Revista Romana Statistica Supliment 3 2019

REVISTA ROMÂNĂ DE STATISTICĂ SUPLIMENT
SUMAR / CONTENTS 3/2019
PRINCIPALII INDICATORI AI AVUȚIEI NAȚIONALE CARE

AU EFECT ASUPRA PERFORMANȚELOR MACROECONOMICE 3
THE MAIN INDICATORS OF NATIONAL WEALTH THAT HAVE
AN EFFECT ON MACROECONOMIC PERFORMANCE 14
Prof. Constantin ANGHELACHE PhD
Assoc. prof. Mădălina-Gabriela ANGHEL PhD
Andreea – Ioana MARINESCU PhD Student
ANALIZA FINANCIARĂ A STRUCTURII ACTIVULUI,

A DATORIILOR ȘI A CAPITALULUI PROPRIU 25
THE FINANCIAL ANALYSIS OF THE STRUCTURE OF ASSETS,
LIABILITIES AND EQUITY 35
Maria MIREA Ph.D Student
CONCEPTUL ȘI INDICATORII EFICIENȚEI POTENȚIALULUI ECONOMIC 45
THE CONCEPT AND INDICATORS OF THE ECONOMIC POTENTIAL
EFFICIENCY 58
Radu STOICA PhD Student
NOȚIUNI PRIVIND POTENȚIALUL ECONOMIC – CONCEPT ȘI CONȚINUT 70
NOTIONS OF ECONOMIC POTENTIAL - CONCEPT AND CONTENT 91
Gabriel-Ștefan DUMBRAVĂ Ph.D Student
ASPECTE PRIVIND METODOLOGIA EUROSTAT DE ESTIMARE A
DISCREPANȚELOR ÎN STATISTICA COMERȚULUI INTERNATIONAL 112
ASPECTS OF THE EUROSTAT METHODOLOGY FOR ESTIMATING
DISCREPANCIES IN INTERNATIONAL TRADE STATISTICS 123
Prof. Radu Titus MARINESCU PhD
Tudor SAMSOM PhD Student
INDICATORII PRIMARI DE MĂSURARE A
REZULTATELOR ECONOMICE 133
THE PRIMARY INDICATORS TO MEASURE
ECONOMIC PERFORMANCE 147
Doina AVRAM Ph.D Student
www.revistadestatistica.ro/supliment
Revista Română de Statistică - Supliment nr. 3 / 2019
EFECTUL BALANȚEI DE PLĂȚI EXTERNE ASUPRA CREȘTERII
ECONOMICE 161
THE EFFECT OF THE BALANCE OF EXTERNAL PAYMENTS ON THE
ECONOMIC GROWTH 172
ANALIZA ECONOMICĂ A VENITURILOR ȘI CHELTUIELILOR 183
THE ECONOMIC ANALYSIS OF THE INCOME AND THE EXPENDITURE 192
Maria MIREA Ph.D Student
2 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 3 / 2019

Principalii indicatori ai avuţiei naţionale care
au efect asupra performanţelor macroeconomice
Prof. univ. dr. Constantin ANGHELACHE (actincon@yahoo.com)
Academia de Studii Economice din București / Universitatea „Artifex” din București
Conf. univ. dr. Mădălina-Gabriela ANGHEL (madalinagabriela_anghel@yahoo.com)
Universitatea „Artifex” din București
Drd. Andreea – Ioana MARINESCU (marinescu.andreea.ioana@gmail.com)
Academia de Studii Economice din București
Abstract
Noţiunea de avuţie naţională este o componentă de bază a conceptului
de potenţial economic. În sens larg, conceptul de avuţie naţională este definit
ca totalitatea resurselor materiale, naturale şi spirituale existente la un
moment dat în societate.
Avuţia naţională determină potenţialul economic, care la rândul său
cuprinde: resursele de muncă sub aspect cantitativ, calitativ şi structural;
resursele naturale atrase şi utilizate în procesul de producţie; stocurile de
capital fix şi circulant, inclusiv investiţiile în curs de valorificare; bunurile
populaţiei; soldul dintre creanţele şi angajamentele externe; potenţialul
creativ şi patrimoniul ştiinţific cultural.
Mărimea şi structura avuţiei naţionale condiţionează nivelul de
viaţă material şi cultural al populaţiei şi în acelaşi timp constituie condiţia
materială a desfăşurării proceselor economice.
Cuvinte cheie: avuție națională, indicator statistic, performanță
macroeconomică, potențial economic, metode de evaluare
Clasificarea JEL: E01, E21
Introducere
Avuția națională reprezintă o componentă de bază a potențialului
economic, reprezentând resursele și realizările dobândite de o țară la un moment
dat. În articolul de față, autorii efectuează un studiu asupra conținutului acestei
categorii economice, inventariind și principalii indicatori statistici utilizați. Se
prezintă o structură a avuției naționale pe baza căreia se calculează indicatori
care reliefează evoluția capitalului fix, indicatorii structurii fondurilor fixe, ai
stării fizice, înnoirii sau scoaterii din funcțiune a fondurilor fixe. De asemenea,
se prezintă balanța fondurilor fixe care cuprinde elemente pe baza cărora se
poate face o apreciere a stării acestui factor – capitalurile fixe. Totodată, sunt
prezentați indicatori ai stocurilor de materiale care atestă resursele materiale
Revista Română de Statistică - Supliment nr. 3 / 2019 3

de care dispune o ramură economică sau economia națională la un moment
dat. De asemenea, prezentarea continuă cu analiza altor elemente ale avuției
naționale acumulate, cum sunt bunurile de folosință îndelungată și cu durată
medie de acțiune, mijloacele financiar-valutare care exprimă obligațiile și
drepturile externe ale unei țări. În contextul analizei avuției naționale se relevă,
prin indicatorii ce pot fi calculați, efectul acesteia asupra performanțelor
macro-economice.
Literature review
Anghelache, Anghel și Mirea (2017) au analizat avuția națională
ca element determinant al potențialului de dezvoltare economico-socială a
unei țări. Anghelache, Anghel și Marinescu (2017) au evidențiat indicatorii
resurselor naturale, spirituale și ale mediului înconjurător, pe baza cărora
se poate face o analiză reală asupra volumului și calității avuției naționale.
Anghelache, Mitruţ și Voineagu (2013) reprezintă o lucrare de referință în
domeniul statisticii macroeconomice. Anghelache (2008) a analizat și a
prezentat principalii indicatori ai avuției naționale. Bu (2006) a abordat o serie
de aspecte referitoare la deprecierea stocului de capital fix în țările în curs
de dezvoltare. De Groot (2004) a cercetat elemente ale rezultatelor statistice
optime. Eicher și Leukert (2009) au avut preocupări privind performanțele
economice ale instituțiilor. Ftiti (2010) a studiat performanța macroeconomică
a politicii de direcționare a inflației. Goodwin (2008) a analizat macroeconomia
pentru secolul al XXI-lea. White (2008) a cercetat aspecte ale creșterii și
tratamentului în comun al capitalului fix.
Metodologia cercetării, date, rezultate şi discuţii

În funcţie de modalitatea de analiză a acestui indicator, de elementele
componente care se iau în calcul, rezultă următoarele trei aspecte şi anume:
• avuţia naţională cuprinde bunurile materiale existente la un moment
dat (avuţia acumulată – bunurile sub formă de capital fix, stocurile
de materiale, bunurile de folosinţă îndelungată aflate la populaţie;
• avuţia naţională cuprinde bunurile materiale existente la un moment
dat (avuţia acumulată) şi resursele naturale (pământ, păduri, stocul
de minereuri şi combustibil etc.) evaluate economic;
• avuţia naţională cuprinde: avuţia acumulată, resursele naturale şi
avuţia spirituală (stocul de cunoştinţe în producţie, de cunoştinţe
ştiinţifice acumulate de-a lungul timpului etc.).
Avuţia naţională se manifestă în următoarele forme:
- avuţie individuală, care include bunurile aflate în proprietate
particulară;

- avuţie colectivă, care include bunurile ce aparţin întreprinderilor,
cooperativelor, diferitor organizaţii obşteşti, etc.;
- avuţie publică, care include bunurile ce aparţin administraţiilor de
stat şi locale existente la momentul dat.
Una dintre formele avuţiei naţionale utilizate preponderent în analizele
macroeconomice este avuţia naţională acumulată. În sfera sa de cuprindere
se includ totalitatea bunurilor tehnico-materiale existente la un moment dat în
societate şi a rezervelor de aur şi devize de care dispune ţara. În categoria bunurilor
tehnico-materiale intră: maşini şi utilaje, mijloace de transport, de transmisie,
silozuri, docuri, stocuri şi rezerve de materiale, fondul locativ, etc. Acestea sunt
separate în avuţie de producţie şi de consum. Avuţia acumulată prin investiţii se
concretizează în fondurile fixe şi se micşorează prin folosirea acestora.
Avuţia naţională are următoarele caracteristici fundamentale:
- acumularea de mijloace de producţie şi bunuri de consum. Avuţia
naţională este, fundamental, rezultatul acumulării venitului naţional
în numeroşi ani. Ea este constituită din stocurile de mijloace de
producţie şi bunuri de consum existente la un moment dat;
- disponibilitatea. Acest termen descrie situaţia bunurilor materiale
care sunt disponibile pentru a fi utilizate la un moment dat;
disponibilitatea se exprimă în valoarea bunurilor materiale, calculul
ţinând seama de uzură( deci exprimarea la valoarea rămasă).
Analiza avuţiei naţionale se poate efectua mai multe planuri referitoare
la aceasta: mărimea (dimensiunea), analiza dinamicii şi structurii şi utilizarea.
Demersul de analiză presupune existenţa unui sistem de indicatori.
Amploarea conceptului larg de avuţie naţională în statistică
şi internaţională nu permite exprimarea printr-un indicator sintetic
macroeconomic a avuţiei naţionale. În schimb, există indicatori care măsoară
componentele avuţiei naţionale acumulate şi permit analiza macroeconomică
a acestor componente. Se pot defini indicatori care măsoară componenta
de resurse naturale, care se pot sintetiza într-un singur indicator. În ceea ce
priveşte resursele spirituale, se apreciază cu acestea nu pot fi evaluate în
ansamblu, ci pe elemente componente, exprimate prin indicatori.
În stadiul actual, din motive practice, în calculul curent al avuţiei
naţionale sunt considerate numai bunurile materiale acumulate (reproductive)
şi poziţia netă în raport cu străinătatea, deci numai avuţia naţională acumulată.
În calculul avuţiei naţionale se pot considera două variante:
- aplicarea principiului teritorial: avuţia naţională cuprinde toate
componentele acesteia, situate pe teritoriul ţării pentru care se face calculul;
- aplicarea principiului naţional: sunt luate în considerare bunurile
materiale de naţionalitatea ţării, indiferent dacă se află în interiorul graniţelor

naţionale sau în străinătate, bunurile aparţinând ţărilor străine aflate pe
teritoriul naţional nu sunt luate în calcul.
Avuţia naţională este formată din următoarele elemente:
1. Bunurile materiale din sfera producţiei
1.1. Bunurile de capital (mijloacele fixe)
1.2. Stocuri (rezerve)
2. Bunuri durabile de consum
3. Bunuri materiale aflate pe teritoriul ţării (3=1 + 2)
4. Distincţia între bunurile materiale ale ţării şi cele ale altor ţări
4.1. Bunuri materiale ale ţării pe teritoriul altor ţări
4.2. Bunuri materiale ale altor ţări e teritoriul naţional
5. Bunuri materiale ale ţării (5=3 + 4.1. – 4.2.)
6. Active şi pasive financiare
6.1. Active care măresc avuţia naţională (rezerve de devize,
creanţe asupra străinătăţii)
6.2. Pasive care diminuează avuţia naţională (rezerve de
monedă naţională deţinute de străinătate, angajamente
faţă de străinătate)
7. Avuţia naţională acumulată a ţării (7=5 + 6.1. – 6.2.)
Componentele avuţiei naţionale sunt calculate pe forme de proprietate,

pe ramuri ale economiei naţionale şi pe categorii de menaje. Bunurile de
capital fix şi stocurile din toate sectoarele, indiferent de forma de proprietate
sunt determinate prin mecanisme contabile şi statistice, recomandându-se
utilizarea mai multor surse de date.
Avuţia naţională materială este formată din bunuri diferite, care nu pot
fi agregate direct în vederea obţinerii unor indicatori sintetici. În acest sens,
valorile corespunzătoare acestor bunuri sunt exprimate în formă bănească.
În evaluarea componentelor avuţiei naţionale sunt folosite următoarele
metode:
a. Metoda valorilor istorice necesită evaluarea la preţurile de
achiziţie, respectiv preţurile de intrare a bunurilor respective. Pentru a evita
distorsionarea în timp a rezultatelor, această metodă este recomandată atunci
când preţurile bunurilor sunt relativ constante în timp. În caz contrar, evaluarea
se face la preţuri constante, respectiv la preţuri curente ale unui an considerat
bază de comparaţie.
b. Metoda valorilor actuale are în vedere cheltuielile necesare obţinerii
unui bun în condiţiile preţurilor practicate în prezent, ceea ce presupune
evaluarea la preţuri actuale de piaţă, respectiv la valoarea de înlocuire. De
asemenea, metoda valorilor actuale are în vedere evaluarea prin valoarea

venitului viitor - valoarea actuală a veniturilor viitoare realizate pe seama
obiectelor avuţiei, această metodă fiind folosită, în primul rând, la evaluarea
pământului.
În practica statistică, pentru evaluarea elementelor avuţiei materiale
reproductibile se folosesc: preţurile de achiziţie (valoarea iniţială), preţurile
de înlocuire (valoarea actuală de piaţă) pentru exprimarea valorii avuţiei
naţionale şi preţurile constante (comparabile) pentru exprimarea volumului
fizic şi calculul dinamicii avuţiei naţionale. În cazul bunurilor care aparţin
ţării dar sunt situate pe teritoriul altor ţări evaluarea de bază se face la preţurile
pieţii în moneda corespunzătoare, trecerea de la moneda ţării proprietară
făcându-se cu ajutorul ratei de schimb în vigoare la data evaluării.
Datele necesare măsurării avuţiei naţionale se pot obţine pe două căi:
- Colectare directă: de la proprietarii de bunuri, presupune valorificarea
informaţiilor din bilanţ sau efectuarea de sondaje; de la alte unităţi din
bilanţurile băncilor, a unităţilor de asigurare, etc. şi din diferite statistici ale
impozitelor (pe avere, pe succesiune, etc.).
- Colectare indirectă, respectiv prin metoda cumulativă, aplicată
numai pentru bunurile de capital fix.
Avuţia materială reproductivă (acumulată) se clasifică în avuţie de
consum şi avuţie productivă, Dacă prima oferă informaţii sintetice privind
bunurile durabile din afara sferei producţiei, cea de-a doua componentă permite
caracterizarea potenţialului tehnic şi material (acumulat) al economiei.
• Indicatorii capitalurilor fixe

Capitalurile (fondurile) fixe sunt bunuri materiale care se folosesc un
timp îndelungat, pe parcursul mai multor cicluri de producţie (economice) şi îşi
păstrează forma fizică iniţială. Ele reprezintă principala componentă a avuţiei
naţionale acumulate. Conform reglementărilor statistice şi contabile, sunt
considerate fonduri fixe bunurile care îndeplinesc concomitent următoarele
condiţii: au o durată de utilizare mai mare de un an; au o valoare de inventar
mai mare de un anumit plafon valoric.
Sistemul de indicatori statistici ai capitalurilor fixe include indicatori
care reflectă valoarea totală a acestora, structura, starea lor fizică, mişcarea
fondurilor fixe şi gradul lor de folosire fondurilor fixe productive. Indicatorii
fondurilor fixe se calculează pe ramuri şi subramuri, pe categorii de fonduri
fixe şi pe forme de proprietate.
a) Indicatorii valorii fondurilor fixe

Dacă exprimarea în unităţi fizice face posibilă măsurarea volumului
fondurilor fixe pe categorii ale acestora, pentru calculul indicatorilor sintetici

la nivel de ramură sau economie naţională este necesară determinarea în
unităţi valorice.
Pentru determinarea valorii totale a fondurilor fixe este necesară
evaluarea fondurilor fixe, care se poate face fie în preţuri curente, utilizate
când acestea au un caracter relativ stabil şi în preţuri constante.
Evaluarea fondurilor fixe la preţuri curente se face pe baza următoarelor
valori de referinţă: valoarea iniţială; valoarea de înlocuire; valoarea rămasă.
- valoarea iniţială este valoarea de inventar sau de înregistrare şi
cuprinde totalitatea cheltuielilor făcute cu construirea sau achiziţionarea,
transportul şi punerea în funcţiune a fondului fix respectiv. Ea rămâne
neschimbată între două recalculări, indiferent de starea fizică a fondului fix
şi serveşte la calculul amortizării, dinamicii, structurii şi eficienţei utilizării
bunurilor capital fix. Datele despre valorile iniţiale ale bunurilor de capital fix
se regăsesc în bilanţurile unităţilor proprietare;
- valoarea de înlocuire, denumită şi valoare de inventar, este stabilită
cu ocazia reevaluării periodice a bunurilor capital fix,şi corelează valoarea
din evidenţe cu preţurile existente la data evaluării. Determinarea valorii de
înlocuire se face la perioade mari de timp, pentru mijloacele de capital fix care
au durară de utilizare corespunzătoare. În urma reevaluării, fondurile fixe sunt
reflectate în documente prin noua valoare, rezultată din reevaluare.
- valoarea rămasă reprezintă partea din valoarea iniţială completă
care nu a fost încă transferată, prin intermediul amortizării, asupra producţiei.
Determinarea acestei valori presupune diferenţa dintre valoarea de inventar
(iniţială sau reevaluată) şi suma amortizării anuale. La nivel macroeconomic,
valoarea rămasă a fondurilor fixe pe economia naţională şi pe elementele
structurale ale sale se va determina fie prin agregarea valorii rămase a fondurilor
fixe evidenţiată în bilanţurile contabile, fie prin scăderea uzurii fondurilor
fixe din economie, din valoarea totală a acestora. Valoarea rămasă reflectă de
asemenea starea fizică, posibilităţile de exploatare, randamentul fondurilor fixe,
precum şi pentru a fundamenta măsurile de înlocuire sau graficele de reparaţii.
Valoarea totală a fondurilor fixe se calculează pe baza datelor din
bilanţurile contabile, întocmite de agenţii economici, iar pentru fondurile fixe
care aparţin populaţiei pe baza altor înregistrări, în principal de natură fiscală.
Centralizarea datelor din bilanţuri şi celelalte înregistrări permite obţinerea
valorii totale pe economia naţională şi pe elementele structurale ale acesteia
(după sistemul de clasificări adoptat de statistică).
Întrucât indicatorii care reflectă valoarea fondurilor fixe (ca mărimi de
stoc) trebuie corelaţi cu indicatorii înregistraţi pe o anumită perioadă de timp
(mărimi de flux), se impune determinarea valorii medii anuale a fondurilor
fixe, ca medie aritmetică a valorilor lunare (VIt):

Indicatorii statistici ai punerii/scoaterii în/din funcţiune a fondurilor
fixe se calculează prin raportarea valorii fondurilor fixe puse/scoase în/din
funcţiune în timpul perioadei, la valoarea fondurilor fixe de la sfârşitul,
respectiv începutul perioadei analizate.
b) Indicatorii structurii fondurilor fixe

Indicatorii structurii fondurilor fixe reflectă ponderea fiecărei grupe de
fonduri fixe în totalul valorii fondurilor fixe. Aceşti indicatori se calculează ca
mărimi relative de structură pe baza unor grupări făcute după diferite criterii,
printre care:
- după locul unde funcţionează, fondurile fixe se separă pe ramuri şi
subramuri ale economiei (conform clasificării oficiale utilizată în statistică).
Se are în vedere caracterizarea şi analiza potenţialului tehnico-material al
ramurii, modificările intervenite în structura fondurilor fixe, înzestrarea
tehnică a muncii şi eficienţa utilizării fondurilor fixe pe ramuri, etc.
- după componenţa materială, fondurile fixe se separă pe categorii
cum sunt: clădiri; construcţii speciale; maşini de forţă şi utilaje energetice;
maşini, utilaje şi instalaţii de lucru; aparate şi instalaţii de măsură, control
şi reglare; mijloace de transport; mijloace de transmisie; animale, plantaţii;
unelte, dispozitive, accesorii de producţie şi inventar gospodăresc. Această
clasificare stă la baza determinării, pe cale analitică, a amortizării şi conferă
în acelaşi timp informaţii privind fondurile fixe care participă nemijlocit la
producerea de bunuri – maşini, utilaje, instalaţii – denumite fonduri fixe active
şi care formează partea principală a agregatelor tehnologice.
- după durata de serviciu, fondurile fixe se pot clasifica în mai
multe grupe. Pentru analiza macroeconomică sunt esenţiale următoarele:
fonduri fixe noi (puse în funcţiune în ultimii ani); fonduri fixe în funcţiune
la care durata de serviciu consumată este sub durata normată; fonduri fixe în
funcţiune la care durata de serviciu consumată este peste durata de serviciu
normată. Structura fondurilor fixe ţinându-se seama de durata de serviciu
este importantă pentru fundamentarea investiţiilor prin intermediu cărora se
asigură înlocuirea lor.
Utilizând criteriile de grupare se poate calcula ponderea unei grupe de
fonduri fixe (Fi) în totalul fondurilor fixe (ΣFi), cu ajutorul mărimilor relative de
structură (YF) şi modificarea acestei ponderi în timp. Pentru a evidenţia această
modificare se face apel la determinarea unor indici statistici (IYF).
c) Indicatorii stării fizice a capitalurilor fixe.

Pentru analiza stării fizică a mijloacelor de capital fix se utilizează un
sistem de indicatori care exprimă uzura şi utilitatea acestora.

- Indicatorul uzurii (Iuz) exprimă raportul procentual dintre uzura
capitalului fix şi valoarea de inventar a acestuia la momentul analize.
- Indicatorul stării de utilitate (Isut) reflectă raportul dintre valoarea
netă rămasă a capitalului fix şi valoarea de inventar la momentul analizei.
d) Indicatorul înnoirii fondurilor fixe

Acest indicator de notează cu (Iin) şi reprezintă ponderea fondurilor
fixe noi (care au fost date în folosinţă în cursul anului), în valoarea totală a
fondurilor fixe existente la sfârşitul anului.
Atât fondurile fixe noi, cât şi valoarea totală a fondurilor fixe sunt
exprimate în valori de inventar.
Valoarea fondurilor fixe puse în funcţiune în cursul anului este
influenţată de investiţiile efectuate (brute sau nete) şi de durata lor de execuţie.
e) Indicatorul scoaterii din funcţiune a fondurilor fixe

Determinarea indicatorului scoaterii din funcţiune a fondurilor fixe
(Isf) în decursul unui an se realizează prin raportarea valorii de inventar a
fondurilor fixe scoase din funcţiune (SF) la fondurile fixe existente la începutul
perioadei (F0).
f) Balanţa fondurilor fixe

Balanţa fondurilor fixe se alcătuieşte la nivelul întregii economii
naţionale, pe ramuri şi în profil teritorial (pe judeţe). Balanţa permite
determinarea volumului mijloacelor fixe, dar şi analiza structurii şi mişcării
fondurilor fixe şi stării lor fizice.
Corelată cu alte date macroeconomice, balanţa permite analiza
înzestrării tehnice a muncii (dacă se corelează cu indicatorii din balanţa forţei
de muncă) şi a eficienţei utilizării fondurilor fixe (dacă se corelează cu date
referitoare la produsul intern sau naţional).
În subiectul balanţei se separă volumul total al fondurilor fixe,
valoarea fondurilor fixe pe forme de proprietate, pe ramuri de activitate şi după
componenta lor materială, iar predicatul balanţei reflectă indicatorii valorii
fondurilor iniţiale, mişcarea fondurilor fixe şi valoarea acestora la sfârşitul
anului.
• Indicatorii de stocuri
Mijloacele materiale circulante existente în societăţile comerciale,
instituţiile publice, în gospodăriile populaţiei şi rezervele materiale de stat
formează stocurile de materiale. Evidenţa materialelor se ţine atât sub formă
cantitativă (pentru un nomenclator restrâns de produse) cât şi valorică.

Pe baza înregistrărilor stocurilor de materiale la un moment dat şi a
centralizării datelor obţinute în urma înregistrării acestora (bilanţuri contabile
şi înregistrări statistice) se calculează valoarea mijloacelor materiale circulante
pe ramuri şi pe economia naţională.
Cuprinderea mijloacelor circulante în avuţia naţională necesită
evaluarea acestora în formă bănească şi este necesar ca bunurile materiale să
fie evaluate la preţurile la care se evaluează producţia lor. De asemenea, trebuie
să se asigure comparabilitatea valorilor, prin aplicarea indicilor de preţ.
Stocurile se grupează după diferite criterii, astfel:
- în funcţie de ramura economiei naţionale în care se află – (se are
în vedere clasificarea oficială a ramurilor), se obţine structura stocurilor de
materiale pe ramuri şi gradul în care stocurile pot acoperi necesităţile de
consum.
- după faza (stadiul) în care se află, stocurile de materiale se clasifică
în: stocuri pentru producţie (materii prime, materiale, combustibil, ambalaje,
obiecte de inventar, piese de schimb, etc.); mijloace materiale în producţie
(producţie neterminată, semifabricate); mijloace materiale în circulaţie
(produse finite).
Structura stocurilor determinată pe baza acestui criteriu oferă
informaţii care permit analiza raportului dintre cele trei categorii de stocuri,
aspecte esenţiale pentru adoptarea unor măsuri legate de desfăşurarea
corespunzătoare a procesului productiv. Interpretarea informaţiilor rezultate
din analize au în vedere şi caracteristicile specifice ale ramurilor la nivelul
cărora se face analiza.
- după fondul de acoperire şi conţinutul lor material, stocurile se
clasifică în: stocuri pentru activitatea curentă de producţie; stocuri pentru
investiţii; stocuri pentru consum (evidenţiate pe categoriile principale de
bunuri de consum).
Balanţa stocurilor de materiale este o situaţie statistică centralizată,
care prezintă valoarea şi structura stocurilor la începutul anului, modificările
valorice şi structurale ale stocurilor de materiale în cursul anului, valoarea
şi structura stocurilor la sfârşitul anului. Modelul balanţei este prezentat în
continuare.
Informaţiile din balanţa stocurilor de materiale constituie suport pentru
analizele, la nivel macroeconomic, ale dimensiunii, structurii şi modificărilor
stocurilor de bunuri materiale, componentă a avuţiei naţionale. Prin analiză
se urmăreşte determinarea impactului modificărilor în valoarea şi structura
stocurilor asupra modificării avuţiei naţionale, precum şi gradul de acoperire
al necesarului de bunuri materiale din economie (se are ăn vedere în primul
rând componenta productivă).

• Analiza altor elemente ale avuţiei naţionale acumulate
- Bunurile de folosinţă îndelungată şi cu durată medie de folosinţă
cuprind bunurile care sunt destinate să satisfacă cerinţe materiale şi spirituale
ale populaţiei. Aceste bunuri pot fi dobândite prin cumpărare din reţeaua
comercială, producţie cu mijloace proprii sau din alte surse. Ca exemple
de astfel de bunuri se pot indica locuinţele, autoturismele, produsele
electrocasnice, articolele de îmbrăcăminte-încălţăminte, etc.).
În vederea includerii lor în avuţia naţională, aceste bunuri sunt
evaluate atât sub aspect cantitativ (numai pe categorii de bunuri), cât şi valoric
(pe categorii de bunuri şi per total).
O parte din datele necesare evaluării bunurilor materiale sunt obţinute
din datele deţinute de instituţii abilitate în acest sens (pentru bunuri imobile,
autoturisme, televizoare, aparate radio). Datele corespunzătoare celorlalte bunuri
de folosinţă îndelungată se obţin pe baza anchetelor asupra bugetelor de familie.
Pe baza acestor cercetări se determină stocul de bunuri de folosinţă îndelungată
pentru un eşantion reprezentativ de familii, date care sunt extinse pentru întreaga
populaţie. Informaţiile obţinute prin cercetarea selectivă se actualizează având în
vedere valoarea vânzărilor şi durata de viaţă normată a bunurilor evaluate.
Bunurile de folosinţă îndelungată sunt evaluate atât la valoarea de
cumpărare cât şi la valoare rămasă, pe când bunurile de folosinţă medie sunt
evaluate numai la valoare de cumpărare.
Indicatorii care exprimă bunurile acumulate de populaţie oferă
posibilitatea unei analize detaliate a situaţiei de moment şi a evoluţiei în timp a
unui individ sau a unei gospodării încadrate într-un mediu socio-economic supus
unei permanente schimbări. De asemenea, analiza acestor indicatori permite
desprinderea unor informaţii utile în evaluarea nivelului de trai al populaţiei.
- Mijloacele financiar-valutare reprezintă soldul dintre creanţele
(drepturile) şi angajamentele (obligaţiile) externe ale unei ţări faţă de alte ţări
la un moment dat (la sfârşitul anului pentru care se face calculul).
Impactul mijloacelor financiar-valutare asupra avuţiei naţionale poate
fi exprimat astfel: dacă drepturile sunt mai mari decât angajamentele, soldul
măreşte avuţia naţională, iar dacă sunt mai mici o diminuează.
Balanţa creanţelor şi angajamentelor externe sintetizează, pe
elemente componente, mijloacele financiar-valutare ale ţării. în care acestea
se evidenţiază pe elemente componente. În balanţă sunt incluse valorile la
începutul şi sfârşitul anului, precum şi soldul fiecăruia din elemente.
În partea de active financiare se înregistrează rezervele internaţionale
existente (aur, valute convertibile) şi creanţele asupra străinătăţii, iar în partea
de pasive financiare se regăsesc rezerva de monedă naţională deţinută de alte
ţări şi angajamentele faţă de străinătate.

Concluzii
Din studiul efectuat se desprind unele concluzii teoretice, cum ar
fi structura avuției naționale care reliefează potențialul economic de care
dispune o țară. Astfel, avuția națională, cuprinzând partea acumulată, resursele
naturale și avuția spirituală, pot oferi date pe care se poate fundamenta
creșterea economică. Este evident că elementele care compun avuția națională
reprezintă fundamentul pe baza căruia poate evolua economia unei țări în
perioada urmatoare. Studiul structural al avuției naționale conduce la concluzia
că, mai ales, resursele naturale pot asigura o evoluție pozitivă în funcție de
mărimea și calitatea acestor resurse în exploatare, prospectare și exploatabile.
Din studiul efectuat rezultă că orice strategie de dezvoltare viitoare a unei țări
trebuie să fie în concordanță cu avuția națională de care dispune această țară.
Acest studiu poate fi adâncit prin prezentarea și analiza datelor concrete care
caracterizează avuția națională.
Bibliografie
1. Anghelache, C., Anghel, M.G., Mirea, M. (2017). Accumulated national wealth –
an element of economic development. Romanian Statistical Review, Supplement,
10, 14-24
2. Anghelache, C., Anghel, M.G., Marinescu, I.A. (2017). The main structural
indicators of the national wealth. Romanian Statistical Review, Supplement, 10,
58-66
3. Anghelache, C., Mitruţ, C., Voineagu, V. (2013). Statistică macroeconomică.
Sistemul Conturilor Naţionale, Editura Economică, Bucureşti
4. Anghelache, C. (2008). Tratat de statistică teoretică şi economică, Editura
Economică, Bucureşti
5. Bu, Y. (2006). Fixed Capital Stock Depreciation in Developing Countries: Some
Evidence From Firm Level Data. Journal of Development Studies, 42, (5) (July),
881-901
6. De Groot, M.H. (2004). Optimal Statistical Decisions, John Wiley and Sons, New
York
7. Eicher, T., Leukert, A. (2009). Institutions and Economic Performance:
Endogeneity and Parameter Heterogeneity. Journal of Money, Credit and Banking,
41 (1), Blackwell Publishing
8. Ftiti, Z. (2010). The Macroeconomic Performance of the Inflation Targeting
Policy: An Approach Based on the Evolutionary Co-spectral Analysis. Economic
Modelling, 27 (1), 468–476, January, Elsevier
9. Goodwin, N.R. (2008). Macroeconomics for the Twenty-First Century, Tufts
University, series GDAE Working Papers no. 03-02
10. White, G. (2008). Growth, Autonomous Demand and a Joint-Product Treatment
of Fixed Capital. Metronomica Journal, 59 (1), Blackwell Publishing

THE MAIN INDICATORS OF NATIONAL
WEALTH THAT HAVE AN EFFECT ON
MACROECONOMIC PERFORMANCE
Prof. Constantin ANGHELACHE PhD (actincon@yahoo.com)
Bucharest University of Economic Studies / „Artifex” University of Bucharest
Assoc. prof. Mădălina-Gabriela ANGHEL PhD (madalinagabriela_anghel@yahoo.com)
„Artifex” University of Bucharest
Andreea – Ioana MARINESCU PhD Student (marinescu.andreea.ioana@gmail.com)
Bucharest University of Economic Studies
Abstract
The notion of national wealth is a basic component of the concept of
economic potential. In a broad sense, the concept of national wealth is defined
as the total material, natural and spiritual resources existing at one time in
society.
National wealth determines the economic potential, which in turn
includes: labor resources in quantitative, qualitative and structural terms;
natural resources attracted and used in the production process; stocks of fixed
and circulating capital, including investments in exploitation; goods of the
population; the balance between external claims and commitments; creative
potential and cultural heritage.
The size and structure of national wealth condition the material and
cultural life of the population and at the same time constitute the material
condition of the economic processes.
Keywords: national wealth, statistical indicator, macroeconomic
performance, economic potential, evaluation methods
JEL Classification: E01, E21
Introduction
The national wealth is a basic component of economic potential,
representing the resources and achievements acquired by a country at a given
moment. In this paper, authors conduct a study on the content of this economic
category, inventing the main statistical indicators used. It presents a structure
of national wealth on the basis of which are calculated indicators that reflect
the evolution of the fixed capital, the indicators of the fixed funds structure,
the physical state, the renewal or the decommissioning of the fixed assets. It
also presents the balance of fixed assets, which includes elements on which
an appreciation of the state of this factor can be made - fixed capital. At the
same time, indicators of stock of materials are presented that attest to the

material resources of an economic branch or the national economy at a given
time. Also, the presentation continues with the analysis of other elements of
the accumulated national wealth, such as the durable and medium-term assets,
the financial-currency means expressing the foreign obligations and rights of
a country. In the context of the analysis of the national wealth, it is revealed,
by the indicators that can be calculated, its effect on the macroeconomic
performance.
Literature review
Anghelache, Anghel, and Mirea (2017) analyzed national wealth
as a determinant of a country’s economic and social development potential.
Anghelache, Anghel, and Marinescu (2017) highlighted the indicators
of natural, spiritual and environmental resources, on the basis of which
a real analysis of the volume and quality of national wealth can be made.
Anghelache, Mitruţ and Voineagu (2013) is a reference work in the field of
macroeconomic statistics. Anghelache (2008) analyzed and presented the
main indicators of national wealth. Bu (2006) addressed a number of issues
related to depreciation of fixed capital stock in developing countries. De Groot
(2004) investigated elements of optimal statistical results. Eicher and Leukert
(2009) had concerns about the economic performance of the institutions. Ftiti
(2010) studied the macroeconomic performance of inflation targeting policy.
Goodwin (2008) analyzed macroeconomics for the 21st century. White (2008)
investigated aspects of joint capital growth and treatment.
Research methodology, data, results and discussions

Depending on the method of analysis of this indicator, the following
elements are taken into account by the component elements, namely:
• the national wealth includes existing material goods at one time
(accumulated wealth - fixed capital goods, inventory of materials,
durable goods in the population;
• the national wealth includes the material assets existing at one time
(accumulated wealth) and the natural resources (land, forests, ores
and fuel stocks, etc.) economically assessed;
• the national wealth includes: accumulated wealth, natural resources
and spiritual wealth (the stock of knowledge in production, scientific
knowledge accumulated over time, etc.).
The national wealth manifests itself in the following forms:
- individual wealth, which includes property in private ownership;
- collective wealth, which includes property belonging to enterprises,
cooperatives, various public organizations, etc .;

- public wealth, which includes the assets belonging to state and local
administrations at the time.
One of the forms of national wealth used predominantly in
macroeconomic analyzes is national wealth accumulated. Its scope includes
all the technical and material assets existing at a given moment in society and
the gold reserves and foreign reserves available to the country. In the category
of technical-material goods are included: machinery and equipment, means
of transport, transmission, silos, docks, stock and material reserves, housing
stock, etc. They are separated in wealth of production and consumption.
The wealth accumulated through investments is reflected in fixed assets and
decreases by using them.
The national wealth has the following fundamental characteristics:
- the accumulation of means of production and consumer goods.
National wealth is fundamentally the result of the accumulation of national
income over many years. It consists of the inventories of existing means of
production and consumption goods at one time;
- the availability. This term describes the status of the material goods
that are available for use at some point; availability is expressed in the value
of the material goods, the calculation based on wear (ie the expression of the
remaining value).
The analysis of the national wealth can be done with several plans
related to this: size (dimension), dynamics and structure analysis and use. The
analysis process involves the existence of a system of indicators.
The breadth of the broad concept of national wealth in statistics and
international does not allow the expression of a national macroeconomic
synthesis by a synthetic indicator. Instead, there are indicators that measure
the components of national wealth accumulated and allow the macroeconomic
analysis of these components. It is possible to define indicators that measure
the natural resource component, which can be synthesized in a single indicator.
Regarding the spiritual resources, they are appreciated by them, they can not
be evaluated as a whole, but by constituent elements, expressed by indicators.
At present, for practical reasons, in the current calculation of national
wealth are considered only the material goods (reproductive) and the net
position in relation to the foreign one, hence only the accumulated national
wealth.
Two variants can be considered in the calculation of national wealth:
- the application of the territorial principle: national wealth comprises
all its components located within the territory of the country for which the
calculation is made;
- application of the national principle: material assets of nationality

are taken into account, whether within national borders or abroad, goods
belonging to foreign countries located on national territory are not taken into
account.
The national wealth is made up of the following elements:
1. The material goods in the production sphere
1.1. Capital goods (fixed assets)
1.2. Stocks (reserves)
2. Sustainable consumer goods
3. Material goods in the country (3=1 + 2)
4. The distinction between material assets of the country and those of
other countries
4.1. Material goods of the country on the territory of other
countries
4.2. Material goods of other countries are the national territory
5. Material goods of the country (5=3 + 4.1. – 4.2.)
6. Financial assets and liabilities
6.1. Assets that increase national wealth (foreign exchange
reserves, foreign claims)
6.2. Liabilities that diminish national wealth (national
currency reserves held abroad, commitments to foreign
affairs)
7. Accumulated national wealth of the country (7=5 + 6.1. – 6.2.)
The national wealth components are calculated by ownership forms,

by national economy and by categories of households. Fixed capital goods and
stocks in all sectors, irrespective of ownership, are determined by accounting
and statistical mechanisms, with the use of multiple data sources.
Material national wealth is made up of different goods that can not be
aggregated directly to obtain synthetic indicators. In this respect, the values
for these goods are expressed in cash.
The following methods are used in assessing national wealth
components:
a. The Historical Values method requires valuation at acquisition
prices, ie the entry prices of those assets. To avoid distorting results in time,
this method is recommended when commodity prices are relatively constant
over time. Otherwise, the valuation is made at constant prices, ie at current
prices of one year as the basis of comparison.
b. The current value method takes into account the expenses necessary
to obtain a good under current prices, which implies valuation at current
market prices and replacement value respectively. Also, the current value

method contemplates the valuation by the value of the future income - the
present value of the future proceeds realized on behalf of the wealth goods,
this method being used, first of all, for the assessment of the land.
In statistical practice, for the valuation of reproductive material assets,
we use: purchase prices (initial value), replacement prices (current market
value) to express the value of national wealth and constant (comparable)
prices for expressing physical volume and calculating the dynamics of
national wealth . In the case of goods belonging to the country but situated in
the territory of other countries, the basic valuation shall be at market prices
in the appropriate currency, the changeover from the currency of the owner
country being made using the exchange rate in force on the valuation date.
The data needed to measure national wealth can be obtained in two ways:
- Direct collection: from property owners, involves the use of balance
sheet information or surveys; from other balance sheet units of banks,
insurance units, etc. and from different tax statistics (wealth, succession, etc.).
- Indirect collection, ie the cumulative method, applied only to fixed
capital goods.
Reproductive material wealth (accumulated) is classified as wealth and
productive wealth. If the first provides synthetic information on durable goods
outside the scope of production, the second component allows characterizing
the technical and material potential (accumulated) of the economy.
• Indicators of the fixed capital

The fixed capital (funds) are material goods that are used for a
long time over several (economic) production cycles and retain their initial
physical form. They are the main component of national wealth accumulated.
According to statistical and accounting regulations, fixed assets are considered
to be assets that meet the following conditions: they have a service life longer
than one year; have an inventory value higher than a certain value threshold.
The system of fixed capital indicators includes indicators that reflect
their total value, their structure, their physical status, the movement of fixed
assets and their degree of use of productive fixed assets. Fixed Fund Indicators
are calculated by branches and sub-sectors, by categories of fixed assets and
by ownership forms.
a) Indicators of the value of fixed assets

If the expression in physical units makes it possible to measure the
volume of fixed assets by their categories, it is necessary to determine in units
of value the calculation of synthetic indicators at branch level or national
economy.

