteze.
Podul construit de Traian peste Dunăre era atît de "minunat" încît "n-au
mai văzut soarele" unul ca acela 2, că "să putea număra întră minunile lumii",
spune Samuil Clain în textul din Istoria Eclesaistică. In acelaşi text se dă amă
nuntul că "Traian trecînd pre pod Dunărea, şe-au pus tafrăra nu departe dl,l
oraşul Ţării Romîneşti, care să cheamă Galaţi", amănunt care lipseşte în
1 Istoria, şi lucrurile şi tntlmplările Rominilor, (titlul prescurtat dat de noi: Istoria

Mare), Tom 1, partea a II-a §. 4 "Dachii nu ţin pacea făcută cu Romanii".
2 Ibidem, Tom. 1, partea a II-a, §. 5.
\
I
. ~ ,.",../' -.
cele două sinteze". Localizarea Galaplor de către Clain în Tara Romînească

este, desigur, greşită. Mai degrabă ar fi vorba de Galaţii din Haţeg, de pe
valea Streiului.
Descrierea luptelor dintre romani şi daci corespunde ca fond în toate
trei textele analizate aici, fireşte, cu deosebirile formale în construcţia frazelor.
"Virtutea" lui Traian, care dăduse exemplu personal de curaj soldaţilor săi,
este slăvită şi în textul din Istoria Eclesiastică aproape în aceleaşi cuvinte
ca şi în cele două sinteze amintite. Identitatea este perfectă în textele din
Scurtă Cunoştinţă şi Istoria Eclesiastică, deosebindu-se intru cîtva, fără să
se altereze însă conţinutul, de fraze corespunzătoare din Istoria Mare. Traian
"au lăsat pildă la toată lumea cît pot Romanii nUlllai să vrea". Fraza aceasta
este cu totul identică cu cea corespunzătoare din Scurtă Cunoştinţă.
Descrierea asediului Sarmizegetusei prezintă elemente foarte asemănă
toare în toate trei textele, ajungîndu-se la o identitate de fond aproape desă
vîrşită; amănuntele existente în textul din Istoria Eclesiastică se găsesc în mare
parte şi în cele două sinteze romîneşti. Frazele sînt foarte apropiate între ele
şi prin unele expresii ce se întîlnesc în toate trei manuscrisele.
Partea aceea a capitolului "Războaele lui Traian cu Dachii", în care se
descrie ascunderea comorii lui Decebal si aflarea ei de către Traian, în Scurtă
Cunoştinţă nu se găseşte, iar în Istoria' Mare descrierea este mai sumară. In
schimb partea ultimă a acestui capitol este doar un rezumat al capitolelor 6,7
şi 8 din Scuriă Cunoş tinţă şi din I sioria Mare, în care se descrie aşezarea roma-
nilor în Dacia. Samuil Clain explică acest fapt făcînd trimiterea la opera
sa "Istoria Romînilor din Dachia". Istoria Romînilor din Dachia de care VOI-
beşte Clain, este fără îndoială versiunea largă, latinească, cunoscută sub numele
Brevis historica noiitia, scrisă de el la 1778. Aceasta a fost singura !>inteză
cuprinzătoare a istoriei romînilor scrisă de Samuil Clain inainte de anul 1782,
data redactării capitolului original intercalat în traducerea Isioriei Eclesiastice
a lui Claude Fleury. Capitolul intercalat în Istoria Eclesiasiică prezintă evţni
mentele în legătură cu luptele romanilor cu dacii mai viu, mai pe larg decît
capitolele respective din cele două sinteze romîneşti scrise ulterior, Scurtă
Cunoştinţă şi Istoria Mare. Valoarea capitolului din Isioria Eclesiasiică este,
fără îndoială, remarcabilă şi întregeşte cu amănunte evenimentele cuprinse
în capitolele respective, ce tratează acelaşi subiect din_sintezele romîneşti.
Acest capitol poate fi considerat ca o variantă premergătoare a acestor capitole.
Importanţa acestui capitol rezidă şi în. faptul că în el se atinge şi problema
le~ată de soarta poporului dac, după cucerirea romană.
Constatăm cu surprindere că în această problemă ideile lui Clain nu au
evoluat nici un pas de la capitolul "Războaele lui Traian cu Dachii", pînă
la încheierea Istoriei Mari, scrisă în ultima parte a vieţii sale. În capitolul
intercalat în Istoria Eclesiastiră se vorbeşte despre soarta dacilor după cuce-
rirea romană, sumar şi numai în treacăt la fel ca şi în sintezele sale romîneşti.
O prezentare paralelă a textelor în care se vorbeşte de această problemă ne
lămureşte pe deplin:
1. 1n "Răz boaele lui Traian cu Dachii", capitol scris la 1782, textul· sună
astfel: După cucerir«;l Daciei de către romani "împăratul văzînd pămînturile
acelea fără de locuitof'i, şi ca să aibă tari, şi credincioşi oameni, cari despre
19
părţile acelea ale varvarilor să fie zid, şi apărare împărăţiei au adus din Roma
şi din Italia din tot fealiul de stat,
oameni, şi colonii, de i-au aşezat în Dachiia .."
2.'în Scurta Cunostintă a Istoriei Romînilor, scrisă între 1792-1796:
"După ce Romanii au su'pus'loruşi toată Dachiia, şi pre Gheti lăcuitorii Dachii,
i-au sterpit, ca să nu rămîe acea ţară pustie, şi ca să aibă tari, şi credincioşi
oameni, carii despre părţile acealea ale varvarilor să fie zid, şi apărare împă
răţii din Roma şi din Italia, din tot statul şi din toată ceata ostaşi, cetăţeani,
colonii, şi lăcuitori au aşezat în Dachiia".
3. În Istoria Mare, Tomul 1, scris la 1801: "După ce Homanii au supm;
şie toată Dachiia, şi pre Ghete lăcuitorii Dachiei i-au sterpil, ca să nu rămîe
acea ţară pustiită, şi pentru ca să aibă tari şi credincioşi oameni, care despre
părţile acealea ale varvarilor să fie zid, şi apărare împărăţiei din Roma, şi
din Italiia din toată starea, şi din toată ceata, boiari, ostaşi, cetăţeani, şi
coloni au aşezat în Dachiia împăratul Traiian... "
Asemănările între cele trei fragmente sînt frapante cu toate că de la redac-
tarea capitolului despre "Războaele lui Traian cu Dachii" pînă la tomul 1 al
sin:;ezei sale mari, au trecut aproape două decenii, iar de la Brevis historica
notitia, mai bine de două decenii. Cucerirea romană a însemnat după Samuil
Clain, lichidarea definitivă a poporului dac, care, după cucerirea romană nu
mai e pomenit nici măcar în treacăt în sintezele sale istorice. Pămînturile
Daciei rămaseră "fără Iăcuitori", se spune în capitolul "Răz boaele lui Traian
cu Dachii", iar în cele două sinteze se afirmă categoric că "pre Gheti lăcuitorii
Dachii i-au sterpit" , iar ţara rămase "pustie", "pustiită". După cum am arătat
şi în altă parte 1, Samuil Clain a rezolvat în cîteva cuvinte toată problema
dacilor după cucerirea romană, ajungînd în opoziţie cu logica lucrurilor, cu
însuşi principiul raţiunii care îl căIăuzise în interpretarea şi clasificarea multor
fenomene istorice. Un popor nu poate fi cu totul nimicit. Teritoriile vaste
ale Daciei ofereau multe locuri bune de refugiu populaţiei autohtone. Pe de
altă parte, scrierile vremii remarcă prezenţa dacilor în legiunile romane, iar
populaţia colonizată era silită, prin forţa împrejurărilor să apeleze şi la ele-
mentul băştinaş, cucerit pentru consolidarea bazei sale economice. Teoria
"stîrpirii" elementului dac din provincia cucerită poate clătina serios temeiu-
rile teoriei continuităţii romane în Dacia a lui Samuil Clain. Dacă a fost
posibilă stîrpirea populaţiei unei ţări întregi, tot atît de posibilă putea fi şi
strămutarea întregii populaţii colonizate în momentul abandonării Daciei
de către legiunile romane. Aceasta cu atît mai mult cu cît în acel moment
numai era vorba de exterminare, ci 'de oblăduirea populaţiei în faţa năvă
litorilor, de siguranţa ei sub paza legiunilor romane în alte provincii mai
scutite de năvăliri. OI', Samuil Clain nu acceptă cu nici un preţ ideea abando-
nării Daciei de către coloniştii romani, care îşi creaseră condiţii prielnice
de viaţă în Dacia, se apucaseră de economie şi îndeletniciri casnice. Acceptarea
acestei posibilităţi i-ar fi răsturnat întreg eşafodajul teoriei continuităţii
romane, toate argumentele aduse în sprijinul acestei teorii.
Din teoria enunţată de Clain în legătură cu stîrpirea elementului dac,
se mai pot trage şi alte concluzii. Este potrivnic raţiunii ca un popor înzestrat
cu o civilizaţie atît de evaluată, cum era poporul roman, să fie în stare să
1 Samuil Clain, Scurlă cunoştinţă a islorii rominilor, Introdu!lrea. (Sub tipar).