To determine the total value of fixed assets, it is necessary to evaluate
fixed assets, which can be done either in current prices, used when they are
relatively stable and in constant prices.
The valuation of fixed assets at current prices is based on the following
baseline values: initial value; replacement value; the remaining value.
- the initial value is the inventory or registration value and includes all
the expenses incurred in constructing or purchasing, transporting and putting
into operation of the fixed asset concerned. It remains unchanged between
two recalculations, irrespective of the physical state of the fixed fund, and
serves to calculate the depreciation, dynamics, structure and efficiency of the
use of fixed capital goods. Data on the initial values of fixed capital goods are
contained in the balance sheets of the units;
- the replacement value, also called inventory value, is established
at the periodic revaluation of fixed capital goods, and correlates the book
value with the prices existing at the valuation date. Determination of the
replacement value is made over long periods of time for fixed capital assets
with a corresponding useful life. Following reassessment, fixed funds are
reflected in documents by the new amount resulting from revaluation.
- the remaining amount is the part of the full initial value that has not
yet been transferred, through depreciation, to production. Determining this
value involves the difference between the inventory value (initial or revalued)
and the amount of the annual depreciation. At macroeconomic level, the
residual value of fixed assets on the national economy and on its structural
elements will be determined either by aggregating the remaining value of
fixed assets evidenced in the balance sheets or by decreasing the widening
of fixed assets in the economy from their total value. The remaining value
also reflects the physical condition, exploitation possibilities, return on fixed
assets, as well as grounding replacement measures or repair charts.
The total value of fixed assets is calculated on the basis of the balance
sheet data prepared by the economic agents and for the fixed assets belonging
to the population based on other registrations, mainly of a fiscal nature. The
centralization of balance sheet data and other records allows to obtain the total
value of the national economy and its structural elements (according to the
classification system adopted by the statistics).
Since the indicators reflecting the value of fixed assets (as stock sizes)
have to be correlated with the indicators recorded for a certain period of time
(flow sizes), it is necessary to determine the annual average value of fixed
assets as an arithmetic mean of monthly values (VIt):
The statistical indicators for putting in / out of fixed assets are
calculated by reporting the amount of fixed assets put into / out of operation

during the period at the value of the fixed assets at the end or beginning of the
analyzed period.
b) Indicators of the structure of fixed assets

The fixed-asset structure indicators reflect the weight of each fixed-
asset group in the total amount of fixed assets. These indicators are calculated
as the relative size of the structure based on groups made according to different
criteria, including:
- according to the place where it operates, the fixed funds are broken
down by branches and sub-sectors of the economy (according to the official
classification used in statistics). It involves the characterization and analysis of
the technical and material potential of the branch, the changes in the structure
of the fixed assets, the technical endowment of the work and the efficiency of
the use of the fixed funds by branches, etc.
- after the material composition, the fixed funds are divided into
categories such as: buildings; special constructions; power machines and
machinery; machinery and equipment; apparatus and measuring, control
and regulating apparatus and installations; means of transport; means of
transmission; animals, plantations; tools, devices, production accessories and
household inventory. This classification is the basis for analytical depreciation
and provides information on fixed assets that participate directly in the
production of goods - machinery, equipment, installations - called active fixed
assets and forming the main part of the technological aggregates.
- after the service life, fixed funds can be classified into several groups.
For macroeconomic analysis, the following are essential: new fixed assets (put
into operation in recent years); fixed fixed assets in which the period of service
consumed is below the standard length; fixed fixed assets in which the service
time consumed exceeds the standard service life. The structure of fixed assets
taking into account the length of service is important for substantiating the
investments through which they are replaced.
Using grouping criteria, the weight of a group of fixed assets (Fi) can
be calculated in the total Fixed Assets (ΣFi), by means of the relative structure
sizes (YF) and the change in that weight over time. To highlight this change,
it is used to determine some statistical indices (IYF).
c) Indicators of physical condition of fixed capital

In order to analyze the physical condition of the fixed capital assets, a
system of indicators expressing their wear and tear is used.
- The wear indicator (Iuz) expresses the percentage ratio between the
fixed capital depreciation and its inventory value at the time of analysis.

- The utility status indicator (Isut) reflects the ratio between the
remaining net value of the fixed capital and the inventory value at the time of
the analysis.
d) Indicator of the renewal of fixed assets

This indicator is marked with (Iin) and represents the weight of new
fixed assets (which were put into use during the year), in the total amount of
fixed funds existing at the end of the year.
Both the new fixed assets and the total amount of fixed assets are
expressed in inventory values.
The value of fixed assets put into operation during the year is
influenced by the investments made (gross or net) and their duration.
e) Indicator of the decommissioning of fixed assets

Determining the Fixed Settlement Indicator (Isf) indicator within
one year is made by reporting the value of the fixed-funded inventory (SF)
inventory to the existing fixed assets at the beginning of the period (F0).
f) Balance of Fixed Assets

The balance of fixed assets is made at the level of the entire national
economy, by branches and by territorial aspect (by counties). The balance
allows the determination of the volume of fixed assets, but also the analysis of
the structure and movement of fixed assets and their physical condition.
In conjunction with other macroeconomic data, the balance allows
for the analysis of labor supply (if correlated with balance-of-payments
indicators) and the efficiency of using fixed assets (correlated with domestic
or national product data).
The balance sheet item divides the total volume of fixed assets, the
value of fixed assets by ownership form, by branch of activity and by their
material component, and the balance sheet prediction reflects the values of the
initial funds, the movement of fixed assets and their value at the end of the
year.
• Stock indicators
The current material assets in commercial companies, public
institutions, households and state material reserves form the stock of materials.
Records of materials are kept both in quantitative form (for a limited product
nomenclature) and in value.
Based on the stock records at one time and the centralization of the
data obtained from their registration (balance sheets and statistical records),

the value of the current material assets per branch and the national economy is
calculated.
The inclusion of circulating assets in national wealth requires their
valuation in cash and it is necessary that material goods be valued at the prices
at which their output is valued. Also, comparability of values must be ensured
by applying price indices.
Inventories are grouped according to different criteria as follows:
- Depending on the branch of the national economy in which it is
located (considering the official classification of branches), the structure of the
stock of materials by branches and the degree to which the stocks can meet the
consumption needs is obtained.
- After the stage in which they are located, the inventories of
materials are classified into: production stocks (raw materials, materials,
fuel, packaging, inventory items, spare parts, etc.); means of production in
production (unfinished production, semi-finished products); material goods in
circulation (finished products).
The stock structure determined on the basis of this criterion provides
information that allows the analysis of the ratio between the three categories of
stocks, which are essential for the adoption of measures related to the proper
conduct of the productive process. The interpretation of the information
resulting from the analysis also takes into account the specific characteristics
of the branches at which the analysis is performed.
- after the coverage fund and their material content, stocks are classified
as: stocks for current production activity; investment stocks; consumer stocks
(highlighted by main categories of consumer goods).
Material stock balances are a centralized statistical situation that
shows the value and structure of inventories at the beginning of the year, the
value and structural changes in inventories of materials during the year, the
value and structure of stocks at the end of the year. The balance model is
presented below.
Information from the stock of material stock is a support for
macroeconomic analyzes of the size, structure and changes in material goods
stocks, a component of national wealth. The analysis seeks to determine the
impact of changes in the value and structure of inventories on the change in
national wealth as well as the degree of coverage of the material goods needs
in the economy (primarily the productive component is taken into account).
• Analysis of other elements of national wealth accumulated

- Durable and medium-term use goods include goods that are designed
to meet material and spiritual requirements of the population. These goods

can be purchased through the commercial network, production with their own
resources or from other sources. Examples of such goods include housing,
cars, household appliances, clothing-footwear, and so on).
In order to be included in national wealth, these goods are valued both
quantitatively (by category of goods only) and value (by category of goods
and per total).
Some of the data necessary for the valuation of the material goods are
obtained from the data held by the institutions authorized for this purpose (for
immovable property, cars, televisions, radio sets). Data corresponding to other
durable goods are derived from surveys on family budgets. Based on these
research, the stock of durable goods is determined for a representative sample
of families, which are extended to the entire population. The information
obtained through selective research is updated taking into account the value
of sales and the standard life of valued goods.
Durable goods are valued at both the purchase price and the remaining
value, while average consumer goods are valued at purchase value only.
Indicators expressing the assets accumulated by the population
provide the possibility of a detailed analysis of the momentary situation and
the evolution over time of an individual or a household belonging to a socio-
economic environment subject to permanent change. Also, the analysis of
these indicators allows the dissemination of useful information in assessing
the standard of living of the population.
- Financial-currency means is the balance of a country’s external
debts (rights) and commitments (liabilities) to other countries at a given time
(at the end of the year for which the calculation is made).
The impact of the financial and currency means on national wealth
can be expressed as follows: if the rights are higher than the commitments, the
balance increases the national wealth, and if smaller it diminishes it.
Balance of receivables and external liabilities synthesizes, by
component, the country’s financial and currency means. in which they are
highlighted on component elements. Balance includes the values at the
beginning and the end of the year as well as the balance of each of the items.
In the financial asset side, the existing international reserves (gold,
convertible currencies) and foreign debt are recorded, and in the financial
liabilities side there is the national currency reserve held by other countries
and the commitments to foreign countries.
Conclusion
From the study, some theoretical conclusions, such as the structure
of national wealth that highlights the economic potential of a country, are

revealed. Thus, national wealth, including the accumulated part, natural
resources and spiritual wealth, can provide data on which economic growth
can be based. It is obvious that the elements that make up the national wealth
are the foundation on which the economy of a country can evolve in the next
period. The structural study of national wealth leads to the conclusion that,
in particular, natural resources can provide a positive evolution depending
on the size and quality of these resources in exploitation, prospecting and
exploitable. It follows from the study that any future country development
strategy must be in line with the national wealth of this country. This study
can be deepened by presenting and analyzing the concrete data characterizing
national wealth.
References
1. Anghelache, C., Anghel, M.G., Mirea, M. (2017). Accumulated national wealth –
an element of economic development. Romanian Statistical Review, Supplement,
10, 14-24
2. Anghelache, C., Anghel, M.G., Marinescu, I.A. (2017). The main structural
indicators of the national wealth. Romanian Statistical Review, Supplement, 10,
58-66
5. Bu, Y. (2006). Fixed Capital Stock Depreciation in Developing Countries: Some
Evidence From Firm Level Data. Journal of Development Studies, 42, (5) (July),
881-901
6. De Groot, M.H. (2004). Optimal Statistical Decisions, John Wiley and Sons, New
York
7. Eicher, T., Leukert, A. (2009). Institutions and Economic Performance:
Endogeneity and Parameter Heterogeneity. Journal of Money, Credit and Banking,
41 (1), Blackwell Publishing
8. Ftiti, Z. (2010). The Macroeconomic Performance of the Inflation Targeting
Policy: An Approach Based on the Evolutionary Co-spectral Analysis. Economic
Modelling, 27 (1), 468–476, January, Elsevier
9. Goodwin, N.R. (2008). Macroeconomics for the Twenty-First Century, Tufts
University, series GDAE Working Papers no. 03-02
10. White, G. (2008). Growth, Autonomous Demand and a Joint-Product Treatment
of Fixed Capital. Metronomica Journal, 59 (1), Blackwell Publishing

Analiza financiară a structurii activului, a
datoriilor şi a capitalului propriu
Drd. Maria MIREA (mirea_maria@yahoo.com)
Situațiile financiare sunt ca o operă de artă neevaluată

încă de experți, îți oferă încredere și scepticism în acelați timp.
Abstract
Analiza economică este un instrument performant la dispoziția
conducerii oricarei entități economice, a cărei utilizare poate asigura
disciplină financiară, profitabilitate, dezvoltare si inovare. În prezent, datorită
dinamicii mediului economic, social și politic, a nevoii de adaptare și de
menținere pe piață in condiții de profitabilitate, conducerea unei societăți
nu mai poate fi sustinută doar prin experienta celor implicati în aceasta
activitate. Este imperios necesar să se utilizeze instrumente de analiza a
fenomenelor economice care să furnizeze cele mai pertinente solutii pentru a
sprijii conducera în luarea celor mai bune solutii economice.
Cuvinte cheie: analiza economică, rentabilitate, rată, decizii,
performanță.
Clasificarea JEL: D22, G32
Introducere
În analiza economică sunt utilizate informațiile din situațiile financiare
standardizate prin formularele de raportare fiscală. Aceste situații sunt
concepute astfel încat să poată fi înțelese și citite de oricine ar fi interest să
afle informații despre o entitate ceonomică, din punct de vedere al rezultatelor
obtinute la un moment dat, sau în timp prin compararea datelor aparținand
mai multor perioade, informații despre datorii , active, capitaluri dar și despre
posibilitățile de dezvoltare în viitorul apropiat. Sunt o mulțime de utilizatori
ai informației financiar contabile prezentată în situațiile financiare, care ar
putea fi interesați de imaginea entități economice pe care acestea o ofera cu
fidelitate și încredere. Prima categorie de utilizatori ai informației contabile
ar fi în primul rând investitorii interesați de profit și dezvoltarea afacerilor
proprii. A doua categorie de utilizatori pot fi considerați salariații care ar dori
un mediu economic și social stabil pe termen lung, și poate la concurență cu
bancile care au nevoie de clienți fezabili cu posibilitati clare de a restitui la
scadență ratele creditelor angajate.

Literature review
Anghel (2014) a efectuat un studiu privind aplicarea unui sistem de
indicatori asupra situațiilor financiare ale unei societăți comerciale. Anghel,
(2013) a utilizat analiza financiară pentru a studia evoluția economică a unor
entități care au activitate pe piața de capital din România. Anghelache și Anghel
(2016) au prezentat principalii indicatori statistici utilizați în analiza rezultatelor
firmei. Anghelache și Anghelache (2009) au aplicat modele econometrice în
scopul analizei ratelor activelor. Anghelache (2008) este o lucrare de referință
în domeniul statisticii economice în care se prezintă și se aplică principalii
indicatori utilizați în analizele economico-financiare. Anghelache (2006)
a analizat o serie de metode cantitative care se aplică în studiile financiare.
Anghelache și Anghelache (2009) au analizat unele aspecte referitoare la
profitabilitate și riscul asociat acesteia. Dumbravă (2010) a prezentat și a
aplicat metode și modele utilizate în examinarea performanţei unei societăți
comerciale. Lazăr și Lazăr, (2012) au abordat aspecte ale statisticii economice.
Ghic și Grigorescu (2015) au prezentat noțiuni de bază ale analizei economico-
financiare, atât teoretice cât și aplicative, o temă similară fiind studiată de
Păvăloaia și colaboratorii (2010), precum și de Robu, Anghel și Şerban (2014).
Lee și Forthofer (2005) au evidențiat aspecte ale analizei datelor complexe.

Documentele standardizate de raportare financiar contabile utilizate
in analiza financiara sunt:
Ø Bilantul Contabil intocmit pe baza soldurilor finale ale balantei de
verificare la sfarsitul unui perioade de raportare, semestru sau an.
Ø Contul de Profit si Pierderi întocmit pe baza rulajelor conturilor de
venituri și cheltuieli din balanța de verificare inocmită pentru perioadele de
raportare.
• Analiza structurii financiare a elementelor patrimoniale de activ

Utilizând informațiile sintetizate în situațiile financiare publicate de
entitațiile economice la sfarșitul unei perioade de raportare fiscală se pot
calcula o serie de indicatori financiari care permit prin intermediul rezultatelor
oferite o analiză pertinentă a performanței economice dar și a poziției
acestora în ierarhia din domeniul în care activează fiecare.
În continuare, ne propunem o analiză financiara a activului societății
comerciale Alfa SRL.
Din analiza bilanțului SC Alfa SRL desprindem urmatoarele
informații pe care le utilizăm în determinarea ratelor particulare pentru fiecare
componentă patrimoniala.

Structura activelor la SC Alfa SRL
Tabel 1
Valoarea Ponderea
Denumirea elementului din bilanț
(mii lei) (%)
Active imobilizate 129996.5 17.90
Active circulante 596241 82.10
Cheltuieli în avans 0 0.00
Total 726237.5 100.00
Ponderea între elementele patrimoniale de activ analizate la nivelul

acestei entitați este detaliată în următoarea reprezentare grafică:
Structura activelor entității economice

Figura 1
Plecând de la datele furnizate de situațiile financiare determinăm

ratele specifice pentru fiecare element prezentat în structura activului
patrimonial.
Rata activelor imobilizate

Rata activelor imobilizate este un instrument de măsurare a gradului
în care elementele de capital patrimonial sunt imobilizate, reflectând astfel
ponderea elementelor de activ aflate în permananță în patrimoniu.

Din rezultatul obtinut calculand rata activelor imobilizate constatam
ca ponderea acestora in totalul activelor este modesta.
În continuare, vom detalia ponderea elentelor partimoniale de activ din totalul
activelor prezentate.
Structura activelor imobilizate

Tabel 2
Valoarea Ponderea
(mii lei) (%)
Imobilizări necorporale 10202.65 1.40
imobilizări corporale 107572 14.81
Imobilizări financiare 12219.75 1.68
Total 129994.4 17.90
Ponderea activelor imobilizate in totalul activelor

Figura 2
Si vom calcula urmatoarele rate:

Rata activelor circulante
Acest indicator are o importanță foarte mare în analiza activității unei
entități economice.
Structura activelor circulante

Tabel 3
Valoarea Ponderea
(mii lei) (%)
Stocuri 256485 35.32
Creanțe 186739 25.71
Investiții pe termen scurt 0 0.00
Casa și conturi la bănci 153017 21.07
Total 596241 82.10
Pentru o evidențiere mai bună a situației pozitive prezentată de

entitatea economică prin valoare mare a activelor circulante detinute redam
mai jos urmatorul grafic.
Ponderea activelor circulante in totalul activelor

Figura 3.

Vom detalia în continuare structura activelor circulante calculând acest
indicator pentru fiecare din elementele componente ale activelor circulante
pentru a obține mărimi relative de structură.
• Analiza structurii financiare a elementelor patrimoniale

de capitaluri proprii și datorii
Calculăm în continuare utilizând, ca și în cazul analizei realizate
pentru activul patrimonial, datele din bilantul contabil, indicatori relevanți
pentru elementele patrimoniale cuprinse în partea de datorii și capitaluri
proprii.
Structura pasivelor SC Alfa SRL

Tabel 4
Valoarea Ponderea
Denumirea elementului din bilant
(mii lei) (%)
Datorii pe termen scurt 459172.75 63.23
Datorii pe termen mediu și lung 106944.75 14.73
Capitaluri proprii 160120 22.05
Total pasiv 726237.5 100
În ce privește structura pasivelor , pentru o prezentare mai sugestivă

redăm urmatorul grafic:

Structura pasivelor SC Alfa SRL
Figura 4
Din datele prezentate în tabelul nr 4 se remarca faptul că

datoriile pe care societatea trebuie să le achite într-o periadă scurtă de
timp dețin cea mai mare pondere în totalul pasivului bilanțier .
Este recomandabil să procedăm, ca și în cazul acivelor, la o
detaliere a structurii pasivului patrimonial prin determinarea ratelor
specifice fiecarui element component în parte, astfel:
Rata stabilității financiare

Rata stabilității financiare reflectă ponderea surselor de finanțare
aflate în utilizare pe perioade medii și lungi în totalul surselor deținute
de entitatea economică pentru acoperirea mijloacelor economice și se
calculează conform formulei:
Rata stabilității financiare =
Rata stabilității financiare
Rata stabilității financiare = = 36,78%
Ratele de îndatorare
Rata datoriilor pe termen scurt se calculează ca raport între suma
reprezentănd totalul datoriilor cu exigibilitate mai mică de un an și totalul
obținut din însumarea capitalurilor proprii și totalul surselor de finanțare

atrase, rezultatul fiind ponderea dețintă de aceste datorii pe termen scurt în
totalul pasivului bilanțier.
Rata datoriilor pe termen scurt =
Rata datoriilor pe termen scurt = = 62,23%
Ponderea mare a datoriilor pe teren scurt în totalul pasivului bilantier nu

este o situație favorabilă pentru societatea noastră. Exigibilitatea concomitentă
a datoriilor într-o anumită perioadă ar putea conduce la dificultați financiare
sau chiar la imposibilitatea achitatării datoriilor la scadență.
Rata autonomiei globale calculată ca raport intre capitalul propriu
și totalul obținut din însumarea capitalurilor proprii si totalul surselor de
finanțare atrase utilizate pentru finanțarea activității.
Rata autonomiei globale =
Rata autonomiei globale = = 22,05%
În practică ideal este ca aceasta pondere a surselor proprii

utilizate pentru sustinerea activității de bază sa nu fie mai mic de 33%
din totalul surselor de finanțare accesate de o entitate economică.
Rezultatul obținut în analiza noastră, respectiv 22,05% ne îndreptățește
să emitem opinia că, în perioada următoare societatea noastră se va confrunta
cu apariția unor costuri suplimentare datorate subdimensionării capitalurilor
proprii comparativ cu valoarea totală a pasivului.
Rata datoriilor totale calculată ca raport între totalul datoriilor
înregistrate și totalul pasivelor după cum urmează:
Rata datoriilor totale =
Rata datoriilor totale = = 77,95%
Ponderea rezultată de 77,95% este mai mare față de nivelul recomandat

de 67%. Situația ar putea fi una dificilă în privința acoperirii unor costuri
suplimentare dacă conducerea societatii nu ar fi prevăzut acoperirea acestora
din utilizarea optimă a activelor detinuțe și achiziționate din aceste resurse
atrase.

Rata solvabilității generale, calculată ca raport între totalul activelor
deținute si totalul datoriilor curente după cum urmează:
Rata solvabilității generale =
Rata solvabilității generale = = 1,58
Rezultatul obținut din analiza noastră, respectiv 1,58 se situează destul

de puțin peste limita de 1, considerată de specialiști limita insolvabilitații și
periculos de aproape de valoarea minimă a acestei rate de 1,4.
Rata autonomiei financiare, calculată ca raport între capitalul propriu

și capitalul permanent, după cum urmează:
Rata autonomiei financiare =
Rata autonomiei financiare = = 0,6
Această rată exprimă pe care o au resursele proprii în cadrul tuturor resurselor

atrase de societatea noastră pe termen mediu și lung.
Rata de finantare a stocurilor
Rata de finantare a stocurilor = = 0,53
Concluzii
Descompunerea elementelor patrimoniale prezentate în situațiile
financiare de SC Alfa SRL, în componente mai puțin complexe, studierea
și analiza acestora cu ajutorul unor indicatori cunoscuți, a condus la
stabilirea unor relații de cauzalitate între acestea, la înțelegerea, explicarea și
interpretarea problemelor economice din trecut, din prezent și cea ce este mai
important, va sprijinii conducerea societății în luarea celor mai bune decizii
privind performanța economică în viitor.
Bibliografie
1. Anghel, M.G. (2014). The System of Financial Analysis Indicators Applying to the
Activity run by an Economic Agent. Romanian Statistical Review Supplement, 7,
75-83
2. Anghel, M.G. (2013). Modele de gestiune şi analiză a portofoliilor, Editura

3. Anghelache, C., Anghel, M.G. (2016). Bazele statisticii economice. Concepte
teoretice şi studii de caz, Editura Economică
4. Anghelache, C., Anghelache, G.V. (2009). Utilization of the econometric models
in the analysis of the assets rates. Metalurgia Internaţional, XIV (9), Special Issue,
86-87
6. Anghelache, C. (2006). Metode cantitative utilizate în analizele financiar-bancare,
Editura Artifex, Bucureşti
7. Anghelache, G.V., Anghelache, C. (2009). Risk and profitability – Basis of the
financial analysis. Metalurgia Internaţional, XIV (12), Special Issue, 120-121
8. Dumbravă, M. (2010). Analiza performanţei firmei: metode şi modele, Editura
Economică Bucureşti
9. Lazăr, M., Lazăr, C. (2012). Analiză statistico-economică, Editura Economică,
Bucureşti
10. Ghic, G., Grigorescu, C.J. (2015). Analiză economico-financiară. Repere teoretice
şi practice, ediţia a V-a, Editura Universitară, Bucureşti
11. Lee, E.S., Forthofer, R.N. (2005). Analyzing Complex Survey Data, Second
Edition, Sage Publications Inc
12. Păvăloaia, W., Paraschivescu, M.D., Lepădatu, Gh., Pătrașcu, L., Radu, Fl.,
Bordeianu, D.G., Darie, A. (2010). Analiza economico - financiară. Concepte și
studii de caz, Editura Economică, Bucureşti
13. Robu, V., Anghel, I., Şerban, E.C. (2014). Analiza economico – financiară a
firmei, Editura Economică, Bucureşti

THE FINANCIAL ANALYSIS OF THE
STRUCTURE OF ASSETS, LIABILITIES
AND EQUITY
Maria MIREA PhD Student (mirea_maria@yahoo.com)
Financial statements are like a work of art

not yet evaluated by experts, it gives you
confidence and skepticism in the same time.
Abstract
Economic analysis is a powerful tool at the disposal of the management
of any economic entity, the use of which can provide financial discipline,
profitability, development and innovation. Nowadays, due to the economic,
social and political dynamics, the need to adapt and to maintain on the market
in profitable conditions, the leadership of a society can not be sustained only
by the experience of those involved in this activity. It is imperative to use tools
to analyze economic phenomena that provide the most relevant solutions to
help the management take the best economic solutions.
Keywords: economic analysis, profitability, rate, decisions,
performance.
JEL Classification: D22, G32
Introduction
In the economic analysis, the information in the standardized financial
statements using the tax reporting forms is used. These situations are designed
to be understood and read by anyone who is interested in learning about a
business entity in terms of the results obtained at a given time, or in time by
comparing the data of several periods, information about debts, assets, capital,
but also about the possibilities for development in the near future. There are
a lot of users of financial information presented in the financial statements
that might be interested in the image of the economic entity they offer with
loyalty and trust. The first category of users of accounting information would
be primarily investors interested in profit and development of their own
businesses. The second category of users can be considered as employees who
would like a stable economic and social environment in the long run, and
may compete with banks that need feasible customers with a clear chance of
returning their loan rates to maturity.

Literature review
Anghel (2014) conducted a study on the application of a system of
indicators on a company’s financial statements. Anghel, (2013) has used
financial analysis to study the economic evolution of entities that have
activity on the Romanian capital market. Anghelache and Anghel (2016)
presented the main statistical indicators used in the analysis of the company’s
results. Anghelache and Anghelache (2009) applied econometric models
to analyze asset rates. Anghelache (2008) is a reference work in the field
of economic statistics in which the main indicators used in economic and
financial analyzes are presented and applied. Anghelache (2006) analyzed a
number of quantitative methods that apply to financial studies. Anghelache
and Anghelache (2009) analyzed some aspects of profitability and associated
risk. Dumbravă (2010) presented and applied methods and models used in
examining the performance of a company. Lazar and Lazar (2012) addressed
aspects of economic statistics. Ghic and Grigorescu (2015) presented the basic
notions of the economic and financial analysis, both theoretical and applicative,
a similar theme being studied by Paveloaia and collaborators (2010) as well
as by Robu, Anghel and Şerban (2014). Lee and Forthofer (2005) highlighted
aspects of complex data analysis.

The standardized financial accounting reporting documents used in
financial analysis are:
Ø The Balance sheet drawn up on the basis of the final balances of the
verification balance at the end of a reporting period, semester or year.
Ø The Profit and Loss Account drawn up on the basis of the turnover
of income and expense accounts in the incoming verification balance for the
reporting periods..
• Analysis of the financial structure of assets

Using the information summarized in the financial statements
published by the economic entities at the end of a tax reporting period, a
number of financial indicators can be calculated that allow, through the results
obtained, a pertinent analysis of economic performance and their position in
the hierarchy in the field in which each .
Next, we propose a financial analysis of the assets of Alfa SRL.
From the analysis of SC Alfa SRL’s balance sheet, we decipher the
following information that we use in determining the individual rates for each
patrimonial component.

Structure of assets at SC Alfa SRL
Table 1
Value Share
Item name in the balance sheet
(thousand lei) (%)
Fixed assets 129996.5 17.90
Current assets 596241 82.10
Prepayments 0 0.00
Total 726237.5 100.00
The share between assets analyzed at the level of this entity is detailed
in the following graphical representation:
Structure of economic entity assets

Figure 1
Starting from the data provided by the financial statements we

determine the specific rates for each item presented in the structure of the
patrimonial asset.
Fixed asset rate

The Fixed Assets Rate is a measure of the extent to which the assets
of the property are immobilized, thus reflecting the share of assets that are
permanently in the patrimony.

From the result obtained by calculating the rate of fixed assets we
find that their share in the total assets is modest.
Next, we will detail the share of the fixed assets of the total assets
presented.
Structure of fixed assets
Table 2
Value Share
(thousand lei) (%)
Intangible assets 10202.65 1.40
Tangible assets 107572 14.81
Financial assets 12219.75 1.68
Total 129994.4 17.90
Share of fixed assets in total assets

Figure 2
We calculate the following rates:

Current asset rate
This indicator is very important in analyzing the activity of an
economic entity.
Structure of current assets

Table 3
Value Share
(thousand lei) (%)
Stocks 256485 35.32
Receivables 186739 25.71
Short-term investments 0 0.00
House and accounts with banks 153017 21.07
Total 596241 82.10
In order to better highlight the positive situation presented by the

economic entity by high value of the current assets held below, we read below
the following graph.
Share of current assets in total assets

Figure 3

We will further detail the structure of circulating assets by calculating
this indicator for each of the components of the circulating assets to obtain
relative structure sizes.
• Analysis of the financial structure of equity and debt

We continue to use, as in the case of the analysis for the
patrimonial asset, the data in the balance sheet, relevant indicators for
the patrimonial items included in the part of debts and equity.

The structure of the liabilities of SC Alfa SRL
Table 4
Value Share
(thousand lei) (%)
Short term debts 459172.75 63.23
Medium and long term debt 106944.75 14.73
Equity 160120 22.05
Total pasiv 726237.5 100
As far as the structure of liabilities is concerned, for a more suggestive

presentation, we draw the following graph:
The structure of liabilities of SC Alfa SRL

Figure 4
From the data presented in Table 4 it is noted that the debts that the
company has to pay in a short period of time have the largest share in the total
liabilities.
It is advisable to proceed, as in the case of actions, to a breakdown of
the patrimonial liabilities structure by determining the rates specific to each
component element as follows:
Financial stability rate

The financial stability rate reflects the share of the financing sources
in use for medium and long periods in the total resources held by the economic
entity to cover the economic means and is calculated according to the formula:

Debt rates
The short-term debt ratio is calculated as the ratio between the total
amount of debt with a chargeability of less than one year and the total of the
sum of the equity and the total attracted financing sources, the result being the
share of these short-term liabilities in the total liability balance sheet.
Short-term debt ratio =
Short-term debt ratio = = 62,23%
The high weight of short-term debt in the total balance sheet liability
is not a favorable situation for our company. The simultaneous debt exigibility
in a given period could lead to financial difficulties or even the impossibility
of settling debts at maturity.
The rate of global autonomy calculated as a ratio between equity and
the total of the sum of equity and the total attracted funding sources used to
finance the activity.
Rate of global autonomy =
Rate of global autonomy = = 22,05%
In the ideal practice, this share of own resources used to support the
core business should not be less than 33% of the total funding sources accessed
by an economic entity.
The result obtained in our analysis, namely 22.05%, justifies us to
express the opinion that in the coming period our company will face additional
costs due to the subdimensioning of the equity compared to the total value of
the liability.
Total debt rate calculated as the ratio between Total Debt Recovered
and Total Liabilities as follows:

Total debt rate =
Total debt rate = = 77,95%
The resulting share of 77.95% is higher than the recommended level

of 67%. The situation could be a difficult one to cover additional costs if the
management of the company did not foresee their coverage from the optimal
use of the assets held and acquired from these attracted resources.
The general solvency rate, calculated as the ratio between the total
assets held and the total current liabilities as follows:
General solvency rate =
General solvency rate = = 1,58
The result obtained from our analysis, namely 1.58, is well above
the limit of 1, considered by the specialists the limit of the insolvency and
dangerously close to the minimum value of this rate of 1.4.
The rate of financial autonomy, calculated as a ratio between equity

and permanent capital, as follows:
Rate of financial autonomy =
Rate of financial autonomy = = 0,6
This rate expresses our own resources in all the resources our company
has attracted in the medium and long term.
Stock rate financing rate
Stock rate financing rate = = 0,53
Conclusion
The decomposition of the patrimonial items presented in the financial
statements of SC Alfa SRL, in less complex components, their study and
analysis by means of known indicators, led to the establishment of causal
relations between them, to understanding, explaining and interpreting the
economic problems of the past, the present and the most important, will

support the leadership of society in making the best decisions on economic
performance in the future.
References
1. Anghel, M.G. (2014). The System of Financial Analysis Indicators Applying to the
Activity run by an Economic Agent. Romanian Statistical Review Supplement, 7,
75-83
2. Anghel, M.G. (2013). Modele de gestiune şi analiză a portofoliilor, Editura
4. Anghelache, C., Anghelache, G.V. (2009). Utilization of the econometric models
in the analysis of the assets rates. Metalurgia Internaţional, XIV (9), Special Issue,
86-87
6. Anghelache, C. (2006). Metode cantitative utilizate în analizele financiar-bancare,
Editura Artifex, Bucureşti
7. Anghelache, G.V., Anghelache, C. (2009). Risk and profitability – Basis of the
financial analysis. Metalurgia Internaţional, XIV (12), Special Issue, 120-121
9. Lazăr, M., Lazăr, C. (2012). Analiză statistico-economică, Editura Economică,
Bucureşti
10. Ghic, G., Grigorescu, C.J. (2015). Analiză economico-financiară. Repere teoretice
şi practice, ediţia a V-a, Editura Universitară, Bucureşti
11. Lee, E.S., Forthofer, R.N. (2005). Analyzing Complex Survey Data, Second
Edition, Sage Publications Inc
12. Păvăloaia, W., Paraschivescu, M.D., Lepădatu, Gh., Pătrașcu, L., Radu, Fl.,
Bordeianu, D.G., Darie, A. (2010). Analiza economico - financiară. Concepte și
13. Robu, V., Anghel, I., Şerban, E.C. (2014). Analiza economico – financiară a
firmei, Editura Economică, Bucureşti

Conceptul şi indicatorii eficienţei
potenţialului economic
Drd. Radu STOICA (radustoica68@yahoo.com)
Abstract
Potențialul economic al unei țări reprezintă resursele de care dispune
țara respectivă. Eficiența economică este o categorie economică complexă care
evidențiază efectul obținut prin utilizarea de resurse și efortul necesar pentru
obținerea acestuia. În analiza eficienței utilizării potențalului economic se
utilizează un sistem de indicatori, care exprimă eficiența la nivelul factorilor
de producție, precum și la nivel global. Eficiența utilizării potențialului
economic se exprimă printr-un sistem de indicatori statistici. Astfel, deosebim
indicatorii generali ai eficienței producției sociale, indicatorii eficienței
utilizării forței de muncă, indicatorii eficienței utilizării capitalului fix și
indicatorii utilizării bunurilor materiale. Sistemul de indicatori este corelat și
poate constitui baza de evoluție statică și dinamică a potențialului economic.
Cuvinte cheie: potențial economic, sistem de indicatori, eficiență
economică, forță de muncă, resurse
Clasificarea JEL: E01, O13, O15
Introducere
În acest articol, autorii au analizat conceptul privind potențialul
economic, reușind să detalieze structura, formarea și utilizarea acestuia.
Accentul este pus pe prezentarea principalilor indicatori care evidențiază
eficiența utilizării factorilor de producție. Se face o amplă prezentare a
categoriei de eficiență economică cu accent pe posibilitățile de măsurare a
acesteia. În continuare sunt prezentate aspecte cu privire la indicatorii generali
ai eficienței producției sociale, precum și indicatorii care exprimă eficiența
utilizării forței de muncă, a capitalului fix sau a folosirii resurselor financiar-
materiale. Indicatorii prezentați asigură o corectă interpretare a eficienței
cu care este utilizat potențialul economic al unei țări. Indicatorii prezentați
se constituie într-un sistem care dă posibilitatea analizei eficienței statice,
dinamice și structurale a potențialului economic.

Literature review
Anderies (2003) a studiat corelația dintre dezvoltarea economică,
demografia și resursele regenerabile. Anghelache (2008) a analizat
principalii indicatori utilizați în calculul eficienței potențialului economic.
O temă similară este studiată de Anghelache și Anghel (2016). Anghelache
și Capanu (2004) au prezentat noțiunile fundamentale ale statisticii
macroeconomice. Badal (2010) a subliniat importanța unei strategii a
economiile aflate în declin referitoare la domeniul resurselor umane.
Feyrer (2007) a abordat o problematică asemănătoare, punând accentul
pe efectul demografiei asupra productivității. Davis și Li (2003) a studiat
relația existentă între demografia și prețurile activelor financiare în marile
economii industriale. Kazantsev (2008) a studiat aspecte ale potențialului
economic regional, iar Kosterova și Berchenko (2005) au evidențiat
importanța evaluării utilizării raționale a acestuia. Kovacs and Gergely
(2009) au examinat unele domenii din cadrul managementului resurselor
umane. Ten Raa (2004) a analizat aspecte ale agregării indicilor de
productivitate.