•
recurgă la asemenea acte de sălbăticie, de exterminare a popoarelor cucerite.
De asemenea este contrar logicii că împăratul Traian, prezentat de Clain
drept om de bună credinţă, care în momentele de grea cumpănă a dat dovadă
de compasiune pentru soldaţii săi răniţi, să fi ordonat masacrul în masă al
dacilor înfrî.nţi. La fel ca şi în alte provincii cucerite de romani, şi aiCi a urmat
acelaşi proces de asimilare a populaţiei băşfinaşe. Poporul dac cucerit, după
limpezirea vremurilor, s-a integrat in noua formă de viaţă, superioară celei
pe care o dusese mai înainte. Teoria lui Samuil Clain trebuie să o receptăm
ţinînd seamă de vremea cînd scrisese el lucrările istorice, de obiectivele poli-
tice pe care le urmărea, de a dovedi teoretic vechimea şi nobilitatea poporului
romîn, urmaş direct al romanilor pe aceste pămînturi. Aceast~ nobilitate
trebuia prezentată ca nealterată de nici un amestec străin. O dată dovedite
aceste fapte argumentul său în sprijinul emancipării culturale şi politice a
poporului romîn cîştiga mult în tărie, în sensul că acest popor atît de vechi
şi nobil, nu putea fi lăsat în starea în care decăzuse datorită vitregiei vremu-
rilor şi împrej urări lor, ci trebuie reintegrat în vechile drepturi de care se
bucurase odinioară. Amestecu 1 romanilor cu dacii altera puritatea sîngelui
roman, îi scădea din prestigiul nobil, întrucît dacii erau consideraţi de Clain
şi de ceilalţi istorici, romîni şi străini, ca un popor "barbar". Ca urmare, posi-
bilitatea acestui amestec trebuia înlăturată. Aceasta este şi raţiunea pentru
care dacii nu se bucurau de nici un fel de consideraţie în faţa lui Samuil Clain.
Capitolul despre "Războaele lui Traian cu Dachii" întregeşte bibliografia
operelor lui Samuil Clain cu încă o lucrare necunoscută pînă acum. Ideile
enunţate în această lucrare confirmă o dată mai mult părerile emise de marele
erudit, în legătură cu începuturile îndepflrtate ale poporului romîn. Aceste
păreri, infirmate de istoriografia modernă, au însă o mare valoare pentru
istoria noastră culturală şi arată stadiul în care se găsea această problemă
în epoca atît de bogată în manifestări culturale din jumătatea a doua a veacului
al XVIII-lea.
Capitolul reprodus în acest articol, a fost fără îndoială utilizat de Samuil
Clain la compunerea capitolelor respective ce tratează acest subiect, în sintezele
pe care le-a scris ulterior. Un singur lucru mai rămîne de cercetat, anume,
filiaţia dintre textul lucrării sale latineşti, Brevis historica notitia scrisă la
anul 1778 şi textul acestui capitol. Credem însă că nici în acest caz deosebirile
nu sînt esenţiale, dat fiind faptul că ideile lui Samuil Clain în ceea ce priveşte
problema naşterii poporului romîn s-au concretizat încă de la începutul acti-
vităţii sale de istoric.
CORNEL CtMPIANU
Moara de hîrtie de la Strungari
Secolul al XVIII-lea marchează un serios pas înainte în dezvoltarea eco-

nomiei europene; prin folosirea a noi mijloace de producţie, invenţii, desco-
periri, dezvoltarea comerţului, colonizarea noilor ţinuturi descoperite, noua
clasă socială - burghezia - născută pe ruinele feudalismului îşi întăreşte
294 COML"NICĂRI ŞI NOTE 26
tot luai luult poziţiile sale econolnice şi politice, ajungînd s~l joace un rol
de frunte- în viaţa statelor.
Nici 1~ransilvania nu poate să rămînă în afara acestor ~dînci transformări.
Cerinţele tot nlai imperioase ale societăţii duc la înfiinţarea de noi ate-
liere manufacturier; în care luai există încă elemente ale vechiului mod de
producţie feudal, dar prezintă în acelaşi tirnp şi aspecte ale noului mod de
producţie capitalist.
Astfel, o grijă deosebită dezvoltării industriei manufacturiere o acordă
împărăteasa Maria Tereza, care cere cancelariei transilvane să creeze posi...
bilitătile necesare înfiintării de lnanufacturi în teritoriile administrate de
ea. I In ac.este condiţii {a naştere şi n10ara de hîrtie de la Strungari 2, din
iniţiativa magistratului de Sebeş.
Prima lllenţiune despre morile de hîrtie din Ardeal o avem de la
1. 11. Benigni, în geografia sa din 1837, unde spune: în ţară se găsesc 12 mori
de hîrtie care au desfacere de 11lărfuri în Moldova şi în Muntenia; ele produc
însă o cantitate 111ică de hîrtie, care nu acoperă trebuinţele interne, restul
trebuind să fie procurată din provinciile austriace. 3
Benigni enumerînd satele din scaunul Sebeşului anlinteşte şi de: "Strugar,
o COIIlună rOlnÎnească cu o Inoară de hîrtie". 4
Iosif Kenleny în lucrarea sa despre vechile mori de hîrtie 5 a111inteşte,
de asemenea, şi Inoara de hîrtie a cetăţii Sebeşului printre cele 12 mori de
hîrtie ce fun.cţionau în această vrelne. Anton Kurz menţionează la 1844,
lllorile de hîrtie din Ardeal printre care şi Inoara de la Strungari.
Construirea unei 1110ri de hîrtie la Strungari, Într-un sat neînsemnat,
pe o vale îngustă, în" plin codru, se explică prin vicisitudinile istorice de la
începutul secolului al XVIII-lea. Astfel, nu s-a luat în seamă nici distanţa
de 14 klll de la Sebeş, pe drull1ul cel mai scurt şi cel mai rău fapt ce se va răs
frînge Blai tîrziu asupra rentabilităţ.ii şi dezvoltării ei, şi nici faptul că lnoara
se construise pe hotarul unui sat r0111înesc, fără ca acesta să fie întrebat. 6
Dintr-un articol publicat în revista Transilvania la 1873, rezultă că lnoara
de hîrtie de la Strungari, a fost construită de oraşul Sebeş, în anul 1771. 7
1 Bujor Sur el u, Din istoricul manllfactLZrilor din Transilvania in sec. al XVIII-lea:

l\.fanufaciura de hirtie de la 11~ăgăraş, în Stlldii şi referate privind Istoria Romlniei, 1, 1954,
pag. 859-877.
2 Pe atunci satului Strungari, i se spunea oficial Strugar.
3 I. H. Ben i g n i, llandbllch der Slatistik llnd Geograplzie des Grosfiirstenthums Sie-
ben biirgens , Sibiu, 1837, 1 Heft, p. 72.
4 1 b i d e m, 3 lIeft, pag. 99.
5 Ioseph K e m e n y, Die iillesten Papienniihlen, în .Z\fagazin fiir Geschichle, Li-
teratur llnd alle Denk- llnel ...~lerkwiirdigkeilen, Cluj 1844, pag. 161-62.
6 De altfel aproape toate morile de hîrtie, înfiinţate tn sec. XViI şi XVIII se găsesc
în sate luai îndepărtate de oraş, ori în văi mai ascunse. Lîngă Alba Iulia Gh. "Rakoczy, înte-
meiază în priIna jum~ltate a veacului al :X.VII-Iea la Miceşti, o moară de hîrtie, Acea a
oraşului Sibiu de Ia sfîrşitul sec. al XVI-lea este ridicată pe valea Sadului, iar cea a fiscului
de la Făgăraş, pe rîul Sebeş, ceva mai departe de oraş.
I. Bar eia n
7 ll, Despre mor'a de' papiru de la Strugar, în Rev. Transilvania, 1873,
7, pag. 82.
." ...... ~._ ..
La 29 mai 1789, magistratul de Sebeş prezintă comisiei următorul tabel

de arenzile pe anii 1774-1778 încasate de la moara de hîrtie din Strungari:
1774 după primul tabel 12,30 Rk, după al doilea 16,40 Rk
1775 după primul tabel 12,30 Rk, după al doilea 20,50 Rk
1776 după primul tabel 10 Rk, după al doilea 8,50 Rk
1777 după primul tabel 10 Rk, după al doilea 8,20 Rk
1778 după primul tabel 8 Rk, după al doilea 15 Rk
Din datele de mai sus rezultă că moara de hîrtie din Strungari a început
să funcţioneze numai în anul 1774.
Satul Strungar făcînd parte din scaunul săsesc al Sebeşului hotarul său,
ca şi al celorlalte comune scăunale, era confundat adesea, de magistrat, cu
propriile sale terenuri, ceea ce explică înfiinţarea morii pe teritoriu 1 din partea
de sud a comunei libere.
Această moară se arenda de către magistratul Sebeşului unor negustori.!
Pe lîngă arenda în numerar, arendaşul morii, trebuia să dea oraşului şi
patru teancuri de hîrtie, iar oraşul trebuiâ să dea morii lemnele necesare
încălzitului şi producerii de mangan şi celJuşii.
Primul arendaş a fost Petruş Barth, acesta a ţinut în arendă moara mai
mulţi ani.
Deşi nu cunoaştem producţia sa anuală, şi nici toate amănuntele în legă
tură cu funcţionarea, putem totuşi conchide că ea a funcţionat în bune condi-
ţiuni pînă către sfîrşitul sec. al XIX-lea, cînd din cauza concurenţei între-
prinderilor capitaliste - înfiinţarea fal- ricii de hirtie de la Petreşti în 1854 -
este silită să-şi reducă activitatea din cauza metodelor de producţie înapoiate,
lipsei de capital, greutăţilor de procurare a materiei prime, precum şi cheltuie-
lilor excesive de transport.
In anul 1856 moara este distrusă de foc si este rezidită între anii 1856-1858. 2
Pe la începutul secolului al XIX-lea: oraşul Sebeş vinde moara de hîrtie
din Strungari, probabil în urma nerentabilităţii ei, lui Franz loseph Hinni din
Sebeş, care pentru a o putea cumpăra împrumută o însemnată sumă de bani,
la caseria Universităţii săseşti din Sibiu, urmînd a o plăti în rate bianuale,
egale, plus dobînzile.
Erezii săi vînd moara }ui lohan Erdt, tot din Sebeş. La 16 decembrie
1838, noul proprietar comunică magistratului de Sebeş că a cumpărat moara
de hîrtie situată pe hotarul Sebeşului, lîngă comuna Strungari, cu preţul de
7600 zloţi (f1orini) şi se declară gata a plăti datoria lui Hinni, în sumă de
3100 florini, către Casa generală a Universităţii săseşti din Sibiu, precum
şi dobînzile. Cere ca datoria să fie trecută pe numele său, ca proprietar de drept
al morii. 3
Magistratul de Sebeş dă aviz favorabil cererii lui Erdt la 11 fehr. 1839,
şi o trimite Universităţii săseşti, ca să fie aprobată. Universitatea aprobă
cererea cu următoarele conditii:
I. . Bar eia n u, op. rit., p. 83.
1
Hans S c h ii P p, Papiertabrik Pclersdort, In /{alender des Siebenbiirger Volks-
2
freundes, 1912, Sibiu, p. 110-111.
3 Cererea este Inregistrată la nr. R. 41/1839 la magistratul de Sebeş.
296 COMUNIUdU ŞI NOTE 25
1. Proprietaru 1 să dovedească cumpărare::! Cll actl; I de vînzare-cumpărare.