• Conceptul şi indicatorii eficienţei potenţialului economic
Resursele de producţie, gradul de atragere a acestora în circuitul
economic, calitatea lor şi în principal, eficienţa cu care se valorifică aceste
resurse sunt factori ce influenţează performanţele unei economii – starea
economică, dezvoltarea şi ritmul de dezvoltare.
Eficienţa economică este o categorie economică complexă cu
implicaţii asupra tuturor laturilor vieţii economico-sociale, fiind un indicator
important în aprecierea performanţelor la nivel micro şi macroeconomic.
Eficienţa activităţii economice poate fi exprimată prin intermediul unui
raport între efectul util (rezultatul) obţinut şi efortul necesar pentru obţinerea
lui. Activitatea economică este apreciată ca eficientă dacă îndeplineşte
următoarele condiţii:
- rezultatul activităţii să se concretizeze în bunuri materiale sau
nemateriale (servicii) care să satisfacă nevoile sociale;
- valoarea bunurilor obţinute din activitatea economică să acopere
cheltuielile (eforturile) făcute şi să asigure un surplus;
- activitatea economică să nu deterioreze echilibrul ecologic.
Analiza eficienţei utilizării potenţialului economic utilizează un sistem
de indicatori, care exprimă atât eficienţa la nivelul factorilor de producţie,
precum şi eficienţa la nivel global, pentru întreaga activitate de producţie.
Din punct de vedere statistic, măsurarea eficienţei economică (E)

presupune pe de o parte determinarea indicatorilor care exprimă rezultatele
obţinute (R) şi pe de altă parte determinarea indicatorilor de efort (Ef).
În prima categorie de indicatori se includ, de obicei, valoarea adăugată
(calculată la nivelul unităţilor şi ramurilor economice) şi produsul intern brut
(PIB) sau net (PIN) calculat la nivelul economiei naţionale. Pentru analizele
dinamice, în vederea asigurării comparabilităţii, este necesar ca aceşti
indicatori să fie exprimaţi în preţuri constante.
Din categoria indicatorilor care exprimă eforturile fac parte costurile
factorilor de producţie (pentru analizele sintetice), şi indicatorii forţei de
muncă, indicatorii fondurilor fixe şi indicatorii consumului de bunuri materiale
circulante.
Corelarea indicatorilor de rezultat cu indicatorii de efort, în vedere
determinării indicatorilor de eficienţă se poate realiza pe cale directă sau
indirectă.
Analiza dinamică a eficienţei presupune comparaţia în timp a
indicatorilor eficienţei pentru perioade diferite.
O variantă de comparaţie este utilizarea indicelui, exprimat prin
formula generală de mai jos:
, ,$ , "
- ? ? - , ? - "
" " $ ,$ " $
(1)
" " $ " ,
- ? ? - " ? - , #&
, ,$ " $ ,$
+
<
;"

;

Creşterea eficienţei, în prima relaţie, are loc dacă IR > IEf; iar în cea de
a doua, dacă IR < IEf.
Având în vedere structura factorilor de producţie, economia de muncă
socială sau scăderea cheltuielilor cu factorii de producţie pe o unitate de
produs exprimă creşterea eficienţei economice.
În sistemul de indicatori de calcul şi analiză a eficienţei economice se
includ indicatori generali ai eficienţei producţiei sociale, indicatori ai eficienţei
folosirii forţei de muncă; indicatori ai folosirii fondurilor fixe; indicatori ai
folosirii mijloacelor materiale circulante.
• Indicatorii generali ai eficienţei producţiei sociale

Pentru măsurarea şi analiza eficienţei producţiei sociale, se foloseşte
un sistem indicatori dedicat, principalii indicatori fiind:
- Produsul intern brut sau net (PIB, PIN) care revine la 100 (1000) lei
resurse alocate şi consumate (Rc)

- Economia relativă de resurse. Acest indicator se poate aplica pentru
toate categoriile de factori de producţie: fondurile fixe (ErF), consumuri de
materiale (ErM) şi forţă de muncă (ErT).
Pentru analizele la nivel de ramură, se utilizează indicatorul de rezultat
specific ramurii, şi anume valoarea adăugată brută – VAB.
• Indicatorii eficienţei utilizării forţei de muncă

Eficienţa utilizării factorilor de producţie sunt exprimaţi prin
intermediul productivităţii. Productivitatea factorului muncă se exprimă ca
raport dintre producţia obţinută şi cantitatea de forţă de muncă utilizată în
cursul perioadei analizate.
Ca indicatori de rezultat se pot menţiona producţia (în unităţi fizice sau
valorice), valoare adăugată brută, produs intern brut. Măsurarea consumului de
forţă de muncă are în vedere indicatori precum numărul populaţiei ocupate, numărul
mediu de salariaţi, timpul de muncă exprimat în ore-om sau zile-om. Se consideră
că acest ultim indicator este cel mai puţin distorsionat de efectele discordanţelor
între raporturile de muncă existente şi prezenţe efectivă a salariatului la muncă.
Asigurarea comparabilităţii la calculele efectuate în dinamică,
presupune exprimarea productivităţilor din cele două perioade în preţuri
comparabile, prin reevaluarea produsului intern brut din perioada curentă,
în preţurile perioadei de bază ( PIB1comp ), cu ajutorul indicilor preţurilor
(deflatorul produsului intern brut sau indicii deflatori de ramură ai valorii
adăugate brute).
Productivitatea muncii în perioada de bază se exprimă prin relaţia:
PIB0
W0 = (2)
å T0
Pentru analiza în timp, productivitatea muncii se deflatează, adică:
PIB1comp PIB1
W1 = , unde PIB1comp = (D indică deflatorul PIB) (3)
å T1 D
Analiza modificării productivităţii sociale a muncii presupune calculul

impactului factorilor de influenţă. Pentru cuantificarea acestui impact pot fi
aplicate două metode de analiză:
• Analiza deterministă se bazează pe modele de tip factorial. În acest

sens, în funcţie de factorii de influenţă de interes, se pot defini mai multe
modele:

a. modificarea productivităţii ( W ) în funcţie de productivitatea muncii
la nivelul ramurilor (Wi) şi mutaţiile care au avut loc în structura populaţiei
ocupate pe ramuri ale economiei naţionale (YM).
Aplicarea modelului porneşte de la relaţia:

<
;?
/ ¦/ 12
(4)
Fiind un model factorial, determinarea influenţei factorilor presupune

aplicarea substituţiei în lanţ, astfel:
- modificarea productivităţii sociale a muncii:
Ø

#

modificarea relativă (indicele cu structură variabilă)
¦¦ / ¦¦ / 12

-/ (5)
¦ / ¦ / 12
$ $ $
modificarea absolută: DW = W1 - W0
- influenţa modificării productivităţilor la nivel de ramură asupra
modificării productivităţii sociale a muncii:
Ø ¦¦

#

modificarea relativă (indicele cu structură variabilă)
- / #/ &
¦/ 12

(6)
¦/ 12
$
modificarea absolută: DW (W ) = W 1 - W * .
- influenţa mutaţiilor în structura pe ramuri a populaţiei ocupate
asupra modificării productivităţii sociale a muncii:
¦¦
Ø modificarea relativă (indicele modificărilor structurale)
- / #1. &
¦
¦/ $ 12 /J

(7)
¦
¦/ $ 12 $ /$
9carea absolută: '/ #12 & '/

?
modifi
? /J /$
Conform metodologiei substituţiei în lanţ, între indicatorii relativi şi

absoluţi prezentaţi există următoarele corelaţii:
-/ - / #/ & - / #12 & @

(8)
'/ '/ #/ & '/ #12 &


Acest sistem de descompunere factorială permite evidenţierea unor
concluzii noi în analiza procesului de creştere a productivităţii muncii.
b. Analiza productivităţii muncii în funcţie de randamentul
fondurilor fixe şi gradul de înzestrare tehnică.
Formula de bază a modelului este:
.
?
/ , 3 12 (9)
F

?

Modelul include trei factori: randamentul fondurilor fixe; gradul de
înzestrare tehnică, structura populaţiei ocupate pe ramuri. În plus, modelul
poate fi dezvoltat prin aplicarea relaţiilor de calcul pentru productivitate,
randament şi înzestrare tehnică.
În contextul aplicării acestui model, se apreciază că o creştere a
productivităţii muncii trebuie să se realizeze, în special, pe seama creşterii
eficienţei fondurilor fixe, ca expresie a influenţei factorilor calitativi de
dezvoltare economică.
În continuare, modelul poate fi dezvoltat prin includerea factorilor de
influenţă ai randamentului mediu şi înzestrării tehnice medii.
Modelul este construit având în vedere următorii factori de influenţă:
- eficienţa fondurilor fixe în fiecare ramură (R);
- structura pe ramuri a fondurilor fixe (YF);
- structura pe ramuri a populaţiei ocupate (YM);
- înzestrarea tehnică la nivelul fiecărei ramuri (Z).
• Analiza stocastică se bazează pe metoda corelaţiei şi regresiei. Se

pot utiliza modele de regresie uni- sau multifactoriale, în care productivitatea
muncii, ca variabilă dependentă, este exprimată în funcţie de o variabilă
independentă, respectiv în funcţie de ansamblul de variabile independente,
forma generală a modelului de regresie multiplă fiind:
W = f ( x1 , x 2 ,..., x n ) + u , (10)
unde:
xi = variabile independente ( i = i, n );
u = variabila aleatoare care exprimă influenţa unor factori întâmplători.
• Indicatorii eficienţei utilizării (capitalului fix)

Eficienţa economică a folosirii fondurilor fixe (randamentul),
determinată conform relaţiei efect/efort sau efort/efect, este un indicator parţial
de eficienţă, caracter care este dat de faptul că întregul rezultat al activităţii
economice, obţinut prin utilizarea combinată a factorilor de producţie, este
atribuit numai fondurilor fixe.

Pentru exprimarea “efectului” se utilizează unul dintre indicatorii
rezultatelor activităţii economice (PIB, PIN, PNB, PNN, VN), iar “efortul” se
exprimă prin valoarea fondurilor fixe (alocate, ocupate sau consumate).
Calculat ca raport efect/efort, indicatorul exprimă producţia la un
leu sau 1000 lei fonduri fixe, iar ca raport efort/efect, indicatorul evidenţiază
necesarul (consumul) de fonduri fixe pentru obţinerea unei unităţi (un leu sau
1000 lei) de producţie.
Pentru a putea fi utilizaţi în analizele economice, asemeni celorlalţi
indicatori – ai folosirii forţei de muncă, indicatorii care exprimă efectele, cât
şi cei care exprimă eforturile trebuie să fie comparabili din punct de vedere al
perioadei la care se referă şi al preţurilor în care se exprimă.
Indicatorii de rezultate sunt indicatori de flux şi se exprimă în preţuri
curente, ca indicatori nominali, precum şi în preţuri comparabile, ca indicatori
reali, în scopul caracterizării dinamicii fenomenului. Pentru a calcula eficienţa
fondurilor fixe şi dinamica acesteia, volumul fondurilor fixe (care este un
indicator de stoc) trebuie exprimat ca valoare medie anuală.
Pentru caracterizarea eficienţei fondurilor fixe se aplică un sistem de
indicatori. Eficienţa fondurilor fixe la nivelul economiei naţionale se poate
determina şi ca medie aritmetică ponderată a eficienţei ramurilor. Analiza
modificării eficienţei fondurilor fixe se exprimă cu ajutorul indicilor.
Pe această bază, corelaţia dintre dinamica producţiei şi modificarea
fondurilor fixe este extrem de importantă în analizele macroeconomice.
Eficienţa fondurilor fixe este influenţată, în dinamică, de mai mulţi
factori. Cuantificarea impactului factorilor are la bază în special metode de tip
determinist.
Principalii factori de influenţă sunt eficienţa fondurilor fixe la nivel
de ramură şi structura pe ramuri a fondurilor fixe. Pe baza acestor indicatori
se poate construi un model exprimat prin relaţia ce există între eficienţa
fondurilor fixe (Ri) şi structura fondurilor fixe (YFi).
Ca orice indicator structural, modificarea structurii pe ramuri a
fondurilor fixe influenţează creşterea sau scăderea indicatorului principal
(eficienţa medie pe economie) în funcţie de ramura în favoarea căreia a avut
loc. Dacă ponderea fondurilor fixe creşte în ramurile cu eficienţă mare, această
modificare va determina creşterea eficienţei medii şi invers. Din acest motiv,
în analiza macroeconomică, modificărilor în structura ramurilor trebuie să li
se acorde atenţie, pentru a putea pune în evidenţă influenţa acestora asupra
ansamblului economiei naţionale şi pentru a ţine seama de aceste influenţe în
adoptarea deciziilor economice.
Un alt factor care influenţează eficienţa fondurilor fixe este ponderea
fondurilor fixe active (productive). Creşterea acestei ponderi va conduce la

creşterea eficienţei la nivel de economie. Astfel, la nivel de ramură poate fi
definit un model de analiză exprimat în funcţie de structura fondurilor fixe şi
eficienţa fondurilor fixe active.
Modelul astfel construit se poate defini prin relaţia:
F

;
, ¦ ,4 14 14 (11)
putându-se astfel analiza modificarea eficienţei medii a fondurilor fixe
în funcţie de cei trei factori: RFA, YFA, YF.
Un indicator extrem de important pentru analiza eficienţei fondurilor
fix este eficienţa fondurilor fixe noi, care dă o primă imagine asupra eficienţei
investiţiilor efectuate pentru achiziţionarea acestor fonduri.
Eficienţa fondurilor fixe noi se poate determina prin relaţia:
'$- M
,45 $$$ (12)
45
;

Semnificaţia indicatorului este: ?
creşterea
<

PIB pentru A -
1000
lei investiţi
în fonduri fixe puse în funcţiune în perioada analizată.
Eficienţa fondurilor fixe noi la nivel de economie naţională se
determină ca medie ponderată a eficienţei la nivel de ramură:
¦
¦ ,45 45
,45 $$$ (13)
¦ 45
+1 ;<

Cu cât eficienţa şi structura pe ramuri a fondurilor fixe noi sunt
mai ridicate, cu atât influenţa pe care o exercită asupra eficienţei generale a
fondurilor fixe este mai mare.
Întrucât, de regulă, între indicatorii eficienţei diverselor ramuri există
diferenţe mari, în calculele şi analizele macroeconomice referitoare la eficienţa
fondurilor fixe este recomandabil ca eficienţa medie pe economia naţională
să fie calculată pornind de la indicatorii eficienţei determinaţi pe ramuri ale
economiei, şi nu pe baza datelor globale referitoare la producţia şi fondurile
fixe din contextul acesteia.
Determinarea şi analiza eficienţei fondurilor fixe pornind de la raportul
dintre efort şi efect caracterizează necesarul de fonduri fixe pentru obţinerea
unei unităţi de rezultat.
Schimbarea structurii pe ramuri a PIB în favoarea ramurilor în care NF
este mai mic decât nivelul mediu al acestui indicator va determina reducerea
necesarului de fonduri fixe pentru obţinerea unui leu sau 1000 de lei PIB la
nivelul economiei naţionale.
"
"
Indicatorul necesarul de fonduri fixe este reversul (oglinda) eficienţei
folosirii fondurilor fixe. Această corelaţie poate fi exprimată prin formula:

54 (14)
"
dinamicii
Analiza efi;

cienţei fondurilor fixe

determinarea
urmăreşte
influenţei eficienţei fondurilor fixe la nivel de ramură şi structurii pe ramuri
a fondurilor fixe. Prin metoda substituirii în lanţ, se determină următoarele
relaţii de calcul, în formă absolută şi relativă:
- influenţa modificării eficienţei fondurilor fixe la nivelul
ramurilor:

?
- , # ,&
¦ , 14
,
@
¦ , 14
$ ,J
(15)
' ,# ,& , , J

- ;

influenţa modificării structurii de ramură a fondurilor fixe:

¦
- ,#14 &
¦, $ 14 ,J
@
¦, $ 14$ ,$ . (16)
' ,#14 & , J , $
remarcă
Se

astfel,

modul de
infl ;
uenţă a modifi

cărilor structurale a
fondurilor fixe şi a eficienţei fondurilor fixe la nivelul ramurilor economice,
asupra sporului eficienţei fondurilor fixe în ansamblul economiei naţionale.
• Indicatorii eficienţei folosirii bunurilor materiale

Bunurile materiale circulante influenţează performanţele economiei
naţionale, ca urmare analiza performanţelor economice se preocupă şi de
eficienţa bunurilor materiale, care intervine prin nivelul consumului de
materiale în raport cu producţia obţinută, nivelul stocurilor comparativ cu
producţia obţinută, nivelul consumurilor efective în raport cu normativele de
consum.
Analiza statistică a eficienţei mijloacelor materiale circulante se
bazează pe un sistem de indicatori, în care se reunesc indicatori sintetici şi
analitici.
Măsurarea eficienţei bunurilor materiale ca raport între efort şi efect
presupune utilizarea indicatorului volum valoric al mijloacelor materiale
circulante consumate la 1000 de lei PIB obţinut (CMMC).
¦
¦
Corelaţia de mai sus este exprimată prin formula:
CMMC =
å CMMC * VAB = å CMMC * YVAB
i i (17)
i i
å VAB i
Indicatorii calculaţi evidenţiază intensitatea consumului de materiale

numită şi materialintensivitatea economiei naţionale.
Pentru a determina creşterea eficienţei consumului de materiale la
nivelul economiei naţionale trebuie adoptate măsuri atât pentru reducerea
consumurilor unitare de materiale la nivelul tuturor ramurilor, cât şi pentru
optimizarea structurii pe ramuri consumatoare de materiale.
Modificarea în timp a consumurilor materiale se exprimă prin indici:
CMMC1
ICMMC = * 100 (18)
CMMC0
sau:
ICM
ICMMC = * 100 , (19)
IPIB
unde: ICM = indicele consumului total de mijloace materiale
circulante.
Când indicele este subunitar, se poate constata o creştere a eficienţei

consumurilor de materiale, în caz contrar se manifestă o evoluţie defavorabilă
a eficienţei.
Calculat în formă indirectă (ca raport între efort şi efect), semnificaţia
indicelui este PIB ce revine la 1000 de lei mijloace materiale circulante
consumate.
Analiza eficienţei consumului de materiale se poate dezvolta prin
utilizarea unor indicatori care caracterizează consumul principalelor materii
prime, materiale, energie etc., exprimat în unităţi fizice sau convenţionale, ce revin
pe unitate (1000 lei PIB sau venit naţional), dintre care cei mai importanţi sunt:
• energointensivitatea, care exprimă consumul de energie primară
(echivalent, huilă) ce revine la 1000 lei PIB sau VN;
• electrointesivitatea, care exprimă consumul de energie electrică
exprimat în kWh pentru obţinerea unei unităţi (1000) PIB sau
VN;
• metalointensivitatea, care exprimă consumul integral de metale
pe o unitate monetară PIB sau VN.

Deosebirile existente între ramurile economiei naţionale referitoare la
aceste consumuri, în principal la cele energetice, impune ca în analiza acestor
indicatori pe economie să se ţină seama şi de structura pe ramuri a PIB.
Astfel, la nivelul unei ramuri, electrointensivitatea se calculează pe
baza relaţiei:
Ei
ei = , (20)
VABi
în care:
ei = electrointensivitatea în ramura i,
Ei = consumul de energie electrică în ramura i, iar la nivelul economiei
naţionale, electrointensivitatea calculându-se după formula: e=

åE = åE
i i
PIB
åVAB i
sau e = å ei * YVABi , această ultimă relaţie permiţând urmărirea influenţei

celor doi factori – ei şi YVABi.
Utilizat în mod constant în practică sunt şi indicatorii consumurilor
specifice de materiale şi cei ai cheltuielilor de materiale curente la 1000 de lei
producţie, indicatorii calculaţi pe baza tabelului statistic al legăturilor dintre
ramuri, respectiv coeficienţii cheltuielilor directe şi cei ai cheltuielilor totale.
Fiabilitatea cercetărilor este determinată şi de calculul şi analiza
simultană a indicatorilor pentru fonduri fixe, forţa de muncă şi materialele
circulate, ceea ce produce o imagine completă a performanţelor economice
naţionale. Acest demers implică exprimarea în preţuri comparabile a tuturor
indicatorilor valorici.
Astfel, pentru a putea observa evoluţia unui fenomen pe un anumit
interval de timp, se vor aduce preţurile perioadelor incluse în observarea
statistică în preţurile perioadei considerate ca bază de referinţă, utilizând
deflatorul PIB (D) şi indicele de preţuri al produselor ce intră în consumul

# A+F&
?
productiv (IPCM), după cum urmează:
' $-
' 72

$- 72 (21)
#!&
0 -$72

indicatori
ce permit calculul A -(IPIB)
dinamicii PIB # A -&
şi a dinamicii
consumurilor de materiale (ICM).
De asemenea se mai poate calcula dinamica productivităţii forţei de
1" <
muncă se mai poate calcula luând în calcul şi dinamica înzestrării tehnice a
# după relaţia: -/
K&
;?
muncii (IZ) -/ -"-" u u-3-3

;<
;


În baza indicilor prezentaţi şi corelaţiilor dintre aceştia se poate pune în
evidenţă eficienţa folosirii factorilor de producţie, a valorificării potenţialului
economic.
Respectarea principalelor corelaţii dintre:
- dinamica valorii adăugate brute şi a produsului intern brut;
- dinamica valorii adăugate brute sau a produsului intern brut şi
dinamica fondurilor fixe;
- dinamica producţiei exprimată prin indicele valorii adăugate
brute sau a produsului intern brut şi dinamica consumului de materiale; este
mare importanţă pentru factorii implicaţi în conducerea activităţii economice
în fundamentarea deciziilor din unităţile economice, ramurile economice şi
economia naţională în ansamblul ei.
Concluzii
Din articolul prezentat, pe baza studiului efectuat se desprinde
concluzia că potențialul economic al unei țări trebuie utilizat în mod eficient.
Sistemul de indicatori prezentat de autori asigură o analiză concretă a modului
în care sunt utilizați factorii de producție. Această analiză poate fi extinsă prin
utilizarea unor metode și modele statistico-econometrice. În acest mod, se pot
utiliza datele existente pentru a obtine coeficienți de corelație care reliefează
modul în care trebuie utilizate elementele structurale ale potențialului
economic.
Bibliografie
1. Anderies, J.M. (2003). Economic development, demographics, and renewable
resources: a dynamical systems approach, Cambridge University Press, Journal of
Environment and Development Economics, 8 (02), 219-246
teoretice şi studii de caz, Editura Economică, Bucureşti
4. Anghelache, C., Capanu, I. (2004). Statistică macroeconomică, Editura Economică,
Bucureşti
5. Badal, A. (2010). Rethinking Human Resources in Sloping Economies: A Strategic
Approach. Advances in Management Journal, 3 (5) (May)
6. Davis, P., Li, C. (2003). Demographics And Financial Asset Prices In The Major
Industrial Economies. Economics and Finance Section, School of Social Sciences,
Brunel University, Public Policy Discussion Papers series
7. Feyrer, J. (2007). Demographics and Productivity. The Review of Economics and
Statistics, 89 (1), MIT Press, 100-109
8. Kazantsev, S.V. (2008). Regional economic potential as basis of internal
competitiveness. Journal Region: Economics and Sociology, Institute of
Economics and Industrial Engineering of Siberian Branch of RAS

9. Kosterova, R.Ya., Berchenko, N.G. (2005). Evaluation of rational use of regional
economic potential. Journal Region: Economics and Sociology, Institute of
10. Kovacs, E. D., Gergely, E. (2009). Examining Some Fields Within Human
Resources Management, APSTRACT: Applied Studies in Agribusiness and
Commerce, AGRIMBA
11. ten Raa, T. (2004). Aggregation of Productivity Indices: The Allocative Efficiency
Correction, series Discussion Paper , Tilburg University, Center for Economic
Research

THE CONCEPT AND INDICATORS OF THE
ECONOMIC POTENTIAL EFFICIENCY
Radu STOICA PhD Student (radustoica68@yahoo.com)
Abstract
The economic potential of a country is the resources available to that
country. Economic efficiency is a complex economic category that highlights
the effect achieved through the use of resources and the effort required to
achieve it. In analyzing the efficiency of using the economic potential, a
system of indicaFtors is used, which expresses the efficiency at the level of
the factors of production as well as at the global level. The efficiency of using
the economic potential is expressed through a system of statistical indicators.
Thus, we distinguish the general indicators of the efficiency of social
production, the indicators of labor efficiency, the indicators of the efficiency
of the use of fixed capital and the indicators of the use of material goods. The
indicator system is correlated and can form the basis for static and dynamic
evolution of economic potential.
Keywords: economic potential, indicator system, economic efficiency,
labor force, resources
JEL Classification: E01, O13, O15
Introduction
In this article, the authors analyzed the concept of economic
potential, managing to detail its structure, formation and use. The emphasis
is on presenting the main indicators that highlight the efficiency of the use of
production factors. There is a broad presentation of the economic efficiency
class with an emphasis on the possibilities of measuring it. The following
are the issues regarding the general indicators of the efficiency of social
production, as well as the indicators expressing the efficiency of the use of
labor force, fixed capital or the use of financial and material resources. The
indicators presented provide a fair interpretation of the efficiency with which
the economic potential of a country is used. The indicators presented constitute
a system that allows the analysis of the static, dynamic and structural efficiency
of the economic potential.

Literature review
Anderies (2003) studied the correlation between economic
development, demography and renewable resources. Anghelache (2008)
analyzed the main indicators used in calculating the economic potential. A
similar theme is studied by Anghelache and Anghel (2016). Anghelache and
Capanu (2004) presented the basic notions of macroeconomic statistics. Badal
(2010) highlighted the importance of a strategy of declining economies in the
field of human resources. Feyrer (2007) approached a similar issue, focusing
on the effect of demographics on productivity. Davis and Li (2003) studied
the relationship between demographics and financial asset prices in large
industrial economies. Kazantsev (2008) studied aspects of regional economic
potential, and Kosterova and Berchenko (2005) highlighted the importance of
evaluating its rational use. Kovacs and Gergely (2009) examined some areas
of human resources management. Raa (2004) analyzed aspects of aggregation
of productivity indices.

• The concept and indicators of economic potential efficiency
Production resources, their attraction to the economic circuit, their
quality, and mainly the efficiency with which these resources are used are
factors that influence the performance of an economy - economic status,
development and pace of development.
Economic efficiency is a complex economic category with implications
on all aspects of economic and social life, being an important indicator in the
assessment of micro and macroeconomic performance.
The efficiency of economic activity can be expressed by a ratio
between the useful effect (s) obtained and the effort required to obtain it.
Economic activity is deemed effective if it meets the following conditions:
- the result of the activity materializes in material or non-material
goods (services) that meet social needs;
- the value of the goods obtained from the economic activity to cover
the expenses (efforts) made and to provide a surplus;
- the economic activity does not damage the ecological balance.
The analysis of the efficiency of using the economic potential uses a
system of indicators that express both the efficiency at the level of the factors
of production and the overall efficiency for the entire production activity.
From a statistical point of view, the measurement of economic
efficiency (E) involves, on the one hand, the determination of the indicators
expressing the obtained results (R) and, on the other hand, the determination
of the effort indicators (Ef).

The first category of indicators usually includes value added
(calculated at the level of economic units and branches) and gross domestic
product (GDP) or net (GDP) calculated at national economy level. For
dynamic analyzes, in order to ensure comparability, these indicators need to
be expressed in constant prices.
The indicators of the effort are the costs of the factors of production
(for synthetic analyzes), and the labor indicators, the fixed funds indicators
and the consumption indicators of the circulating material goods.
The correlation of the result indicators with the effort indicators in
order to determine the efficiency indicators can be done either directly or
indirectly.
Dynamic efficiency analysis requires time-to-time comparison of
performance indicators for different periods.
A comparison is the use of the index, expressed by the general formula
below:
, ,$ , "
- ? ? - , ? - "
" " $ ,$ " $
" " $ " , (1)
- ? ? - " ? - , #&
, ,$ " $ ,$
+
<
;"

;

Increasing efficiency in the first relationship occurs if IR> IEf; and in
the second, if IR < IEf.
Taking into account the structure of the factors of production, the
social labor economy or the decrease of the production factor costs per unit of
unit expresses the increase of the economic efficiency.
In the system of indicators of calculation and analysis of economic
efficiency are included general indicators of the efficiency of social production,
indicators of the efficiency of labor force use; indicators of the use of fixed
assets; indicators of the use of circulating material assets.
• General indicators of the efficiency of social production

To measure and analyze the efficiency of social production, a dedicated
indicator system is used, the main indicators being:
- Gross or net Gross Domestic Product (GDP), which returns to 100
(1000) lei allocated and consumed resources (Rc)
- Relative resource economy. This indicator can be applied to all
categories of factors of production: fixed assets (ErF), material consumption
(ErM) and labor (ErT).

For branch level analyzes, branch-specific result indicator is used, ie
Gross Value Added - VAB.
• The efficiency indicators of labor force use

The efficiency of the use of inputs is expressed through productivity.
Productivity of the labor factor is expressed as the ratio between the output
obtained and the amount of labor employed during the period under review.
Output indicators may indicate output (in physical or value units),
gross added value, gross domestic product. Measuring labor consumption
takes into account indicators such as the number of employed people, the
average number of employees, the working time expressed in hours-man or
days-man. This latter indicator is considered to be least distorted by the effects
of discrepancies between the existing employment relationships and the actual
presence of the employee at work.
Ensuring comparability in dynamic calculations involves expressing
the comparability of the two periods in comparable prices, by revaluing the
gross domestic product of the current period, in the prices of the base period (
PIB1comp ), using price indices (deflator of Gross Domestic Product or deflators
of branch of the gross added value).
Labor productivity in the base period is expressed by the relationship:
PIB0
W0 = (2)
å T0
For time analysis, labor productivity is deflated, ie:
PIB1comp , where PIB1

W1 = PIB1comp = (D indicates GDP deflator) (3)
å T1 D
The analysis of the change in social productivity of labor implies

calculating the impact of factors of influence. Two methods of analysis can be
used to quantify this impact:
• Deterministic analysis is based on factorial models. In this respect,
depending on the factors of interest of interest, several models can be defined:
a. The productivity change ( W )in terms of labor productivity at
branch level (Wi) and the changes in the structure of the employed population
by branches of the national economy (YM).
The applying the model starts from the relationship:

<
;?
/ ¦/ 12
(4)
¦ ¦
Being a factorial model, the determination of the influence of factors
implies the application of chain substitution, as follows:
- changing the social productivity of labor:
Ø

#

relative change (variable structure index):
-/
¦/ ¦ / 12

(5)
¦/ $ ¦ / 12
$ $
Ø absolute change: DW = W1 - W0
- the influence of changes in branch productivity on the change in
social productivity of work:

#

Ø relative change (variable structure index)
¦
- / #/ &
¦¦/ 12

(6)
¦/ 12
$
Ø absolute change: DW (W ) = W 1 - W * .
- the influence of the changes in the branch structure of the employed
population on the change of the social productivity of labor:
Ø ¦/
relative change (structural change index)
- / #1. &
¦
¦
¦ $ 12 /J

(7)
¦
¦/ $ 12 $ /$
9 absolute change: '/ #12
Ø
?

? & /J /$
'/
According to the chain substitution methodology, there are the

following correlations between the relative and absolute indicators presented:
-/ - / #/ & - / #12 & @
(8)
'/ '/ #/ & '/ #12 &

This system of

factorial

decomposition allows

us to highlight new
conclusions in the analysis of the process of increasing labor productivity..
b. The analysis of labor productivity based on fixed capital return and
technical endowment.
The basic formula of the model is:
.
?
/ , 3 12 (9)
F

?

The model includes three factors: return on fixed assets; the degree of
technical endowment, the structure of the occupied population by branches. In

addition, the model can be developed by applying the calculation relationships
for productivity, yield and technical endowment.
In the context of the application of this model, it is appreciated that
an increase in labor productivity must be achieved mainly by increasing the
efficiency of fixed funds as an expression of the influence of the qualitative
factors of economic development.
Further, the model can be developed by including factors of influence
on average yield and average technical endowment.
The model is built with the following factors of influence:
- the efficiency of fixed assets in each branch (R);
- structure of Fixed Assets (YF) by branches;
- branch structure of employed population (YM);
- technical equipment at the level of each branch (Z).
• Stochastic analysis is based on the correlation and regression

method. Univariate or multifactorial regression models can be used in which
labor productivity as a dependent variable is expressed according to an
independent variable or independent variable set, respectively, the general
pattern of the multiple regression model being:
W = f ( x1 , x 2 ,..., x n ) + u , (10)
where:
xi = independent variables ( i = i, n );
u = the random variable expressing the influence of some coincident
factors.
• The usage efficiency indicators (fixed capital))

The economic efficiency of using fixed assets (yield), determined
according to the effect / effort or effort / effect relationship, is a partial indicator
of efficiency, which is due to the fact that the entire economic activity result
obtained through the combined use of inputs, is attributable only to fixed
assets.
One of the outputs of economic activity (GDP, PIN, GNP, NNP, VN)
is used to express the “effect” and the “effort” is expressed by the amount of
fixed assets (assigned, occupied or consumed).
Calculated as an effect / effort ratio, the indicator expresses output per
leu or 1,000 lei fixed funds, and as effort / effect ratio, the indicator highlights
the need (consumption) of fixed assets for obtaining a unit (one lion or 1000
lei) of production.
In order to be used in economic analyzes, like other indicators - of
the use of labor force, both performance and effort indicators need to be

comparable in terms of the period to which they refer and the prices at which
they are express.
Result indicators are flow indicators and are expressed in current
prices as nominal indicators as well as in comparable prices as real indicators
in order to characterize the dynamics of the phenomenon. To calculate the
effectiveness of fixed assets and their dynamics, the volume of fixed assets
(which is a stock indicator) should be expressed as an annual average.
In order to characterize the efficiency of fixed assets, a system of
indicators is applied. The efficiency of fixed funds in the national economy
can also be determined as a weighted arithmetic mean of the efficiency of
the branches. The analysis of the change in the efficiency of fixed assets is
expressed using the indices.
On this basis, the correlation between output dynamics and fixed asset
changes is extremely important in macroeconomic analyzes.
The efficiency of fixed assets is dynamically influenced by several
factors. Quantification of the impacts of factors is based mainly on deterministic
methods.
The main factors of influence are the efficiency of fixed funds at
branch level and the structure of fixed assets. On the basis of these indicators,
a model can be constructed by the relationship between the fixed assets (Ri)
and the fixed funds structure (YFi).
As any structural indicator, the change in the structure of branches by
fixed funds influences the increase or decrease of the main indicator (average
economic efficiency) depending on the branch in favor of which it took place.
If the share of fixed assets grows in high efficiency industries, this change will
result in an increase in average efficiency and vice versa. For this reason, in
the macroeconomic analysis, changes in the structure of the branches must
be taken into account, in order to show their influence on the whole of the
national economy and to take into account these influences in the economic
decisions.
Another factor influencing the efficiency of fixed assets is the share
of fixed assets (productive). The increase of this share will lead to increased
efficiency at economy level. Thus, at the branch level, an analysis model can
be defined according to the structure of the fixed assets and the efficiency of
the active fixed assets.
The model thus constructed can be defined by the relationship:
F

;
, ¦ ,4 14 14 (11)
so it is possible to analyze the change in the average efficiency of
fixed funds according to the three factors: RFA, YFA, YF.

An extremely important indicator for analyzing the effectiveness of
fixed funds is the efficiency of new fixed assets, which gives a first picture of
the efficiency of investments made to acquire these funds.
The efficiency of new fixed assets can be determined by the
relationship:
'$- M
,45 $$$ (12)
45
;
The significance

of the indicator ?
is: GDP
<

growth for A 1000
- lei invested
in fixed funds put into operation during the analyzed period.
The efficiency of new fixed assets at the national economy level is
determined as a weighted average of branch efficiency:
¦
¦ ,45 45
,45 $$$ (13)
¦ 45
+1 ;<

The higher the efficiency and structure by branch of new fixed assets,
the greater the influence it exerts on the overall efficiency of fixed assets.
Since, as a rule, there are large differences between the indicators
of the efficiency of the various branches, in the macroeconomic calculations
and analyzes on the efficiency of fixed funds, it is advisable to calculate the
average efficiency on the national economy based on efficiency indicators
determined by branches of the economy, and not based on global production
data and fixed assets in its context.
Determining and analyzing the effectiveness of fixed assets based on
the effort-to-effect ratio characterizes the need for fixed funds to obtain a unit
of output.
Changing the branch structure of GDP in favor of branches where the
NF is lower than the average level of this indicator will reduce the need for
fixed funds to obtain a leu or 1000 lei of GDP in the national economy.
The need for fixed funds is the reverse (mirror) of the efficiency of
using fixed assets. This correlation can be expressed by the formula:

54 (14)
"

The
analysis ;
of the dynamics

of fixed

fund efficiency aims at determining
the influence of the fixed funds efficiency at branch level and the structure of
"
" By the chain substitution method, the following calculation
fixed funds branches.
relationships are determined in absolute and relative form:

- The influence of changes in the efficiency of fixed funds at branch

?
level:
- , # ,&
¦ , 14
,
@
¦ , 14
$ ,J
(15)
' ,# ,& , , J

- The influence of the modification of the structure of the fixed assets
branch: ¦
;

- ,#14 &
¦, $ 14 ,J
@
¦, $ 14$ ,$ . (16)
' ,#14 & , J , $

Thus, of
the influence ;
the structural changes of

the fixed funds and
of the efficiency of the fixed funds at the level of the economic branches, on
the increase of the efficiency of the fixed funds in the national economy as a
whole.
• Indicators of the efficiency of the use of material goods

The circulating material goods influence the performance of the
national economy, as a result of the economic performance analysis it is also
concerned with the efficiency of the material goods, which takes place through
the material consumption in relation to the obtained production, the level of the
stocks compared to the obtained production, the level of actual consumptions
in relation to the consumption norms.
The statistical analysis of the efficiency of circulating material assets
is based on a system of indicators in which synthetic and analytical indicators
meet.
Measuring the efficiency of material goods as a ratio between effort
and effect involves the use of the value indicator of the circulating material
¦
resources consumed at 1000 lei obtained (CMMC).
The above correlation is expressed by the formula:
¦CMMC * VAB
å i i
CMMC = = å CMMC * YVAB . (17)
¦VAB
å i
i i
The calculated indicators highlight the intensity of material

consumption and the materialiness of the national economy.
In order to increase the efficiency of materials consumption at the
level of the national economy, measures must be taken both to reduce the unit

consumption of materials in all branches and to optimize the structure of the
materials consuming industries.
Changes over time in material consumption are expressed by indices:
CMMC1
ICMMC = * 100 (18)
CMMC0
sau:
ICM
ICMMC = * 100 , (19)
IPIB
where: ICM = the total consumption of circulating material.
When the index is subunit, we can see an increase in the efficiency of

material consumption, otherwise unfavorable efficiency is manifested.
Calculated in indirect form (as a ratio between effort and effect), the
significance of the index is the GDP that returns to 1000 lei spent circulating
materials.
The analysis of material consumption efficiency can be developed by
using indicators that characterize the consumption of the main raw materials,
materials, energy, etc., expressed in physical or conventional units, per unit
(1000 lei or national income), of which the most important are:
- energy intensity, which expresses the consumption of primary energy
(equivalent, coal) that returns to 1000 lei of GDP or national income;
- electrointestivity, expressing the electricity consumption expressed
in kWh to obtain a unit of GDP (1000) or national income;
- metal-intensiveness, which expresses the total consumption of
metals on a monetary unit GDP or national income.
The differences between the branches of the national economy related
to these consumptions, mainly to the energy ones, require that the analysis of
these indicators in the economy also takes into account the structure of the
GDP branches.
Thus, at the level of a branch, the electrointensivity is calculated on
the basis of the relation:
Ei
ei = , (20)
VABi
in which:
ei = electrointensivity in branch i,
Ei = electricity consumption in branch i, and in the national economy,

the electrointensivity is calculated according to the formula: e=
åE = åE
i i
PIB
åVAB i
or e =å ei * YVABi , this last relationship allowing the pursuit of the influence

of the two factors – ei şi YVABi.
Constantly used in practice are also the indicators of the specific
consumption of materials and of the current materials expenses for 1000
lei production, the indicators calculated on the basis of the statistic table of
the links between the branches, respectively the coefficients of the direct
expenditures and of the total expenditures.
The reliability of research is also determined by the simultaneous
calculation and analysis of fixed asset indicators, labor force and circulation
materials, which gives a complete picture of national economic performance.
This approach involves the expression of comparable value indicators in
comparable prices.
Thus, in order to observe the evolution of a phenomenon over a certain
period of time, the prices of the periods included in the statistical observation
in the prices of the period considered as reference base, using the deflator of
GDP (D) and the price index of the products entering consumption productive

# A+F&
?
(IPCM) as follows:
' $-
' 72

$- 72 (21)
#!&
0 -$72

indicators
that allow ofAGDP
for the calculation - dynamics
# A -& (IPIB) and
material consumption dynamics (ICM).
It can also be calculated that the dynamics of labor productivity can
1" <
also be calculated by taking into account the dynamics of the technical equip-
ment of labor# -/ -" u -/
(IZ) afterK&
;?
the relationship: -3 -" u -3 .
Based on the

;<
;

presented indices and the correlations between them,
one can emphasize the efficiency of the use of the factors of production, the
valorization of the economic potential
Respect for the main correlations between:
- dynamics of Gross Value Added and Gross Domestic Product;
- the dynamics of gross value added or gross domestic product and
fixed asset dynamics;
- the dynamics of production expressed as gross value added or Gross
Domestic Product and material consumption dynamics;
- it is of great importance for the factors involved in conducting
economic activity in substantiating the decisions of the economic units, the
economic branches and the national economy as a whole.

Conclusion
From the article presented, based on the study, it is concluded that
the economic potential of a country must be used effectively. The indicator
system presented by the authors provides a concrete analysis of how the inputs
are used. This analysis can be extended by using statistical and econometric
methods and models. In this way, existing data can be used to obtain correlation
coefficients that highlight how structural elements of economic potential
should be used.
References
1. Anderies, J.M. (2003). Economic development, demographics, and renewable
resources: a dynamical systems approach, Cambridge University Press, Journal of
Environment and Development Economics, 8 (02), 219-246
4. Anghelache, C., Capanu, I. (2004). Statistică macroeconomică, Editura Economică,
Bucureşti
5. Badal, A. (2010). Rethinking Human Resources in Sloping Economies: A Strategic
Approach. Advances in Management Journal, 3 (5) (May)
6. Davis, P., Li, C. (2003). Demographics And Financial Asset Prices In The Major
Industrial Economies. Economics and Finance Section, School of Social Sciences,
Brunel University, Public Policy Discussion Papers series
7. Feyrer, J. (2007). Demographics and Productivity. The Review of Economics and
Statistics, 89 (1), MIT Press, 100-109
8. Kazantsev, S.V. (2008). Regional economic potential as basis of internal
competitiveness. Journal Region: Economics and Sociology, Institute of
9. Kosterova, R.Ya., Berchenko, N.G. (2005). Evaluation of rational use of regional
economic potential. Journal Region: Economics and Sociology, Institute of
10. Kovacs, E. D., Gergely, E. (2009). Examining Some Fields Within Human
Resources Management, APSTRACT: Applied Studies in Agribusiness and
Commerce, AGRIMBA
11. ten Raa, T. (2004). Aggregation of Productivity Indices: The Allocative Efficiency
Correction, series Discussion Paper , Tilburg University, Center for Economic
Research

Noţiuni privind potenţialul economic -
concept şi conţinut
Drd. Gabriel-Ștefan DUMBRAVĂ (stefan.dumbrava@gmail.com)
Abstract
Starea economică a unei națiuni depinde de modul în care este utilizat
potențialul economic. În acest articol, autorul analizează și prezintă detaliat,
conceptul și conținutul potențialului economic. Se acordă atenție analizei
populației și resurselor de muncă, context în care sunt prezentați indicatorii
care exprimă numărul, repartiția teritorială și structura demografică a
populației. De asemenea, este importantă structura populației pentru a
identifica gradul de pregătire al acesteia, structura de sexe, vârste, profesie și
calificări. Important în analiza resurselor umane este și prezentarea mișcării
naturale și migrației. Este prezentat pe larg sistemul de indicatori care
caracterizează structura forței de muncă, precum și rezervele de care aceasta
dispune.
Cuvinte cheie: potențial economic, dinamică, demografie, resursele
de muncă, populația ocupată
Clasificarea JEL: E24, J11, R23
Introducere
Starea economică, desfăşurarea şi dezvoltarea activităţii economice,
ritmul acestei dezvoltări sunt condiţionate de o serie de factori, şi se bazează
pe analiza unor concepte fundamentale, care măsoară statistic şi se exprimă
prin indicatori macroeconomici, indicatori care trebuie să stea la baza
elaborării politicii economice, aprecierii gradului de îndeplinire a acesteia
şi fundamentării deciziilor macroeconomice, decizii cu rol hotărâtor asupra
stării economice a ţării şi, implicit, asupra întregii vieţi economico – sociale.
Pentru a putea exprima statistic aceşti indicatori trebuie delimitate
conceptele fundamentale ce stau la baza formării acestora şi a analizelor
efectuate în urma cuantificării lor. Conceptele ce stau la baza formării
sistemului de indicatori sunt formate din categoriile economice fundamentale
şi anume: potenţialul economic, resursele umane, avuţia naţională, consumul
final, formarea şi creşterea de capital, veniturile, eficienţa economică, preţurile,
inflaţia, şomajul, etc.
Analiza acestor concepte şi a expresiilor lor cantitative (indicatorii
macroeconomici) constituie condiţia esenţială a activităţii economice de

conducere, atât la nivel macroeconomic cât şi microeconomic, determinarea
corectă, utilizând procedee ştiinţifice şi pe bază de date colectate, sistematizate
şi generalizate respectând principiile ştiinţifice, având ca rezultat obţinerea
unor indicatori macroeconomici care să reflecte într-un mod cât mai relevant cu
putinţă conţinutul conceptelor, respectiv relaţia economică. Rezultă astfel că,
definirea corectă a conţinutului conceptelor, măsurarea lor utilizând principii şi
metode ştiinţifice sunt esenţiale în obţinerea unor concluzii reale referitoare la
starea economică a ţării, la efectele generale de politică economică înfăptuite
într-o anumită perioadă.
Potenţialul economic presupune noţiunea fundamentală a sistemului de
concepte şi indicatori de care trebuie să dispună o societate şi să-l utilizeze în
elaborarea şi aplicarea politicii economice şi a deciziilor macroeconomice, el
fiind reprezentat de resursele de muncă, bunurile materiale durabile şi nedurabile
existente şi resursele naturale utilizabile existente la un moment dat într-o
societate. Privit astfel, continutul potenţialului economic poate fi structurat pe
trei mari categorii şi anume: resursele de muncă existente în societate, respectiv
populaţia în vârstă de muncă şi aptă de muncă; bunurile tehnico-materiale;
resursele naturale utilizabile, respectiv fondul funciar şi resursele solului.
Bunurile tehnico-materiale alături de resursele naturale sunt
elementele de bază ale conceptului de avuţie naţională.
Conceptul de potenţial economic cuprinde elementele factorilor
principali de producţie: factorul muncă, capitalul fix şi capitalul variabil,
suprafeţele agricole şi silvice. Pentru a pune în evidenţă şi a evalua potenţialul
economic, indicatorii calculaţi trebuie să permită analiza dimensiunii, structurii
şi modului de folosire a acestuia pe ansamblu şi pe elementele sale structurale.
Indicatorii utilizaţi în evaluarea potenţialului economic sunt determinaţi şi
analizaţi ca indicatori ai resurselor de muncă şi indicatori ai avuţiei naţionale.
Literature review
Anghel, Anghelache, Niță și Samson (2017) au analizat o serie de
modele de previzionare a resurselor umane. Anghelache și Anghel (2018) au
efectuat un studiu care cuprinde modele și metode cantitative care evidențiază
corelația dintre populația ocupată/activă, șomaj și număr de locuri vacante în
România. Anghelache și Anghel (2016) au prezentat indicatorii de măsurare a
potențialului economic. Anghelache, Mitruţ și Voineagu (2013) au evidențiat
principalele aspecte ale statisticii macroeconomice. Anghelache (2008) a
prezentat conținutul potențialului economic și sistemul de indicatori utilizați
în analiza acestuia. Bai și Wang (2003) au studiat elemente ale incertitudinii
în productivitatea muncii. Cipriani (2005) a studiat corelația dintre fertilitatea
endogenă, migrația și creșterea internațională. Grimm (2010) a cercetat aspecte

ale fenomenului mortalității. Keogh, Silver și Wilford (2009) au examinat
riscul demografiei asupra politicii economice. Ouvrard și Rathelot (2006)
au analizat influența schimbărilor demografice asupra șomajului. Simonsen,
Johansen și Jensen (2005) au abordat o serie de elemente privind performanța
activelor. Yamamura (2008) a identificat factorii de influență asupra acțiunii
colective într-o societate omogenă.
Metodologia cercetării, date, rezultate și discuții

• Populaţia şi resursele de muncă. Aspecte esenţiale privind
populaţia
Populaţia şi elementele sale structurale reprezintă o componentă
esenţială a economiei naţionale, deoarece, în primul rând, constituie factorul
cerere pe piaţa de bunuri şi servicii şi, în al doilea rând, se constituie în
factorul ofertă pe piaţa muncii, sau, altfel spus, populaţia formează factorul
de producţie muncă. Analiza dinamicii şi structurii populaţiei este aşadar un
aspect important în cadrul procesului decizional la nivel macroeconomic,
oferind informaţii utile pentru procesul decizional.
Analiza populaţiei este obiectul de studiu al demografiei, care studiază
populaţiile umane, urmărind, în principal, problematica referitoare la mărimea
acestora, la structurile lor după anumite caracteristici şi la unele fenomene
specifice, toate aceste aspecte fiind abordate atât sub unghi static (starea lor la
un moment dat), cât şi sub unul dinamic. Demografia face apel la instrumente
specifice altor ştiinţe (matematică, statistică, econometrie).
Fenomenele demografice apar ca formă de manifestare a unei mase
de evenimente demografice, într-o perioadă scurtă de timp (de regulă un an).
Mulţimea cea mai restrânsă a cuplurilor de evenimente-fenomene demografice
este următoarea: decese - mortalitate, naşteri - natalitate (fertilitate), căsătorii -
nupţialitate, divorţuri - divorţialitate şi migraţii - migraţie. Aceste evenimente-
fenomene sunt studiate în demografie ca seturi de caracteristici biologice şi
sociale ale populaţiei cercetate. Indicatorii obţinuţi în urma studiilor oferă
informaţii utile pentru piaţa forţei de muncă.
Rezultatele studiilor şi cercetărilor demografice sunt integrate în
ansamblul de factori de influenţă ai performanţei economice a unei ţări,
reflectând relaţiile dintre dezvoltarea (performanţa) macroeconomică şi
evoluţia demografică a unei naţiuni. Indicatorii demografici trebuie să respecte
regulile specifice indicatorilor de analiză, pentru a putea fi luaţi în considerare
în analizele macroeconomice.
În demografie se utilizează volume mari de date. Colectarea acestora
se realizează prin sistemul informaţional demografic. Sursele de date ale
sistemului informaţional demografic sunt:

- recensământul populaţiei – o operaţiune administrativă care
constă în înregistrarea datelor statistice primare referitoare la populaţia unei
ţări la un moment dat. În urma recensământului se obţin date ce caracterizează
numărul şi distribuţia teritorială a populaţiei, date privind structura populaţiei
(determinată după criterii demografice şi social-economice), date referitoare
la gospodăriile şi condiţiile de locuit ale populaţiei, date ce descriu veniturile
populaţiei. În cadrul organizării şi desfăşurării recensământului populaţiei
este necesară respectarea unui set de principii fundamentale: recensământul
populaţiei este o lucrare statistică iniţiată de stat (ca urmare, se efectuează pe
baza unui act normativ); înregistrarea trebuie să cuprindă întregul teritoriu
al statului respectiv; recensământul se bucură de universalitate, semnificând
obligativitatea înregistrării tuturor persoanelor aflate sub jurisdicţia statului
(indiferent dacă în momentul efectuării recensământului se aflau în interiorul
graniţelor naţionale sau în străinătate); înregistrările trebuie să respecte
principiul simultaneităţii, în virtutea căruia informaţiile culese potrivit
programului observării, oglindesc situaţia existentă în acelaşi moment
(cunoscut sub denumirea de “moment critic” sau “moment de referinţă”),
pentru toate persoanele recenzate, deşi operaţiile de înregistrare durează
mai multe zile; indiferent de unitatea de observare adoptată (gospodăria sau
familia), unitatea de înregistrare este persoana; libera declaraţie a persoanei
pentru toate informaţiile cerute de recenzor; datele obţinute în urma efectuării
recensământului trebuie prelucrate detaliat, pentru a servi organizării şi
conducerii economiei sau altor scopuri. Conform metodologiei ONU,
există şapte caracteristici de bază ce urmează a fi înregistrate cu ocazia
unui recensământ: caracteristici geografice, caracteristici privind familia sau
gospodăria, caracteristici personale, caracteristici economice, caracteristici
culturale, caracteristici cu privire la nivelul de instruire, caracteristici
privind fertilitatea. Rezultatele obţinute în urma recensământului prezintă
importanţă deosebită deoarece, în primul rând, se constituie o bază de date
pentru administraţie, pentru orientarea politicii economice şi în al doilea rând
datele obţinute servesc ca bază de sondaj pentru anchetele efectuate în diverse
domenii.
- statistica stării civile – sistem de colectare a informaţiilor
demografice şi socio-economice prin înregistrarea frecvenţei producerii
evenimentelor şi a persoanei (persoanelor) respective. Un sistem de statistică
a stării civile implică, de asemenea, prelucrarea, analiza, evaluarea şi
prezentarea-diseminare a datelor.
- anchetele demografice se efectuează în scopul obţinerii unor
informaţii mai detaliate ce să permită aprofundarea proceselor demografice.
Investigaţia este întreprinsă pe un eşantion al populaţiei totale, iar informaţiile

rezultate vor fi extrapolate pentru întreaga populaţie. Obiectul anchetelor
demografice îl formează evenimente şi fenomene demografice precum
natalitatea, fertilitatea, mişcarea migratorie, mortalitatea, populaţia ocupată şi
şomajul.
- registrele populaţiei, concretizat în Sistemul Naţional Unic de
Evidenţă al Populaţiei, reprezintă un sistem de înregistrare continuă prin care se
consemnează toate modificările survenite în statutul persoanelor, asigurându-
se astfel, prin actualizare continuă, cunoaşterea curentă a numărului şi
structurii populaţiei, ca şi a fenomenelor demografice.
• Indicatorii numărului, repartizării teritoriale şi structurii

demografice a populaţiei
Numărul total al populaţiei este un agregat macrodemografic, care este
des utilizat în analizele demografice şi economice. În structura indicatorului se
regăsesc aproximativ o sută de generaţii. Numărul populaţiei se prezintă sub
mai multe forme, cele mai importante sunt prezentate în continuare:
- Numărul înregistrat al populaţiei reprezintă numărul de persoane
înregistrate la momentul recensământului (indicatorul este determinat în mod
direct prin recensământul populaţiei la un moment dat).
- Numărul calculat al populaţiei este numărul populaţiei determinat
pentru o perioadă oarecare, pentru care nu există informaţii, prin diferite metode
de calcul. Valoarea indicatorului se poate determina în mai multe moduri, în
funcţie de perioada de referinţă considerată, astfel, putem vorbi de numărul
calculat al populaţiei pentru o perioadă trecută, curentă sau viitoare. Dacă se
are în vedere perioada prezentă sau trecutul apropiat, indicatorul capătă forma
de număr estimat al populaţiei, iar dacă perioada de referinţă este un interval de
timp viitor, se poate vorbi de numărul proiectat al populaţiei.
- Numărul estimat al populaţiei: pentru calculul său sunt necesare
datele obţinute din ultimul recensământ, precum şi datele referitoare la
mişcarea populaţiei (naturală şi migratorie), care caracterizează intervalul de
timp dintre data recensământului şi momentul de referinţă.
- Numărul proiectat al populaţiei este determinat folosind diferite
metode şi ipoteze, dintre care cea mai utilizată este metoda extrapolării.
Numărul populaţiei poate fi un indicator de moment atunci când face
referire la o anumită dată şi indicator de interval, atunci când face referire la
o anumită perioadă de timp. În analizele şi calculele demografice recomandat
este să se folosească indicatori de moment, dar cel mai frecvent se utilizează
indicatori de interval.
- Având în vedere că datele agregate în contabilitatea naţională
sunt rezultatele unei perioade anuale, este necesar ca indicatorii populaţiei

asupra căruia se raportează să reprezinte populaţia totală medie anuală. În
acest sens se calculează şi utilizează numărul mediu al populaţiei ce se poate
determina ca:
- medie aritmetică simplă din numărul populaţiei la începutul
perioadei (Pi) şi la sfârşitul perioadei (Ps).
Această relaţie se utilizează în ipoteza în care, în cursul perioadei
analizate, creşterea populaţiei a îmbrăcat forma de progresie aritmetică.
- medie geometrică simplă, pe baza aceloraşi indicatori primari.
Această relaţie se utilizează în ipoteza în care creşterea populaţiei s-a
produs în progresie geometrică, în decursul intervalului de timp considerat.
Indicatorii populaţiei oferă o serie de posibilităţi de analiză a
numărului populaţiei utilizate la nivel macroeconomic şi cu influenţe asupra
politicii economice, dintre care:
a) Analiza trendului (a tendinţei de creştere a populaţiei) într-o
anumită perioadă, utilizează indicatori precum indicele mediu, ritmul mediu
şi sporul mediu de creştere.
Valoarea indicelui mediu anual de creştere se poate determina pe baza
formulei care reflectă corelaţia dintre indicele cu bază în fixă şi indicele cu
baza în lanţ.
Corelaţia dintre indicele mediu de creştere şi ritmul mediu anual de
creştere conduce la ritmul mediu. Acesta este dat de relaţia:
R = I - 100 (1)
Similar, determinarea modificării absolute medii porneşte de la relaţia

care stabileşte legătura dintre modificarea absolută cu bază fixă şi modificarea
absolută cu baza în lanţ.
Întrucât, în formula anterioară, valoarea modificării absolute medii
poate substitui toate valorile din partea dreaptă a egalităţii, relaţia devine:
Dn / 0 = n * D (2)
De unde rezultă:
Dn/0
D= (3)
n
b) Analiza corelaţiei dintre creşterea economică şi creşterea populaţiei
se concretizează în corelaţia demoeconomică fundamentală: raportul dintre
ritmul mediu anual de creştere a PNB (sau PIB) şi ritmul mediu anual de
creştere a populaţiei (RP).

Produsul intern brut pe locuitor (PIBl) este raportul dintre PIB realizat
în perioada analizată şi numărul mediu al populaţiei în perioada respectivă:
)&
)& (4)
()

Pentru analiza dinamică, relaţia anterioară se transformă, cu ajutorul
"
indicilor, şi devine:
& )&
& )& (5)
& ()
A

Din relaţia de mai sus se poate concluziona faptul că o creştere a PIB
pe locuitor poate fi aşteptată numai dacă dinamica PIB depăşeşte dinamica
populaţiei.
c) Analiza repartiţiei teritoriale a populaţiei se bazează pe sistemul de
indicatori descris în continuare.
- densitatea populaţiei (d) este definită ca raport între numărul
populaţiei şi suprafaţă, fiind exprimată ca număr locuitori pentru 1 km2 de
suprafaţă.
- densitatea economică (dec) reprezintă raportul dintre nevoile
populaţiei care ocupă o anumită suprafaţă şi resursele disponibile în zona
respectivă.
• Analiza structurală a populaţiei

Populaţia (considerată agregat macrodemografic) se compune
din mai multe submulţimi de persoane. Delimitarea acestor submulţimi,
denumite generic subpopulaţii, se realizează prin stabilirea unor caracteristici
semnificative. Analiza modului în care se repartizează populaţia după aceste
caracteristici este efectuată prin aplicarea unor metode statistice: metoda
grupării, mărimile relative de structură, indicatorii tendinţei centrale.
Cunoaşterea structurii populaţiei prezintă importanţă la nivel decizional
macroeconomic, reprezentând un set de informaţii importante pentru
fundamentarea deciziilor de politică economico-socială.
Delimitarea populaţiei pe sexe prezintă importanţă atât prin prisma
aspectelor demografice ci şi datorită suportului informaţional pe care îl oferă
pentru elaborarea politicilor socio-economice, în special în analiza resurselor
de muncă. Structura populaţiei influenţează în mare măsură repartiţia
populaţiei active, corelaţie ce se utilizează în analiza forţei de muncă. Pentru
analiza delimitării populaţiei după sexe se utilizează fie mărimile relative de
structură, fie coeficientul (K).
Delimitarea populaţiei în funcţie de vârstă se face pe grupe de vârstă,

cele mai des utilizate variante fiind grupele de cinci ani şi intervalele cerute
de repartiţia funcţională (populaţia de vârstă şcolară, populaţia în vârsta de
muncă, etc.), în acest sens fiind utilizate mărimile relative de structură (px),
care indică proporţia populaţiei de vârstă x (NPx) în totalul populaţiei (NP).
Principalele grupe funcţionale utilizate pentru delimitarea populaţiei
după vârstă sunt: populaţia de vârstă şcolară; populaţia feminină de vârstă
fertilă; populaţia în vârstă de muncă; populaţie “tânără”, “adultă” şi “vârstnică”.
Pentru asigurarea compatibilităţii indicatorilor este necesar să se
folosească aceleaşi intervale, că atât mai mult, cu cât baza structurii pe vârste,
se întreprind analize între care cea mai importantă fiind analiza îmbătrânirii
demografice a populaţiei.
Cel mai important aspect cu privire la calitatea unei populaţiei
este nivelul de instruire, definit ca nivel de educaţie obţinut în sistemul de
educaţie al ţării, atestat prin certificate şi determinat de tipul şcolii absolvite.
La recensământul populaţiei, caracteristica este echivalentă cu „ultima şcoală
absolvită”. Din punct de vedere metodologic, diversitatea de instituţii de
învăţământ naţionale impune adoptarea unor delimitări compatibile la nivel
mondial, definit în funcţie de treapta sau gradul de învăţământ.
Ratele generale ale nivelului de instruire (p) se exprimă ca pondere
a numărului de absolvenţi de învăţământ primar (NPpr), secundar (NPsec) şi
superior (NPsup) în totalul populaţiei în vârstă de 12 ani şi peste (NP≥12).
Rata analfabetismului reprezintă proporţia persoanelor care nu ştiu
carte în cadrul populaţiei de 12 ani şi peste;
Proporţia populaţiei şcolare se referă la populaţia aflată în procesul de
învăţământ, în numărul populaţiei;
Gradul de cuprindere în învăţământ a populaţiei de vârstă şcolară
numite şi ratele de şcolarizare.
Dimensiunea populaţiei pe medii şi situaţie economică, în acest caz
principalul indicator ce se calculează fiind gradul de urbanizare (u) ca raport
între populaţia din mediul urban (NPu) şi numărul populaţiei.
De asemenea, un alt indicator utilizat este cel cu privire la gruparea
populaţiei după situaţia economică, ce presupune clasificarea acesteia în
populaţie activă şi populaţie inactivă din punct de vedere economic, indicator
cu o importanţă ridicată la nivel macroeconomic.
• Mişcarea populaţiei
Analiza mişcării populaţiei evidenţiază modul în care a evoluat
populaţia de la o perioadă la alta. Mişcarea naturală împreună cu mişcarea
migratorie formează Mişcarea generală a populaţiei (ΔNP) între momentele
“1” şi “0”.

În categoria indicatorilor mişcării naturale a populaţiei se includ
indicatorii mortalităţii, indicatorii natalităţii şi indicatorii fertilităţii, indicatorii
ce sintetizează mişcarea naturală a populaţiei, indicatori ai mişcării migratorii
a populaţiei.
- Indicatorii mortalităţii includ: rata generală a mortalităţii, rata
mortalităţii infantile, durata medie de viaţă.
Rata generală a mortalităţii (m) se calculează ca raport între numărul
deceselor în decursul unei perioade, de obicei un an (D), şi numărul populaţiei
totale la mijlocul anului (NP), reprezentând numărul deceselor la 1000 de
locuitori.
Indicatorul este influenţat în mare măsură de structura populaţiei
pe vârste, astfel, o ţară cu o populaţie “tânără” se va caracteriza printr-o
mortalitate scăzută. Ca urmare a acestei influenţe, în ţările dezvoltate rata
generală a mortalităţii este mai ridicată comparativ cu ţările subdezvoltate.
Pentru a elimina influenţa structurii pe vârste a populaţiei, se
utilizează un indicator denumit rata standardizate a mortalităţii. Acest
indicator, prin modul de calcul (în cazul metodei directe a standardizării
numerele medii anuale ale populaţiei efective se înlocuiesc cu cele standard
denumite ponderi standard, şi exprimă numărul de persoane decedate dacă
structura pe vârste a populaţiei ar coincide cu populaţia standard), asigură
comparabilitatea în timp şi spaţiu a ratelor generale ale mortalităţii prin
utilizarea unor populaţii standard, astfel încât ratele medii să nu fie influenţate
de structura populaţiei. Acest indicator este considerat mai veridic decât rata
generală a mortalităţii.
Rata mortalităţii infantile (m0) indică numărul copiilor sub vârsta de
un an decedaţi pe parcursul unui an per 1000 nou-născuţi.
Rata mortalităţii infantile este considerat ca indice reprezentativ
pentru bunăstarea, civilizaţia şi nivelul cultural al unui popor, de aceea,
rata mortalităţii infantile se foloseşte în comparaţiile internaţionale ca una
din variabilele semnificative pentru caracterizarea tipologiei ţărilor şi a
caracterizării decalajelor dintre acestea.
Durata medie de viaţă sau speranţa de viaţă la naştere reprezintă media
duratelor de viaţă a unei generaţii imaginare care ar fi supusă întreaga sa viaţă
ratelor de mortalitate pe grupe de vârstă ale anului de observare; reprezintă
numărul mediu de ani pe care o persoană îl poate trăi în mod obişnuit, exprimat
la naştere; diferă în funcţie de sexul persoanei. Împreună cu rata mortalităţii
infantile, este cel mai utilizat indicator în comparaţiile internaţionale.
Se mai utilizează în exprimarea mortalităţii o serie de alţi indicatori
cum ar fi: ratele specifice de mortalitate (mi) stabilite în raport cu anumite
caracteristici demografice, ratele mortalităţii diferenţiate determinate ca

urmare a influenţei exercitate de caracteristici economice, rata mortalităţii
endogene şi exogene calculată în funcţie de caracterul cauzei de deces.
- Indicatorii natalităţii şi fertilităţii
Natalitatea şi fertilitatea reprezintă componentele mişcării populaţiei.
Natalitatea este componenta cea mai complexă, ea fiind influenţată de un
număr mare de factori de natură demografică, socială, economică, culturală şi
psihologică şi înregistrând tendinţe semnificative într-un sens sau în celălalt,
în funcţie de contextul economico-social general.
Natalitatea, şi datorită complexităţii sale, se constituie la momentul
actual ca o problemă centrală a demografiei, prin prisma acesteia fiind realizate
politicile demografice a oricărei ţări de încurajare a natalităţii sau de limitare
a acesteia.
Principalii indicatori utilizaţi în cuantificarea şi analiza natalităţii
şi fertilităţii sunt: rata generală a natalităţii, rata generală a fertilităţii, ratele
specifice de fertilitate, ratele diferenţiate de fertilitate.
Rata generală a natalităţii (n) indică numărul de născuţi vii (N) la
1000 de locuitori (NP). Rata generală a natalităţii nu asigură, prin conţinutul
elementelor sale, comparabilitatea descrierii absolut reale a fenomenului,
de aceea interpretarea ratei generale a natalităţii se bazează pe corelarea cu
alţi indicatori statistici (cele mai utilizate fiind categoriile de indicatori ai
performanţelor economice).
Rata generală a fertilităţii (f) reprezintă numărul născuţilor vii ce revin
la 1000 de femei din aşa numitul contingent fertil (grupa de vârstă 15 – 49 ani).
Se poate aprecia că rata generală de fertilitate apropie în mod considerabil
efectivul născuţilor vii de unul din factorii determinanţi, care condiţionează
potenţialul intrărilor în sistemul populaţiei - dimensiunea contingentului fertil
feminin.
- Analiza mişcării naturale a populaţiei
Mişcarea naturală a populaţiei presupune un fenomen biologico-
social aflat sub influenţa unor evenimente demografice, exprimă procesul
de reînnoire a populaţiei de tip închis, adică a unei colectivităţi nesupuse
fluxurilor migratorii.
În urma determinării ratei sporului natural se poate înregistra excedent
pozitiv atunci când (Rn)>0, excedent negativ când (Rn)<0 şi excedent nul când
(Rn)=0. Fenomenul general ce se manifestă în majoritatea ţărilor lumii este de
scădere a natalităţii, aceasta apropiindu-se de nivelul mortalităţii ceea ce va
duce la o stagnare a numărului populaţiei globale.
- Analiza mişcării migratorii a populaţiei este caracterizată prin
deplasarea unor mase de persoane dintr-o arie teritorială în alta, deplasare
însoţită de schimbarea domiciliului, a rezidenţei. Astfel, fenomenul

migraţionist pune de fiecare dată în relaţie un mediu de origine cu un mediu
de sosire.
În cadrul fenomenului de mişcare migratorie a populaţiei, se disting
mai multe forme:
- migraţie internă, determinată de schimbările de domiciliu în interiorul
aceleiaşi ţări; Migraţia internă se determină pentru anumite subdiviziuni
administrative sau zonale ale teritoriului naţional, precum şi pentru mediile
rezidenţiale, înregistrându-se o multitudine de tipuri, cum ar fi: intra şi inter
judeţene, intra şi inter zonale, intra şi inter medii rezidenţiale. Influenţa
migraţiei interne asupra forţei de muncă este determinată de modificările
structurale pe care le produce la nivelul populaţiei;
- migraţie externă, determinată de schimbarea domiciliului din
România în altă ţară sau din altă ţară în România (emigrare/imigrare); această
mişcare influenţează numărul şi structura populaţiei totale şi implicit resursele
de muncă prin intermediul migraţiei nete sau a sporului migratoriu (Δm).
Principalii indicatori prin care se analizează mişcarea migratorie a
populaţiei sunt:
- sporul migrator sau migraţia netă (Δm), caracterizat de deplasarea
populaţiilor dintr-o ţară în alta unde condiţiile de viaţă sunt mai bune.
- rata migraţiei nete (Rm). Acest indicator reflectă sporul migrator la
1000 de locuitori.
- rata de emigrare (Re) reflectă numărul emigranţilor la 1000 de locuitori.
- rata de imigrare (Ri) este un indicator complementar ratei de
emigrare, semnificaţia sa este de număr de imigranţi la 1000 locuitori.
Analiza indicatorilor mişcării migratorii ai populaţiei alături de o
serie de alţi indicatori nivelul resurselor de muncă dintr-o economie.
Forţa de muncă (resursele de muncă) existente la un moment dat, în
societate, exprimă numărul persoanelor capabile de muncă, respectiv acea
parte a populaţiei care dispune de ansamblul capacităţilor fizice şi intelectuale
care îi permit să desfăşoare o activitate utilă.
Analiza forţei de muncă se determină prin prisma următorilor
indicatori: indicatorii resurselor de muncă, indicatorii numărului şi structurii
forţei de muncă, indicatorii utilizării timpului de lucru, indicatorii gradului de
neocupare a forţei de muncă.
• Indicatorii resurselor de muncă

Determinarea numărului populaţiei ce pot constitui resurse de muncă
pentru o societate se realizează pe baza datelor demografice.
Nivelul şi structura resurselor de muncă sunt determinate de numărul
popuaţiei aflată în limitele vârstei de muncă (PVM) ce cuprinde totalitatea

persoanelor a căror vârstă este cuprinsă între vârsta de intrare şi vârsta de
ieşire din activitate.
Limitele de vârstă între care o persoană se consideră că poate participa
la activitatea socială sunt stabilite prin legislaţia fiecărei ţări şi sunt determinate
de nivelul de dezvoltare economică a ţării. În ţările mai puţin dezvoltate limita
minimă a forţei de muncă este mai scăzută, iar în ţările dezvoltate din punct
de vedere economic limita minimă este mai ridicată (ca urmare a prelungirii
duratei şcolii obligatorii), aspecte ce sunt valabil şi cu privire la limita de
ieşire din câmpul muncii. Având în vedere că în statisticile naţionale limitele
de vârstă de intrare şi/sau ieşire din activitate sunt diferite, în comparaţiile
internaţionale sunt utilizate limite standard.
Indicatorul „numărul populaţiei în vârstă de muncă” poate fi determinat
în două variante:
- pentru o perioadă (t) în care a avut loc un recensământ al populaţiei:
5: % 5/ &
)*+
¦)
15

)15 )12 )13 )5: % 5/ & %5&
(6)
"
unde: Pi =
P numărul

populaţiei

în
vârstă de
“i” DE
ani

la momentul
recensământului.
- pentru o perioadă intercensitară (intervalul dintre recensăminte), de
exemplu perioada “t+1”, PVM se determină pe baza actualizării datelor de la
ultimul recensământ.
În acest sens se parcurg următoarele operaţii:
- sunt incluse în calcul generaţiile (contingentele) care au ajuns
în intervalul vârstei de muncă, în intervalul de timp 1: %
scurs de la ultimul

recensământ; astfel, populaţia în vârstă de 15 ani în perioada “t” ( )1: ) va
intra în activitate în perioada “t+1”, odată cu împlinirea vârstei de 16

ani.
Contingentul va fi însă diminuat în funcţie de rata de supravieţuire specifică
vârstei de 15 ani (s15), adică:
1: %1:& "
)15 1 )1: 1: (7)
-'sunt eliminate din

calcul generaţiile care au depăşit limita
superioară

%
a vârstei de muncă ()5: la bărbaţi şi )5/
&)

la femei);
- pentru

celelalte grupe
de

vârstă se calculează

nivelul actual ţinând

cont de incidenţa ratelor de supravieţuire la fiecare vârstă.
- prin efectuarea succesivă a operaţiilor de actualizare a datelor de la
ultimul recensământ se va obţine numărul populaţiei în vârstă de muncă în
perioada “t+1” (PVMt+1):
DR1E9 ;"
5H % 51&
1
)*+ )1: 1: )15 15 )12 12 )5H % 51& 5H % 51& ¦)
1:

(8)
%3&
'
- în final, populaţia în vârstă de muncă, astfel determinată, se corectează
cu soldul migraţiei populaţiei pentru fiecare grupă de vârstă, înregistrat între
momentele “t” şi “t+1”: când calculele se efectuează la nivelul economiei
naţionale intervine numai soldul migrator extern, în timp ce calculele în profil
teritorial (pe judeţe) se corectează şi cu soldul migrator intern.
Valoarea celorlalţi doi indicatori, numărul persoanelor în vârstă de
muncă, dar incapabile de muncă (PVMIM) şi numărul persoanelor din afara
vârstei de muncă, dar care lucrează (PAVML), se determină pe baza datelor
cuprinse în sistemul informaţional curent.
Sinteza resurselor de muncă se realizează cu ajutorul instrumentului
denumit Balanţa resurselor de muncă.
Între partea stângă şi partea dreaptă a balanţei există relaţia de
echilibru:
RM = PO + RZM (9)
Pentru studiul şi analiza resurselor de muncă se pot folosi şi alţi
indicatori:
- populaţia aptă de muncă ce se determină ca diferenţă dintre total al
populaţiei în vârsta de muncă şi numărul populaţiei cuprinse în limitele vârstei
de muncă, dar incapabilă de muncă;
- resursele de muncă disponibile exprimă potenţialul de muncă,
putând fi folosite în activitatea economico-socială, şi se determină scăzând
din volumul resurselor de muncă în vârsta de muncă cuprinsă în procesul de
învăţământ şi militarii în termen;
- populaţia potenţial activă cuprinde populaţia în vârstă de 15-64 ani
şi exprimă, într-o formă generală, resursele de muncă; acest indicator poate fi
folosit în comparaţiile internaţionale.
• Indicatorii numărului şi structura forţei de muncă