2. Să dea un act de acceptarea datoriei (vrxel).
3. Să se oblige că, atîLa vrellle cît durează datoria, va asigura moara în
contra incendiilor, la o societate de asigurarE', pE' tot t.impul cît suma nu este
achi tată în înt regi ClIr.
4. Pînă la preschimbarea actului de datorie a llii Hinni, el va plăti
dobinda.
Universitatea mai hotăreşte ca magistratul să vegheze şi el ca moara
să fie tot timpul asigurată contra incendiilol'.
Datoria lui Hinni, în sumă de 3100 florini urma să fie plătită de lohan
F.rdt în 37 rate, cu procent de 6 %. Moara de hîrtie se i potechează cu tot ce
se afla în ea, în favornl Casei generale a Universităţii din Sibiu. 1
Pînă la 1848, data abolirii iobăgiei, sătenii n-au făcuL nici un demers,
în legătură cu situaţia de drrpt a 1I10rii de hirtie. După 1850 satul ridică pre-
tenţi i asu pra mori i deoarrce era zidit:! pe Lrritoriul să u. 2 Ca măsu rfl imed iată,
oraşul taie coLa de lemne aprobată ani de ani morii. Situaţia de drept nn
se Himureşte pînă la 1871 cînd strungărenii revendică din nou moara. La această
daUl, magistratul înaintea;:ă actul nI'. 558 din 11 martie 1871, Universităţii
din Sibiu, prin care cere studierea actului de cumpărare din 1838, încheiat
între văduva fostului proprietar Franz loseph Binni şi l. Erdt senior, pentru
clarificarea situaţiei de drE'pt între comuna Strungari şi propriE'tarul actual
al morii. 3 Chestiunea prcprietălii nu se clarifică nici la 1873 cînd proprie-
tanI! Iohan Erdt din Sebeş, "caută să o vîndă".4
La data de 28 aprilie 1870 Casa generală a Universităţii, prin avocatul
W. Zekeli, îi comunică lui Erdt, că deoarece n-a prezentat evaluarea juridică
a ipotecii, conform condiţiilor de plată acceptate de ambele părţi, la 10 mai
1839, i s-a anulat împrulllutul şi este provocat să plătească în termen de trei
luni, rrstul de capital, în sumă de 3154 florini şi 2,1/2 creiţari, împreună
cu 6 % dobîndă, de la 1 iulie 1870, deci cifra debitului rămăsese aproape
intactă. lohan Erdt răspunde Casei generalr, la 10 mai 1870 5 , arătînd că
a plătit întotdeauna înainte dobînzile după capitalul acesta.
De asemenea după introducerea noului sistem de amortizare, a recu-
noscut din nou această datorie, care a şi fost grefată ca sarcină la F. F, iar
imobilul a fost asigurat la timp. Şi-a îndeplinit corect obligaţiile faţă de
Casa generală, dar dacă mai trebuie şi altE' acte, pe care el din hîrtiile ante-
rioare n-a înţeles să le trimită, roagă să i se comunice ce anume trebuie să mai
prezinte. în consecinţă, roagă ca rezilierea să fie revocată, urmînd a··şi îndeplini
mai departe obligaţiile ca şi în trecut.
în urma primirii unei copii de carte funduară şi a poliţei de asigurare,
Universitatea revine asupra decizieidc anulare a împrumutului.~
înainte de 1879, mai probabil în anul 1878, moara de hîrtie din Strungari
a fost mistuită de un alt incendiu; la 11 noiembrie 1879, funcţionarii Casei
1 Intabularea se poate vedea in F.F. nI'. 127 a comunei Strungari, p. 1.

2 1. Bar c i a n u, op. cit.
3 Arhiv. Statului Sibiu U.Z. 409/1871.
41.Barcianu,op.cil.
5 Arhivclc Statului Sibiu C.Z. 521j1870.
6 AI11ivelc Statului Sibiu L".Z. Ul'. 1)7" din 2:> innie lX70.
29 COMUNICARf Şl NOTE 297
naţiunii săseşti raportează oficiului central al Universităţ:ii, că au ridicat

la accasUI daLă suma de asigurare de :5658 florini austrieci, lichi daLă lui
lahan Erdt de Societatea de asigurare "Transilvania", pentru paguba pe care
a suferit-o în urma incendiului. Din referatul funcţionarilor mai rezultă că
Erdt plătise pînă la acea dată 21 rate bianuale, din creditul său de 3255 florini,
iar restul capitalului ce mai rămăsese de achitat, însuma 1857 florini şi 30
creiţari austricci. 1 DUp[1 reţinerea sumei de 1 857,30 florini, Erdt. mai pri-
meşte 1 800 florini şi 20 creiţari austrieci. 2
După incendiu moara a fost refăcută numai în parle, locuinţa, biroul,
şi una din cele trei camere de lucru ale morii, aşa cum se găseşte şi astăzi.
Radierea sarcinei ce grefa asupra morii, se face în foaia funduară, la 9
decembrie 1879.,
tn anul următor, 1880, Iohan Erdt vinde moara de hîrtie şi grădina,
cetăţeanului Ion Stoica al Chivii (Chivescu) din comllila Strungari. 3 Cu
aceasta, fosta moară,de hîrtie şi proprietăţile ei trec În mîinile sătenilor. Noul
proprietar prJncipal, Ion Stoica al Chivii, se împrumută şi el cu 2490 florini,
pentru care apare o nouă ipotecă asupra fostului local al morii de'hîrtie, care
se şterge abia În anul 1921.
Rezultă din cele de mai sus, că moara de hîrtie din Slrungari, înfiinţată
d<.' magist\atlll de Sebcş în anu 1 1771 a avut o viaţă de un "ecol.
1. V. Barcianu vizitează moara la ]8/3, spunînd efI hîrtia de aici era
foarte căutată pîn:l la jumătatea secolului XIX, "de vre ,o cîţiva ani încoace
(moara), nici nu se mai Întrebuinţează, fiindcă a rămas îndărătul timpului,
producţiunea ei nici nu se prea căuta şi in alte părţi, nici nu se plăteşte". 4
Imobilele morii. După cea mai veche foaie funduară, cea din 1872, moara
de hîrtie avea următoarele imohilc, Înlabulate pc Erdt lohan şi soţia Sandin i
Agneta 5:
NI', tap. 162 Canalul mori i 100 st.

163 Grădina 1282
164 Moara de hirh' 92
165 Casa de piatră nI'. '1~ cu trei chilii şi curte ]74
166 Casa de piatră nI'. 51 ('II chili! si curtI' ['36
167 Grădina casei 2,859 jug.
169 Grădina casei ]072 st.
171 Grădina casei 481 st.
192 Fînaţ in intravibn . 1,577 jug.
----------
Totnl: 8jug.1058st.
1 Arh ivele Statului Sibiu U.Z. 32211879.

2 Ib i fi cm, IU,
3 Vînzarea se tace de către 1. Ertfl In 9 deeemhrie 1880. rupl'ill7ÎIld numerele top. 162,
163,164,165, ·1(;6,167,171,173 şi 175, iar la 1891 vinde 111'. tap. 1iiH Ini Nicolae Stoica
tot din Struugari.
4 1. Rar c i a Il Il, Of>. cii.
o F. '1'. NI'. 64 din 1872, adusă la F. F. 111'. 127. Strullgal'i, pal'lna 1.
\
298 ION RAICk 30
1.
/
3
8.
Fig. 1 a. - Strungari, planul morii de hirtie
~. z. 3.
«
~Fig. 1 b - Strungari, Casa meşterului şi lucrătorilor
~Fig. 1
Toate numerele topografice formau un singur trup în jurul morii, cu

excepţia nr. top. 169, care era la circa 500 n1 mai j os de 1l10ară, pe partea dreaptă
a rîului. Moara de hîrtie avea o grădină frumoasă şi un canal lung de circa
180 fi. în timpul proprietarilor particulari, moara de hîrtie avea şi un gră
dinar care cultiva tot felul de zarzavaturi şi flori 1.
Moara av'ea trei camere luari (tig. 1, a) dintre care două erau aşezate pe
malul drept al iazului, iar a treia lîngă locuinţă. Din camerele apartaluente-
lor 1 şi 2 ale morii a mai răluas numai fundaţia. r-rot edificiul este făcut
din piatră, cu ziduri groase de 0,75 111. Ferestrele erau mici şi camerele destul
de Întunecoase.
In camera nr. 2 cu dimensiuni de 10 X 10 fi se lucra destrămatulzdrenţelor,
cu ajutorul roţii de apă cu cupe. Roata luorii, prin axul său lucrat din lemn
de arin, învîrtea un n,umăr mare de "chisălogi" (ciocane cu coadă) de lemn,
cu cuie la capete, care pisau şi destrăm,au aceste zdrenţe într-un jghiab cu
apă, făcut dintr-un trunchi de stejar. Din camera nr. 2 se putea trece prin
uşi largi în camera 1 şi 3 precum şi spre punctul 8, către grădină, unde erau
şoproanele pentru preparatul săpunului, obţinerea gelatinei pentru prelucrarea
hîrtiei, cazanele cu apă şi gropile pentru oase, din care se scotea gelatina 2,
apdi depozitul de combustibil len1nos. 3
In camera nr. 1 erau aşezate zdrenţele , pentru a fi 111aCerate. In camera
nr. 3 se făcea presarea şi gelatinarea hîrtiei. De aici ea era urcată, la uscat,
în podul special a~11enajat cu deschizături, pentru prinderea curenţilor de aer.
Camera nr. 4 servea de birou, camerele nr. 5 şi 6 pentru locuinţă, iar
nr. 7 era bucătăria proprietarulu-i. Toate aceste camere aveau tavan din grinzi
de stejar, pe care erau aşezate scînduri iar jos era pămînt bătut. Sub camerele
5 şi 6 se găsesc două pivniţe. .
In afara corpului principal al clădirii se nlai găsesc în curte: casa de
piatră nr. topografic 165 cu patru chilii şi un loc aparte, destina t meşterului
şi lucrătorilor. Curtea casei muncitoreşti era spre malul rîului, iar în dosul
ei se afla curtea morii (Ii g. 1, b). Camera nr. 2 din schiţă servea ca magazie
de alimente pentru muncitori.
Şoproanele pentru prepararea săpunului şi gelatinei erau în dosul morii. 4
Pe lîngă aceste edificii, ni se relatează de săteni [) că ceva mai j os de
nloara de hîrtie, pe malul drept al rîului, la primele grădini sub deal (cea.
4-500 m depărtare) erau grajdurile şi şura, unde se ţineau vitele morii:
vacile de lapte, boii şi carele. Tot aici exista şi o fierărie a morii, la care
lucrau la sfîrşitul secolului XIX, doi fraţi, fierari. 6 _~
Edificiul principal al luorii a suferit reparaţii mai mari în anii 1882,
după incendiere şi în 1930, după cum rezultă din însemnările de pe frontispiciu.
1 După incetarea producţiei de hîrtie la lmoară, acesta trăieşte pe unde putea, era un
sas morocănos dar foarte bun grădinar. Se numlea Mateş. A decedat prin 1936-1937 bătrtn
de tot, vezi Valea cu Plopi a lui V. Zdrenghea~ p. 160-163.
2 Puţine date am putut obţine şi de la ciţiva bătrîni ai satului.
3 Asupra felului cum erau dispuse şoproanele pe Ungă canal, n-am putut afla nimic
mai mult, decît că erau multe.
4 Sătenii cei mai bătrini îşi amintesc că duceau zdrenţe şi cenuşă la moara de hirtie
şi "domnii" le dădeau săpun. Ion Lungu, Strungari-Plaju.
5 Relatarea o avem de la secretarul Sfatului Pop. din Strungari, Ion .Vlad.
6 Alntndoi erau saşi, aduşi din Sebeş.
E :rp Ioa tarea m an zzţ aciuri i .