Pentru caracterizarea numărului forţei de muncă se utilizează următorii
indicatori: populaţia activă, populaţia ocupată, numărul salariaţilor.
Populaţia activă (PA) din punct de vedere economic include toate
persoanele de 14 ani şi peste, apte de muncă, care, într-o perioadă de referinţă
specificată, furnizează forţa de muncă disponibilă (utilizată sau neutilizată)
pentru producerea de bunuri şi servicii în economia naţională.
Într-o formă generală, populaţia activă se formează din populaţia
ocupată (PO) şi şomeri (S) şi se determină după relaţia:
PA = PO + S (10)
În definirea populaţiei active există numeroase diferenţe de la o
ţară la alta, precum şi între statisticile acestora şi statistica organismelor
internaţionale, fapt ce impune precauţie în folosirea indicatorului în

comparaţiile internaţionale. În România, statisticile cu privire la populaţia
activă se bazează pe concepţiile şi definiţiile recomandate de Oficiul de
Statistică al ONU şi de Biroul Internaţional al Muncii (BIM).
În statistica ONU se recomandă determinarea populaţiei active în
două variante: populaţia obişnuit activă şi populaţia curent activă. Distincţia
între aceste categorii se face prin raportarea la perioada de referinţă, care este
diferită în funcţie de sursa de date – recensământ sau anchetă.
Orice persoană în orice moment se poate încadra – din punct de vedere
al poziţiei pe piaţa muncii – într-una din următoarele patru categorii:
- persoană ocupată
- persoană neocupată (şomer)
- persoană ocupată; } persoană activă inclusă în forţa de muncă;
- persoană inactivă (în afara forţei de muncă).
Populaţia obişnuit activă rezultă în urma recensămintelor, pentru o

perioadă de referinţă care este de obicei anul calendaristic (sau precedentele
12 luni). Pentru a fi incluse în această categorie, persoanele sunt verificate
după criteriul prezentat în continuare:
- dacă numărul săptămânilor în care persoana respectivă a avut statut
de “ocupat” şi “neocupat” în perioada de referinţă are ponderea cea mai mare,
atunci se include în populaţia obişnuit activă;
- dacă numărul săptămânilor în care persoana respectivă a fost inactivă
este mai mare, atunci se include în populaţia obişnuit inactivă.
Populaţia curent activă se determină cu ocazia anchetelor asupra
forţei de muncă, perioada de referinţă fiind de obicei o săptămână. Criteriul în
funcţie de care se stabileşte categoria în care se include o persoană este “ora”:
- dacă persoana respectivă a lucrat cel puţin o oră în săptămâna luată
ca perioadă de refeinţă sau a fost în şomaj, atunci ea se include în populaţia
curent activă;
- dacă persoana respectivă nu a lucrat nici o oră şi nici nu era în şomaj
în perioada de referinţă, atunci se include în populaţia curent inactivă.
Persoanele cu statutul “ocupat” au o vârstă mai mare de o anumită
limită şi în timpul unei perioade de o săptămână sau o zi sunt cuprinse într-una
din categoriile:
- Angajat – plătit (prezent la muncă sau cu serviciu, dar absent de la
muncă);
- Angajat în propria unitate (prezent la muncă sau cu activitate, dar
absent de la muncă).
Persoanele cu statutul “neocupat” au depăşit o anumită vârstă, iar în
timpul perioadei de referinţă sunt fără muncă, disponibile pentru muncă sau în

căutarea unui loc de muncă. Neocuparea este numărul de persoane care caută
loc de muncă, iar neocupaţii sunt persoanele fără loc de muncă, numiţi şomeri.
Diferenţele dintre cele două definiţii ale populaţiei obişnuit active şi
curent active sunt importante, prin prisma raportării la două perioade de timp
distincte, ceea ce face ca analizată conform unei variante o persoană poate
fi încadrată într-o categorie şi analizată conform celeilalte variante aceeaşi
persoană poate fi încadrată într-o altă categorie.
Datele privind populaţia activă, în cele două forme descrise anterior,
se obţin prin exploatarea a trei surse de date:
- recensământul populaţiei, valoarea indicatorului populaţia obişnuită
activă se obţine ca o medie anuală a perioadei de referinţă;
- ancheta asupra forţei de muncă (AFM) este o metodă modernă
pentru cercetarea statistică a pieţei forţei de muncă având ca obiectiv principal
măsurarea populaţiei active – ocupate şi în şomaj – şi a populaţiei inactive.
Concepută ca sursă importantă de informaţii intercenzitare asupra forţei
de muncă, ancheta furnizează date esenţiale asupra tuturor segmentelor de
populaţie, cu numeroase posibilităţi de corelare şi structurare după caracteristici
demo-socio-economice diverse, în condiţii de comparabilitate internaţională.
În România, prima anchetă asupra forţei de muncă s-a organizat
în martie 1994. Începând cu anul 1996, ancheta asupra forţei de muncă în
gospodării se realizează trimestrial, ca o cercetare continuă, permiţând astfel
obţinerea de date conjuncturale asupra mărimii şi structurii ofertei de forţă de
muncă şi evidenţierea fenomenelor cu caracter sezonier care se manifestă pe
piaţa forţei de muncă. Rezultatele anchetei sunt disponibile trimestrial şi anual
(date medii).
Estimarea populaţiei active s-a realizat prin parcurgerea a două etape:
- s-au determinat ratele specifice de activitate pe sexe şi pe grupe de
vârste (rAi), ca raport între populaţia activă din eşantion (PA A ie ) şi populaţia
P
e
totală din eşantion ( Pi ).
- s-au aplicat ratele de activitate astfel calculate la populaţia totală a
României pe grupe de vârstă (Pi).
- sursele administrative permit estimarea populaţiei active considerând
populaţia ocupată, militarii şi şomerii.
Datele provenite din aceste surse sunt afectate într-o anumită măsură
de aproximările efectuate pentru personalul nesalariat, categorie care include
patronii, lucrătorii pe cont propriu, lucrătorii familiali neremuneraţi.
Populaţia activă poate fi structurată, la fel ca şi populaţia, după mai
multe criterii:
- structura după vârstă a populaţiei active. Analiza unor astfel de serii
de date permite determinarea unor indicatori care au o semnificaţie specială în

analiza populaţiei active: vârsta medie a populaţiei active, intervalul median
şi mediana, intervalul modal şi modulul.
- structura pe sectoare de activitate a populaţiei active, respectiv
gruparea populaţiei active pe cele trei sectoare: sectorul primar (agricultura,
silvicultura, economia vânatului şi pescuitului); sectorul secundar (industria şi
construcţiile) şi sectorul terţiar (serviciile).
Analiza comparativă a structurilor sectoriale a populaţiei active din
ţări caracterizate prin nivel diferit de dezvoltare economică permite extragerea
unor concluzii legate de ponderile aferente fiecărui sector.
- structura pe ramuri a populaţiei active permite stabilirea locului
diferitelor ramuri în ansamblul economiei naţionale din punct de vedere al
ponderii populaţiei active.
- structura populaţiei pe categorii socioprofesionale.
- structura pe sexe a populaţiei active. Acest nivel de analiză permite
evidenţierea ponderii bărbaţilor (pM) şi a femeilor (pF) în totalul populaţiei
active, atât pentru întreaga economie naţională, cât şi pe ramuri de activitate.
Analiza populaţiei active are în vedere şi utilizarea mărimilor statistice
de structură, care reflectă ponderea pe care populaţia activă o deţine în totalul
populaţiei unei ţări sau regiuni. Acest model de analiză include indicatorii
denumiţi generic rate de activitate.
Ratele activităţii se regăsesc sub mai multe forme, astfel:
- Rata generală de activitate (RGA, denumită şi rata brută de activitate)
se determină ca raportul procentual între numărul persoanelor active (NPA) şi
numărul total al populaţiei (NP).
Indicatorul reflectă numărul persoanelor active la 100 de persoane.
- Rata de activitate a populaţiei în vârstă de muncă (RAPVM). Indică
numărul de persoane active la 100 de persoane în vârstă de muncă.
- Rate specifice de activitate calculate în funcţie de structura populaţiei:
o pe sexe – rata de activitate masculină (RAm) şi rata de
activitate feminină (RAf), reprezintă ponderea populaţiei active masculine în
totalul populaţiei masculine şi respectiv ponderea populaţiei active feminine
în totalul populaţiei feminine.
Analiza comparativă pentru mai multe ţări a valorilor celor doi
indicatori conduce la următoarele concluzii: rata de activitate masculină are
valori relativ similare în toate ţările, deoarece forţa de muncă masculină trebuie
să fie în activitate, să desfăşoare o muncă în producţia socială; rata de activitate
feminină înregistrează mari diferenţieri în comparaţiile internaţionale, fiind de
întregul sistem social-economic şi cultural al ţării respective.
o pe medii – rata de activitate în mediul urban (RAu),
respectiv rural (RAr) este raportul procentual între numărul persoanelor active

din mediul urban (NPAu), respectiv rural (NPAr) şi numărul total al populaţiei
din mediul urban (NPu), respectiv rural (NPr).
o pe grupe de vârstă – rata de activitate la vârsta “i” (RAi)
este raportul procentual între numărul populaţiei active de vârstă “i” (NPAi) şi
numărul total al populaţiei de vârstă “i” (NPi).
- Rata de întreţinere (RI) reprezintă numărul persoanelor inactive
(NPAI) ce revin la 1000 de persoane active (NPA).
Valoarea indicatorului este de o deosebită importanţă, deoarece este
expresia cantitativă a rolului populaţiei active de a asigura suportul socio-
economic pentru persoanele inactive.
Populaţia ocupată este segmentul cel mai important al populaţiei
active şi cuprinde toate persoanele de 14 ani şi peste, care, în perioada de
referinţă, au efectuat o activitate economică sau socială producătoare de
bunuri sau servicii în una din ramurile economiei naţionale, în scopul obţinerii
unor venituri sub formă de salarii, plată în natură sau alte beneficii.
Populaţia ocupată cuprinde:
- salariaţii civili – persoanele care îşi desfăşoară activitatea pe baza
unui contract de muncă într-o unitate economică sau socială, inclusiv elevii şi
studenţii încadraţi şi pensionarii reîncadraţi în muncă pe baza unui contract de
lucru;
- patronul – persoana care, având unul sau mai mulţi angajaţi
(salariaţi),conduce activitatea în propria sa unitate;
- lucrătorul pe cont propriu – persoana ca exercită activitatea în
propria sa unitate şi care nu are angajaţi (salariaţi);
- lucrătorii familiali neremuneraţi – persoanele care desfăşoară o
activitate aducătoare de venit în cadrul gospodăriei din care fac parte, pentru
care nu primesc remuneraţie în bani sau natură (de exemplu, gospodăria
ţărănească-agricolă);
- membrii asociaţilor cooperatiste (meşteşugăreşti şi de credit);
- militarii de carieră;
- militarii în termen. Se poate observa astfel că analizată comparativ
cu populaţia activă, populaţia ocupată nu cuprinde şomerii.
Un indicator derivat al populaţiei ocupate este populaţia ocupată civilă
(POc), calculată prin excluderea militarilor (M) şi a salariaţilor organizaţiilor
politice şi obşteşti (O).
Calculul şi studiul populaţiei ocupate civile sunt importante deoarece
indicatorul este folosit pentru determinarea productivităţii sociale a muncii
( W ), utilizându-se ca indicator de efect produsul intern brut (PIB).
Între populaţia ocupată înregistrată la anchetă şi cea înregistrată la
recensământ există diferenţe determinate de persoanele înscrise la oficiile de

forţă de muncă şi şomaj care desfăşoară activităţi în timp redus, ocazionale
sau sezoniere.
În populaţia ocupată fiind incluse şi persoanele prezente la lucru, cât
şi cele temporar absente de la lucru, dar care îşi păstrează legătura formală
cu locul de muncă, face ca acest indicator să nu fie cea mai bună estimare a
forţei de muncă pentru calculul productivităţii sociale a muncii, între volumul
producţiei de bunuri şi servicii şi populaţia ocupată (în calitate de resursă de
muncă utilizată) neexistând întotdeauna o legătură directă.
Productivitatea socială a muncii ar trebui să se determine pe baza
timpului efectiv de muncă la nivelul economiei naţionale (în ore om), însă
acest indicator nu se calculează decât la nivelul unor ramuri (industrie,
construcţii).
Analiza structurală a populaţiei ocupate, în vederea reprezentării unor
proporţii macroeconomice şi pentru efectuarea comparaţiilor internaţionale,
are în vedere următoarele criterii: structura după sex şi vârstă; structura pe
sectoare de activitate; structura pe ramuri; structura pe forme de proprietate.
În analizele economice, corelaţiile dintre populaţia ocupată şi
populaţia totală (pe total sau pe elemente structurale), sunt exprimate sub
formă de rate – rata brută de ocupare, ratele specifice de ocupare, ratele de
ocupare a populaţiei potenţial active, rata de ocupare a resurselor de muncă.
În comparaţiile internaţionale, cel mai des se utilizează rata de
ocupare a populaţiei potenţial active, ce exprimă ponderea populaţiei ocupate
în populaţia în vârstă de 15 – 64 ani.
Numărul salariaţilor este unul din cei mai importanţi indicatori avut
în vedere în politica economică, atât ca valoare în sine, cât şi ca structură. În
sfera de cuprindere a acestui indicator sunt incluse toate persoanele care au
raporturi contractuale cu angajatorul, indiferent dacă sunt prezente la lucru
sau nu în momentul respectiv.
Numărul salariaţilor se determină ca existent la un moment dat, deci
este un indicator de stoc. În analizele economice, utilitatea numărului de salariaţi
se manifestă prin includerea sa, sub forma numărului mediu de salariaţi ( T ),
în structura unor indicatori derivaţi, împreună cu alţi indicatori precum cifra de
afaceri sau producţia, care sunt indicatori de interval. Ca exemple în acest sens
se pot indica productivitatea muncii, gradul de înzestrare tehnică.
Pe ramuri şi la nivelul economiei naţionale, numărul mediu al
salariaţilor rezultă din însumarea numărului mediu al salariaţilor existent în
unităţile economice. Numărul mediu al salariaţilor la nivelul unei întreprinderi
se calculează diferenţiat, în funcţie de categoria de personal şi de lungimea
perioadei. Calculul numărului mediu lunar, trimestrial şi anul al salariaţilor se
va exemplifica pe cazul unei unităţi cu o pronunţată activitate sezonieră.

• Analiza neocupării forţei de muncă
Reducerea şomajului reprezintă un obiectiv de bază al politicii
economice. În mod corespunzător, analiza macroeconomică include problema
ocupării forţei de muncă ca unul dintre capitolele sale importante.
Obiectivul absolut, ocuparea deplină a forţei de muncă, se consideră
o rată a şomajului cu un nivel acceptat (cât mai apropiat de rata naturală a
şomajului - 4%).
Comensurarea statistică a şomajului face apel la mai mulţi indicatori,
atât indicatori absoluţi, cât şi indicatori derivaţi.
Principalul set de indicatori reflectă numărul şomerilor. Din acest set
fac parte indicatori precum:
- Numărul şomerilor în sens BIM (sau definiţia standard a şomajului)
este alcătuit din toate persoanele de 14 ani şi peste, care, în decursul perioadei
de referinţă, îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: nu lucrează, neavând
loc de muncă; sunt disponibile să înceapă imediat lucrul; sunt în căutarea unui
loc de muncă.
Prin efectul acestei definiţii, sunt considerate şomere: persoanele
concediate; persoanele în căutarea primului loc de muncă (absolvenţi ai
învăţământului secundar, profesional, universitar); persoanele care, după o
întrerupere voluntară a activităţii, solicită reluarea acesteia; persoanele ocupate
cu timp parţial, temporar sau sezonier, aflate în căutarea unui loc de muncă cu
timp complet; persoanele care şi-au pierdut sau au renunţat la statutul anterior
(lucrător independent, patron, lucrător familial neremunerat) şi caută pentru
prima dată loc de muncă salariat.
- Numărul şomerilor înregistraţi este alcătuit din toate persoanele
care au declarat că în perioada de referinţă erau înscrise la oficiile de forţă de
muncă şi şomaj, indiferent dacă primeau sau nu ajutor sau alocaţie de sprijin.
Nivelul de agregare al acestui indicator poate fi: regional, pe grupe de vârstă,
sexe, medii.
Rata şomajului este un indicator prin intermediul căruia se măsoară
intensitatea şomajului, calculându-se ca raport procentual între masa şomajului
şi unul dintre parametrii de referinţă ai acestuia: populaţia activă, populaţia activă
disponibilă, forţa de muncă, populaţia ocupată, populaţia ocupată ca salariaţi.
Rata şomajului îmbracă mai multe forme:
- rata generală a şomajului (RGS) exprimă numărul de şomeri la 100
de locuitori care fac parte din populaţia activă. Indicatorul se determină ca
raport procentual între numărul de şomeri (NS) şi populaţia activă civilă (PAc).
- rate parţiale de şomaj (RSi), ca raport procentual între numărul
de şomeri din categoria respectivă (Si) şi populaţia activă civilă a categoriei
respective (PAci).

Metodologia ratelor parţiale de şomaj permite calculul acestora pe pe
sexe, grupe de vârstă, categorii socioprofesionale, judeţe.
În mod firesc, pentru colectarea datelor privind ocuparea forţei
de muncă şi şomajul, sunt utilizate aceleaşi trei surse de date ca şi în cazul
populaţiei active: recensământul populaţiei, ancheta asupra ocupării forţei de
muncă, şi sursele administrative.
Analiza indicatorilor referitori la populaţie şi forţa de muncă (resursa
umană) conduce la obţinerea unui volum de informaţii care sunt utilizate
în procesul de adoptare a deciziilor legate de desfăşurarea activităţii social-
economice, deciziilor de politică economică şi socială, precum şi în aprecierea
efectelor măsurilor adoptate.
Interpretarea informaţiilor obţinute din analizele efectuate asupra
indicatorilor populaţiei şi ai resurselor de muncă permite obţinerea unor
concluzii de importanţă ridicată la nivelul economiei naţionale, cum ar fi:
- evoluţia numărului şi structurii populaţiei în decursul unei perioade
de timp, fundamentarea şi adoptarea unor decizii menite să permită înlăturarea
eventualelor cauze care au influenţat negativ numărul şi structura populaţiei
şi, ca urmare, realizarea unor evoluţii şi structuri mai bune pentru dezvoltarea
societăţii;
- proporţia resurselor de muncă în totalul populaţiei şi a populaţiei
ocupate în totalul resurselor de muncă, pe baza acestor informaţii putându-
se analiza mărimea, structura şi evoluţia potenţialului uman al unei naţiuni,
gradul de ocupare al acestui potenţial şi corelat cu indicatorii folosirii
populaţiei ocupate se poate caracteriza influenţa folosirii populaţiei ocupate
asupra mărimii şi dinamicii productivităţii muncii;
- indicatorii numărului şi structurii populaţiei, ai resurselor de muncă,
corelaţi cu alţi indicatori economici, ce permit calcularea unor indicatori
derivaţi care stau la baza cunoaşterii unor aspecte importante ale activităţii
social-economice, cum ar fi: densitatea generală şi economică a populaţiei,
produsul intern brut pe locuitor, productivitatea socială, veniturile nominale şi
reale pe locuitor, consumul pe locuitor.
Concluzii
Din studiul efectuat se desprinde concluzia că potențialul economic
este important în perspectiva dezvoltării economiei unei țări. Dintre factorii
de producție prezentați în modelul lui Cobb-Douglas, resursa de muncă
joacă un rol important. Calitatea și structura forței de muncă trebuie să fie în
corcondanță cu nevoile de care are nevoie economia națională. Studiul teoretic
poate fi adâncit prin utilizarea metodelor econometrice (funcția de regresie,
modelul dinamic, seriile teritoriale, etc) care prin utilizarea de date concrete

oferă posibilitatea obținerii unor parametri care să stea la baza prognozei forței
de muncă.
Bibliografie
1. Anghel M.G., Anghelache, C., Niță, G., Samson, T. (2017). Human resource
forecasting models. Romanian Statistical Review, Supplement, 4, 75-86
2. Anghelache, C., Anghel, M.G. (2018). Analysis of the correlation between the
employed population, unemployment and vacancies, Annals of the „Constantin
Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Economy Series, 3, „Academica Brâncuşi”
Publisher, 19-25
6. Bai, C.E., Wang, Y. (2003). Uncertainty in Labor Productivity and Specific Human
Capital Investment. Journal of Labor Economics, 21 (3), (July), 651-675
7. Cipriani, G. (2005). Endogenous Fertility, International Migration and Growth,
Università di Verona, Dipartimento di Scienze Working Papers series
8. Grimm, M. (2010). Mortality Shocks and Survivors’ Consumption Growth,
Department of Economics, University of Oxford, Oxford Bulletin of Economics
and Statistics
9. Keogh, T., Silver, S., Wilford, D.S. (2009). The impact of demographics on
economic policy: a huge risk often ignored. Journal of Financial Transformation,
Capco Institute, 25, 41-50
10. Ouvrard J.-F., Rathelot, R. (2006). Demographic Change and Unemployment:
What Do Macroeconometric Models Predict?. Institut National de la Statistique
et des Etudes Economiques, DESE in its series Documents de Travail de la DESE
- Working Papers of the DESE
11. Simonsen, I., Johansen, A., Jensen, M.H. (2005). Investment Horizons: A Time-
Dependent Measure of Asset Performance, Quantitative Finance Papers
12. Yamamura, E. (2008). The effects of inequality, fragmentation, and social capital
on collective action in a homogeneous society: Analyzing responses. Journal
of Behavioral and Experimental Economics (formerly The Journal of Socio-
Economics), Elsevier, 37 (5), 2054-2058

NOTIONS OF ECONOMIC POTENTIAL -
CONCEPT AND CONTENT
Gabriel-Ștefan DUMBRAVĂ PhD Student (stefan.dumbrava@gmail.com)
Abstract
The economic state of a nation depends on how the economic potential
is used. In this article, the author analyzes and presents in detail the concept
and content of the economic potential. Attention is paid to the analysis of
population and labor resources, context in which are presented the indicators
that express the number, the territorial distribution and the demographic
structure of the population. Also, the structure of the population is important
in order to identify its level of preparedness, gender structure, age, profession
and qualifications. Important in the analysis of human resources is also the
presentation of the natural movement and migration. The system of indicators
characterizing the structure of the labor force, as well as the reserves available
to it, are widely presented.
Keywords: economic potential, dynamics, demography, labor
resources, occupied population
JEL Classification: E24, J11, R23
Introduction
The economic condition, the development and the development of the
economic activity, the pace of this development are conditioned by a series of
factors, and are based on the analysis of fundamental concepts, which measure
statistically and are expressed by macroeconomic indicators, indicators
which must underpin the elaboration of economic policy, the appreciation of
its fulfillment and the substantiation of macroeconomic decisions, decisive
decisions on the economic condition of the country and, implicitly, on the
entire economic and social life.
In order to be able to express these indicators statistically, the
fundamental concepts underlying their formation and the analyzes carried
out as a result of their quantification should be delimited. The concepts
behind the formation of the indicator system are made up of the fundamental
economic categories, namely economic potential, human resources, national
wealth, final consumption, capital formation and growth, income, economic
efficiency, prices, inflation, unemployment, etc.
The analysis of these concepts and their quantitative expressions
(macroeconomic indicators) is the essential condition of the economic

management activity, both at macroeconomic and microeconomic level,
the correct determination, using scientific and data collected, systematized
and generalized data, respecting the scientific principles, having as a result,
obtaining macroeconomic indicators that reflect as much as possible the
content of the concepts, ie the economic relationship. It follows that the
correct definition of the content of the concepts, their measurement using
scientific principles and methods are essential in obtaining real conclusions
regarding the economic state of the country, the general economic policy
effects achieved in a certain period.
The economic potential implies the fundamental notion of the system
of concepts and indicators that a society needs to use and use in the elaboration
and implementation of economic policy and macroeconomic decisions, being
represented by labor resources, existing durable and unsustainable material
assets and resources natural usable existing at a time in a society. In this
way, the content of the economic potential can be divided into three main
categories: the labor resources existing in the society, namely the working-
age and working-age population; technical-material goods; the usable natural
resources, respectively the land and land resources.
The technical-material assets along with the natural resources are the
basic elements of the national wealth concept.
The concept of economic potential includes elements of the main
factors of production: labor factor, fixed capital and variable capital, agricultural
and forest areas. In order to highlight and evaluate the economic potential, the
calculated indicators must allow the analysis of the size, structure and use of
it as a whole and its structural elements. Indicators used in the assessment
of economic potential are determined and analyzed as indicators of labor
resources and national wealth indicators.
Literature review
Anghel, Anghelache, Niţă and Samson (2017) analyzed a series
of models for human resource forecasting. Anghelache and Anghel (2018)
conducted a study that includes quantitative models and methods that
highlight the correlation between busy / active population, unemployment
and vacancies in Romania. Anghelache and Anghel (2016) presented the
indicators for measuring the economic potential. Anghelache, Mitruţ and
Voineagu (2013) highlighted the main aspects of macroeconomic statistics.
Anghelache (2008) presented the content of the economic potential and
the system of indicators used in its analysis. Bai and Wang (2003) studied
elements of uncertainty in labor productivity. Cipriani (2005) studied the
correlation between endogenous fertility, migration and international growth.

Grimm (2010) investigated aspects of the mortality phenomenon. Keogh,
Silver and Wilford (2009) examined the demographic risk of economic
policy. Ouvrard and Rathelot (2006) analyzed the influence of demographic
change on unemployment. Simonsen, Johansen and Jensen (2005) addressed
a number of asset performance items. Yamamura (2008) identified factors of
influence on collective action in a homogeneous society.

• Population and labor resources. Essential aspects of the
population
The population and its structural elements are an essential component
of the national economy because, firstly, it is the demand factor on the goods
and services market and, secondly, it is constituted by the labor market supply
factor, or in other words the population forms the labor factor. Analysis of
population dynamics and structure is therefore an important aspect of the
macroeconomic decision-making process, providing useful information for
the decision-making process.
Population analysis is the subject of a study of demography, which
studies human populations, focusing mainly on issues related to their size,
their structures according to certain characteristics and specific phenomena,
all of which are addressed at both static angle (their state at at a time) and
under a dynamic one. Demography calls for instruments specific to other
sciences (mathematics, statistics, econometrics).
Demographic phenomena appear as a form of manifestation of a
mass of demographic events in a short period of time (usually one year). The
smallest group of demographic phenomena is as follows: deaths - mortality,
births - birth (fertility), marriages - marriage, divorce - divorce and migration
- migration. These events-phenomena are studied in demography as sets
of biological and social characteristics of the researched population. The
indicators obtained from the studies provide useful information for the labor
market.
The results of demographic studies and surveys are integrated into the
set of factors influencing the economic performance of a country, reflecting
the relationships between macroeconomic development (performance) and
demographic evolution of a nation. Demographics indicators must comply
with the rules specific to the analysis indicators, so that they can be taken into
account in macroeconomic analyzes.
Demographics use large volumes of data. Their collection is carried
out through the demographic information system. The data sources of the
demographic information system are:

- population census - an administrative operation consisting of the
registration of primary statistical data on the population of a country at
a given time. As a result of the census, data on the number and territorial
distribution of the population, data on population structure (determined by
demographic and socio-economic criteria), data on households and living
conditions of the population are presented, describing the incomes of the
population. In organizing and conducting the population census it is necessary
to observe a set of fundamental principles: the census of the population is a
statistical work initiated by the state (as a result, it is performed on the basis
of a normative act); the registration must cover the entire territory of that
State; the census enjoys universality, meaning the registration of all persons
under the jurisdiction of the state (whether at the time of the census were
inside national borders or abroad); records must comply with the principle of
simultaneity, according to which the information gathered according to the
observation program reflects the situation existing at the same time (known
as the „critical moment” or „reference point”) for all the persons reviewed,
although the recording operations take longer many days; irrespective of the
unit of observation adopted (household or family), the registration unit is the
person; the free statement of the person for all the information requested by the
reviewer; data obtained from the census must be processed in detail to serve the
organization and management of the economy or other purposes. According to
UN methodology, there are seven basic characteristics to be recorded during
a census: geographical features, family or household characteristics, personal
characteristics, economic characteristics, cultural characteristics, training
characteristics, fertility features. The results of the census are of particular
importance because, firstly, a database for administration is used to guide
economic policy, and secondly, the data obtained serves as the basis of survey
for surveys conducted in various fields.
- civil status statistics - a system of collecting demographic and socio-
economic information by recording the occurrence of events and the person (s)
concerned. A civil status statistics system also involves processing, analyzing,
evaluating and presenting-disseminating data.
- demographic surveys are conducted to obtain more detailed
information to allow for deeper demographic processes. The investigation is
conducted on a sample of the total population, and the resulting information
will be extrapolated to the entire population. Demographic surveys are
the subject of demographic events and phenomena such as birth, fertility,
migratory movement, mortality, occupation, and unemployment.
- the population registers, embodied in the National System of
Population Records, represent a continuous registration system recording all

the changes in the status of the persons, ensuring, by continuous updating, the
current knowledge of the number and structure of the population, as well as of
demographic phenomena.
• Indicators of the number, territorial distribution and

demographic structure of the population
The total population is a macrodemographic aggregate, which is often
used in demographic and economic analyzes. Approximately one hundred
generations are in the indicator structure. The number of the population is
presented in several forms, the most important are as follows:
- The registered number of the population is the number of persons
registered at the time of the census (the indicator is determined directly by the
census of the population at one time).
- The calculated number of the population is the number of population
determined for a certain period, for which there is no information, by different
calculation methods. The value of the indicator can be determined in several
ways, depending on the reference period considered, so we can talk about
the calculated number of the population for a past, current or future period.
Taking into account the present or the near past, the indicator takes the form
of an estimated population number, and if the reference period is a future
timeframe, we can talk about the projected population number.
- The estimated population number: For its calculation, data from the
last census and data on population (natural and migratory) movement that
characterizes the time interval between the census date and the reference time
are required.
- The projected number of the population is determined using different
methods and assumptions, the most used of which is the extrapolation method.
- The population number can be a moment indicator when it refers to
a specific date and interval indicator when it refers to a certain amount of time.
Demographic analyzes and calculations are recommended to use moment
indicators, but interval indicators are most commonly used.
- Since aggregated data in national accounts are the results of an
annual period, it is necessary for the population to be reported to represent
the total annual average population. In this respect, the average number of the
population is calculated and used, which can be determined as:
- A simple arithmetic mean of the population at the beginning of the
period (Pi) and the end of the period (Ps).
This relationship is used in the hypothesis where, during the analyzed
period, population growth has taken the form of arithmetic progression.
- Simple geometric mean, based on the same primary indicators.

This relationship is used in the hypothesis where population growth
has occurred in geometric progression over the period considered.
Population indicators provide a number of possibilities for analyzing
the number of population used at macroeconomic level and with influences on
economic policy, of which:
a) The trend analysis (population growth trend) over a period of time,
using indicators such as the average index, the average rate and the average
growth rate.
The average annual growth index can be determined on the basis of
the formula reflecting the correlation between the fixed base index and the
chain index.
The correlation between the average growth index and the average
annual growth rate leads to the average pace. This is given by the relationship:
R = I - 100 (1)
Similarly, the determination of the absolute absolute change starts
from the relationship establishing the linkage between the absolute change
with the fixed base and the absolute change with the base in the chain.
Since in the previous formula, the average absolute change value can
substitute all the values on the right side of equality, the relationship becomes:
Dn / 0 = n * D (2)
Where it comes from:
Dn/0
D= (3)
n
b) The analysis of the correlation between economic growth and
population growth is reflected in the fundamental demo-economic correlation:
the ratio between the annual average growth rate of GDP (or GDP) and the
average annual growth rate of the population (RP).
Gross Domestic Product (GDP) per capita (GDP) is the ratio of GDP
in the analyzed period to the average population over the period:
)&
)& (4)
()

For dynamic analysis, the previous relationship is transformed, with
the help of indices, and becomes:

& )&
& )& (5)
& ()
A

From the above relationship it can be concluded that an increase
in GDP per capita can only be expected if the GDP dynamics exceeds the
dynamics of the population.
c) The analysis of the territorial distribution of the population is based
on the indicator system described below.
- population density (d) is defined as the ratio of population to area,
being expressed as the number of inhabitants per 1 km² of area.
- economic density (dec) is the ratio between the needs of the
population that occupies a certain area and the resources available in the area.
• Structural analysis of the population

The population (considered macrodemographic aggregate) consists of
several subsets of people. The delimitation of these sub-populations, generically
called subpopulations, is achieved by establishing significant features. The
analysis of the way population is distributed according to these characteristics
is done by applying statistical methods: grouping method, relative size of
structure, central trend indicators. Knowledge of the population structure is
important at the macroeconomic decision-making level, representing a set
of important information for substantiating the economic and social policy
decisions.
The population delimitation by gender is important both in terms of
demographic aspects but also because of the informational support it provides
for the elaboration of socio-economic policies, especially in the analysis of
labor resources. The structure of the population influences to a large extent
the distribution of the active population, a correlation used in the analysis of
the labor force. To analyze the population delimitation by gender, either the
relative size of the structure or the coefficient (K) are used.
Age distribution is based on age groups, the most frequently used
variants being the five-year groups and the intervals required by the functional
distribution (school-age population, working-age population, etc.). relative
pixel sizes (px), indicating the proportion of population age x (NPx) in total
population (NP).
The main functional groups used to delimit the population by age are:
school age population; the female population of fertile age; the working age
population; „young”, „adult” and „elderly” population.
In order to ensure the compatibility of the indicators it is necessary to
use the same intervals, that the more the basis of the structure by age, analyzes

are made, among which the most important is the analysis of demographic
aging of the population.
The most important aspect of the quality of a population is the level
of education, defined as the level of education obtained in the country’s
education system, attested by certificates and determined by the type of
graduate school. In population census, the characteristic is equivalent to „the
last graduate school”. From a methodological point of view, the diversity of
national educational institutions requires the adoption of globally compatible
boundaries, defined by grade or level of education.
Overall rates of training (p) are expressed as a share of the number of
Primary Education (NPpr), secondary (NPsec) and higher (NPsup) in the total
population aged 12 and over (NP≥12).
The illiteracy rate is the proportion of people who do not know a book
in the 12-year-old population;
The proportion of the school population refers to the population in the
education process, in the population number;
The degree of enrollment in education of the school-age population
also called schooling rates.
The population size by economic environment and situation, in this
case the main indicator being calculated as the degree of urbanization (u) as
the ratio between the urban population (NPu) and the population.
Also, another indicator used is the population grouping according to
the economic situation, which means its classification in active population
and economically inactive population, an indicator with a high importance at
macroeconomic level.
• The movement of the population

The analysis of the population movement highlights how the
population evolved from one period to the next. The natural movement along
with the migratory movement forms the General Population Movement (DNP)
between moments „1” and „0”.
Indicators of the natural movement of the population include indicators
of mortality, birth rates and indicators of fertility, indicators synthesizing the
natural movement of the population, indicators of the migratory movement of
the population.
- Mortality indicators include: overall mortality rate, infant mortality
rate, average life expectancy.
The overall mortality rate (m) is calculated as a ratio between the number
of deaths over a period, usually one year (D), and the total population in the
middle of the year (NP), representing the number of deaths per 1000 inhabitants.

The indicator is largely influenced by age structure, so a country with
a „young” population will be characterized by low mortality. As a result of this
influence, in developed countries the overall mortality rate is higher compared
to underdeveloped countries.
To remove the influence of age structure on the population, a
standardized mortality rate indicator is used. This indicator, by the calculation
method (in the case of the direct standardization method, the annual average
numbers of the actual population are replaced by the standard numbers called
standard weights and expresses the number of deceased persons if the age
structure of the population coincides with the standard population), ensures
comparability in time and space of general mortality rates by using standard
populations so that average rates are not influenced by population structure.
This indicator is considered more reliable than the overall mortality rate.
The infant mortality rate (m0) indicates the number of children under
the age of one year deceased over one year per 1000 newborns.
The infant mortality rate is considered to be a representative indicator
of the well-being, civilization and cultural level of a people; therefore, the infant
mortality rate is used in international comparisons as one of the significant
variables to characterize the typology of countries and to characterize the gaps
between them.
The average life expectancy or life expectancy at birth is the average
life span of an imaginary generation that would be subjected to its entire life by
mortality rates by age group of the observation year; is the average number of
years that a person can normally live at birth; vary according to the gender of
the person. Together with the infant mortality rate, it is the most used indicator
in international comparisons.
Other indicators are also used in the expression of mortality, such as:
specific mortality rates (mi) established in relation to certain demographic
characteristics, differentiated mortality rates as a result of the influence of
economic characteristics, endogenous and exogenous mortality rate calculated
in depending on the nature of the cause of death.
- Birth and fertility indicators
Natality and fertility are the components of population movement.
Natality is the most complex component, influenced by a large number of
factors of a demographic, social, economic, cultural and psychological nature,
and showing significant trends in one sense or another, depending on the
general economic and social context.
Natality, and due to its complexity, is nowadays a central problem of
demography, through its prism being the demographic policies of any country
to encourage birth or to limit it.

The main indicators used in the quantification and analysis of natality
and fertility are: overall natality rate, general fertility rate, specific fertility
rates, differentiated fertility rates.
The overall natality rate (n) indicates the number of live births
(N) per 1000 inhabitants (NP). The general rate of birth does not ensure
the comparability of the real real description of the phenomenon, so the
interpretation of the general birth rate is based on the correlation with other
statistical indicators (the most used being the categories of indicators of
economic performances).
The general fertility rate (f) is the number of live births per 1000
women in the so-called fertile quota (age group 15-49). It can be appreciated
that the general fertility rate considerably approximates the number of live
births by one of the determining factors, which condition the potential of
inputs into the population system - the size of the female fertile contingent.
- Analysis of the natural movement of the population
The natural movement of the population implies a biological-
social phenomenon under the influence of demographic events, expressing
the process of renewal of the closed-ended population, that is to say, of a
collectivity not subject to migratory flows.
After determining the natural growth rate, a positive surplus can be
recorded when (Rn)> 0, a negative surplus when (Rn) <0 and a surplus null
when (Rn) = 0. The general phenomenon that manifests in most countries of
the world is the decline in birth rates, bringing it closer to mortality, which will
lead to a stagnation of the global population.
- The analysis of the migratory movement of the population is
characterized by the movement of masses of people from one territorial area
to another, travel accompanied by change of residence, residence. Thus,
the migration phenomenon always puts an environment of origin with an
environment of arrival.
Within the phenomenon of migratory movement of the population,
several forms are distinguished:
- internal migration, caused by home changes within the same
country. Internal migration is determined for certain administrative or zonal
subdivisions of the national territory as well as for residential environments,
with a multitude of types such as: intra and inter-county, intra- and inter-
national, intra- and inter-residential. The influence of internal migration on
the labor force is determined by the structural changes it produces in the
population;
- external migration, caused by the change of residence in Romania
in another country or from another country in Romania (emigration /

immigration); this movement influences the number and structure of the total
population and, implicitly, labor resources through net migration or migratory
growth (Δm).
The main indicators that analyze the migratory movement of the
population are:
- migratory growth or net migration (Δm), characterized by the
movement of populations from one country to another where living conditions
are better.
- net migration rate (Rm). This indicator reflects the migratory increase
per 1000 inhabitants.
- the emigration rate (Re) reflects the number of emigrants per 1000
inhabitants.
- immigration rate (Ri) is an indicator complementary to the emigration
rate, its significance is the number of immigrants per 1000 inhabitants.
The analysis of indicators of the migratory movement of the population
along with a number of other indicators of the level of labor resources in an
economy.
The labor force (labor resources) existing at a given moment in
society expresses the number of people capable of working, that is, that part
of the population that possesses all the physical and intellectual capacities that
enable it to carry out a useful activity.
The analysis of the labor force is determined by the following
indicators: labor resource indicators, labor force number and structure
indicators, working time indicators, job vacancy indicators.
• Labor resource indicators

The determining the number of population that can constitute work
resources for a company is based on demographic data.
The level and structure of labor resources are determined by the
number of working-age population (PVM) occupations that include the total
age group between the entry age and the exit age.
The age limits between a person who is considered to be able to
participate in social activity are determined by the legislation of each country
and are determined by the level of economic development of the country. In
the less developed countries, the minimum labor force limit is lower, and
in economically developed countries the minimum threshold is higher (as a
result of the prolongation of compulsory school duration), which also applies
to the exit limit of the workforce. Given that national entry and / or exit age
statistics are different in national statistics, standard benchmarks are used in
international comparisons.

The indicator „number of working age population” can be determined
in two variants:
- for a period (t) in which a population census took place:
5: % 5/ &
)*+
¦)
15

)15 )12 )13 )5: % 5/ & %5&
(6)
"
where: Pi P

= the
population aged „i”
years at the DE
time of

the census.
- for an intergenerational period (the census interval), eg the period
“t+1”, PVM is determined based on the update of the data from the last census.
In this regard, I undertake the following operations:
- the generations (contingents) that arrive within the working age
range are counted1: %
in the time elapsed since the last census; thus, the 15-year-

old population in the „t” period ( )1: ) will be active in the „t + 1” period, at the
age of 16. However, the quota will

be reduced
according
to
the age-specifi c

survival rate of 15 years (s15), ie:
1: %1:& "
)15 1 )1: 1: (7)
'

%
- generations who have
exceeded the upper age limit ()5: for men and
)5/
&)
for women);
- for the
other age groups, the current level is calculated taking into

account the incidence of survival rates at each age.
- by the successive updating of data from the last census the number
of the working age population will be obtained during the period „t + 1”
(PVMt+1):
DR1E9 ;"
5H % 51&
1
)*+ )1: 1: )15 15 )12 12 )5H % 51& 5H % 51& ¦)
1:

(8)
%3&
finally,'the working age population thus determined is corrected with

the population migration balance for each age group, recorded between the „t”
and „t + 1” moments: when the calculations are carried out at the level of the
national economy, only the migratory balance external, while the calculations
in the territorial profile (by counties) are also corrected with the internal
migration balance.
The value of the other two indicators, the number of working-age but
incapacitated workers (PVMIM) and the number of people outside working-
age but working (PAVML), is determined on the basis of the data contained in
the current information system.
The synthesis of labor resources is done using the tool called Balance
of Labor Resources.

There is an equilibrium relationship between the left and right sides of
the balance:
RM = PO + RZM (9)
Other indicators may also be used to study and analyze work resources:
- the working population that is determined as the difference between
the total of the working age population and the number of the population
covered by the labor age but incapable of work;
- the available labor resources express the work potential and can be
used in the economic and social activity, and are determined by decreasing
labor-intensive labor resources in the educational process and the time-
consuming military;
- the potentially active population comprises the population aged 15-
64 and expresses, in a general form, labor resources; this indicator can be used
in international comparisons.
• Indicators of the number and structure of the workforce

The following indicators are used to characterize the number of
workforce: active population, employed population, number of employees.
The economically active population (PA) includes all people aged 14
and over who, in a specified reference period, provide the available (used
or unused) labor for the production of goods and services in the national
economy.
In a general form, the active population is formed from the occupied
population (PO) and unemployed (S) and is determined by the relationship:
PA = PO + S (10)
In the defining the active population, there are many differences
between countries, as well as between their statistics and the statistics
of international bodies, which requires caution in using the indicator in
international comparisons. In Romania, statistics on the active population are
based on the concepts and definitions recommended by the UN Statistical
Office and the International Labor Office (ILO).
In UN statistics, it is recommended to determine the active population
in two variants: the normal active population and the current active population.
The distinction between these categories is made by reference to the reference
period, which is different depending on the data source - census or survey.
Any person at any time can fit - from the point of view of his position
on the labor market - into one of the following four categories:

- occupied person
}
- unoccupied person (unemployed) active person included in the workforce;
- occupied person;
- inactive (out of work).
The normal active population results from censuses for a reference
period that is usually the calendar year (or the previous 12 months). To be
included in this category, people are checked against the following criteria:
- if the number of weeks in which the person has been „busy” and
„unoccupied” during the reference period has the highest weight, then it is
included in the normal active population;
- if the number of weeks in which the person was inactive is higher
then it is included in the normal inactive population.
The current active population is determined in the labor force surveys,
with the reference period usually one week. The criterion by which the
category in which a person is included is „time”:
- if the person worked at least one hour in the week taken as a retiring
period or was unemployed, then she is included in the current working
population;
- if the person did not work for an hour and was not unemployed during
the reference period, then he is included in the current inactive population.
People with a „ occupied” status are older than a certain limit, and
during one week or one day they are in one of the categories:
- Employed - Paid (present at work or at work, but absent from work);
- Employed in one’s own unit (present at work or activity, but absent
from work).
People with „unoccupied” status exceeded a certain age and during
the reference period are unemployed, available for work or looking for a job.
Unoccupied is the number of people looking for work, and vacancies are
people without jobs, called unemployed.
The differences between the two definitions of the active population
and the current active population are important in terms of reporting two
separate time periods, which makes it possible to analyze according to a
variant one person can be categorized and analyzed according to the other
variant the same person can be classified in another category.
Data on the active population, in the two above-described forms, is
obtained by exploiting three data sources:
- the population census, the value of the Active Active Population
indicator is obtained as an annual average of the reference period;
- the Labor Force Survey (LFS) is a modern method for statistical
labor market research, the main objective of which is to measure the active

population - employed and unemployed - and the inactive population. Designed
as an important source of interdepartmental information on the labor force, the
survey provides essential data on all segments of the population, with many
possibilities of correlation and structuring according to various demo-socio-
economic characteristics, under conditions of international comparability.
In Romania, the first Labor Force Survey was organized in March
1994. Since 1996, the Household Labor Force Survey has been conducted on
a quarterly basis, as a continuous survey, thus allowing for circumstantial data
on the size and structure of the supply of force work and highlighting seasonal
phenomena that manifest themselves on the labor market. Survey results are
available quarterly and annually (average data).
The estimation of the active population was achieved by going through
two stages:
- the specific activity rates by sex and age group (rAi), were determined
as a ratio between the active population in the sample (PA A ie ) and the total
P
e
population in the sample ( Pi ).
- the activity rates thus calculated for the total population of Romania
by age groups were applied (Pi).
- the administrative sources allow estimation of the active population
considering the employed population, the military and the unemployed.
Data from these sources is affected to some extent by the approximations
made for non-salaried staff, which includes patrons, self-employed workers,
unpaid family workers.
The active population can be structured, just like the population,
according to several criteria:
- the age structure of the active population. The analysis of such
data series allows the determination of some indicators that have a special
significance in the analysis of the active population: the average age of the
active population, the median and the median range, the modal interval and
the module.
- the structure by sectors of activity of the active population, namely
the grouping of the active population in the three sectors: the primary sector
(agriculture, forestry, hunting and fishing); the secondary sector (industry and
construction) and the tertiary sector (services).
The comparative analysis of the sectoral structures of the active
population in countries characterized by a different level of economic
development allows drawing conclusions about the weights of each sector..
- the branch structure of the active population allows the localization
of the different branches in the national economy as a whole in terms of the
share of the active population.