Nu avenl cifre care să ne arate cantitatea de materie primă pre1ucrată,
poate nici il-a fost nevoie de o asen1enea evidenţă, proprietarii negustori
dirij înd totul.
După desfiinţarea nlorii, cu ocazia incendiului din 1878 sau 1879, ea a
fost prefăcută în pivă pentru posfav, pivă pentru ulei şi nlai apo i şi în joagăr
cu un singur ferestrău.
Personalul de lucru: nu cunoaşten1 precis nici nlllnărul rlluncitorilor,
însă după posibilităţile de cazare ale manufacturii de hîrtie, ei nu puteau fi
- ca şi în alte lnori sinlilare - mai ll1Ult de 8 -10 persoane la care luai tre-
buie adăugaţi can1 tot pe atîţia 111uncitori auxiliari din sat.
Din registrele de botezaţi ale bisericii evanghelice din Sebeş, cunoaştem
la data de 20 oct. 18:37 pe 11laestrulll1l0rii de hîrtie, Ioseph Stollberg din Klein-
nensiedel - Austria - "fabricant de hîrtie în Strugar l".
Este uşor de presupus că şi lneşterii anteriori, să fi fost austriaci, dato-
rită dezvoltării deosebite, pe care o luase această ramură de producţi~ în Austria.
Nici asupra salarizării nu aveln date. Se pare că aveau lefuri fixe. Con-
ducerea nlori\ s-a Îngrij it însă de la Început să construiască locuinţe pentru
rlluncitori. Locuinţele, care se păstrează pînă astăzi, constau din cinci carnere,
unele lllai lnici iar altele mai lnari, (a se vedea schiţa nr. 3). Probabil nlunci-
torii' aduşi din Sebeş, necăsătoriţi, aveau dorlnitor comun, iar familiştii cîte
o calneră. Sătenii angaj aţi erau cărăuşi şi personal auxiliar.
Procesul tehnologic al hîrtiei constă 111ai Întîi din sortarea zdrenţelor
de in şi cînepă, separîndu-se cele colorate de cele necolorate. Materia prÎJnă
o constituia numai zdrenţele. Acestea se aşezau în nişte putini luari de stejar,
peste care se punea apă şi leşie de cenuşă şi se lăsau la înluuiat tinlp de cîteva
zile. Cele colorate se inălheau cu aj utorul hidratul ui de calciu şi al alaunului.
Urma apoi scămoşarea completă, care era de fapt o operaţie de destrămare
a firelor cu ajutorul pisălogilor, iar rnai tîrziu cu a sulurilor morii. Zdrenţele
se dădeau de cîteva ori prin aceste suluri pînă se obţ,inea o pastă ca aluatul.
In cazul că pasta aceasta nu era suficient de albă se mai decolora încă
cu lapte de var şi alaun, apoi se adăuga clei de oase, pentru închegare. După
toate acestea pasta era prefăcută în coaIe de hîrtie cu aj utorul preselor de
lemn, în care pe bucăţj de postav se aşeza sub formă de foaie de hîrtie masa
de' celuloză bine întinsă, tot cîte o fi'\t de hîrtie şi o bucată de postav, strîn-
gîndu-se cîte 20-30 Într-o presă.
Pasta aceasta pe atunci se nUlnea feltru (pensă) "nu ţesută, numai bătu
cită şi congentinată, eleită, în foi. 2
1. Valeriu Barcianu ne spune că în 1873 se făceau la Strungari două cate-
gorii de hîrtie: "sbeutoria şi hîrtie nlare, cam albastră, tare mult folosită,
mai ales sub absolutism şi, astăzi foarte căutată" 3. Fără îndoială înainte
1 La această dată, 20 oct. 1837 se botează la Sebeş, Christof, fiu al lui Ioseph Stollberg
din J(leinnensiedel - .Austria, fabricant de hîrtie în Strungari, evanghelic, confornl reg. de
botezaţ i al parohiei cy:tnghe lice.
~ S. B ii r 11 u t i ll, - În neuis!a Transilvania, \TI (187:3), nI'. 3, p. 24-28.
3 Ibideul.
33 301
- --
~ ~ ~
~ cD
~ ~
~
~~ ~
:c ~ ~
~
C\!
U·~ ~
~
w D
d
~ ~
.:
li •
\,J
~
se lucrau mai multe sorturi după eum rezultă şi din filigramele hîrtiei. In
1776, filigrama este "Millenbach", la 1796, sorturile de hîrtie erau numerotate
după calitate. În această vreme fllligrama era "Mihlenbach" iar alături în
vignete se găsesc nUluerele 1, 2 sau 3. După anul 1800 apare filigralua "Strugari"
cu iniţialele în forInă de ulonograul 1. B. La 1843, filigrama este
tot "Strugar 1843".
In tilupul iernii, datorită debitului mic de apă al rîului Strungari, Inoara
funcţiona cu interlnitenţe, se lucra luai uluIt la fabricarea săpuuului şi a
cărbunilor .1
l\loara de hîrtie de la Strungari, a fost o întreprindere ilnportantă Inan}l-
facturieră din scaunul Sebeşului, producînd timp de un secol încheiat. Prin
aceasta ea şi-a îndeplinit rolul său de întreprindere manufacturi eră sătească,
reuşind să acopere necesităţile locale şi chiar să exporte în primele decenii
ale existenţei ei.
Dezvoltarea industriei de fabrieă propriu-zisă în secolul al XIX-lea duce
la ruinarea întreprinderilor manufacturiere, din cauza - aşa cum. am văzut -
nerentabilităţii acestora. Numai astfel se poate explica reducerea produc-
tivităţii morii de la Strungari şi în cele din urmă ruinarea ei completă. 2
ION RAICA
Franz Binder, căIăto:r şi colecţionar etnografic

Pe la Iuijlocul secolului XIX: o seamă de exploratori -- H.' Barth,
G. Nachtigal, G. Scheveinfurth, D. L,ivingstone - pătrund în interiorul Africei.
Indemnat de exemplul lor şi de spiritul său de aventură, un tînăr far-
macist din Sebeş, Franz Binder, pleacă şi el spre "continentul negru", prin
luna septeulbrie 1849.
După ce se opri cîtva timp, ca jfarmacist, la Ploieşti, porni spre, Constan-
tinopol, apoi spre Bagdad unde ajunge după o serie nesfîrşită de întîmplări,
pe care le povesteşte el însuşi într-o relatare, cuprinsă în broşura "CăLătoriile
si aventurile unui sas din Transilvania", redactată de Dr. E. }{urt Binder.
, La Alep, Binder întîlneşte pe generalul Bem, fostul comandant al tru-
pelor lllaghiare din 1848-1849.
Prin sprijinul lui Bem, care-şi aUlintea cu plăcere de zilele petrecute
la Sebeş, în tinlpul calnpaniei sale din Ardeal, Binder îşi poate continua drumul
spre Bagdad, unde spera să găsească pe fratele său, după Ulalllă, SallIuel Manksch.
Reintors la Alep, porneşte spre Alexandria, unde ajunge în iunie 1850.
Deabia după doi ani de suferinţe grele la Cairo, ca desenator, lemnar ,
cofetar, berar şi lllăcelar, prin consulul austriac din Chartum, Dr. Hengin,
obţine "o angajare cu un salar lunar de 30 taleri şi întreţinere gratuită· la o
întreprindere cOlllercială din regiunea Nilului alb".
1 Tradiţia ne aminteşte de o săpul1ărjle în satul Lonlall din raionul Sebeş, ceva mai spre
lllullte, pe locul numit azi "La căldări", unde se spune că se producea cenuşă şi se făcea săpun.
2În legătură cu morile de hîrtie din Transilvania a se vedea: S. Gol d e n b e r g,
kloara de hirtie din Sibiu din secolul al XVI-lea, în Studii, XIII, 1 (1960) p. 113-117 cu
int~eaga bibliogrfie.
In această calitate desfăşoară o activitate extraordinară, la început ca

procurator al întreprinderii comerciale de fildeş şi gUlnă arabică, apoi ca mare
negustor de aninlale sălbatice, ca tălmaci şi conducător de misionari, vînător
de elefanţi şi în urlllă consul austriac, la Chartulll.
Către sfîrşitul anului 1861, fiind serios bolnav, chialllă la Ca~ro pe fratele
său Eduard, farmacist la Viena.
După ce se însănătoşeşte potneşte în luna luai 1862, prin Alexandria
şi Triest spre Viena, unde prinleşte chiar din lnîna hupăratului Franz Iosif
o lnare decoraţie pentru serviciile aduse patriei.
Străbate oraşele Transilvaniei, înlpreună cu servitorul său Driis Abdallah,
în costulue arabe şi-şi povesteşte călătoriile şi păţaniile, expunînd şi o parte
din obiectele etnografice africane colecţionate.
Revenit definitiv acasă, îşi cumpără o Iuoşie la Vinţ şi Vurpăr, se căsă
toreşte şi îşi clădeşte în Sebeş o casă ilnpunătoare, Î1npodob.indu-i faţada cu
trei basoreliefuri, reprezentînd: oraşul Cairo, piraluidele şi sfiinxul, ruinele
templului zeiţei Isis din insula Philae, de LLngă Assuan şi o caravană în deşer
tvl Nubiei, în mij locul căreia figurează şi 13inder, călare pe un cal.
La 11 aprilie 1875, în vîrstă de 55 ani, moare, la moşia sa din Vurpăr,
unde este înmormîntat într-o criptă, construită pe malul abrupt al..,Mureşului.
Din călătoriile sale de-a lungul Nilului şi în ţinuturile Sudanului, Franz
Binder a colecţionat, cu pasiune, un nUlllăr de 546 obiecte din Africa Centrală,
Egipt, Sudan, Abisinia şi Palestina. O parte din aceste obiecte au fost donate
Societăţii de ştiinţe naturale din Sibiu, o alta GÎInnaziului evanghelic din
Sebeş, cîteva rudeniilor şi cunoştinţelor.
Bogata lui colecţie, o parte păstrată astăzi în muzeul raional din Sebeş,
este compusă din arme (Iănci, arcuri, săgeţi~. tolbe, 11lăciuci, scuturi şi pUlnnale
de aruncat), folosite de triburile de negrii din regiunea Nilului superior (Agar,
Kicf, Goc şi Ghiur), cîteva obiecte de îmbrăcăminte şi de uz casnic şi de cult,
şorţuri de ierburi sau piele, discuri de scoici, plăci de fier pentru gambe,
brăţări de metal şi fildeş, scaune în fornlă de animale, alnulete, pungi, sandale,
goarne, tobe, clopoţei pentru dansuri, lulele etc.
Colecţia etnografică a lui Franz Binder a fost studiată, cu deosebită
atenţie, de Dr. 'Valter Hirschberg din Viena, în anul 1931 (Colllunic_ările
Societăţii de ştiinţe naturale din Sib,iu, ziarele Sieb. Deutsches Tageblatt
şi Der Unterwald, din iulie 1932).
Importanţa colecţiei constă în acea C2L este cea luai veche de acest fel
din Europa ..
Ca farmacist, Binder s-a interesat şi de plantele medicinale din regiunea
Nilului, de unde a colectat un nunlăr de 179, pe care le-a donat Societăţii
de ştiinţe naturale din Sibiu.
Botanistul vienez Dr. Theodor Katschy a publicat un studiu asupra lor,
intitulat: Plantae Binderianae nilotico-aethiopicae, quas determinvit Dr. Theodor
Katschy, Viena 1865. Sînt 25 de specii neprecizate pînă la acea dată de nÎlneni,
dintre care şapte specii necunoscute, trei din ele prinlind numele descope-
ritorului: Urostigma Binderianum, Combretum Binderianum, şi Indigo/era
Binderi.
304 COMUNICĂRI ŞI NOTE
'Despre colecţiile lui de etnografie şi de botanică exploratorul Hcinrich

Barth spune că sînt dintre cele luai bogate din Europa.
I~rin exen1plul vietii sale de neobosit călător aventurier, prin spiritul
său de cercetător ştiinţific serios şi prin generozitatea sa de D1ecenat, I~ranz
Binder, cetăţean al Sebeşului, Inerită toată consideraţia noa~tră.
1\11 11A.! 1. ~\CI(En.
Muzeul pastoral din Poiana
Cornuna Poiana este o aşezare pastoral~l străveche, aşezată. pe versantul

nordic al Carpaţilor.
Satul are un aspect de tirgu~for înstărit cu frUl1l0aSe illstilu~ii: dispensar,
farmacie, ruagazine de desfacere şi bibliotecă, grupate în lllonulllentalui
Căl11in cultural.
Este natural s~i se fi simţit şi lipsa unui lnuzeu etnografic care s-a şi
înfiinţat în anul 1H35.
Iniţiat-()rul său a fost învăţătorul Virgil Georgescu, ajutat Inai tirziu
de alţi trei dascăli: E. Alupului, (ih. Bogdan şi C. Georgescu.
Fondurile lnici de achiziţii şi unele investiţii au rezultat din serbări
şcolare şi serate literare. S-a încercat şi înfiinţarea unei Societă.ţi cu numele:
"Muzeul Poiana", de unde au rezultat, de asen1enea, unele SlLlue pentru investiţii.
Concursul ce 1 luai preţios l-au dat însă elevii de şcoală, care au strîns un mare
nUluăr de obiecte.
Foştii elevi ai şcolii, astăzi ciobani ridicaţi ori Ineşteşugari iscusiţi,
I1lîndri de munca lor de odinioară, susţin şi îmbogăţesc muzeul zi de zi.
l\1uzeul pastoral din Poiana funcţionea~ă Într-o casă particulară veche,
d'elnnă de a fi p[tstraiă, ca un tip vechi de locuinţă de 111unte.
Colecţiile Illuzeului conţin tol felul de obiecte, strînse de pe raza conlunei:
a) Arme vechi legate în Illare parte de figurile de haiduci ale c0l11unei,
CUHl sînt puştiJe haiduceşti cu crelnene şi capsă de la I)ăianu Dlort la 1870,
{lui-Băiat, 1852 şi Coslna; pistoale turceşti, bărdiţe şi lănci cu care poenarii
au participat la lllarea revoluţie din 1848; În total 19 exelnplare.
b) Icoane pe slicl(l; în legătură cu centrul de la Laz; Poiana a avut şi ea
zugravii şi iconarii săi pe lenln: Ion Zugravul din Poiana (1807) şi Constantin
Boghină din Braşov (între anii 1830--1840); se găsesc şi icoane semnate de
zugravi din Laz; În total sînt 21 icoane pictate pe sticlă, cele IIlai multe fără
an, printre care trei seInnate de SiJrnion Zugravul din Laz, datate 1825, 1829
şi 1845.
c) Vasele de lelnn caracteristiceocupaţiilor din regiunile luuntoase; între
vasele de lelnn se numără: căpcele de băut apă, pîlnii, botiţe, copuri, feli
şi un butuc, toate lucrate de strungarii locali, uneori încrustate cu grijă; pe
un cap se găseşte anul ,,1707", toate sînt măsuri vechi pentru lichide; inte-
resante sînt corpuri le scobite în trunchiuri de copac şi botiţa cu două despăr
ţituri, caracteristică ciobanilor, în care se lua hrană pentru druIll la munte'
ori la şes (vestita varză rOluÎnească şi fasolea frecată).
d) Ceramica veche reprezentată prin 72 blide, 60 ulcioare de pămînt pic-

tate, !fin ce în ce lllai rare astăzi în satele de nlunte şi dispărute cOlnplet în
oraşe şi satele din apropierea lor.
e) Obiecte zncrustate: furci, 'fuse, fusaiole, linguri de lenIn şi bîte, unele
din lVlunţii Fă.găraşului, Lotrului sau Mehedinţului etc. Frulnoase sînt bîtele
de corn pentru bătrîne şi bîtele ferecate ale ciobanilor, legate de atîtea peripeţii.
f) Obiecte casnice: pieptenele de SCăr][llănat, sucale, vîrtelniţe, opaiţe,
coveţi etc.; este" interesantă opinca, pe care era bătută o potcoavă în sens
,,,,invers, cu care erau încălţaţi caii poenarilor, cînd treceau peste culnlile lllun-
ţilor în "Ţară" şi cu care puteau fi induşi în eroare grănicerii.
Obiectele de port evoluiază în pas cu tilnpul; iile poenăreselor cusute
cu arnici negru, se coseau cu roşu, odinioară; costumul mireselor era în trecut
cu totul deosebit şi se păstra p1nă la llloarte, îngropîndu-se cu el; pînă la 1700
fet.ele purtau la brîu ca şi flăcăii, teacă de piele ori de lemn, cu două cuţite.
g) Documente vechi în legătură cu viaţa cOlllunei şi oalnenii de seamă
ai satului.
Cele 500 de obiecte pe care le are llluzeul pastoral din Poiana sînt un
frullI0s şi prol11iţător început.
Strîngerea de fotografii, cu stînele nllai caracteristice, a o:ticeiurilor în
legătură cu viaţa pastorală a satului, a prelucrării brînzeturi lor şi a nlij loacelor
de transport, vor face desigur obiectul unor colecţii ulterioare.
lVluzeul pastoral din Poiana poate fi socotit un frUl110S muzeu sătesc, cu
caracter pastoral, iar exemplul inillloşilor săi iniţiatori poate fi imitat. Ei
trebuiesc încurajaţi şi ajutaţi.
ION I{AICA şi VIRGIL GEORGESCU
Aportul etnobotanic al lexicografiei vechi slavo-romîne,