- population structure by socioprofessional categories.
- the gender structure of the active population. This level of analysis
allows to highlight the share of men (pM) and women (pF) in the total active
population, both for the whole national economy and for the branches of
activity.
The analysis of the active population also looks at the use of structural
statistics, which reflects the share of the active population in the total population
of a country or regions. This model of analysis includes indicators commonly
referred to as activity rates.
Activity rates are found in several forms, thus:
- The overall activity rate (RGA, also referred to as the gross activity
rate) is determined as the percentage ratio between the number of active
persons (NPA) and the total population (NP).
- The indicator reflects the number of active people per 100 people.
- The older Population Activity Rate (RAPVM). Indicates the number
of active people per 100 working age.
- The specific activity rates calculated by population structure:
o the male activity rate (RAm) and the female activity rate
(RAf), represent the share of the male active population in the total male
population and respectively the share of the female active population in the
total female population.
The comparative analysis for several countries of the values of the
two indicators leads to the following conclusions: the male activity rate has
relatively similar values in all countries, because the male workforce must be
in activity, to work in social production; the rate of female activity is greatly
differentiated in international comparisons, being the entire socio-economic
and cultural system of the country.
o by areas– rate of activity in urban area (RAu), respectively
rural area (RAr) is the percentage ratio between the number of urban active
people (NPA) and rural (NPAr) and the total population of the urban (NPu) and
rural (NPr) respectively.
o by age group – is the percentage ratio between the number
of active „i” („NPAi”) and the total population of „i” (NPi).
- The maintenance rate (RI) is the number of inactive persons (NPAI)
per 1000 active persons (NPA).
The value of the indicator is of particular importance because it is the
quantitative expression of the role of the active population to provide socio-
economic support for inactive people.
The employed population is the most important segment of the active
population and includes all persons aged 14 years and over who, during the

reference period, have carried out an economic or social activity producing
goods or services in one of the branches of the national economy in order to
obtain some income in the form of wages, benefits in kind or other benefits.
The occupied population comprises:
- civilian employees - persons working under a contract of employment
in an economic or social unit, including students and enrolled students and
retired persons re-employed on the basis of a work contract;
- the employer - the person who, with one or more employees
(employees), conducts the activity in his / her own unit;
- self-employed - the person who carries out the activity in his / her
own unit and has no employees (employees);
- unpaid family workers - Persons carrying out income-generating
activity within their household for which they do not receive money or nature
(eg peasant-farm);
- members of co-operative associates (craftsmen and credit);
- career soldiers;
- militaries in term. It can be seen that compared to the active
population, the employed population does not include the unemployed.
A derived indicator of the employed population is the civil occupied
population (POc), calculated by excluding the military (M) and the employees
of the political and public organizations (O).
The calculation and study of the civilian population is important
because the indicator is used to determine the social productivity of labor
( W ), as an indicator of gross domestic product (GDP) effect.
There is a difference between the employed population registered in
the survey and that recorded in the census, determined by the persons registered
at the labor and unemployment offices, who perform short, occasional or
seasonal activities.
In the employed population, including both working and temporarily
absent from work, but keeping in touch with the workplace, this indicator
is not the best estimate of the labor force for calculating social productivity
of labor, between the production of goods and services, and the employed
population (as a labor resource) does not always have a direct link.
The social productivity of labor should be determined on the basis of
the actual working time in the national economy (in hours), but this indicator
is calculated only at branches (industry, construction).
The structural analysis of the employed population, in order to
represent macroeconomic proportions and to make international comparisons,
takes into consideration the following criteria: structure by gender and age;
structure by sector of activity; branch structure; structure by ownership forms.

In economic analyzes, the correlations between the employed
population and the total population (total or structural elements) are expressed
as rates - gross employment rate, specific employment rates, occupancy rates
of the potentially active population, employment rate of resources for work.
In international comparisons, the employment rate of the potentially
active population, which expresses the share of employed population in the
population aged 15-64, is most often used.
The number of employees is one of the most important indicators
considered in economic policy, both in value and in structure. Included in the
scope of this indicator are all persons who have contractual relations with the
employer, whether they are present at work or not at that time.
The number of employees is determined as existing at one time, so it is a
stock indicator. In economic analyzes, the utility of the number of employees
is shown by including it as the average number of employees ( T ),in the
structure of derived indicators, along with other indicators such as turnover or
output, which are interval indicators. Examples of this can be the productivity
of work, the degree of technical endowment.
On branches and at the level of the national economy, the average number of
employees results from the summation of the average number of employees
existing in the economic units. The average number of employees in an
enterprise is calculated differently, depending on the category of staff and the
length of the period. The calculation of the average monthly, quarterly and
yearly number of employees will be exemplified in the case of a unit with a
pronounced seasonal activity.
• Analysis of the vacancy of the labor force

The reducing unemployment is a basic objective of economic
policy. Correspondingly, the macroeconomic analysis includes the issue of
employment as one of its important chapters.
The absolute objective, full employment, is an unemployment rate with an
acceptable level (as close as possible to the natural rate of unemployment - 4%).
The statistical quantification of unemployment calls for several
indicators, both absolute indicators and derived indicators.
The main set of indicators reflects the number of unemployed. This
set includes indicators like:
- The number of ILO unemployed (or the standard definition of
unemployment) is made up of all persons aged 14 and over who, over the
reference period, cumulatively fulfill the following conditions: they are not
working, they do not have a job; are available to begin work immediately; I’m
looking for a job.

By the effect of this definition, they are considered to be unemployed:
the dismissed; first job seekers (graduates of secondary, vocational, university);
persons who, after a voluntary interruption of their activity, request their
resumption; persons employed in part-time, temporarily or seasonally, looking
for a full-time job; people who have lost or renounced their previous status
(self-employed, patron, unpaid family worker) and are seeking employment
for the first time.
- The number of registered unemployed is made up of all persons who
declared that during the reference period they were enrolled in the labor and
unemployment offices, regardless of whether they were receiving or receiving
support or support allowance. The aggregation level of this indicator may be:
regional, by age group, gender, average.
The unemployment rate is an indicator measuring the unemployment
rate, calculated as a percentage ratio between the mass of unemployment and
one of its reference parameters: the active population, the available active
population, the workforce, the employed population, the employed population
as employees.
The unemployment rate takes many forms:
- the general unemployment rate (RGS) expresses the number of
unemployed per 100 inhabitants of the active population. The indicator is
determined as a percentage ratio between the number of unemployed (NS)
and the civilian active population (PAc).
- partial unemployment rates (RSi), as a percentage ratio between the
number of unemployed in that category (Si) and the civilian active population
of that category (PAci).
The methodology of partial unemployment rates allows their
calculation by gender, age groups, socio-professional categories, counties.
Naturally, for the collection of data on employment and unemployment,
the same three data sources are used as in the case of the active population:
population census, employment survey, and administrative sources.
Analysis of the population and labor force indicators (human resource)
leads to a wealth of information that is used in the decision-making process
related to social-economic activity, economic and social policy decisions, and
the assessment of the effects of the measures adopted.
The interpretation of the information obtained from the analyzes
carried out on the population and labor indicators makes it possible to obtain
high level conclusions in the national economy, such as:
- the evolution of the number and structure of the population over
a period of time, the substantiation and the adoption of decisions aimed at
removing the possible causes that negatively influenced the number and

structure of the population and, consequently, the achievement of better
evolutions and structures for the development of the society;
- the proportion of labor resources in the total population and employed
population in the total labor resources, based on this information being able to
analyze the size, structure and evolution of the human potential of a nation, the
degree of employment of this potential and correlated with the indicators of
the employed population it can be characterized the influence of the employed
population on the size and dynamics of labor productivity;
- indicators of the number and structure of the population, labor
resources, correlated with other economic indicators, which allow the
calculation of some derived indicators that are at the basis of the knowledge
of some important aspects of the socio-economic activity, such as the general
and economic population density, the product per capita gross domestic
product, social productivity, nominal and real per capita income, per capita
consumption.
Conclusion
From the study it is concluded that the economic potential is important
in the perspective of the development of a country’s economy. Among the factors
of production presented in the Cobb-Douglas model, the work resource plays an
important role. The quality and structure of the workforce must be in tune with
the needs of the national economy. The theoretical study can be deepened by
the use of econometric methods (regression function, dynamic model, territorial
series, etc.) which, through the use of concrete data, offers the possibility to
obtain some parameters that will form the basis of the labor force forecast.
References
1. Anghel M.G., Anghelache, C., Niță, G., Samson, T. (2017). Human resource
forecasting models. Romanian Statistical Review, Supplement, 4, 75-86
2. Anghelache, C., Anghel, M.G. (2018). Analysis of the correlation between the
employed population, unemployment and vacancies, Annals of the „Constantin
Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Economy Series, 3, „Academica Brâncuşi”
Publisher, 19-25
6. Bai, C.E., Wang, Y. (2003). Uncertainty in Labor Productivity and Specific Human
Capital Investment. Journal of Labor Economics, 21 (3), (July), 651-675
7. Cipriani, G. (2005). Endogenous Fertility, International Migration and Growth,
Università di Verona, Dipartimento di Scienze Working Papers series

8. Grimm, M. (2010). Mortality Shocks and Survivors’ Consumption Growth,
Department of Economics, University of Oxford, Oxford Bulletin of Economics
and Statistics
9. Keogh, T., Silver, S., Wilford, D.S. (2009). The impact of demographics on
economic policy: a huge risk often ignored. Journal of Financial Transformation,
Capco Institute, 25, 41-50
10. Ouvrard J.-F., Rathelot, R. (2006). Demographic Change and Unemployment:
What Do Macroeconometric Models Predict?. Institut National de la Statistique
et des Etudes Economiques, DESE in its series Documents de Travail de la DESE
- Working Papers of the DESE
11. Simonsen, I., Johansen, A., Jensen, M.H. (2005). Investment Horizons: A Time-
Dependent Measure of Asset Performance, Quantitative Finance Papers
12. Yamamura, E. (2008). The effects of inequality, fragmentation, and social capital
on collective action in a homogeneous society: Analyzing responses. Journal
of Behavioral and Experimental Economics (formerly The Journal of Socio-
Economics), Elsevier, 37 (5), 2054-2058

Aspecte privind metodologia Eurostat de
estimare a discrepanţelor în statistica comerţului
internaţional
Prof. univ .dr. Radu Titus MARINESCU (radu_titus_marinescu@yahoo.com)
Drd. Tudor SAMSON (tudorsamson@gmail.com)
Abstract
Realizarea statisticilor balantei de plati se bazeaza pe statisticile
comertului exterior utilizate la realizarea balantei comerciale. Pentru a
deveni utilizabile in elaborarea balantei comerciale, datele statistice sufera
anumite transformari. Importurile inregistrate in preturi CIF in statistica
comertului exterior vor fi transformate in preturi FOB impusa de metodologia
de intocmire a balantei de plati. Aceasta transformare are un efect de adancire
a discrepantei comertului intra comunitar. Importurile intra UE, exprimate
in preturi CIF, care sunt inregistrate la un nivel subestimat, mai mic decat
exporturile in preturi FOB, vor deveni si mai mici prin transformarea CIF-
FOB. Balanta externa a UE28 nu este afectata de asimetriile generate de
sistemul intra-stat, dar balanta externa a zonei euro este in mod sistematic
supraestimata datorita faptului ca satistica comertului exterior dintre aceasta
si celelalte tari din UE este realizata prin sistemul intra-stat. O masura
importanta adoptata de Eurostat a fost, in primul rand, infiintarea unui
comitet specializat, „Asymetries ad-hoc Committee” aflat sub coordonarea
Comitetului de statistici financiare, monetare si ale balantei de plati al carui
rol a fost elaborarea unor metodologii de estimare si realocare a acestor
discrepante.
Tipul de masuri adoptate de acest comitet s-au inscris in doua moduri
de abordare distincte: o abordare de la nivelul de detaliu la nivel global
(„bottom-up”) si o abordare de la global la particular („top-down”). Ambele
abordari privesc atat corectii la nivelul balantei de plati cat si corectii la
nivelul statisticii comertului exterior.
Cuvinte cheie: discrepanțe, statistica comertului exterior, balanta
comerciala, metodologie, Extrastat / Intrastat
Clasificarea JEL: F40, F53, O11

Introducere
Abordarea consta in analiza bilaterala calitativa a balantei de
plati a statelor membre privite in oglinda astfel incat sa fie identificate
sursele cauzatoare de discrepante. Aceasta abordare este rezultatul unei
viziuni strategice pe termen lung care implica armonizarea conceptuala si
metodologica de elaborare a balantei de plati si gasirea unor soluttii pentru
reducerea erorilor de inregistrare statistica. Vor fi realizate comparatii bilaterale
pentru identificarea zonelor unde exista diferente conceptuale si diferente in
metodologia concreta de compilare a balantei de plati. De asemenea vor fi
raportate situatiile in care se manifesta discrepante semnificative si puncte
slabe ale sistemelor de colectare a datelor cu scopul de a antrena dezbateri
internationale in vederea realizarii unui sistem european de colectare a datelor
sanatos si pe deplin armonizat. Acest proces este bineinteles unul de durata, de
imbunatatire calitativa a sistemului informational statistic actual, care necesita
alocarea unor resurse financiare si umane considerabile. La nivelul Balantei de
plati aceasta abordare a dat rezultate multumitoare in reconcilierea veniturilor
din munca si a veniturilor din turism in urma unor studii si analize bilaterale.
In ceea ce priveste statistica comertului intra-comunitar cu bunuri, inexistenta
discrepantelor inainte de 1993 arata ca nu diferentele conceptuale stau la baza
discrepantelor aparute ulterior deoarece in cea mai mare masura definitiile si
conceptele de baza au fost preluate din sistemul Extrastat existent anterior.
Cauzele principale care au fost identificate sunt legate de sistemul de praguri
si de modul in care anumiti agenti comerciali declara activitatea de comert
exterior (rata de non-raspuns destul de ridicata si subevaluari sistematice ale
operatiunilor de import). Din pacate aceasta abordare nu a permis cuantificarea
efectelor fiecarei surse de erori si nu ofera modalitati de ajustare a valorilor
deja inregistrate.
Cealalta abordare („top-down”) presupune eliminarea asimetriilor
prin utilizarea unui model econometric care presupune anumite ipoteze initiale
de lucru, anumite procedee matematice de estimare, dar si informatii de natura
calitativa. Acest tip de model se foloseste pentru agregatele balantei de plati la
nivel european iar pentru ajustarile la nivel national este eficienta doar prima
abordare descrisa („bottom-up”), aplicata pentru fiecare element al balantei de
plati.
Literature review
Amiti si Weinstein (2011) au studiat situatile in care exporturile pot
provoca socuri financiare. Anghelache si Anghel, M.G. (2018) au efectuat un
studiu cu privire la evoluția indicatorilor de rezultate în statele membre ale UE.
Anghel și Anghelache (2017), precum si Anghel, Anghelache si Niță (2017)

au cercetat masura in care comertul internațional asupra influenteaza cresterea
economica in Uniunea Europeana. Anghelache, Anghelache, Anghel, Bardașu
si Sacală (2014) au studiat evolutia comertului international al Romaniei.
Anghelache, Mitruţ si Voineagu (2010) au analizat elemente teoretice si
practice ale Sistemului Conturilor Naţionale. Anghelache (2004) a studiat si a
prezentat principalele aspecte referitoare la Sistemul European al Conturilor.
Caron, Fally si Markusen (2014) au examinat comertul exterior din perspectiva
legăturii dintre producție și preferintele consumatorilor. Hill si Smith (2011)
au analizat relațiile internaționale ale UE. Staiger si Sykes (2011) au studiat
elemente ale comerțului internațional, tratamentul și reglementările naționale.
Turnovsky (2000) a prezentat metode de dinamică macroeconomică.

Modelul global utilizat porneste de la modelul lui Stone (1941) si
presupune minimizarea unei functii obiectiv supusa unui set de constrangeri
prin determinarea unor coeficienti de ajustare optimi. Exista trei tipuri de
astfel de coeficienti, atat pentru debit cat si pentru credit, care corespund a trei
tipuri principale de erori:
- Eroare de alocare geografica;
- Eroare de clasificare a unui produs;
- Eroare de sub sau supra estimare (are loc mai ales atunci cand se
folosesc tehnici de estimare pentru anumite fluxuri specifice balantei de plati
si care pot sa difere ca metodologie intre cei doi parteneri).
Ipotezele de la care se porneste sunt dupa cu urmeaza:
- Pentru balanta comerciala globala nu exista eroare de alocare
geografica deoarece in final sunt cuprinsii totii partenerii comerciali;
- Erorile provenite din clasificare gresita se anuleaza reciproc prin
insumare;
- La nivelul balantei comerciale intra-comunitare erorile legate de
supra/sub evaluare sunt egale cu proportia de erori din schimburile intra
comunitare in Erori si Omisiuni la nivelul balantei globale.
Mai trebuie precizat faptul ca modelul a fost astfel conceput incat
opereaza cu datele unui singur an de zile si prin urmare, nu foloseste
elemente specifice seriilor de timp dinamice (autocorelatii, lag distribuit etc.).
Alocarea asimetriei globale fiecarui tip de eroare si fiecarui element de credit
si debit se face pe baza unei matrici de probabilitatti a carei elaborare este
bazata pe principii de natura calitativa. Intr-o astfel de metrice este evaluata
probabilitatea, pentru fiecare element, ca eroarea sa fie de natura alocarii
geografice, clasificarii sau estimarii si totodata probabilitatea ca eroarea sa
fie mai mult sau mai putin in credit sau in debit. Aceste informatii calitative

sunt obtinute de la cei implicati in compilarea balantei de plati. Coeficientii de
ajustare care se obtin in urma procedurii corespund celor trei tipuri de erori si
sunt folositi pentru ajustarea elementelor balantei de plati intra-UE. Balanta
comerciala globala este ajustata doar pe baza a doua seturi de coeficienti de
ajustare deoarece, asa cum a fost deja precizat, eroarea de alocare geografica
dispare la nivel global. Balanta comerciala extra-UE este obtinuta pe baza
diferentei dintre datele la nivel global si datele la nivel intra-european.
Aceasta procedura presupune in prealabil eliminarea asimetriilor
provenite din sistemul statistic intra-stat printr-un model econometric mai
detaliat, in sensul ca include si evolutia erorilor din punct de vedere temporal.
Acest lucru este posibil datorita numarului mai mare de date statistice,
cu inregistrare lunara, si are avantajul ca permite estimarea matricii de
probabilitati pe baza seriilor de date cronologice. Acest model a fost initial
introdus de Stone, Champernowne si Meade (1942), apoi dezvoltat, rand pe
rand de Byron (1978), Weale (1988 si 1992) si Smith (1998) si a avut totodata
o larga aplicabilitate si in contextul Sistemului de Conturi Nationale. Modelul
considera diferenta dintre datele statistice privite in oglinda ca fiind eroarea
de inregistrare: , iar constrangerea C * = 0 reprezinta
conditia ca fluxurile in oglinda sa fie egale. Sunt testate mai multe modele
alternative ca presupuse a sta la baza evolutiei erorilor de inregistrare:
- Proces stationar, zgomot alb;
- Proces non-stationar (prin diferentiere zgomot alb);
- Proces cointegrat, zgomot alb;
- Proces stationar MA(1);
- Proces stationar MA (4);
- Proces stationar MA (12).
Toate aceste modele sunt estimate la nivel de 2 cifre ale Sistemului
Armonizat pentru toate variantele de perechi formate din statele membre UE
pe serii de timp de 5 ani. Modelul cel mai bun este ales pe baza Criteriului
informational al lui Bayes. Se tine de asemenea cont de faptul ca declaratiile de
expeditii sunt mai exacte decat declaratiile de receptie a fluxurilor comerciale
printr-un sistem de ponderi.
Valorile corespunzatoare Sistemului intra-stat corectate cu privire la
asimetrii sunt introduce apoi in modelul de estimare al agregatelor balantei de
plati amintita mai devreme. Rezultatele obtinute reprezinta balante de plati
agregate la nivel european corectate de eventualele asimetrii. Totusi aceste
rezultate estimate nu vor inlocui versiunile oficiale ale balantei de plati care
se spera ca vor fi imbunatatite prin masuri de eliminare a surselor de eroare,
printr-o abordare de primul tip („bottom- up”).

• Unele aspecte privind elaborare al unui set de indicatori de
evidenta si comertul exterior
Proiectul indicatorilor de comert exterior este un proiect statistic care
are obiectivul de a combina mai multe baze de date in vederea realizarii unui
set de indicatori relevanti pentru comertul exterior pe baza unor metodologii
si date statistice comparabile si unanim acceptate.
OCDE are o bogata experienta in colectarea, analiza si diseminarea
datelor de comert international si este totodata recunoscuta pentru capacitatea
sa de a aborda analiza fenomenului de globalizare din diferite unghiuri. Cu toate
acestea, specialisti ai diferitelor directii din cadrul organizatiei au semnalat lipsa
consistentei dintre bazele de date si metodele de analiza folosite. In special a
existat un consens general asupra necesitatii realizarii unei baze de date privind
indicatori ai comertului exterior. Ca urmare a acestui fapt Directia de statistica
a organizat in septembrie 2002, o prima dezbatere privind lansarea Proiectului
indicatorilor de comert exterior. Au fost implicati specialisti din diverse directii
ale OECD, specialisti din cadrul Organizatiei Mondiale a comertului (OMC),
Centrului International de Comert (CIC), Institutului Italian de Comert Exterior
si un specialist al Universitatii din L’Aguila.
Intr-o prima faza a proiectului a fost realizat un inventar al bazelor de
date disponibile in cadrul OCDE si relevante pentru construirea indicatorilor.
Au fost apoi realizate secvente de programe informatice care sa permita
extragerea datelor primare din bazele de date selectate si combinarea acestora
pentru a obtine diversi indicatori.
Indicatorii au fost selectati in functie de mai multe criterii: relevanta
pentru politica economica, proprietati statistice, fezabilitate si bineinteles
existenta datelor primare intr-un volum si de o calitate considerabile. Indicatorii
sunt definite in modul clasic consacrat ca si combinatie a mai multor variabile
primare prin operatiuni aritmetice elementare eau aplicarea acestor operatiuni
pe o singura variabile (ex: rate de crestere etc.). In perspectiva se doreste
introducerea unor elemente mai complexe, de nature modelarii econometrice
(ex.corelatii etc.)
In continuare vor fi prezentate succint sase categorii de indicatori
care au fost elaborate pana in prezent dintre care unele vor suferi completari
ulterioare. La acestea se adauga categorii de indicatori denumita „Indicatori
de intensitate a comertului si specializare” care nu fost inca realizate si cateva
categorii de indicatori care nu sunt direct legate de comertul exterior dar sunt
utile in analiza acestuia ( indicatori ai investitiilor straine directe, indicatori de
dezvoltare tehnologica etc.)
O prima categorie de indicatori este denumita „Balanta comerciala si
ratele de acoperire” si cuprinde urmatoarele categorii de indicatori:

- Balanta comerciala:
Valoarea balantei comerciale:
NT=X–M (1)
Valoarea balantei comerciale normalizate:
(2)
Rata de acoperire:
(3)
Balanta comerciala a bunurilor si serviciilor ca procent din PIB
(4)
unde: X = exporturi; M = importuri.
OCDE recomanda folosirea balantei comerciale normalizate,

considerand-o preferabila valorii balantei comerciale absolute, dar si ratei de
acoperire. Valoare balantei comerciale nu permite comparatiile intre tari de
marime diferita, iar rata de acoperire prezinta o asimetrie fata de valoarea I.
Expertii OCDE atrag atentia ca indicatorii gradului de deschidere
ai comertului pot sa fie interpretati in mod eronat in sensul ca o tara cu o
rata mica nu este neaparat o tara “inchisa” cu bariere tarifare si netarifare in
calea comertului exterior. O rata scazuta se poate datora pozitiei geografice
izolate sau datorita marimii mari a tarii care poate genera autosuficienta prin
productia interna. Legat de acest aspect sunt propusi urmatorii indicatori:
- Ponderea comertului exterior in PIB
(5)
- Ponderea exportului in PIB
(6)
- Rata de penetrare a importurilor IP = M
(7)
unde: D=PIB—X+M

- Volumul comertului pe cap de locuitor
(8)
Un nivel redus al ratei de penetrare a importurilor poate se semnifice o

competitivitate mai puternica in interior cu impact asupra nivelului preturilor
si nu neaparat bariere vamale in calea comertului exterior.
Din categoria indicatorilor de performanta comerciala fac parte cotele
de piata si un indicator de performanta al exporturilor:
- Cote de piata:
Pentru exporturi
(9)
Pentru importuri
(10)
- Performanta exportului. Expertii OECD recomanda calcularea

performantei exporturilor prin compararea dinamicii exportului unei tari cu
cea a unor piete sau regiuni
(11)
t
DX c - rata de crestere a exportului pentru tara c in perioada t;
t
DM i - rata de cresterea importurilor pentru piata in perioada t;
αi = ponderea unei anumite piete calculate in functie de fluxurile
comerciale ale anului 2000.
Indicatori de concentrare geografica propusi de OCDE sunt:

- Indicele Herfindahl de concentrare geografica
(12)
- Distributia geografica a cotelor de piata pentru exporturile de bunuri
(13)

- Distributia geografica a penetrarii importurilor
(14)
t
X c,r = exporturile tarii c in regiunea r in anul t;
t
d r = cererea interna a regiunii de destinatie in anul t;
dd
- Parteneri comerciali in domeniul serviciilor.
(15)
(16)
XMSs t c ,r / IMSs t c ,r = cota de piata la export/import a tarii c in

regiunea r in anul t;
X t c , r / M t c , r = exportul/importul tarii c in regiunea r in anul t;
X t r / M t r = exportul/importul total regiunii r in anul t.
O analiza mai detaliata privind utilizarea indicilor de concentrare ,

ca alternative pentru indicele Herfindhal este realizata in capitolul patru.
Distributia geografica a cotelor de export se calculeaza ca report intre exportul
tarii c in regiunea r si exportul OECD in regiunea r aratand astfel importanta
unei tari in exporturile OCDE privind o anumita regiune.
Distributia geografica a penetrarii importurilor arata importanta tarilor
partenere in cererea interna si este practic o distributie geografica a tarilor de origine.
Tot in grupa indicilor de concentrare vor mai fi introdusi indici ai
intensitatii schimburilor bilaterale pe tari partenere, indici ai intensitatii
comertului intra si extra-regionali si indici ai intensitatii schimburilor
intraindustrie.
Grupa indicatorilor de specializare contine un singur indicator si
anume Indicele Balassa (avantajul comparativ relevat):
(17)
unde: xc , p = exportul tarii c pentru produsul p;

N
X N c = exportul total pentru tara c;
N
XN p = exportul total mondial pentru produsul p;
WX = export total pe plan mondial.

In capitolul patru este propusa o metoda de selectare a bunurilor cu
avantaj comparativ printr-o filtrare succesiva in functie de mai multi indici cu
valoare cognitiva complementara printre care se afla si indicele Balassa
Grupa indicatorilor de politica comerciala contine o serie de indicatori pur
descriptivi cum ar fi: data aderarii la OMC, numar de masuri protectioniste
(anti-dumping etc.), numar de masuri preferentiale, numar de dispute
internationale etc. Pe langa acesti indicatori au fost luati in considerare si
indicatori sub forma unor rate de structura:
- Ponderea importurilor scutite de taxe vamale in total importuri
(18)
- Ponderea taxelor vamale in totalul veniturilor din taxe ale unei tari
(19)
- Ponderea taxelor vamale in total importuri
(20)
In categoria indicatorilor de preturi, expertii OCDE au inclus indicele

raportului de schimb, profitabilitatea relativa a exporturilor si rata reala
efectiva (in functie de indicele preturilor industriale):
- Indicele raportului de schimb
(21)
- Profitabilitatea relativa a exporturilor se calculeaza ca raport dintre

indicele valorii unitare si indicele preturilor industriale.
(22)
Proiectul indicatorilor de comert nu este deocamdata finalizat. Acest

proiect presupune pe langa selectarea unor indicatori relevanti realizarea unui

intreg sistem de stocare, calcul si diseminarea a datelor. Se lucreaza inca
la alegerea unor indicatori relevanti ai intensitatii comertului si ai gradului
de specializare. Pe langa acestia se doreste introducerea altor variabile din
domenii diverse (productie, rata somajului, investitii straine directe etc.)
pentru analiza corelatiilor cu variabilele specifice comertului exterior. Se
doreste de asemenea dezvoltarea capacitatilor de analiza a comertului cu
servicii, realizarea unor nomenclatoare analitice (in functie de tehnologie si
de intensitatea utilizarii factorilor de productie) si dezvoltarea statisticilor
structurale la nivel de companie (performantele companiilor in domeniu etc.).
Concluzii
Din studiul efectuat de autori se desprinde concluzia că schimburile
din comerțul internațional de bunuri și servicii sunt importante în aprecierea
evolutiei generale ale unei țări. Indicatorii prezentați, care caracterizează
evoluția comerțului internațional, sunt expresivi în momentul în care sunt
analizați și interpretați ca un sistem complex de indicatori. Aceștia pot
oferi informații cu privire la structura schimburilor internaționale, repartiția
geografică a importurilor și exporturilor, precum și acoperirea importurilor
prin exporturi. Prin utilizare de modele econometrice, această analiză poate fi
adâncită și utilizată în prognoze cu privire la comerțul internațional de bunuri
și servicii.
Bibliografie
1. Amiti, M., Weinstein, D. (2011). Exports and Financial Shocks. Quarterly Journal
of Economics, 126 (4), 1841-1877
2. Anghelache, C., Anghel, M.G. (2018). Analysis of the evolution of result indicators
in the member states of the European Union, International Scientific Conference
“Convergence/divergence in the european economic area”, Târgu Jiu, Academica
Brâncuşi House Publisher, 278-281
3. Anghelache, C., Anghel, M.G. (2017). International Trade – factor of economic
growth for European Union member States, XXIII International Scientific
Conference of the PGV Network „The question of borders: a new representation of
the European reality”, Casablanca, 267-278
4. Anghel, M.G., Anghelache, C., Niță, G. (2017). Analysis of the influence
international trade on economic growth in the European Union. Romanian
Statistical Review, Supplement, 5, 170-184
5. Anghelache, C., Anghelache, G.V., Anghel, M.G., Bardaşu, G., Sacală, C. (2014). The
International Trade Evolution. Romanian Statistical Review Supplement, 1, 84-87
6. Anghelache, C., Mitruţ, C., Voineagu, V. (2010). Sistemul Conturilor Naţionale –
sinteze şi studii de caz, Editura Economică, Bucureşti
7. Anghelache, C. (2004). Sistemul European al Conturilor, Editura Artifex, București
8. Caron, J., Fally, T., Markusen, J.R. (2014). International trade puzzles: A solution
linking production and preferences. Quarterly Journal of Economics, 129 (3),
1501-1552

9. Hill, C., Smith, M. (2011). International relations and the European Union, Second
Edition, Oxford University Press
10. Staiger, R., Sykes, A. (2011). International trade, national treatment, and domestic
regulation. Journal of Legal Studies, 40 (1), 149-203
11. Turnovsky, S. (2000). Methods of Macroeconomic Dynamics, MIT Press
Cambridge

ASPECTS OF THE EUROSTAT
METHODOLOGY FOR ESTIMATING
DISCREPANCIES IN INTERNATIONAL
TRADE STATISTICS

Prof. Radu Titus MARINESCU PhD (radu_titus_marinescu@yahoo.com)
„Artifex”University of Bucharest
Tudor SAMSON Ph.D Student (tudorsamson@gmail.com)
Abstract
The balance of payments statistics are based on foreign trade
statistics used to achieve the trade balance. In order to become useful in
drafting the trade balance, statistical data undergo certain transformations.
Imports recorded in CIF prices in the foreign trade statistics will be converted
into FOB prices imposed by the Balance of Payments methodology. This
transformation has an effect of deepening the intra-Community trade gap.
Imports entering the EU, expressed in CIF prices, which are recorded at an
underestimated level, lower than FOB prices, will become even smaller by
transforming CIF-FOB. The external balance of the EU28 is not affected by
the intra-state system asymmetries, but the external balance of the euro area
is systematically overestimated due to the fact that the foreign trade between
it and the other EU countries is achieved through the intra-state system.
An important measure adopted by Eurostat was, firstly, the establishment
of a specialized committee, the „Ad-hoc Committee Asymetries” under the
coordination of the Committee for Financial, Monetary and Balance of
Payments Statistics, whose role was to develop methodologies for estimating
and reallocation of these discrepancies.
The type of measures adopted by this committee have been set out in
two distinct approaches: a bottom-up approach and a top-down approach,
. Both approaches address both balancing adjustments and corrections to
external trade statistics.
Keywords: discrepancies, foreign trade statistics, trade balance,
methodology, Extrastat / Intrastat
JEL Classification: F40, F53, O11

Introduction
The approach consists in the qualitative bilateral analysis of the
Member States’ balance of payments in the mirror so as to identify sources
of discrepancy. This approach is the result of a long-term strategic vision that
involves conceptual and methodological harmonization of balancing payments
and finding solutions to reduce statistical error errors. Bilateral comparisons
will be made to identify areas where there are conceptual differences and
differences in the concrete balance sheet compilation methodology. Reports
of significant discrepancies and weaknesses in data collection systems will
also be reported to engage in international debates with a view to achieving
a fully harmonized and fully harmonized European data collection system.
This process is of course a lasting, qualitative improvement of the current
statistical information system, which requires the allocation of considerable
financial and human resources. At the Balance of Payments level, this
approach has yielded pleasing results in reconciling labor and tourism income
through bilateral studies and analysis. Regarding statistics of intra-community
commodity trade, the lack of discrepancies before 1993 shows that conceptual
differences are not the basis for subsequent discrepancies, since the basic
definitions and concepts have been taken over from the previously existing
Extrastat system. The main causes that have been identified are related to the
threshold system and the way some commercial agents declare their foreign
trade activity (fairly high non-response rate and systematic under-valuation of
import operations). Unfortunately, this approach has not been able to quantify
the effects of each source of error and does not provide ways to adjust the
values already recorded.
The other approach („top-down”) involves the elimination of
asymmetries by using an econometric model that assumes some initial working
hypotheses, some mathematical estimation procedures, and qualitative
information. This type of model is used for the balance of payments aggregates
at European level and for the national adjustments only the first bottom-up
approach applied to each item of the balance of payments is effective.
Literature review
Amiti and Weinstein (2011) studied the situations in which exports
can cause financial shocks. Anghelache and Anghel, M.G. (2018) conducted a
study on the evolution of output indicators in the EU Member States. Anghel
and Anghelache (2017) and Anghel, Anghelache and Niţă (2017) investigated
the extent to which international trade influences economic growth in the
European Union. Anghelache, Anghelache, Anghel, Bardasu and Sacala
(2014) studied the evolution of Romania’s international trade. Anghelache,

Mitruţ and Voineagu (2010) analyzed the theoretical and practical elements of
the System of National Accounts. Anghelache (2004) studied and presented the
main aspects of the European System of Accounts. Caron, Fally and Markusen
(2014) examined foreign trade in terms of the link between production and
consumer preferences. Hill and Smith (2011) analyzed the EU’s international
relations. Staiger and Sykes (2011) studied elements of international trade,
treatment and national regulations. Turnovsky (2000) presented methods of
macroeconomic dynamics.