şi a altor lucrări din sec. XVIII
o lucrare preţioasă a lui Cretu (3) ne introduce- teBIeinic în studiul dicţio

narelor, lexicoanelor şi vocabularelor slavo--rolnîne, care sînt el'e-o parte foarte
vechi, de altă parte extreln de sărace în cuvinte rOIllîneşti ce denotă plante
şi ne pot interesa, căci au în vedere nUlllai chestiuni bisericeşti. Ele luai sînt
toate manuscripte împrăştiate prin biblioteci şi rnănăstiri din ţară sau
prin biblioteci din ţări slave în\'ecinate. Mai toate sînt lllunteneşti.
Ele n-au fost încă cercetate şi exploatate din punct de vedere boLanic,
deşi sînt de luare interes pentru viitorul Vocabular botanic - în care trebuie
să fie indicată cea dintîi apariţie în literatură a unui nUlue de planlă - şi
pentru istoria terminologiei noastre botanice.
1. F r a g m e n 1 u 1 d ela Bel g rad este după descoperirorul său
E. Kaluzniacki (6) cea lllai veche răIllăşiţă de vocabu laI' slavo-ro111înesc,
care cuprinde 66 vorbe şlavice cu traducere rOlllÎnească. N li poate fi luai vechi
de a doua jumătate a veacului XVI, după lCreţu, şi nu este de pe la 1431 CUIll
credea E. Kaluzniacki, care l-a aflat în biblioteca naţională de la Belgrad.
Nu are ninlic de interes botanic, pe cît văd din publicaţia citată.
2. F r a g In e n t li 1 (; i par i li eşte al doilea ca vechinle, datînd

de la înrepulul secolului al XVII-lea. A fost descoperit şi studiat. de Cipariu,
(2) la Blai. Printre cele 48 articole nu este vorbă de plante.
Aproape toate celelalte lexicoaue sau vocabulare slavo-romîne sînt lucrate
şi extrase după un lexicon slavo-rusesc compus de Pamvo Berînda şi purtînd
titlul, în traducere: "Lexicon slavo-rusesc şi tîlcuirea numelor, întîiaoară tipărit
în chinovia ... Lauret J)ecerscai din Kiev ... Anii 1627... Cu sîrguinţa ştiinţa
şi cheltuiala ieromanachului Pamvo Berînda, protosinghelul ironului ierosali-
mitean." In opoziţie cu Bogdan, rusul Sacharov şi romînii Haşdeu şi Creţu
afirlu:l cu hotărîre (3), că Berînda nu nUlllai că s-a născut în Moldova, in
secolul al XVI-lea dar era chiar de naţionalitate romînă, călugărit şi funcţio
nînd la Ierusalim, apoi chenlat la L,vow pentru a supraveghea tipărirea cărţilor,
unde a început cOlllpunerea dicţionarului său pe care l-a tipărit la Kiev, unde
a murit la 1632. El era un bărbat cultivat, cunoştea lilllbile orientale, apoi
latina, vechea slavică, maloruseasca, polona şi romîna, în parte şi litvana
şi ungureasca, fiind şi un teolog învăţat. Lexiconul său cuprinde în total
7250 articole, cuvinte scoase din cărţi bisericeşti. Sub influenţa acestui lexicon
slavo-rus al moldoveanului Berînda s-a dezvoltat lexicografia romînească
începînd cu lllijlocui secolului al XVII-lea.
3. L e x i con u 1 1 u i lYl ard ari e C o zia nul este ce 1 ma i
vechi şi lllai de seanlă dintre toate .. :EI a fost scris la 1649 de monahul Mardarie,
pisar la Cozia, în zilele lui ]}f atei llasarab, pentru uzul 111ai restrîns al călugă
rilor din Inănăstirea Cozia şi nu cu scopul de a fi publicat, ca operă lexică cu
pretenţii literare.
Lexiconul acesta cuprinde 398 pagini şi este ~n extras al dicţionarului
Berînda, pe care îl scurtează lllUIt şi în unele cazuri îl îndreaptă.
Fiind În mod pilduitor publicat şi COlllentat de ~reţu (3) ne puten1 da
sealDa de valoarea etnobotanică acelor 42 nume de plante consemnate de l\lar-
darie. Ele sînt toate numiri populare uzitate în vremea sa în Oltenia şi . în
cea lnai mare parte folosite şi azi, cum anl putut stabili prin anchetele mele
olteneşti (1). Dar luai sînt şi numeroşi alţi termeni botanici, de care va trebui
să ţină sealua acel C~ va scrie evoluţia terminologiei ştiinţifice la noi.
Numele de plante sînt următoarele, cu echivalenţele ştiinţifice de azi:
Abies alba = brad (desenîlld de sigur şi Lens esculenta = linte.
pe Picea excelsa). ...11a[lls domestica = Ineare.
Acer pseodoplatanus = paltinu. JI cntha piperita = izma.
. .4-grostemlna githaro = neghina. J110rlls alba = dudu, un lenul cel kianlă
Allium cepa = ciapa. frăgariu.
Allium sativuln = usturoiu. N ardostaclzys jatamansi = nardos (rădăcina
Amyg(lalils communis = migdalul. la mir).
.t1nethuJn graveolens = lllîrariu. 1\/ lcoliana tabacuJn = tîbacu .
Boswellia carterii = tămîie. Ocimzzm basiliczzm = busioc.
Cedl'llS libani = chedru. Olea ezzropaea = maslinu, Iuasline.
Cteer al'ielinum = nîhut, năuL Uryza saliva = orezu, urez.
C innamomum xey lanicum = scorţişoare. Petroselinum hOl'tense = pătrenjeiu.
Crataegus monogyna = Inîrăcin, (e), spin jJhoeni:r dactyli{era = cunualu, finic.
de mărăcin. Phragmites communis = trestia.
Croclls salivus = sofranu. J?osa 'canina = măceş, ruje, trandafir.
Cydonia oblonga = gutîi. Sinapis alba = llluştariu.
Ficus carica = figa. l'riticl.lm vulgare = grîu.
Gossypium herbaceum = bunlbacu. Vitis vini/era = strugur de auo, vie, vin, viţă.
4. L e x i con li 1 din Cod i cel eSt u r d z a cuprinde între foi 1e

41-215 un dicţionar slavo-romÎnesc. După conjecturile lui Creţu, autorul
dicţionarului a utilizat pe Berînda, luînd luai toate cele vreo 5200 vorbe
comune, adăugînd el şi alţi colaboratori încă vreo 3500. Autorul principal
a fost un dascăI de slavoneşte de la şcoala din Bucureşti, şi munteni au fost
şi aceia care au introdus cuvinte suplimentare ulai tîrziu. Timpul compunerii
este cu aproxiulaţie a. 1660-1670, judecînd după limbă, care este aproape
identică cu a vocabularului din 1672.
Haşdeu (5) enumără cîteva cuvinte din acest codice care ne interesează.
Allium ascalonicum = agimă. Sonchus oleraceus = Iăptueă de pădţlre.

Allium sativum = usturoiu. Vitis vini/era = aua.
Berberis vulgaris = dracilă. "gazon" = boziu (nu Sambucus ebulus).
Refula alba = 111esteacăn. "calice de fleurs" == gămălioară.
Colocynthis citrullus = pepene eurcubenos. "imbecile" = hition (vezi "prune hitione"
Fraxinus ornus = mojren. în Trans.).
Larix europaea (?)=molidvu (etim. celtică!). ."burgeon" = mugur.
Pinus silvestris = pin. ."eereales en general" = păinichiu (griu,
Pisum sativum = mazăre (vezi şi Lex. Buda). secară, mălai).
Restul dicţionarului cred că va da o recoltă mai bogată pentru cercetă

torii numelor de plante.
5. L e x i con li 1 d ela Mos c o v a încă o prelucrare după Berînda,
făcută în Muntenia de un au1;or şi în tÎlnp necunoscut. Are 282 foi în 12°. In
cuvintele de probă extrase de Haşdeli dup~i copia lui Toci le c;c li nu este nici unul
b·otanic.
6. L e x i con u 1 1 u iMi c hai u este scris la 1672 de un copist
Mihaill în Ţara Romînească şi cuprinde vre-o 8200 articole, fiind lucrat
după Berînda. Printre cuvintele publicate în studiul lui Creţu se găsesc:măceşul,
pasţae, strugurul, steregoae, fîn, flori, prisădire (altoire).
7. L e x i con li 1 1 u iMi c hai a Log ojă t u 1 e scris la 1678
şi se află în biblioteca ·Sf. Mormînt din Fanar. E compus la Tîrgovişte, fiind
o prelucrare după Berînda şi probabil o copie după unul din cele trei prece-
dente.
8. L e x i r o n li 1 d ela P e t e r s b u r g, (Leningrad) a fost compus
pe la 1693 avînd titlul: Dicţionar sIavo-llloldovenesc, scris fiind cu cursive
pe 100 foi, în Ţara Ron1Înească, cum confirmă limba. Cartea este o prelucrare
a lexiconului Berînda şi urmează de, aproape codicele Stllrdza.
9. F r a g m e n t 11 1 d ela B i str i ţ a este după Gaster (4) îng.lobat
într-un codice mixt de 351 pagini. Lexiconul cuprins în primele 172 pagini,
a fost scris de un călugăr de la Bistriţa pe la 1700; la 1706 eclesiarhul acelei
rnănăstiri, Serajim, adaugă cîteva vorb·e în acel vocabular.
Gaster (4) extrage din acest glosar ierbile şi copacii, datîndu-Ie din anul
"cca. 1705". Iată aceste numiri cu echivalentul lor ştiinţific:
Alliu~ cepa = eeaapa (sI. Iukcerveneţ). ALnelhum graveolens = mărariu (sI. kopăr)·
Allium sativum = usturoiu (sI. lucă, ces- ALretium lappa = scaiu, sau brustur (sI·
UQk). reapek).
Allium cepa = ceapă (sI. ţăbulea). Alrlemisia absinthium = mătura sau iarba
Althaea oflicinalis = nalbă mare (sI. sleaz). din care fac mături, pelini (sI. igliţa).
COMUNICĂRI ŞI NOTE 40
308
-.--""'-,._- ---------- ....- - - - -
Bela vlllgaris = sfeclă (sI. komvesta). Vicia taba = bobul (sI. coluba).
Boletlls sp. = mitărci (sI. guv diki). Vinca minor = merişor (sI. barbinok).
Brassica oleracea = varzi\ (sI. kapustă ili
kraluvi). Glosar de pomi
Brassica l1apllS var. esclllenta = napi (sI.
ripi). Abies alba (şi poate Picea excelsa) = brad
Cicer arietinum = năhut (sI. slanutok). cu răşină (sI. smercin).
Cirsiul~ arvense = iarbă fngh impoasă în Acer pseudoplatanus = paltin (sI. iavor,
kipul păl(ă)midei. repina).
CirsiuTH arvense = păltnuiâă, iarbă înghim-
Acer campestre = jugastru (sI. I{len).
poas{t.
Cicuta virosa = cucută (sI. varuh glav). Alnus glutinosa = aninul (sI. urşina).
Ghrysanthelnum leucantlzemum = okiul bou- Ee/llla al ba = mesteacăn (sI. berezina).
Castanea satioa = castani (sI. ioreachov).
lui (rashodnik).
Cro CllS satilJus = şofran (sI. krokos). Cedrus libani = kedru (sI. kedru).
I5ip sacus silveslris = sCRiu rurn(ă)nescu, voi- Crysan themum indicum (?) == floare de aur
ni<'eseH (sI. oset vlaskii). (sI. krisant).
lnllia helenium = iarbtt lnare (sI. ornan). Clematis vilalba = viţ(ă) albă (sI. perestup)
JllnCllS sp. = ţeperig (sI. sitovie).
Cornus sangllinea = sînjer (sI. sviadina).
Lens culinaris = linte (sl~ leaşta). Cornus mas = cornul (sI. dreanca).
LeonurllS catdiaca = piciorul gîştii, talpa Corylus avellana = alunul (sI. urşina,
gtştii (sI. guşa noga).
peastia).
J.\Ialva silveslris = nalbă (sI. sliuz). Grataegus monogyna = pădllcel (sI. gInd).
Jlatricaria chamomilla == muşăţel (cI. ru·· Cydonia oblonga = gutăi.u (sI. pivga).
n1.en). E laeagnlls angustitolia = măslin sălbatec
.Jlenllta pulegium şi M. longifolia = poIeai" (sI. tereventea) .
veştnittl sau izmă broştească (ca azi în EllonYn;1US europaea = salb:l moale (sI.
Transilvania) (sI. zelenicie bukă). brusvi lina).
Jlyristica fragrans = nucşoan"'t (sI. nluşca·· Fagus sylvatica = fagul (sI. fuscă).
t ovna kakna). l"raxinlls excelsior = frasellul (sI. iaSentl).
PI~troselinl1m JlOrlense = pătrănjeiu (sI. ko·· Jug/ans regia = nucii (sI. oreachii).
dilnenta). ilfalus domestica = lemnul mărului.
PiSllJn safiLJllm = mazăre (sI. nlaznla). J1lorliS alba = dud din care se hrănesc
I>()tcntilla reptans = iarbă rumeneală (sI. gîlldacii, carii fac mătasa' (sI. iagodicie).
CCI'VCllit ). Persica vulgaris = piarsecul (sI. broskvina).
R(Jphanlls·.~alivus = rădike (sI. britka). Pirus communis = părul (sI. gruşan) cu
Hosa rcnti/oZia = trandafir (sI. ro,ia). pe~re (sI. gruşi).
Salnbllclls ebulus = boziul (sI. st'volie).
PoplllllS alba = plop sălbatec (sI. sturaldl1i).
8elnpervivllm (?) sp. = iarba grastl (sI.
Prulllls spillosa = prun sălbatec, sau
zacceae kapusta).
porumbă ce face porunlbe mari (s 1.
Sinapis alba = muştariu (sI. sinap, goro··
cerllicie) .
şişnu).
SOl1chus arvensis = susaiu. Prunus domestica = prunul (sI. sliva).
Tussilago fartara = podbeal, cresteţel, brus·· Quercus robur = copaciul stejar (sI. dub.
tur (sI. bukvisţa). jeludia).
Typha lalifolia = papură, şovar (sI. papo·· Rosa canina = măceş (sI. şipşina).
ro s}4if Salii sp. = din neamul răchitei (sI. iva).
llrtica. (lioica = urzici (sI. prachi). Safix alba = salcia (sI. berva).
lT eratrUll1 al bum = sterigoae, sireaci: iarbt'L Sorbus aucuparia = sorbu (sI. cererrlka).
de rllunte (sI. cameriţa). Tilia cordata = teiul (sI. Bpa).
Verbena officinalis = sporis (ca în Tran·· Vlmus campestris = ulmul (sI. berestina).
silvan ia), pătlajină", t.roscot (deci poate Viscum album = văscă den copaci (sI.
fi Polygonum aviculare). emelo).
J\Jte cuvinte privind plantele: grindă, scînduri, pîrghie, nuia găoci de

nuci, făşie de tei, pădure, pădurea",-deasă, hîrtie epăiţea (?), suc sau rnăduhă de
lelnn, vearde..
Aeest lexicon urmează deci, În privinţa numărului mare de nUlne de
plante, imediat după lexiconul lui Corbea, pe care îl întrece însă prin faptul
că numirile sint autentice populare şi nu traduceri forţate. Ca vechiule este

coetan cu vocabularele de la Caransebeş, cu l\Iarsilianul şi cu Corbea.
10. L e x i con u 1 1 u i 1\1 i sai l are 157 foi scrise, cuprinzînd
7750 articole. Data scrierii prin ierodiaconul Misail este foarte probabil
1740, fiind o cO,pie, cu mici schimbări, după una din redacţiile amint~te ulai
înainte, a lexiconului Berînda, pe rOlnînie, zice Creţu. "Este poate ultimui
reprezentant din seria de lexicoane ce prescurtează direct sau indirect pe
Berînda, dar în acelaşi timp îi şi adaugă elelnente din alte izvoare."
Nici partea botanică nu poate aduce eeva non faţă de l\lardarie şi cele-
lalte lexicoane.
11. L e x i con II 1 1 u i Mac ari e un mare volum in-folio, inti-
tulat "Păcurariul sau lexiconul păcurariului slavo-romînesc", compus de călu
gărul M acarie la 1778 în Bucureşti, pare a fi independent de dicţionarele
precedente. Şi lilTIba slavică din lexicon e amestecată cu limbile slavice luai
noi. Numirile de plante trebuie să fie identice cu acelea culese de doctorul
Adam Molnar la Bucureşti pentru vocabularul lui Benko (tipărit apoi la
1783). Nu cunosc decît cuvintele publicate de Haşdeu în (;uvente din bătrîni '1,
260 şi după el de Creţu.
12. L e x i c.() nul lu i A n d r o n l c este descris pe scart de A. Iaţi
mirski la Moscova în 1898, în lucrarea "Manuscriptele slavone ale .mă·năstirii
din Romînia". E un lexicon de 83 foi scris de arhimandritul Andronic, pe
la junlătatea veacului al XIX-lea, şi este probabil un vocabular slavo-roITIînesc
şi nu rOlnîn-slavon, cun1 spune descoperitorul. Creţu adaugii: ,,~singura lucrare
de acest fel din Moldova, cunoscută pînă aCUITI, despre al cărei grad de origi-
nalitate ori dependenţă deocan1dată nu puteln spune nimic."
Recapitulînd cele ştiu~e şi spuse despre cele 12 încercări de lexicografie
slavo-rolnină putelTI constata neînsemnatul aport adus de ele la cunoaşterea
nonlenclaturii plantelor. Doar vechimea lor mai mare decît acea ~ lexicoanelor
latino-romine eompensează intru cîtva truda noastră de a le fi cercetat şi
analizat.
13. D o cum e n t e. DoculTIentele răzleţe din secolele XIV -XVI încă
ne furnizează citeva nlllue de plante respectiv de formaţiuni vegetale, puse
în evidenţă. mai întîi de Haşdeu. Ele sînt mai ales nUITIe de copaci sau de codri
care serveau la delimitarea nl0şiilor în actele de donaţiuni, de confirmare
sau de vînzare. Iată cîteva uunle, atestate prin aceste documente:
stăjariu (1576)
c~line.t(1779)
bradel (diminutiv din ,brad) (într-o cronică din 1348)
vinişor (într-o cronică din 1348)
frăsinet (1573) .
rede ==(pădurice, 1537)
bunget==(codru de stejar, pădure veche şi deasă 1556, reamintindu-ne
un cuvint uitat, înrudit cu albanezul bungh=stejaI').
14. Car t e a d.e b u cat e. Surprinzător de nun)eroase numiri de
produse vegetale găsim în "Carte de bucate" de Mihaiu 1749 (Ms. Gaster [4],
124 pagini). Cupri~de reţete gospodăreşti pentru gătirea mîncărilor, amintind
un nUlnăr Însenlnat de plante (Gaster, voI. II, p. 42) dintre care lnulte nu
figurează în Panţll (8), fiind subliniate în enumerarea ce urmează.
Capere =Capparis spinosa. Cimbru =Satureja hortensis.
Nucşoară =
Myristica tragrans. Izmă = Metha piperita.
Prune uscate = Prunus domestica. Grăunţe de agreş = Ribes grossularia.
Cucunari = sămînţa de Pinus pinea. Grăunte de genuperi (sau jenepro) = Juni-
Vişine uscate = Ceraslls vulgaris. perus communis.
Ceapă = Allium cepa. Oţet de trandafir = Rosa galiica.
Aguridă sau oţet = Vilis vini/era. Angelica
Piper = Piper nigrum. Angelină (rădăcină) = Arehangelica offici-
Scorţişoară = Cinnamomum zeylanicum. nalis.
Cuişoare = Eugenia caryophyllala. Galanga = Alpinia galanga (rădăcină).
Sofran = Crocus sativus. Cardamomo (kaikulea) = E lelteria carda-
Patlajeane (= vinetele!) = Solanum meloll- momum.
gena. Amomu = Amomum zingiber.
Erburi tocate. Udagaci (boia d'aloes) = Aloe vulgaris Lam.
Must de lămîie = Citrus ll'ledica. Naramţă = Citrus aurantfum.
Tigve = Curcubita lnoschata. Coliandru (sămînţă) = Coriandrum oftici-
Busioc = Ocimum basilicum. nale.
~Iolotru = Foeniculllm olticinale. Broboane de struguri = Vilis vinitera.
Alune pisate = Corylzzs avellana. Gogoşi de cerneală = gale de Quercus (infec-
Pătrtnjel = Pe lroselinUll'l hortense. toria?).
15. 1 s t4J r i a p o a meI o r. Un manuscris din 1773 publicat de
Gasler (II, p. 97), de origină Inoldovenească, tratează "Istoria poamelor" şi
dă nU111irile lor, îtnpreună cu a lllultor altor buruieni. Unele sînt noi pentru voca-
bularul botanic, nefigurînd la Panlu (8), acelea subliniate.
Gutîi = Cydonia ·oblonga. Nucile = Juglans regia.
I{iedru = Cedrlls libani. Alunile = Corylus avel/ana.
Rodii = Puniea granatum. Castalile = Castanea saliva.
Mărul = }klalus domestica. Roşcovile = Ceratonia siliqua.
Coarnă = Cornus mas. l\'1igdalile = Amygdalus communis.
Vişina = Cerasus vulgaris. Bureţii.
Cireaşa = CeraSllS avium. l\Iănăturcile = Bolelus sp.
Căpşuna = (!) Fragaria elatior şi hibrizi. Ceapa = Allium cepa.
Scoruş a = Sorbus domestica. Uslllron = Allium sativllnl.
Zarzăra = Prunus cerasitera. Hrean = Annoracia rusticana.
Kipere = Piper nigrum. Praj = Allium porrum.
Kiminul cel mare = Cuminum cyminun'l. Rădike = Raphanus sativl1s.
Cimbru = Satureja hortensis. Morcovi = Daucus carota.
ŞtiI' = Amaranlus blUllm. PitrinjăI = Pelroselinum JlOrtense.
Nucşoara mirositoare = l\lyristica fragrans. Postărnac = Pastinaca saliva.
Şofran = Crocus sativlls. Caperi = Capparis spinosa.
Komiiadrul = Coriandrum ofticinale. Cardama = Lepidium sativum.
Lendrul = Nerium oleander. Lumbiniţa = Citrullus vulgaris?
Livanul = Lavandula angustifolia Castravetilui = Cucumi~ sativus.
Tarhonul = Arlemisia dracunclllus. Dendrului = Rosmarinus ofticinalis.
Struguri = Vilis vinifera. Angenariului = Gynara scolymus.
Măslina = Olea europaea. Ciulini = Trapa natans'l
Linte: = Lens culinaris. l\folotru = Foeniculum vulgare.
Slratida = "Vitis vinitera". Lăptllgă = Lactllca saliva.
Nohutul = Cicer arietillum. Varzi = Brassica oleracea.
Bobul = Vicia taba. Sfeclă = Bela vulgaris.
Mazăre = Pisum sativUl1L Sparangi = Asparagus otticinalis.
Agriş = Ribes grossiliaria. Aţimaţukii = Anlllriscus ceretolium.
A Iămîi = Citrlls linlon. Zămos = Citrllllus vulgaris.
Fasule = Phaseolus vlllgaris. Persica = Persica lJlllgaris.
311
16. Str i 1 b e t z k i. în sfirsit tin să amintesc că cel dintîi vocabular