The global model used starts from the Stone model (1941) and
involves minimizing an objective function subject to a set of constraints by
determining optimal adjustment coefficients. There are three types of such
coefficients, both for debit and credit, which correspond to three main types of
errors:
- Geographic allocation error;
- Product classification error;
- Under or over estimation error (especially when using estimation
techniques for specific flows of the balance of payments and which
may differ as a methodology between the two partners).
- The assumptions from which it starts are as follows:
- For the global trade balance, there is no error of geographic allocation
because in the end all are commercial partners;
- Errors from wrong classification are mutually canceled by
summation;
- In intra-community trade balance, errors related to over / under
evaluation are equal to the proportion of errors in intra-Community
trade in Errors and Omissions in the global balance.
It should also be noted that the model was designed to operate with
one year’s data and therefore does not use elements specific to dynamic
time series (autocorrelation, distributed lag, etc.). Assigning the global
asymmetry to each type of error and each credit and debit element is based
on a probability matrix whose design is based on qualitative principles. In
such a metric, the probability for each element is that the error is based on the
nature of geographic allocation, classification, or estimation, and at the same
time the likelihood that the error will be more or less in credit or in flow. This
qualitative information is obtained from those involved in the compilation
of the balance of payments. The adjustment coefficients resulting from the
procedure correspond to the three types of errors and are used to adjust the
intra-EU balance sheet items. Global trade balance is adjusted only on the

basis of two sets of adjustment coefficients because, as already mentioned, the
geographic allocation error disappears globally. The extra-EU trade balance is
obtained on the basis of the difference between the data at the global level and
the intra-European data.
This procedure requires the elimination of asymmetries from the
intra-state statistical system in a more detailed econometric model in the
sense that it also includes the evolution of errors temporarily. This is possible
due to the greater number of statistical data, with monthly recording, and
has the advantage that it allows estimating the probability matrix based on
chronological data series. This model was originally introduced by Stone,
Champernowne and Meade (1942), then developed by Byron (1978), Weale
(1988 and 1992) and Smith (1998) and also had a broad applicability in
the context of the System of National Accounts. The model considers the
difference between the statistical data viewed in the mirror as the registration
error: , and the constraint C * = 0 is the condition that the
fluxes in the mirror are equal. Several alternative designs are assumed to be
the basis for the evolution of registration errors:
- Stable process, white noise;
- Non-stationary process (by white noise differentiation);
- Cointegrated process, white noise;
- Stable MA process (1);
- Stable MA process (4);
- Stationary MA process (12).
All these models are estimated at the 2-digit level of the Harmonized
System for all variants of pairs made up of EU Member States over a 5-year
series. The best model is chosen based on Bayes’ Information Criterion.
Account is also taken of the fact that shipping declarations are more accurate
than statements of commercial flow acceptance through a weighting system.
The values corresponding to the Intra-State Corrected Asymmetry
System are then entered into the above mentioned Balance Payments
Aggregation Modeling Model. The obtained results represent aggregate
balance sheets at European level corrected by potential asymmetries. However,
these expected outcomes will not replace the official balances of payments that
are hoped to be improved by means of eliminating sources of error through a
bottom-up approach.
• Some aspects regarding the development of a set of indicators

for foreign trade and trade
The Foreign Trade Indicators project is a statistical project that
aims to combine several databases to produce a set of relevant indicators for

foreign trade based on comparable and commonly accepted methodologies
and statistics.
The OECD has a wealth of experience in collecting, analyzing and
disseminating international trade data, and is also recognized for its ability
to address the globalization phenomenon from different angles. However,
specialists from various departments within the organization have signaled
the lack of consistency between the databases and the methods of analysis
used. In particular, there was a general consensus on the need to develop a
database on indicators of foreign trade. As a result, the Statistics Department
organized in September 2002 a first debate on the launch of the Foreign Trade
Indicators Project. Specialists from various OECD departments, World Trade
Organization (WTO) specialists, International Trade Center (CIC), Italian
Foreign Trade Institute, and a specialist from L’Aguila University were
involved.
In the first phase of the project an inventory of databases available in
the OECD and relevant for the construction of indicators was made. Sequences
of computer programs were then made to extract the primary data from the
selected databases and combine them to get different indicators.
The indicators have been selected according to several criteria:
relevance to economic policy, statistical properties, feasibility and, of course,
the existence of primary data in a considerable volume and quality. Indicators
are defined in the classic mode as a combination of several primary variables
by elementary arithmetic operations, or the application of these operations
on a single variable (eg growth rates, etc.). In the perspective, it is desired to
introduce more complex elements of the nature of econometric modeling (ex.
In the following, six categories of indicators that have been elaborated
to date will be briefly presented, some of which will suffer further additions.
To these are added categories of indicators called „Trade intensity indicators
and specialization” that have not yet been achieved and several categories of
indicators that are not directly related to the foreign trade but are useful in its
analysis (indicators of foreign direct investments, indicators of technological
development etc.)
A first category of indicators is called „Trade Balance and Coverage
Rates” and includes the following categories of indicators:
- Commercial balance:
The value of the trade balance:
NT=X–M (1)
The val ue of the normalized trade balance:
(2)

Coverage rate:
(3)
Trade balance of goods and services as a percentage of GDP
(4)
where: X = exports; M = imports.
The OECD recommends using the normalized trade balance as

preferable to the absolute trade balance but also to the coverage rate. The
value of the trade balance does not allow comparisons between countries of
different size and the coverage rate is asymmetrical compared to I.
OECD experts caution that trade opening indicators may be
misinterpreted in the sense that a low-priced country is not necessarily a
“closed” country with tariff and non-tariff barriers to foreign trade. A low
rate may be due to the isolated geographic position or to the large size of
the country that can generate self-sufficiency through domestic production. In
relation to this aspect, the following indicators are proposed:
- The share of foreign trade in GDP
(5)
- The share of exports in GDP
(6)
- Import penetration rate IP = M
(7)
where: D=PIB—X+M
- Trade volume per capita
(8)
A low penetration rate of imports may mean stronger domestic

competitiveness with an impact on price levels and not necessarily customs
barriers to external trade.

The market performance indicators include market shares and an
export performance indicator:
- Market shares:
For exports
(9)
For imports
(10)
- Export performance. OECD experts recommend calculating export

performance by comparing the export dynamics of a country with that of some
markets or regions
(11)
t
DX c - export growth rate for country c in period t;
t
DM i - rate of increase of imports for the market during the period t;
αi = the weight of a particular market calculated according to the
commercial flows of 2000.
The geographical concentration indicators proposed by the OECD are:

- Herfindahl Geographical Concentration Index
(12)
- The geographic distribution of market shares for exports of goods
(13)
- The geographic distribution of the penetration of imports
(14)
t
X c , r = exports of country c in region r in year t;
t
dddr = domestic demand of the destination region in year t;

- Commercial partners in the field of services.
(15)
(16)
XMSs t c ,r / IMSs t c ,r = export / import market share of country c in

region r in year t;
X t c , r / M t c , r = export / import of the country c in the region r in year t;
X t r / M t r = total export / import of region r in year t.
A more detailed analysis of the use of concentration indices, as an

alternative to the Herfindhal index, is made in Chapter Four. The geographical
distribution of export quotas is calculated as a report between country export
c in the r region and OECD export in the region, thus showing the importance
of a country in OECD exports to a particular region.
The geographical distribution of import penetration shows the
importance of partner countries in domestic demand and is basically a
geographical distribution of countries of origin.
Also in the group of concentration indices will be introduced indices
of the bilateral exchange intensity of the partner countries, indices of the
intensity of intra and extra-regional trade and indices of the intensity of intra-
industrial exchanges.
The group of specialization indicators contains a single indicator,
namely the Balassa Index (the comparative advantage revealed):
(17)
where: xc , p = Country export c for product p;

N
XNX c = total export for country c;
N
X p = total world export for product p;
NX
WX = total export worldwide.
In Chapter Four a method of selecting goods with comparative

advantage is proposed by a successive filtering according to several indices
with complementary cognitive value including the Balassa index

The group of commercial policy indicators contains a number
of purely descriptive indicators such as the date of accession to the WTO,
number of protectionist measures (anti-dumping, etc.), number of preferential
measures, number of international disputes, etc. Besides these indicators were
also taken into account indicators in the form of structural rates:
- The share of duty-free imports in total imports
(18)
- The share of customs duties in the total tax revenue of a country
(19)
- The share of customs duties in total imports
(20)
In the price index category, OECD experts included the exchange ratio
index, relative profitability of exports and the effective real rate (according to
the industrial price index):
- Exchange Rate Index
(21)
- Relative profitability of exports is calculated as the ratio between the
unit value index and the industrial price index.
(22)
The trade indicators project is not yet completed. This project

requires, besides selecting relevant indicators, the creation of an entire system
of storage, calculation and dissemination of data. Still working on selecting
relevant indicators of trade intensity and degree of specialization. In addition,
they want to introduce other variables from different domains (production,
unemployment rate, foreign direct investments, etc.) for the analysis of
correlations with the variables specific to foreign trade. It also wants to
develop the analytical capabilities of the trade in services, the development
of analytical nomenclatures (depending on the technology and the intensity
of the use of the factors of production) and the development of the structural

statistics at the company level (the performances of the companies in the field,
etc.).
Conclusion
The author’s study concludes that trade in international goods and
services trade is important in appreciating the general evolution of a country.
The indicators presented, which characterize the evolution of international
trade, are expressive when they are analyzed and interpreted as a complex
system of indicators. They can provide information on the structure of
international exchanges, the geographical distribution of imports and exports,
and the coverage of imports through exports. By using econometric models,
this analysis can be deepened and used in forecasts of international trade in
goods and services.
References
1. Amiti, M., Weinstein, D. (2011). Exports and Financial Shocks. Quarterly Journal
of Economics, 126 (4), 1841-1877
2. Anghelache, C., Anghel, M.G. (2018). Analysis of the evolution of result indicators
in the member states of the European Union, International Scientific Conference
“Convergence/divergence in the european economic area”, Târgu Jiu, Academica
Brâncuşi House Publisher, 278-281
3. Anghelache, C., Anghel, M.G. (2017). International Trade – factor of economic
growth for European Union member States, XXIII International Scientific
Conference of the PGV Network „The question of borders: a new representation of
the European reality”, Casablanca, 267-278
4. Anghel, M.G., Anghelache, C., Niță, G. (2017). Analysis of the influence
international trade on economic growth in the European Union. Romanian
Statistical Review, Supplement, 5, 170-184
5. Anghelache, C., Anghelache, G.V., Anghel, M.G., Bardaşu, G., Sacală, C. (2014). The
International Trade Evolution. Romanian Statistical Review Supplement, 1, 84-87
6. Anghelache, C., Mitruţ, C., Voineagu, V. (2010). Sistemul Conturilor Naţionale –
sinteze şi studii de caz, Editura Economică, Bucureşti
7. Anghelache, C. (2004). Sistemul European al Conturilor, Editura Artifex, București
8. Caron, J., Fally, T., Markusen, J.R. (2014). International trade puzzles: A solution
linking production and preferences. Quarterly Journal of Economics, 129 (3),
1501-1552
9. Hill, C., Smith, M. (2011). International relations and the European Union, Second
Edition, Oxford University Press
10. Staiger, R., Sykes, A. (2011). International trade, national treatment, and domestic
regulation. Journal of Legal Studies, 40 (1), 149-203
11. Turnovsky, S. (2000). Methods of Macroeconomic Dynamics, MIT Press
Cambridge

Indicatorii primaride măsurare
a rezultatelor economice
Drd. Doina AVRAM (doina.avram@gmail.com)
Abstract
În prezentarea și analiza acestui articol, autorul a avut în vedere in-
dicatori statistici ai activității economice pentru fundamentarea deciziei ma-
nageriale la nivelul firmei.
Caracterizarea rezultatelor activităţii economice presupune utiliza-
rea unui sistem de indicatori de rezultate, care cuprinde atât indicatori ai
producţiei fizice, cât şi indicatori sintetici - băneşti.
Indicatorii fizici sunt legaţi de specificul activităţii ramurii eco-
nomice căreia îi aparţine agentul economic, ei fiind diferiţi în industrie faţă
de agricultură, construcţii, transporturi, comerţ sau turism. În interiorul
ramurilor, indicatorii sunt diferiţi pe grupe şi subgrupe de activităţi. In-
cadrarea unei firme într-o ramură de activitate sau alta se efectuează după
principiul preponderenţei volumului activităţii
Cuvinte cheie: macroeconomie, cont macroeconomic, model macro-
econometric, model de regresie, analiză dinamică, indicatori statistici
Clasificarea JEL: C15, O11
Introducere
In accepţiunea specialiştilor în domeniu [9], pentru a analiza
procesele de producţie, echilibrarea resurselor cu utilizarea bunurilor
economice, subiectele economice se agregă pe ramuri, deci pe tipuri de
activităţi. Ramurile sunt unităţi considerate cu producţie omogenă, care pro-
duc acelaşi produs sau o grupă de produse asemănătoare. Folosirea acestui
criteriu permite analiza relațiilor de ordin tehnico economic în procesul
de producţie, independent de contextul instituţional în care se desfăşoară
acestea. Utilizarea acestui criteriu în Sistemul Conturilor Naţionale permite
alcătuirea tabelului de intrări - ieşiri şi, pe baza lui, analiza legăturilor dintre
ramuri. 1
Dicţionarul statistic prezintă astfel termenul de ramură a econo-
miei naţionale: „ansamblu de unităţi constituite după criteriul diviziunii
sociale a muncii, a căror activitate se desfăşoară într-o formă organizată
1.Sub redacţia prof. M. Biji, „Dicţionar statistic economic”, Editura Centrală de Statistică, Bu-
cureşti, 1961, pag, 107

(întreprindere, organizaţii, instituţii) şi îndeplinesc funcţii social - economi-
ce identice sau similare.
Trebuie să se facă distince între noţiunea de ramură a economi-
ei naţionale (industrie, agricultură, construcţii etc.) şi noţiunea de ramură a
industriei, agriculturii etc. Acestea din urmă includ acele activităţi care pre-
zintă caracteristicile comune procesului de producţie şi produselor obţinute.
Potrivit unor autori [15], ramura economiei naţionale reprezintă:
„totalitatea activităţilor care au un caracter omogen şi care se desfăşoară
organizat în cadrul diviziunii sociale a muncii. Separarea activităţilor în ca-
drul ansamblului economiei naţionale în grupe omogene reprezintă o lucrare
statistică cunoscută sub denumirea <Clasificarea ramurilor economiei naţi-
onale>. Pentru unităţile economice complexe în care se desfăşoară activităţi
aparţinând unor ramuri diferite, încadrarea se face distinct pentru fiecare
activitate în ramura de profil.”
Literature review
Andreou, Ghysels și Kourtellos (2013) au tratat aspecte privind
modul de utilizare a datelor în analizele macroeconomice. Anghel, An-
ghelache și Samson (2017) au analizat prevederile metodologice referitoa-
re comparabilitatea indicatorilor de rezultate. Anghel (2015) a evidențiat
importanța utilizării indicatorilor statistici în analizele economice. An-
ghelache, Anghel și Dumitru (2018) au analizat modul de calcul al indi-
catorilor macroeconomici de rezultate. Anghelache și Anghel (2016) au
prezentat indicatorii utilizați în studiile rezultatelor financiar- economice.
Anghelache, Mitruţ și Voineagu (2013) au subliniat principalele aspecte
ale statisticii macroeconomice. Anghelache (2008) a prezentat și a utili-
zat indicatori și modele aplicate în analiza rezultatelor macroeconomice.
Chetty (2009) a cercetat aspecte ale analizei bunăstării. Clark și Ravazzolo
(2015), precum și Ftiti (2010) au studiat elemente ale performanței macro-
economice.

• Indicatorii fizici pentru firmele cu activitate industrială
Producţia industrială (PI), potrivit definiţiei INS [17], este rezultatul
direct şi util al agenţilor economici cu activitate industrială, precum şi a
subunităţilor asimilate acestora, fiind caracterizată prin:
a) este rezultatul activităţii directe, nefiind luate în considerare rezul-
tatele indirecte, cum sunt materialele refolosibile, resturile de materii prime
etc.;
b) este rezultatul activităţii utile, nefiind astfel incluse rebuturile;

c) este rezultatul activităţii proprii a agenţilor economici, deci nu se
vor include bunurile achiziţionate din afara unităţii şi livrate ca atare, fără
nici o prelucrare;
d) este rezultatul activităţii industriale, deci nu se vor include re-
zultatele din alte activităţi (agricole, de comert, construcţii etc.) desfăşurate
ca extraprofil.
După gradul de finisare, elementele incluse în producţia industrială
sunt:
a) Produsele finite (PF), reprezentând acele produse a căror prelu-
crare a fost terminată în unitatea respectivă şi sunt destinate livrării la alţi
agenţi economici sau consumate în sectorul de investiţii sau în cele nein-
dustriale din respectiva unitate.
b) Semifabricate (S), reprezintă produse obţinute din producţia pro-
prie, care au parcurs unul sau mai multe stadii de prelucrare şi care, fie trec
la următoarele secţii pentru tenninarea prelucrării în vederea obţinerii unui
produs finit, fie sunt livrate ca atare la alţi agenţi economici.
c) Producţia neterminată (N) reprezintă un element intermediar în-
tre materia primă şi semifabricat, ori între semifabricat şi produs finit, repre-
zentând producţia al cărei proces de execuţie, finisaj sau montaj, nu a fost
terminat, procesul tehnologic fiind în curs de derulare. Valoarea producţiei
neterminate se include în volumul rezultatelor activităţii economice al unei
perioade ca sold, deci ca diferenţă între volumul stocului de producţie
netenninată la sfârşitul perioadei N2 şi cel de la începutul perioadei N1,
evaluarea fiind efectuată la nivelul costurilor de producţie.
d) Lucrările (serviciile) industriale (LI) includ activităţi prestate pen-
tru alţi agenţi economici, dar şi pentru sectoare neindustriale din propria
unitate, ori pentru investiţii, lucrări care au drept scop: restabilirea valorii de
utilizare a unor produse ori ridicarea performanţelor calitative ale unor pro-
duse existente, prin operaţii de finisare,vopsire etc.
Producţia fizică industrială (PFZ) [15], [16] măsoară rezultatele obţi-
nute în procesul de producţie sub expresie fizico - materială „naturală”, e pri-
mând cantităţile diferitelor bunuri materiale şi nemateriale (produse finite,
semifabricate, servicii şi lucrări industriale), realizate de un agent economic
într-o anumită perioadă de timp.
După [14], producţia fizică industrială este un „indicator vectorial”,
componentele sale interpretându-se şi judecându-se distinct, după specific şi
destinaţie, acestea neputând fi totalizate sau agregate.
Exprimarea fizică a rezultatelor activităţii este legată de principalele
particularităţi şi caracteristici specifice ale diferitelor valori de întrebuinţare,
fiind efectuată:

- în unităţi naturale (fizice): de lungime, suprafaţă, greutate, capacita-
te, concentraţie, număr de exemplare etc;
- în unităţi natural - convenţionale, prin transformarea în produse
echivalente (ex: cărbunele, în cărbune de o anumită putere calorică, tractoa-
rele, în tractoare convenţionale de o anumită putere etc.);
- în unităţi de muncă.
Consider că producţia fizică înglobează rezultatele activităţii eco-
nomice, realizate la nivelul firmei, structurate după unitatea de măsură fi-
zico - materială în care se exprimă. Pentru cuantificarea producţiei în unităţi
naturale trebuie să poată fi identificată o mulţime omogenă de produse din
punctul de vedere al caracteristicilor lor tehnico - economice şi al utilităţii
lor. Cuantificarea în unităţi naturale reprezintă baza aplicării tuturor celor-
lalte forme de cuantificare a producţiei.
Avantajul metodei îl constituie exactitatea cu care reflectă volumul
activităţii economice pentru un anumit tip de produs.
Dezavantajul metodei stă în sfera sa limitată de cuprindere. Dacă un
produs i este realizat de mai multe secţii sau verigi organizatorice aparţi-
nând aceluiaşi producător, sau de mai mulţi producători, varietatea acestora
fiind notată cu j ( j = ) , atunci volumul fizic total al producţiei pentru
produsul i, agregarea pe verticală, este:
Agregarea volumului fizic este posibilă numai pentru mulţimea

producătorilor de produse de acelaşi tip, nu şi pentru varietatea produselor.
Se constată că nu pot fi însumate produsele decât pe verticală, deoarece nu-
mai aşa sunt prezente caracteristici de omogenitate şi anume, caracteristici
fizico tehnologice asemănătoare. Chiar dacă unitatea de măsură a produse-
lor este aceeaşi, totuşi, nu este permisă însumarea lor.
O altă formă de cuantificare a producţiei industriale o reprezintă
unităţile natural convenționale
Cuantificarea în unități natural - convenționale se aplică unei mul-
ţimi de produse omogene sub aspectul utilităţii, dar eterogene din punctul
de vedere al caracteristicilor tehnico - economice. Omogenitatea se realizea-
ză cu un coeficient , care poate fi ales în funcţie de caracteristica princi-
pală a produsului, de timpul unitar de realizare şi de preţ.
Coeficientul de transformare se determină ca raport între carac-
teristica produsului i de transformat şi caracteristica produsului etalon:

(1)
unde:
CPT=caracteristica produsului de transformat;
CPE=caracteristica produsului etalon.
Dacă se consideră varietatea produselor în raport cu nivelul carac-
teristicilor tehnice ( i = ) , atunci pentru întreaga producţie omogenă din
punctul de vedere al utilităţii produselor, modelul devine:
(2)
Dacă luăm în considerare şi posibilitatea ca produsul, într-o gamă va-

riată, să fie realizat în cadrul unor secţii de producţie sau verigi organizatorice
aparţinănd unui singur producător sau considerând că mai mulţi producători
realizează produsele respective, iar varietatea acestora se notează cu j ( j = ),
atunci pentru întregul volum al producţiei relaţia de determinare devine:
(3)
este coeficientul de echivalenţă determinat ca raport între

caracteristica produsului i şi caracteristica produsului etalon şi serveşte ast-
fel drept coeficient de omogenizare a producţiei. Această metodă lărgeşte
sfera de cuprindere a producţiei, dar prezintă dezavantajul că se limitează la
o mulţime de produse ce au aceeaşi utilitate. Se utilizează ca formă de cuan-
tificare a producţiei industriale şi unităţilor de timp de muncă. În acest caz,
elementul de omogenizare al producţiei îl reprezintă timpul aferent realizării
unui produs, exprimat în ore. Datorită acestui fapt, metoda este considerată ,
de unii autori, ca fiind cea mai fidelă formă de reflectare a producţiei, dar sfera
sa de aplicabilitate este redusă datorită volumului mare de muncă necesar.
Dacă se consideră varietatea produselor i= , cea a operaţiunilor
tehnologice la care sunt supuse produsele k = , varietatea secţiilor de
producţie ale aceluiaşi producător j = , atunci modelul de determinare a
volumului producţiei în unităţi de timp de muncă devine:

(4)
relaţie în care:
= timpul unitar aferent operațiunii tehnologice , pentru obținerea
produsului i la nivelul verigii organizatorice j.
Avantajele şi funcţiile indicatorilor fizici în procesul managerial:
- forma simplă de exprimare permite identificarea şi urmărirea co-
menzilor şi contractelor;
- pot fi efectuate corelaţii cu alţi indicatori ai activităţii economi-
ce cum sunt consumul de materii prime, materiale, energie, timp de muncă,
fond de salarii;
- se poate calcula randamentul folosirii factorilor de producţie
(productivitatea naturală, consumul unitar de capital fix şi circulant etc.);
- pot fi efectuate corelări cu indicatorii financiari ai activităţii econo-
mice cum sunt costurile, profitul etc.
- cu ajutorul lor se poate cacula indicele volumului fizic al producţiei
pe grupe de produse;
- sunt folosiţi la elaborarea de indicatori utili în comparaţii in-
ternaţionale, referitoare la nivelul dezvoltării economice (ex: producţia de
energie electrică/locuitor);
Indicatorul fizic al producţiei industriale prezintă şi o serie de limite:
- nu se referă la volumul total al activităţii desfăşurate de un agent
economic, neincluzând, de exemplu, soldul producţiei neterminate, care în
întreprinderile cu ciclu lung de fabricaţie, poate înregistra valori mari;
- nu permite evidenţierea nivelului tehnic al producţiei;
- nu diferenţiază rezultatele în funcţie de performanţele calitative ale
produselor;
- nu pot fi caracterizate sintetic rezultatele nici la nivelul agenţilor
economici şi nici la niveluri superioare de agregare.
Principala deficienţă a indicatorilor fizici o reprezintă faptul că nu
pot fi agregaţi, neputând fi totalizaţi pentru produse sau servicii diferite
exprimate în unităţi de măsură diferite.
Pentru aceasta se utilizează exprimarea bănească.
În cazul metodei de cuantificare a productiei industriale în unităti va-
lorice, elementul de omogenizare îl constituie preţul unui produs i practicat de
către un producător j.
La nivelul produsului, valoarea producției fizice este:
qij pij (5)

La nivelul unui producător, valoarea producției fizice este:
(6)
La nivelul grupului de producători, valoarea producției fizice este:
(7)
Exprimarea producţiei în unităţi alorice permite includerea tuturor

componentelor producţiei, a tuturor produselor şi a tuturor producătorilor în
indicatorii producţiei. Ca atare, principalul avantaj al metodei îl constituie
sfera sa largă de cuprindere, iar dezavantajul său este reprezentat de
nivelul preţului, care poate avantaja sau dezavantaja anumiţi producători. Ca
exemplu, se consideră acelaşi volum fizic al producţiei, pentru care, pro-
ducătorul ce practică un preţ mai ridicat este mai avantajat sub aspectul
valorii producţiei realizate.
Exprimarea fizică a indicatorilor de rezultate economice permite cal-
cularea lor pe fiecare ramură de activitate. Astfel, în rândurile următoare am
prezentat indicatorii fizici din agricultură, construcţii şi transporturi.
- Indicatorii fizici pentru firmele agricole se calculează pe activităţi
distincte, formele de identificare fiind prezentate în tabelul nr.1.
- Indicatorii fizici în activitatea de construcţii se stabilesc pentru fi-
ecare categorie de lucrări au categorie de obiecte de construcţii: clădiri indus-
triale, construcţii agro-tehnice, construcţii social-culturale, clădiri de locuit
etc. Pentru fiecare tip de obiect de construcţii se utilizează anumiţi indicatori,
care sunt prezentaţi în tabelul nr.1.
- Indicatori fizici pentru caracterizarea activităţii întreprinderilor din
transporturi Întreprinderile din domeniul transportului au ca obiect de activita-
te deplasarea persoanelor şi a bunurior cu ajutorul unor vehicule. în raport cu
mijloacele de transport utilizate şi cu obiectul transportului, există următorii
indicatori ai firmelor de transport:
1. Indicatorii transportului feroviar de mărfuri se calculează pe baza
documentului intitulat „scrisoare de trăsură” care furnizează informaţii
necesare la calculul prestaţiilor şi al veniturilor, la nivelul costurilor trans-
porturilor.
2. 1ndicatorii transportului auto de mărfuri
Documentele contabile care furnizează informaţiile utilizate la cal-
culul indicatorilor sunt foaia de parcurs şi scrisoarea de transport, prin

care se confirmă transportul şi se efectuează decontările între beneficiar şi
întreprinderea de transport.
3. Indicatorii transportului naval de mărfuri
În cadrul relaţiilor externe legate de transportul mărfurilor, transpor-
tul naval este preponderent. Informaţiile pentru calculul indicatorilor spe-
cifici acestui tip de transport sunt prezentate în documentele specifice nu-
mite contract de navlosire şi conosament, care certifică mărfurile încărcate
pe navă.
Activităţile desfăşurate în domeniul portuar, prin diversitatea lor
implică determinarea unui ansamblu de indicatori specifici activității portu-
are, cum sunt:
- numărul de nave operate, indicator care depinde de capacitatea de
trafic a radei (parte a portului în care navele sunt în aşteptare).
- cantitatea de marfă ce tranzitează prin port şi care este dependentă
de capacitatea frontului de dane (frontul de acostare şi operare a navelor),
de capacitatea depozitelor a instalaţiilor şi utilajelor ca şi de capacitatea
căilor ferate şi a drumurilor din incinta portului.
- traficul portuar exprimă, în tone, cantitatea mărfurilor intrate şi
ieşite în şi din porturi fluviale şi maritime.
4. Indicatorii traficului aerian de mărfuri
Transportul de mărfuri pe calea aerului prezintă o pondere redu-
să în totalul activităţii de transport, datorită valorii ridicate şi caracterului
perisabil al mărfurilor ce fac obiectul transportului, dar şi distanţelor mari
ce trebuiesc parcurse într-un timp foarte scurt. Documentul care furnizează
datele privind marfa, expeditorul şi destinatarul pentru calculul indica-
torilor este fractul aerian.
5. Indicatori ai transportului de călători în traficul feroviar
Indicatorii activități de transport sunt calculați pe baza documentelor
de evidență numite legitimații de călătorie.
6. Indicatorii transportului naval de călători: numărul călătorilor
transportați (mii călători); parcursul călătorilor (km).
7. Indicatorii transportului prin conducte petroliere magistrale se re-
feră la greutatea produselor petroliere pompate prin conducte petroliere ma-
gistrale şi ajunse la destinatie. În activitatea de transport se utilizează şi o
serie de indicatori natural convenționali, precum tona - km convențională în
transportul feroviar, auto şi naval, iar în traficul aerian se utilizează indicatorul
călătorul - km convențional.
În unități convenționale se calculează volumul de transport ( )
prin relația:

(8)
reprezintă parcursul mărfurilor în tone-km fizice;
reprezintă parcursul călătorilor (în călători-km);
- coeficientul de transformare, care se stabileşte pe baza raportului
între costul traficului care se transformă şi costul traficului bază de compa-
raţie. Valorile coeficientului de transformare sunt:
- în traficul feroviar 1 tonă-km=1 călător-km;
- în auto 1 tonă-km = 0,18 călători-km;
- în traficul fluvial 1tonă-km = 5,8 călători-km;
- în traficul maritim 1 tonă-km = 4,966 călători-km;
- în traficul aerian 1 tonă - km =12,5 călători-km.
• Indicatori fizici pentru măsurarea rezultatelor activităţii agen-

ţilor economici din sfera comerţului interior şi alimentaţiei publice
Agenţii economici cu activitate de comerţ asigură închiderea cir-
cuitului economic, mijlocesc raporturile dintre furnizori şi beneficiari: sub
forma schimbului de mărfuri. Pentru continuitatea activităţii de aprovizio-
nare şi desfacere la nivelul unităţilor de comerţ cu ridicata şi cu amănuntul
se formează stocuri.
Principalii indicatori ai stocurilor de mărfuri sunt:
- nivelul absolut al stocului;
- nivelul mediu al stocului ( ), care se calculează ca medie cronologi-
că ponderată a valorilor stocului (St) la diferite momente de timp și intervalele
în zile dintre momente (ti);
- rata stocului se stabilește ca raport între mărimea stocului existent
într-un moment al perioadei analizate (S) și desfacerile înregistrate în acea
perioadă (Q):
Indicatorul exprimă mărimea stocului necesar la fi-

ecare 1000 lei (RON) încasări din vânzarea mărfurilor. Rata stocului se poate
calcula și pe baza stocului mediu al perioadei cercetate (lună, trimestru sau an):
(9)
- siguranța vânzărilor se poate exprima cu ajutorul indicatorului stoc

- exprimat în zile - rulaj (s) pentru unitățile comerțului cu ridicata sau stoc -
exprimar în zile - desfacere (S ) pentru unitățile comerțului cu amănuntul:
(10)

sau
(11)
în care:
S = stocul existent la un moment dat;
R = rulajul total al lunii, trimestrului sau anului;
Q =desfacerea sau vânzarea cu amănuntul;
∆Z = numărul de zile ale perioadei respective.
Acesta este indicatorul care estimează numărul de zile în care desfa-
cerea este asigurată fără a face vreo reaprovizionare a unităţii analizate.
- viteza de circulație a mărfurilor (V) este indicatorul care arată în câte

zile se epuizează stocul mediu, dacă se menține desfacerea medie zilnică.
(12)
- stocul mediu al perioadei cercetate;
- desfacerea medie zilnică
- rotația stocurilor (nr) este un indicator calitativ al activităţii între-

prinderilor comerciale, el arătând de câte ori se reînnoiesc stocurile în perioa-
da cercetată sau de câte ori volumul desfacerilor este acoperit de stocul mediu,
și se calculează prin una din relaţiile următoare:
(13)
sau
(14)
• Indicatori pentru măsurarea rezultatelor activității firmelor de

comerț exterior
Prezentarea activităţii agenţilor economici cu activitate de comerţ ex-
terior se realizează prin următorii indicatori fizici:
- volumul mărfurilor exportate/importate;
- cota parte a exportului în productie (g) se stabileşte prin relaţia:
(15)
în care:
E - volumul producției exportate;
Q - întreaga producție.

- rata dependenței de piețele externe de aprovizionare (m) exprimă
cât din consumul dematerii prime (M) se asigură din import (I) sau cât din
resursele interne (R) sunt completate din import.
• Indicatori ai activităţii pentru firmele de turism

Rezultatele activităţii firmelor de turism îl reprezintă produsul turis-
tic, care este o prestaţie în domeniul serviciilor. Principalii indicatori ai acestei
activităţi sunt:
- numărul total de turiști ;
- numărul total de zile - turist ( , (17)
z = durata activității turistice exprimată în zile
- numărul mediu de turiști ( ) (18)
- durata medie a sejurului (19)
În întreprinderile care îşi desfăşoară activitatea în sectorul serviciilor,

consider că pot fi calculaţi următorii indicatori de apreciere a rezultatelor acti-
vităţii economice:
1. Rata comenzilor refuzate (RCR) care exprimă promptitudinea în
livrarea comenzilor şi preocuparea pentru asigurarea calităţii serviciilor pre-
state:
(20)
sau
(21)
2. Rata comenzilor livrate (RCL) exprimă respectul firmei față de soli-

citările clienților, dar și existența unor probleme de organizare în funcționarea
firmei.
(22)
sau
(23)
În administrația publică,rezultatele activității desfășurate pot fi apre-

ciate cu ajutorul următorilor indicatori:

1. Rata investițiilor finalizate (RIF), care exprimă eficienţa utilizării
fondurilor disponibile pentru investiţii.
(24)
2. Interesul pentru activitatea investitională (IAI) exprimă preocupa-
rea administraţiei publice pentru obţinerea de fonduri extrabugetare destinate
activităţii investiţionale.
(25)
3. Ritmicitatea utilizării fondurilor din proiecte (extrabugetare) şi

concretizarea lor în investiţii finalizate se calculează cu rata investitiilor din
proiecte finalizate (RIPF).
(26)
4. Finalitatea activitătii investitionale (FAI) este indicatorul care ex-

primă preocuparea administraţiei publice pentru finalizarea lucrărilor de in-
vestiţii.
(27)
Indicatorii fizici ai activităților economie desfășurate la nivelul firmei

i-am prezentat în mod sintetic în tabelul numărul 1, extinzând aria de cuprin-
dere și la alte ramuri ale activității economice.
Concluzii
Pe baza circuitelor economice se determină indicatorii macroecono-
mici care exprimă rezultatele obținute în economia națională. Rezultatele ma-
croeconomice pot fi exprimate sub formă cantitativă, pe bază de indicatori
fizici sau sub formă valorică, obținând pe această cale o mărime totalizatoare
care exprimă rezultatele dobândite în întreaga economie națională într-o peri-
oadă de timp.
Indicatorii macroeconomici calculați oferă posibilitatea analizei re-
zultatelor concrete într-o perioadă de timp și pot ajuta la o analiză structurală,
astfel încât, prin aplicarea de metode statistice, să se poată interveni în scopul
creșterii producției. De asemenea, trebuie menționat că un rol important în
această direcție îl au agregatele macroeconomice.

Bibliografie
1. Andrei, T. (1996). Proiectarea unui sistem expert pentru analiza datelor statistice”,
Bucureşti, Editura A.S.E., București
2. Andreou, E., Ghysels, E. and Kourtellos, A. (2013). Should Macroeconomic Fo-
recasters use Daily Financial Data and how?. Journal of Business and Economic
Statistics, 31, 240–251
3. Anghel, M.G., Anghelache, C., Samson, T. (2017). The Main Methodological Ele-
ments Regarding the Comparability of the Result Indicators. Romanian Statistical
Review, Supplement, 7, 45-59
4. Anghel, M.G. (2015). Analiză financiar-monetară, Editura Economică, Bucureşti
5. Anghelache, C., Anghel, M.G., Dumitru, D. (2018). The Content and Calculation
of the Macroeconomic Results Indicators. Romanian Statistical Review, Supple-
ment, 9, 50-56
6. Anghelache, C., Anghel, M.G. (2016). Bazele statisticii economice. Concepte teo-
retice şi studii de caz, Editura Economică, Bucureşti
8. Anghelache, C. (2008). Tratat de statistică teoretică şi economică, Editura Econo-
mică, Bucureşti
9. Anghelache, C., Capanu, I. (2000). Indicatori economici pentru analiza micro şi
macroeconomică, Editura Economică, București
10. Biji, M. (1961). Dicţionar statistic economic, Editura Centrală de Statistică, Bu-
cureşti, 1961
11. Chetty, R. (2009). Sufficient Statistics for Welfare Analysis: A Bridge Between Struc-
tural and Reduced-Form Methods. Annual Review of Economics, 1 (1), 451-488
12. Clark, T., Ravazzolo, F. (2015). Macroeconomic Forecasting Performance under
Alternative Specifications of Time-Varying Volatility. Journal of Applied Econo-
metrics, 30 (4), 551–575
13. Ftiti, Z. (2010). The Macroeconomic Performance of the Inflation Targeting Po-
licy: An Approach Based on the Evolutionary Co-spectral Analysis. Economic
Modelling, 27 (1), 468-476
14. lsaic-Maniu, Al., Mitruţ, C., Voineagu, V. (2003). Statistica pentru managementul
afacerilor, Editura Economică, Bucureşti
15. Tăvissi, L. lsaic- Maniu, Al. (1989). Statistică - Curs experimental, ASE, Bucu-
reşti
16. Vasilescu, N. Babucea, G. Costescu, M. Tarniţă, V. lonaşcu, C. Stuparu, O. (2003).
Statistică, Editura Universitaria, Craiova
17. *** Revista Română de Statistică - Supliment „Norme metodologice”, Nr. 3/2002

146
Indicatori fizici de măsurare a rezultatelor la nivelul firmei
Tabelul nr. 1
Industrie Agricul- Construcții Transport Transportul Transportul Transportul Transportul Transportul Volumul Comerț Comerț Turism
tură feroviar de auto de naval de aerian de de călători naval de trasportului interior și exterior
mărfuri mărfuri mărfuri mărfuri în traficul călători prin conduc- alimentație
feroviar te petroliere publică
magistrale
Produc- - volumul Pentru hale: - mărfuri - mărfuri - mărfuri - mărfuri - călători - nr. că- - volumul - nivelul - volumul - nr. total de
ția indus- recoltelor; -“mp suprafață expediate expediate expediate expediate; plecați; lătorilor “mărfurilor absolut al mărfurilor turiști;
trială cu - suprafe construită”. tone); tone); = mărfuri parcursul - călători transportați transportate stocurilor; exportate/ - nr-ul total
elemen- țele ame- Pentru depozite: - mărfuri - parcursul transportate; mărfurilor; sosiți; (mii călă- cuprinde - nivelul importate. de zile turist;
tele: najate sau - “tone sau sosite în mărfurilor: - greutatea - călători tori); greutatea mediu al -cota parte a - nr-ul mediu
- produs tratate; mc capacitate tone; PARAM = mărfurilor transportați; - parcursul produselor stocurilor; exportului în de turiști;
finit; - nr.de utilă”. - mărfuri încărcate pe parcusul călătorilor; petroliere - rata stocu- producție; - durata
- semifa- animale Pentru drumuri transportate q- tonajul nave; călătorilor; pompate prin rilor; - rata medie a
bricat; produse sau căi ferate: subdiviziuni mărfurilor - parcursul - distanța conducte - siguranța dependenței sejurului.
- produc- derivate “km lungime”. ale rețelei de transportate; mărfurilor; medie a petroliere vânzărilor; de piețele
ție neter obținute Pentru drumuri cale ferată; d=distanța - nr.de măr- călătorilor. magistrale - viteza de externe de
minată; de la sau căi ferate: - volumul în km. furi operate; ajunse la circulație a aprovizio-
- lucrările acestea “km lungime”. mărfurilor - cantitatea destinație. mărfurilor; nare.
și serviciile Pentru lacuri transportate de marfă ce - rotația
industriale de acumulare în contai- tranzitează stocurilor.
“mc”. nere; prin port;
Pentru hoteluri, - numărul - traficul
săli de spectaco- containerelor portuar.
le “nr.locuri”. transportate;
Pentru locuințe: - vagoane
“nr.aparta- încărcate;
mente” - vagoane
„mp suprafață” descărcate;
Indicatori - parcursul
de suprafață mărfurilor.
pt.locuințe.
Romanian Statistical Review - Supplement nr. 3 / 2019

THE PRIMARY INDICATORS TO MEASURE
ECONOMIC PERFORMANCE
Doina AVRAM Ph.D Student (doina.avram@gmail.com)
Abstract
In the presenting and analyzing this article, the author took into
account statistical indicators of economic activity for substantiating manage-
rial decision at the company level.
The characterization of the results of the economic activity implies the
use of a system of result indicators, which include both indicators of physical
production and synthetic - money indicators.
Physical indicators are related to the specific nature of the economic
branch of the economic agent, being different in industry from agriculture,
construction, transport, commerce or tourism. Within the branches, indicators
are different across groups and subgroups of activities. The classification of a
company in one or another branch of activity is carried out according to the
principle of preponderance of the volume of activity
Keywords: macroeconomics, macroeconomic account, macroecono-
mic model, regression model, dynamic analysis, statistical indicators
JEL Classification: C15, O11
Introduction
According to the specialists in the field [9], in order to analyze the
production processes, balancing the resources with the use of the economic
goods, the economic subjects aggregate by branch, ie by types of activities.
Branches are homogeneous units that produce the same product or a group of
similar products. The use of this criterion allows the analysis of the technical
and economic relations in the production process, independent of the instituti-
onal context in which they take place. The use of this criterion in the National
Accounts System allows the compilation of the input-output table and, based
on it, the analysis of the links between the branches.
1
The statistical dictionary presents the term of the branch of the nati-
onal economy: „an ensemble of units constituted according to the criterion of
the social division of labor, whose activity takes place in an organized form
(enterprise, organizations, institutions) and performs identical or similar so-
cio-economic functions.
1. Under the editorial board prof. M. Biji, „Economic statistical dictionary”, Editura Centrală
de Statistică, Bucharest, 1961, p. 107

The notion of the branch of the national economy (industry, agricul-
ture, construction, etc.) and the notion of branch of industry, agriculture etc.
have to be distinguished. The latter include those activities that share the cha-
racteristics of the production process and the products obtained.
According to some authors [15], the branch of the national economy
is: „the totality of activities that have a homogeneous character and are orga-
nized in the social division of labor. Separation of activities within the whole
of the national economy in homogeneous groups is a statistical work known
as < Classification of the branches of the national economy> For complex
economic units where activities belonging to different branches are carried
out, the classification is distinct for each activity in the branch branch”.
Literature review
Andreou, Ghysels and Kourtellos (2013) addressed aspects of how to
use data in macroeconomic analyzes. Anghel, Anghelache and Samson (2017)
analyzed the methodological provisions regarding the comparability of the re-
sult indicators. Anghel (2015) highlighted the importance of using statistical
indicators in economic analyzes. Anghelache, Anghel, and Dumitru (2018)
analyzed how macroeconomic performance indicators were calculated. Anghe-
lache and Anghel (2016) presented the indicators used in the studies of financi-
al and economic results. Anghelache, Mitruţ and Voineagu (2013) highlighted
the main aspects of macroeconomic statistics. Anghelache (2008) presented
and used indicators and models applied in the analysis of macroeconomic out-
comes. Chetty (2009) researched aspects of welfare analysis. Clark and Ravaz-
zolo (2015), and Ftiti (2010) studied elements of macroeconomic performance.