"opfiu-zis rOlnînesc tipărit datează 'din' a. 1789. Este o cărticică de 78 pagini
,1 1500 cuvinte grupate pe categorii de .interes religios, COIllPUS de .1~fihail
'trilbetzki, care a tipărit la Iaşi această "inscurtă adunare numelor după
lpetile ce s-au aşezatu, cu două lilubi Întru folosul celora ce vor vrea a învăţa
lnba rusească şi 111oldovenească".
N Il conţine nUlne noi de plante.
17. Dia log u r i- rus 0-( o 111 î Il e şti. Bibliotecara J. GOluboş de
1. IJihlioteca universitară din Cluj lui-a at-ras alenţia asupra altei publicaţii
]ite din aceeaşi tipografie din Iaşi la 178H (7), în care se cuprind dialoguri,
tingînd şi produse vegetale, de interes pentru apariţia lor timpurie.
Se vorbeşte despre ceai, despre "cafe"; şi "săhar alb" şi despre "kakao"
i băutura "şocolat" care era încă foarte seulnpă, dar era introdusă în saloa-
ele ieşene pe la 1789, desigur sub influenţa ofiţerilor din armata rusească.
ALEXANDRU BORZA
BIBLIOGH.AFIE
, Bol' z a AL, Studiu prealabil la Etnobotanica Olteniei, Mscr, 1955.

, Cip ari u T., Principia de limbă şi de scriptură. Ed. II. Blaj 1866.
Cre ţ u G r., Mardarie Cozianul, Lexicon slavo-romînesc publicate cu studiu, note şi
indicele cuvintelor romîneşti, de ...... Bucureştij 1900.
G as t e r 1\1., Chrestomatie Ronlînă. VoI. I-II. Leipzig - Bucureşti 1891.
, Ha Ş de u P., B. Cuvente din bătrîni. Limba vorbită între 1550-1600. Bucureşti 1878,
I K alu z n i a c k i E., Uber eil1 kirc.hel1slavisch-rumanisches Vokabular in Archiv.
f. slav. Philologie XVI (1894) p. 46.
TJeale casH voarbe. Ruseaşte şi nl0ldoveneşte, Iaşi 1789.
Pa n ţ u z. C., Plantele cunoscute de Poporul Romîn. Ed. II. Buc. 1929.
Redactor responsabil: Elena Busuioc
Tehnoredactor: Iosef Huber
Dat la cules 16.01.1961. Bun de tipar 2'1.01.1961. Apărllt 1961.
Tiraj 1350 ex. broşate" Hîrtie semivelină de 65 g/m'l,
'?OOX 1000/16. Coli editoriale 29,05. Coli de tipar 19,50.
Plan,e 25. A. 0012'?5/B. 141.
Tiparul executat la Intreprinderea' Poligrafică Sibiu,
str. I. V. Stalin nr. 15 - R.P.R.

17 Comunicari Si Note

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

17 Comunicari Si Note

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

COMUNICĂRI Ş I N O T E

Colecţia muzeală Sabin Olea din Cib-sat, r. Alba

Cuprinzînd o serie de nlateriale, de un real interes ştiinţific, anl socotit

Comuna prilnitivă. Este mai slab reprezentată. Reluarcănl totuşi cîteva

1 Arheologii prof. Rad u şi E cat eri n a V u 1 p e au cercetat colecţia şi au dat

Fig. 1. - Obiecte aparţinînd comunei primitive

Astfel, eleIl1entul ceranlic este reprezentat prin nUIlleroase fragmente de·

1 A 1. P o p a, 8erapis, Esclllap şi 11ygieia pe un tipar de la ..-1pll.l11rn, în SCI\r X 1959,

Cu această cOlnpletare şi rectificare propunelU următoarea lectură: IIer-

Fig. 3. - Diferite obiecte romane

Un studiu de specialitate asupra acestor icoane făurite credem de meşterii

o camee din sticlă descoperită la Apulum

din pietre preţioase sau selnipreţioase. În schilUb, ei au realizat şlefuirea

1 Vezi pentru această technică de ornamentare a sticlei: B 1 ii m n e f, s. v. Glas, În

276 COMU~\'ICĂRI ŞI NOTE 8

Un tip rar de m(~dalion roman funerar

acoperită cu pietriş. Faptul că s-a găsit în apropierea acestui drum, unde

MOnUl11entul, este lucrat dintr-un singur bloc de gresie cu un bogat con-

Piesa noastră sculpturală, are şi o iInportanţă de ordin istoric pentru loca-

Ceea ce distinge grupul funerar găsit la Aiud, de celelalte monumente

Notiţă asupra unor brăţări de aur de la Alba Iulia

au fost scoase la suprafaţă, într-o singură sapă a maşinii de escavaţie, patru

ori a altui recipient, în care să fi fost depuse brăţările. După descoperire,

aurului: 18 karate. Brăţara este de acelaşi tip ca şi cea descrisă la început,

În vara anului 1955 cu ocazia unor lucrări de construcţie la sud-est de

1 F. Tonlpa, În Arch. ErtesitlJ, voI. L, 1937, p. 52.

Intregirea fragn1entului păstrat nu prezintă nici-o dificultate:

/1111 n'lllllllllloilll' ,. , " , '."" 1'" 1 I .

'1iIIIt I ( I ~/;;(//II/I )7) '1/

Traducerea, şi ea foarte siInpHi, este: ... al Legiunii a XII I-a Gemina

1 CIL, III, 4441, 5187, 5773, 5806, 10109, 10419.

Un capitol necunoscut al lu.i Samuil Clain despre

Istoria poporului romîn a constituit pentru Salnuil Clain o preocupare

3 S a nl 11 i 1 ela i 11, Scurtţi cunoştinţă a istorii rominilor (ms), Partea 1, § 17.

relaţiile dintre rOlnani şi daci se înrăutăţesc an de an iar poporul dac

Răsfoind filele cărţii a treia am găsit la pag. 72,' un paragraf nenul1lerotat,

I Urmeazll cuvint şters: "trimis",

288 COMU ICĂRI ŞI NOTE 20

într-aceia i să dă de ştire, cum că Decheval, preste aşezămîntul legăturii

1 UrmeaZl\ cuvInt ~ters: ,Jace".

iară cînd au întrat Homanii în Sarmizaghetusa, Dachii vîrtos le sta împro-

1 Urlllcuz:i text ~tcr,: .. ill ap'l··.

1~ - ::itullii .~i comullidiri

1797. Cu ocazia transcrierii traducerii cărţii a treia a Istoriei Eclesiastice a

1 Istoria, şi lucrurile şi tntlmplările Rominilor, (titlul prescurtat dat de noi: Istoria

23 COMUNICĂRI ŞI NOTE 291

cele două sinteze". Localizarea Galaplor de către Clain în Tara Romînească

1 Samuil Clain, Scurlă cunoştinţă a islorii rominilor, Introdu!lrea. (Sub tipar).

Moara de hîrtie de la Strungari

Secolul al XVIII-lea marchează un serios pas înainte în dezvoltarea eco-

1 Bujor Sur el u, Din istoricul manllfactLZrilor din Transilvania in sec. al XVIII-lea:

27 COMUNICARI ŞI NOTE 295

La 29 mai 1789, magistratul de Sebeş prezintă comisiei următorul tabel

1. Proprietaru 1 să dovedească cumpărare::! Cll actl; I de vînzare-cumpărare.

1 Intabularea se poate vedea in F.F. nI'. 127 a comunei Strungari, p. 1.

naţiunii săseşti raportează oficiului central al Universităţ:ii, că au ridicat

NI', tap. 162 Canalul mori i 100 st.

1 Arh ivele Statului Sibiu U.Z. 32211879.

Fig. 1 a. - Strungari, planul morii de hirtie

Toate numerele topografice formau un singur trup în jurul morii, cu

E :rp Ioa tarea m an zzţ aciuri i .

Franz Binder, căIăto:r şi colecţionar etnografic

In această calitate desfăşoară o activitate extraordinară, la început ca

'Despre colecţiile lui de etnografie şi de botanică exploratorul Hcinrich

o lucrare preţioasă a lui Cretu (3) ne introduce- teBIeinic în studiul dicţio

Restul dicţionarului cred că va da o recoltă mai bogată pentru cercetă