• Physical indicators for industrial firms
Industrial production (PI), as defined by the NIS [17], is the direct and
useful result of the economic agents with industrial activity, as well as of the
subunits assimilated to them, being characterized by
a) is the result of direct business, and indirect results such as reusable
materials, raw material scrap etc are not taken into account;
b) it is the result of useful activity, not including the scrap;
c) it is the result of the business activity of the economic agents, so
it will not include the goods purchased outside the unit and delivered as such
without any processing;
d) is the result of industrial activity, so it will not include results from
other activities (agricultural, commerce, construction, etc.) carried out as ex-
traprofile.

After finishing, the elements included in industrial production are:
a) Finished products (PF), representing those products whose proces-
sing has been completed in the unit and are intended for delivery to other
economic agents or consumed in the investment or non-industrial sector of
that unit.
(b) Semi-finished products (S) are products of their own production
which have undergone one or more stages of processing and which either pass
to the following sections for processing finishing in order to obtain a finished
product or are delivered as such to other agents economic.
c) Unfinished production (N) is an intermediate element between the
raw material and the semi-finished product, or between the semi-finished pro-
duct and the finished product, representing the production whose execution,
finishing or assembly process has not been completed, the process being un-
derway. The value of unfinished production is included in the volume of the
economic activity of a period as a balance, ie as a difference between the vo-
lume of the unplanned production stock at the end of the N2 and the beginning
of the N1 period, the valuation being made at the cost of production.
d) Industrial services (services) include activities for other economic
agents, but also for non-industrial sectors in their own unit or for investments,
works aimed at: restoring the value of using certain products or raising the
qualitative performance of some existing products by finishing, painting, etc.
Industrial Physical Production (PFZ) [15], [16] measures the results
obtained in the production process under „natural” physical-material expressi-
on, by receiving the quantities of the various material and non-material goods
(finished products, semi-finished products, services and industrial works) by
an economic agent over a certain period of time.
After [14], industrial physical production is a „vector indicator”, its
components being interpreted and judged distinctly, according to their speci-
ficity and destination, which can not be totalized or aggregated.
The physical expression of the results of the activity is related to the
main particularities and characteristics of the different values of use, being
performed:
- in natural (physical) units: by length, surface, weight, capacity,
concentration, number of copies etc .;
- in conventional natural units, by transformation into equivalent
products (eg coal, coal-fired power, tractors, conventional power tractors,
etc.);
- in work units.
I consider that the physical production includes the results of the eco-
nomic activity carried out at the firm level, structured according to the phy-

sical - material measure unit in which it is expressed. In order to quantify
production in natural units, a homogeneous set of products must be identified
in terms of their technical and economic characteristics and their utility. Quan-
tification in natural units is the basis for applying all other forms of quantifica-
tion of production.
The advantage of the method is the accuracy with which it reflects the
volume of economic activity for a particular type of product.
The disadvantage of the method lies in its limited scope. If a product
i is made up of several organizational sections or links belonging to the same
producer or several manufacturers, the variety of which is denoted by j ( j =
) , then the total physical volume of production for the product i, vertical
aggregation is:
Aggregation of physical volume is possible only for the multitude of

product manufacturers of the same type and not for the variety of products.
It can be seen that products can not be summed up only vertically, as only
homogeneity characteristics are present, namely, similar physical-technolo-
gical characteristics. Even if the unit of measure of the products is the same,
however, it is not allowed to sum them up.
Another form of quantification of industrial production is the conven-
tional natural units
Quantification in natural - conventional units applies to a multitude of
homogeneous products in terms of utility but heterogeneous in terms of tech-
nical - economic characteristics. Homogeneity is achieved with a coefficient
, which can be chosen according to the main characteristic of the product,
the unitary realization time and the price.
The transform coefficient is determined as the ratio between the
product characteristic to be transformed and the characteristic of the standard
product:
(1)
where:
CPT = feature of the product to be transformed;
CPE = characteristic of the standard product.
If the variety of products is considered in relation to the technical cha-
racteristic level ( i = ) , then for the whole homogeneous production from
the point of view of the utility of the products, the model becomes:

(2)
If we take into consideration the possibility that the product, in a va-

ried range, can be made within a single production unit or organizational links
belonging to a single producer or considering that several manufacturers pro-
duce the respective products and their variety is denoted by j ( j = ) , then
for the whole volume of production the relation of determination becomes:
(3)
is the coefficient of equivalence determined as the ratio between
the characteristic of the product and the characteristic of the standard product
and thus serves as a homogenization factor of the production. This method
widens the scope of production, but has the disadvantage of limiting itself to
a lot of products that have the same utility. It is used as a form of quantifica-
tion of industrial production and time units. In this case, the homogenization
element of the production is the time for the output of a product, expressed
in hours. Due to this fact, the method is considered by some authors to be the
most faithful form of reflection of production, but its scope of applicability is
reduced due to the high volume of work required.
If the variety of products i= , the technological operations to whi-
ch the products k = , the variety of production units of the same manu-
facturer j = , to determine the volume of production in units of working
time becomes:
(4)
relationship in which:
= the unit time associated with the k technological process, to
obtain the product and the organizational link j.
The advantages and functions of physical indicators in the managerial
process:
- simple form of expression allows identification and tracking of or-
ders and contracts;
- correlations with other indicators of economic activity such as con-
sumption of raw materials, materials, energy, working time, salary fund can be
made;

- it is possible to calculate the efficiency of using the factors of producti-
on (natural productivity, unit consumption of fixed and circulating capital, etc.);
- correlations can be made with financial indicators of economic acti-
vity such as costs, profit, etc.
- with their help, the index of the physical volume of production can
be cached by groups of products;
- are used to develop useful indicators in international comparisons
regarding the level of economic development (eg electricity / inhabitants).
The physical indicator of industrial production also has a number of
limits:
- does not refer to the total volume of business carried out by an eco-
nomic operator, not including, for example, the balance of unfinished produc-
tion, which in large-scale enterprises may record high values;
- does not allow to highlight the technical level of production;
- does not differentiate results according to the qualitative performan-
ce of the products;
- the results can not be characterized either by economic agents or by
higher levels of aggregation.
The main deficiency of physical indicators is that they can not be
aggregated and can not be totalized for different products or services expre-
ssed in different units of measure.
For this, monetary expression is used.
In the case of the method of quantification of industrial production in
units of value, the homogenization element is the price of a product and prac-
ticed by a producer j.
At product level, the value of physical output is:
qij pij (5)
At the level of a manufacturer, the value of physical production is:
(6)
At the level of the producer group, the value of physical production is:
(7)
The expression of production in aloric units allows all components

of production, all products and all producers to be included in production in-
dicators. As such, the main advantage of the method is its wide scope and its

disadvantage is the price level, which may benefit or disadvantage certain pro-
ducers. As an example, the same physical volume of production is considered,
for which the producer who practices a higher price is more advantageous in
terms of the value of the produced output.
Physical expression of economic performance indicators allows them
to be calculated on each branch of activity. Thus, in the following series we
presented the physical indicators in agriculture, construction and transport.
- Physical indicators for agricultural firms are calculated on separate
activities, the forms of identification being presented in table no.1.
- The physical indicators in the construction activity are established
for each category of works have a category of building objects: industrial
buildings, agro-technical constructions, social-cultural constructions, residen-
tial buildings, etc. For each type of building object, some indicators are used,
which are presented in table no.1.
- Physical indicators for the characterization of the business of trans-
port enterprises Transport enterprises have as their object the movement of
persons and goods by means of vehicles. in relation to the means of transport
used and the subject of the transport, there are the following indicators of the
transport companies:
1. The rail freight transport indicators shall be calculated on the basis
of the document entitled „consignment note” which provides the necessary
information for the calculation of benefits and income at the cost of transport.
2. The indicators of freight car transport
The accounting documents that provide the information used in the
calculation of the indicators are the roadmap and the transport letter, which
confirm the transport and settlements between the beneficiary and the trans-
port undertaking.
3. Indicators of shipments of goods
In external relations related to freight transport, shipping is predo-
minant. The information for calculating the indicators specific to this type of
transport is presented in the specific documents called chartering and bill of
lading, which certify the goods loaded on the ship.
Port activities, through their diversity, involve the determination of a
set of port-specific indicators, such as:
- the number of ships operated, which depends on the traffic capacity
of the ladder (part of the port in which the vessels are waiting).
- the quantity of goods transiting through the port and which is depen-
dent on the capacity of the berth front (ship mooring and operating front), the
capacity of the plant and machinery storage facilities, and the capacity of the
railways and ports within the port.

- port traffic expresses, in tonnes, the quantity of goods entering and
leaving in and from river and sea ports.
4. Air Freight Traffic Indicators
The air freight transport has a reduced share in the total transport ac-
tivity due to the high value and perishable character of the goods that are the
subject of transport, but also the long distances that have to be traveled in a
very short time. The document providing the cargo data, the sender and the
recipient for the calculation of the indicators is the airframe.
5. Indicators of passenger transport in railway traffic
Transport activity indicators are calculated on the basis of travel documents
called travel tickets.
6. Indicators of passenger shipping: number of traveled passengers
(thousands of travelers); journey time (km).
7. The indicators of the transport by main oil pipelines refer to the
weight of petroleum products pumped by main oil pipelines and arrived at the
destination. The transport activity also uses a number of conventional natural
indicators, such as conventional tonne - km in rail, road and water transport,
and in conventional air traffic the traveler - km indicator is used.
In conventional units the transport volume ( ) is calculated by the
relationship:
(8)
represents the course of goods in tonne-km physical;

represents the journey time (in passenger-km);
- the conversion factor, which is determined on the basis of the ra-
tio between the cost of the traffic that is transformed and the cost of the base
comparison traffic. The transform coefficient values are:
- in rail traffic 1 tonne-km = 1 passenger-km;
- in car 1 tonne-km = 0,18 passenger-km;
- in river traffic 1 tonne-km = 5,8 passengers-km;
- in maritime traffic 1 tonne-km = 4,966 passenger-km;
- in air traffic 1 tonne-km = 12,5 passenger-km.
• The physical indicators for measuring the performance of eco-

nomic agents in the field of internal trade and public food
Businesses with economic activity ensure the closure of the economic
circuit, mediate the relations between suppliers and beneficiaries: in the form
of the exchange of goods. For the continuity of the supply and sales activity at
the level of the wholesale and retail units, stocks are formed.
The main indicators of commodity stocks are:

- the absolute stock level;
- the average stock level ( ), which is calculated as a weighted chro-
nological average of stock values (St) at different times and time intervals
between moments (ti);
- the stock rate is established as a ratio between the stock size existing
at a time of the analyzed period (S) and the sales recorded in that period (Q).
The indicator expresses the required stock size for every 1000
RON (RON) receipts from the sale of the goods. The stock rate can also be
calculated on the basis of the average stock of the survey period (month, quar-
ter or year):
(9)
- the sales safety can be expressed using the stock indicator - expre-
ssed in days - turnover (s) for wholesale units or stock - day expression - sales
(S’) for retail units:
(10)
or
(11)
in which:
S = existing stock at a time;
R = total turnover of the month, quarter or year;
Q = retail sale or sale;
∆Z = the number of days of that period.
This is the indicator that estimates the number of days that the sale is
assured without performing any replenishment of the unit under review.
- the speed of movement of goods (V) is the indicator showing how
many days the average stock is exhausted if average daily sales.
(12)
- average stock of the surveyed period;

- average daily sales.
- inventory rotation is a qualitative indicator of the activity of commer-
cial enterprises, showing how many times the stocks are renewed during the
research period or how many times the volume of sales is covered by the ave-
rage stock, and is calculated by one of the following relationships:

(13)
or
(14)
• Indicators for measuring the performance of foreign trade firms

The presentation of the activity of economic agents with foreign trade
activities is performed by the following physical indicators:
- volume of exported / imported goods;
- the share of export to production (g) is established by the relations-
hip:
(15)
in which:
E = the volume of exported production;
Q = the whole production.
- the rate of dependence on external supply markets (m) expresses
how much of the consumption of raw materials (M) is ensured from import
(I) or how much of internal resources (R) are filled in from import.
(16)
• Activity indicators for tourism companies

The results of the activity of the tourism companies are the tourism
product, which is a service performance. The main indicators of this activity
are:
- total number of tourists ;
- the total number of days - tourist ( (17)
z = duration of tourism activity expressed in days
- the average number of tourists ( ) (18)
- the average duration of stay (19)
In companies operating in the service sector, I believe that the

following indicators for assessing the economic activity can be calculated:
1. Refused Order Rate (RCR) expressing promptness in delivering orders and
preoccupation to ensure quality of service:
(20)

or
(21)
1. The delivered order rate (RCL) expresses the company’s respect to

customer requests, as well as the existence of organizational problems in the
operation of the firm.
(22)
or
(23)
In public administration, the results of the activity can be assessed

using the following indicators:
1. Finalized Investment Ratio (RIF), expressing the efficiency of
using available funds for investment.
(24)
2. The interest for investment activity (IAI) expresses the public

administration’s preoccupation for obtaining extra-budgetary funds for the in-
vestment activity.
(25)
3. The rhythm of the use of project funds (extrabudgetary) and their

materialization in finalized investments is calculated by the rate of investment
in completed projects (RIPF).
(26)
4. The finality of the investment activity (FAI) is the indicator that

expresses the concern of the public administration for the completion of the
investment works.
(27)
The physical indicators of the economical activities carried out at the

level of the company were synthetically presented in table number 1, expan-
ding the coverage to other branches of the economic activity.

Conclusion
On the basis of economic circuits, the macroeconomic indicators that
express the results obtained in the national economy are determined. Macro-
economic outcomes can be expressed in quantitative form, based on physical
or value indicators, thus obtaining a totalizing magnitude that expresses the
results obtained across the national economy over a period of time.
The calculated macroeconomic indicators offer the possibility of
analyzing concrete results over a period of time and can help with a structural
analysis so that, by applying statistical methods, they can intervene in order to
increase production. It should also be noted that macroeconomic aggregates
play an important role in this direction.
References
1. Andrei, T. (1996). Proiectarea unui sistem expert pentru analiza datelor statistice”,
Bucureşti, Editura A.S.E., București
2. Andreou, E., Ghysels, E. and Kourtellos, A. (2013). Should Macroeconomic Fo-
recasters use Daily Financial Data and how?. Journal of Business and Economic
Statistics, 31, 240–251
3. Anghel, M.G., Anghelache, C., Samson, T. (2017). The Main Methodological Ele-
ments Regarding the Comparability of the Result Indicators. Romanian Statistical
Review, Supplement, 7, 45-59
5. Anghelache, C., Anghel, M.G., Dumitru, D. (2018). The Content and Calculation
of the Macroeconomic Results Indicators. Romanian Statistical Review, Supple-
ment, 9, 50-56
6. Anghelache, C., Anghel, M.G. (2016). Bazele statisticii economice. Concepte teo-
retice şi studii de caz, Editura Economică, Bucureşti
8. Anghelache, C. (2008). Tratat de statistică teoretică şi economică, Editura Econo-
mică, Bucureşti
9. Anghelache, C., Capanu, I. (2000). Indicatori economici pentru analiza micro şi
macroeconomică, Editura Economică, București
10. Biji, M. (1961). Dicţionar statistic economic, Editura Centrală de Statistică, Bu-
cureşti, 1961
11. Chetty, R. (2009). Sufficient Statistics for Welfare Analysis: A Bridge Between Struc-
tural and Reduced-Form Methods. Annual Review of Economics, 1 (1), 451-488
12. Clark, T., Ravazzolo, F. (2015). Macroeconomic Forecasting Performance under
Alternative Specifications of Time-Varying Volatility. Journal of Applied Econo-
metrics, 30 (4), 551–575
13. Ftiti, Z. (2010). The Macroeconomic Performance of the Inflation Targeting Po-
licy: An Approach Based on the Evolutionary Co-spectral Analysis. Economic
Modelling, 27 (1), 468-476
14. lsaic-Maniu, Al., Mitruţ, C., Voineagu, V. (2003). Statistica pentru managementul
afacerilor, Editura Economică, Bucureşti

15. Tăvissi, L. lsaic- Maniu, Al. (1989). Statistică - Curs experimental, ASE, Bucureşti
16. Vasilescu, N. Babucea, G. Costescu, M. Tarniţă, V. lonaşcu, C. Stuparu, O. (2003).
Statistică, Editura Universitaria, Craiova
17. *** Revista Română de Statistică - Supliment „Norme metodologice”, Nr. 3/2002

Physical measurement indicators for company results
160
Table no.1
Passenger The volume
Rail freight Freight car Shipping of Passenger of transport Indoor trade
Industry Agriculture Construction
Air freight transport in
transport transport goods transport shipping by main oil and public Foreign trade Tourism
rail traffic pipelines catering
Industrial - harvest For the hall: - goods - goods - shipped - goods - traveled - no. - the volume - the abso- - the volume - no. total
produc- volume; - ‚ sq m built-up shipped in shipped in goods = goods shipped; passengers; traveled of „transpor- lute level of of exported tourists;
tion with - landsca- area’. tonnes); tonnes); carried; the course - incoming passengers ted goods” stocks, / imported - total
elements: ped or For deposits: - goods - goods - the weight of of goods; travelers; (thousands includes the - average goods. number
- finite treated - „tones or cubic arrived in flow:PARAM goods loaded - traveled of trave- weight of stock levels, - part of the of tourist
product; areas; meter capacity”. tonnes; = on ships, passengers; lers); petroleum - stock rate; export to days;
- semi- - no. of For roads or - goods car- q- tonnage of - goods flow; travelers’ - travelers’ products - sales production; - the avera-
finished animals railways: ried on sub- goods trans- - No of goods parks; journey; pumped by safety; - the rate of ge number
goods; derived „Km length”. divisions of ported; operated; - average oil pipelines - the speed dependence of tourists;
- unfinished products For roads or the railway d = distance - the quantity passenger reaching the of movement on external - average
production; obtained railways: network; in km. of goods tran- distance. destination. of goods; supply length of
- industrial therefrom „Km length”. - the volume siting through - inventory markets. stay.
works and For accumulati- of goods the port; rotation.
services on lakes „cubic transported - port traffic.
meter”. in contai-
For hotels, ners;
showrooms „no. - the number
places”. of containers
For housing: transported;
„no. apart- - wagons
ments „ loaded;
„ sq m area” - unloaded
Surface indica- wagons;
tors for locks. - the course
of goods.
Romanian Statistical Review - Supplement nr. 3 / 2019

Efectul balanţei de plăţi externe asupra
creşterii economice
Abstract
Când schimburi comerciale au loc intre două națiuni, multe tipuri de
tranzactii financiare sunt inregistrate intr-un sumar denumit balanta de plati.
Balanta de plati este o inregistrare a tranzactiilor economice intre rezidentii
unei tari si restul lumii. Natiunile tin evidenta balantei de plati pe parcursul
unei perioade de un an. De asemenea, se ține și o evidență trimestrială.
O tranzactie internationala este un schimb de bunuri, servicii sau active
intre rezidentii unei tari si cei ai altor tari. Dar ce se intelege prin termenul
rezident? Rezidentii includ afaceri, indivizi si agentii guvernamentale care au ca
domiciliu legal tara respectiva. Desi o corporatie se considera ca este rezidenta
tarii in care este inregistrata, sucursalele sau filialele sale din strainatate nu
sunt. Personalul militar, diplomatii guvernamentali, turistii si muncitorii care
emigreaza temporar sunt considerati rezidenti ai tarii in care isi au cetatenia.
Cuvinte cheie: crestere economica, comert international, balanta de
plati externa, abatere statistica, sold
Clasificarea JEL: F43, O24, O40
Introducere
Balanța de plati externe a unei tari reliefează măsura în care aceasta
este implicată în schimburile comerciale internaționale. Economia unei țări nu
se mai poate dezvolta într-un mod autarhic și de aceea fiecare țară recurge la
importuri și exporturi. Eficiența financiară a acestor schimburi este evidențiată
în balanța de plăți externe. În cazul României, schimburile economice
internaționale se concretizează prin deficite care au efect negativ asupra
evoluției economiei naționale. În acest articol este analizată structura balanței
de plăți externe, contul curent al balanței, contul financiar și de capital. Se face
o atentă prezentare a deficitului de cont curent abordându-se și aspecte, cum
sunt erorile și omisiunile. De asemenea, se efectuează o analiză și interpretare
asupra efectului investițiilor străine nete și efectul acestora asupra contului
curent. Totodată, se prezintă impactul fluxurilor financiare asupra contului
curent și a creșterii economice.

Literature review
Aisen si Veiga (2013) au analizat modul si masura in care instabilitatea
politica influenteaza cresterea economica. Amiti, Itskhoki si Konings (2014)
au abordat aspecte privind participantii la activitatea de comert exterior.
Anghelache (2018) a realizat o ampla analiza a evolutiei social-economice
a Romaniei la 100 de ani de la Marea Unire. Anghelache (2008), precum si
Anghelache, Burea si Ursache (2017) au analizat relatiile dintre indicatorii
balantei de plati externe si agregatele macroeconomice de rezultate.
Anghelache, Isaic-Maniu, Mitruț, Voineagu si Dumbravă (2007) au prezentat
aspecte ale analizei macroeconomice. Anghelache (2004) a prezentat indicatorii
utilizati in analiza activitatii de comert exterior. Anghelache (1999) a analizat
rolul comerțului exterior in economia unei tari, precum si modalitatile de:
finanțare a acestuia. Bardsen, Nymagen si Jansen (2005) au prezentat aspecte
ale modelării macroeconomice. Harrison, McLaren si McMillan (2011) au
studiat inegalitatile din activitatea de comert.

Dispunerea tranzactiilor internationale intr-un cont al balantei de plati
presupune ca fiecare tranzactie sa fie inregistrata in debit sau credit. In credit se
inregistreaza primirea de plati din strainatate. In debit se inregistreaza efectuarea
de plati in strainatate. Aceasta distinctie este clarificata daca presupunem ca au
loc tranzactii intre rezidenti si straini si ca toate platile sunt efectuate in dolari.
În acest sens, urmatoarele tranzactii se inregistreaza in credit (+)
generand incasari in dolari de la straini:
- exporturile de marfa;
- incasari din transporturi si calatorii;
- venituri primite din investitiile in strainatate;
- cadouri primite de la rezidenti straini;
- ajutoare primite de la guverne straine;
- investitii in țara analizata ale rezidentilor straini.
In schimb, urmatoarele tranzactii se inregistreaza in debit (-) deoarece
ele implica plati catre straini:
- importurile de marfa;
- cheltuieli cu transporturile si calatoriile;
- plati pentru investitiile facute de straini;
- cadouri facute rezidentilor straini;
- ajutoare acordate de guvernul tarii analizate;
- investitii in strainatate ale rezidentilor.
Desi vorbim in termeni de creditare si debitare, orice tranzactie
internationala implica un schimb de active, astfel avand o parte de credit si

una de debit. Oricarei intrari in credit ii corespunde una in debit, si invers,
astfel ca inregistrarea oricarei tranzactii internationale conduce la doua intrari
care se compenseaza (conturile balantei de plati utilizeaza un sistem contabil
cu dubla inregistrare). Orice tranzactie internationala are doua parti egale, un
credit si un debit. Daca cumulam toate creditele ca plusuri si toate debitele ca
minusuri, rezultatul net este zero; asta inseamna ca totalul creditelor trebuie
sa fie egal cu totalul debitelor, adica soldul contului balantei de plati trebuie
intotdeauna sa fie nul. Nu exista surplusuri sau deficite totale.
Desi intreaga balanta de plati trebuie compensata numeric, prin
definitie, aceasta nu inseamna ca oricare subcont sau subconturi ale declaratiei
trebuie compensate. De exemplu, exporturile totale de marfuri pot sa fie sau nu
compensate de importurile de marfuri. Cand se face o referire la surplusul sau
deficitul balantei de plati, se refera de fapt la anumite subconturi ale balantei
de plati, nu la valoarea totala. Un surplus apare atunci cand soldul unui subcont
(subconturi) este pozitiv, un deficit apare cand soldul este negativ.
• Structura balantei de plati externe

Structura balantei de plati consta in doua conturi de baza numite
Contul Curent si Contul Financiar si de Capital, fiecare continand diferite
subconturi.
- Contul Curent al balantei de plati se refera la valoarea monetara a
fluxurilor internationale asociata tranzactiilor in bunuri, servicii, fluxuri de
venituri si transferuri unilaterale. Fiecare din aceste fluxuri va fi descris.
Comertul cu marfa include toate bunurile pe care o țară le exporta
sau importa: produse agricole, masini, automobile, petrol, electronice, textile
si altele. Valoarea in dolari a exporturilor de marfuri este inregistrata ca un
plus (credit), si valoarea in dolari a marfurilor importate ca minus (debit).
Comparând exporturile si importurile de bunuri obtinem balanta comerciala
a marfurilor. Cand aceasta balanta este negativa, rezultatul este un deficit
comercial de marfuri; cand soldul este pozitiv exista un surplus comercial de
marfuri.
Exporturile si importurile de servicii includ o varietate de articole.
Cand se transporta produse straine sau turistii straini cheltuiesc bani in
restaurante si hoteluri, acestea fiind servicii valoroase prestate de rezidenti,
care trebuie compensati. Astfel de servicii sunt considerate exporturi si sunt
inregistrate in credit in contul de bunuri si servicii. In schimb, cand vase
straine transporta produsele unei țări sau cand turistii acestei țări cheltuiesc
bani in hoteluri si restaurante peste hotare, atunci rezidentii straini presteaza
servicii care necesita compensatii. Deoarece rezidentii importa, in consecinta,
aceste servicii, serviciile sunt inregistrate in debit. Serviciile bancare si de

asigurare sunt explicate in aceeasi maniera. Serviciile includ de asemenea
articole precum transferuri de bunuri in programele militare, serviciile de
constructii, serviciile juridice, serviciile tehnice si altele.
Pentru o mai buna intelegere a tranzactiilor internationale ale unei
tari, trebuie sa adaugam serviciile in contul comercial de marfuri. Acest total
ne da balanta de bunuri si servicii. Cand soldul este pozitiv, rezultatul este
un surplus de tranzactii cu bunuri si servicii; un sold negativ presupune un
deficit. Ce inseamna insa un surplus sau un deficit care apar in contul de
bunuri si servicii? Daca contul de bunuri si servicii are un surplus, țara a
transferat mai multe resurse (bunuri si servicii) in strainatate decat a primit in
cursul unei perioade de un an. Pe langa masurarea valorii transferului net de
resurse, balanta bunurilor si serviciilor furnizeaza informatii despre situatia
produsului intern brut (PIB). Aceasta pentru ca contul balantei de bunuri si
servicii este definit in acelasi mod ca exportul net de bunuri si servicii care
este parte a PIB.
Se stie ca PIB este egal cu valoarea bunurilor si serviciilor produse
intr-o economie pe o anumita perioada de timp. Intr-o economie cu comert,
PIB este egal cu suma a patru tipuri diferite de cheltuieli in economie:
consumul, investitiile brute, cheltuielile guvernamentale si exportul net de
bunuri si servicii. Ca urmare, exporturile nete reprezinta valoarea de bunuri si
servicii care sunt produse intern, dar nu sunt incluse in consumul intern.
Astfel, pentru PIB al unei tari contul balantei de bunuri si servicii
poate fi interpretat dupa cum urmeaza. Un sold pozitiv al contului indica un
exces al exporturilor fata de importuri si aceasta diferenta trebuie adaugata la
PIB. Cand contul are un deficit, excesul importurilor fata de exporturi trebuie
scazut din PIB. Daca exporturile de bunuri si servicii ale unei natiuni sunt
egale cu importurile ei, contul va avea soldul net zero si nu va afecta situatia
PIB. Astfel, in functie de valoarea relativa a exporturilor si importurilor, soldul
contului bunurilor si serviciilor contribuie la nivelul produsului national al
unei tari.
Largind mai departe cuprinsul nostru despre balanta de plati, trebuie
sa includem intrarile de venituri si platile. Acest articol contine castigurile
nete (dividende si dobanzi) ale investitiilor in strainatate – adica castiguri ale
investitiilor in strainatate minus platile pentru activele straine din țară. Include
de asemenea indemnizatiile pentru angajati.
In sfarsit, continutul balantei noastre de plati se mareste pentru a
include transferurile unilaterale. Aceste articole includ transferurile de bunuri
si servicii sau active financiare intre o țară si restul lumii. Transferurile
private se refera la cadouri facute de indivizi si institutii neguvernamentale
strainilor. Acestea pot include o expediere de la un imigrant care traieste in

țara analizată rudelor care au ramas acasa, un bun sau o sumă trimis/ă unui
prieten din strainatate, sau o contributie facuta de un rezident unui fond de
ajutorare pentru alte natiuni. Transferurile guvernamentale se refera la bunuri
sau donatii facute de un guvern rezidentilor straini sau guvernelor straine. Țara
analizată face transferuri sub forma de bani si bunuri de capital altor natiuni,
ajutor militar guvernelor straine si transferuri precum pensiile muncitorilor
straini care s-au repatriat. In unele cazuri, transferurile guvernamentale
reprezinta plati asociate programelor de asistenta straina care pot fi folosite
de guvernele straine pentru a finanta comertul cu acea țară. Trebuie observat
ca multe programe de transfer (ajutor strain) sunt legate de plata de exporturi
(echipament militar sau exporturi agricole) si astfel reprezinta o subventie
pentru exportatorii respectivi. Cand veniturile din investitii si transferurile
unilaterale sunt combinate cu balanta bunurilor si serviciilor obtinem balanta
contului curent. Aceasta este cea mai mare parte a balantei de plati a unei.
• Contul financiar si de capital

Tranzactiile financiare si de capital din balanta de plati includ toate
achizitiile sau vanzarile internationale de active. Termenul active, definit vast,
cuprinde articole precum titluri de proprietate imobiliara, actiuni si obligatiuni
corporatiste, titluri guvernamentale si depozite obisnuite la bancile comerciale.
Contul financiar si de capital include atat sectorul privat cat si tranzactiile
oficiale (banca centrala).
Tranzactiile de capital constau in transferuri de capital si in achizitia
si depozitarea anumitor active nefinanciare. Cele mai importante tipuri de
transferuri de capital sunt scutirea de datorii si bunurile si activele financiare
ale migrantilor care ii insotesc cand acestia intra sau ies din tara. Achizitia
si depozitarea anumitor active nefinanciare includ vanzarile si cumpararile
drepturilor pentru resurse naturale, patente, drepturi de autor, marci de comert,
francize si concesionari.
Marea majoritate a tranzactiilor care apar in contul de financiar si de
capital provin din tranzactii financiare. Urmatoarele schimburi sunt tranzactii
financiare ale sectorului privat:
- investitiile directe. Investitiile directe apar cand rezidentii unei
tari cumpara o parte importanta (detin 10% sau mai mult din actiuni) dintr-o
afacere din alta tara.
- investitiile de portofoliu. Investitiile de portofoliu sunt cumparari
ale sectorului privat de valori mobiliare cu venit fix pe termen scurt si lung,
precum bonuri de tezaur, note de tezaur, obligatiuni de tezaur si valori
mobiliare ale intreprinderilor private.
- creante si datorii bancare. Creantele bancare constau in imprumuturi,

depozite in strainatate, accepte, efecte de comert straine, creante asupra
bancilor afiliate din strainatate si obligatiuni guvernamentale straine. Datoriile
bancare includ depozitele solicitate si conturile NOW (ordinele negociabile de
retragere), depozitele de economii cu carnet de depuneri, certificate de depozit
si datoriile fata de bancile afiliate din strainatate.
Tranzactiile financiare si de capital sunt inregistrate in declaratia
balantei de plati atribuind semnul plus (credit) intrarilor financiare si de capital
si semnul minus (debit) iesirilor financiare si de capital. O intrare financiara
poate aparea in urmatoarele circumstante: (1) datoriile fata de straini cresc
(de exemplu, un rezident roman cumpara titluri ale unei companii locale);
(2) creantele asupra strainilor scad (banca primeste rambursari pentru un
imprumut pe care l-a facut unei intreprinderi străine); (3) activele detinute
de straini in țara analizată cresc (Toyota construieste o fabrica de montaj auto
in țara „X”); sau (4) activele țării analizate din strainatate scad (o companie
vinde una din fabricile sale unui cumparator din țara „X”). O iesire financiara
implica opusul.
Urmatoarea regula poate fi de ajutor in aprecierea diferentelor
fundamentale dintre tranzactiile de creditare si debitare care constituie contul
de capital si financiar. Orice tranzactie care are ca urmare primirea de plati in
tara din strainatate poate fi privita ca un articol de creditare. O intrare de capital
(financiara) poate fi generata de exportul de bunuri si servicii. Dimpotriva,
orice tranzactie care duce la primirea de plati de catre straini din tara este
considerata un articol de debitare. O iesire de capital (financiara) este similara
ca urmare a importurilor de bunuri si servicii.
Pe langa includerea tranzactiilor sectorului privat, contul de capital
si financiar include si tranzactiile oficiale de stabilizare ale bancii nationale.
Tranzactiile oficiale de stabilizare se refera la miscarea activelor financiare
intre detinatori oficiali. Aceste active financiare se incadreaza in doua categorii:
rezerve oficiale (active guvernamentale in strainatate) si datorii fata de agentii
oficiale straine (active oficiale straine in țară).
Tranzactiile oficiale de stabilizare includ, de asemenea, datorii catre
detinatori oficiali straini. Aceste datorii se refera la detineri oficiale straine la
bancile comerciale locale si detineri oficiale de titluri de valoare ale trezoreriei
țării. Guvernele straine doresc sa detina astfel de active datorita castigului din
dobanzi pe care il ofera.
• Deficitul de cont curent

Referitor la balanta de plati, contul curent si contul de capital si
financiar nu sunt fara legatura; se reflecta practic unul pe celalalt. Datorita
principiului dublei inregistrari al balantei de plati, totalul debitului va fi

intotdeauna egal cu totalul creditului. Este urmare a faptului ca daca contul
curent inregistreaza un deficit (debitul este mai mare decat creditul) contul
de capital si financiar va inregistra un surplus sau intrari de capital/financiare
nete (creditul este mai mare decat debitul). Dimpotriva, daca contul curent
inregistreaza un surplus, contul de capital si financiar trebuie sa inregistreze
un deficit sau o iesire neta de capital/financiara.
Pentru o mai buna intelegere a acestei notiuni, presupunem ca, intr-
un anumit an, cheltuielile sunt mai mari decat veniturile. Cum se va finanta
„deficitul”? Raspunsul este imprumutand sau vanzand o parte din activele
deținute. Pot fi lichidate niste active reale sau poate niste active financiare.
In aceeasi maniera, cand o natiune înregistrează un deficit de cont curent,
cheltuielile sale pentru bunuri si servicii straine sunt mai mari decat veniturile
incasate din vanzarile internationale de bunuri si servicii proprii, dupa ce
face alocatii pentru fluxurile de venituri din investitii si bunuri pentru si din
strainatate. Natiunea trebuie sa-si finanteze deficitul de cont curent, prin
vinderea de active si imprumuturi. Cu alte cuvinte, deficitul de cont curent
al unei natiuni (debitul este mai mare decat creditul) este finantat in principal
printr-o intrare financiara neta in contul de capital si financiar.
• Abateri statistice: erori si omisiuni

Procesul de colectare a datelor care sta la baza datelor numerice
publicate din balanta de plati este departe de a fi perfect. Costul colectarii
datelor statistice ale balantei de plati este ridicat, iar un sistem exact ar
presupune costuri prohibitive. Statisticieni guvernamentali isi bazeaza astfel
datele numerice partial pe informatii colectate si partial pe estimari. Probabil,
cele mai solide informatii constau in datele comertului cu marfuri, care sunt
colectate in principal din inregistrarile vamale. Informatiile contului financiar
si de capital sunt obtinute din rapoartele institutiilor financiare care indica
schimbari in creantele si datoriile lor catre straini; aceste date nu se potrivesc
cu anumite tranzactii de cont curent. Deoarece statisticienii nu au un sistem
prin care sa poata inregistra simultan partea de credit si de debit a fiecarei
tranzactii, aceste informatii pentru oricare tranzactie vin din surse diferite
astfel incat un numar mare de tranzactii nu reusesc sa fie inregistrate.
Cand statisticieni insumeaza debitul si creditul, nu este surprinzator
cand cele doua nu se potrivesc. Deoarece, in principiu, totalul debitului trebuie
sa fie egal cu totalul creditului, statisticienii introduc un rest pentru a le egala.
Aceasta intrare de corectie este cunoscuta ca abatere statistica, sau erori si
omisiuni. In declaratia balantei de plati, abaterea statistica este considerata
parte a contului de capital si financiar deoarece tranzactiile financiare pe
termen scurt sunt, in general, cea mai frecventa sursa de erori.

• Investitiile straine nete si soldul contului curent
Soldul contului curent este sinonim cu investitiile straine nete in
contabilitatea veniturilor nationale. Un surplus al contului curent inseamna
excesul exportului fata de importul de bunuri, servicii, venituri investitionale
si transferuri unilaterale. Aceasta permite o primire neta de creante financiare
pentru rezidentii tarii. Aceste fonduri pot fi folosite de tara pentru a-si
construi active financiare sau pentru a-si reduce datoriile fata de restul lumii,
imbunatatindu-si pozitia neta a investitiilor straine. Natiunea devine astfel
furnizor net de fonduri (creditor) pentru restul lumii. Dimpotriva, un deficit
al contului curent implica un exces al importurilor fata de exportul de bunuri,
servicii, venituri investitionale si transferuri unilaterale. Aceasta conduce la o
crestere a creantelor strainatatii asupra natiunii. Tara devine un solicitant net
de fonduri din strainatate, cererea fiind acoperita prin imprumuturi de la alte
tari sau prin lichidarea activelor straine. Rezultatul este o inrautatire a pozitiei
nete a investitiilor straine.
Soldul contului curent reprezinta astfel baza declaratiei de venit a
unei tari. Daca este pozitiv, tara cheltuieste mai putin decat venitul sau total
si acumuleaza creante de active asupra restului lumii. Daca este negativ,
cheltuielile nationale depasesc veniturile si natiunea imprumuta de la restul
lumii.
Imprumuturile nete ale unei economii pot fi exprimate ca suma a
imprumuturilor nete ale fiecarui sector al sau, guvernamental si sectorul privat,
incluzand afacerile si gospodariile. Imprumuturile nete guvernamentale sunt
egale cu deficitul bugetar, adica excesul cheltuielilor (G) asupra taxelor (T).
Imprumuturile nete ale sectorului privat sunt egale cu excesul investitiilor
private (I) asupra economiilor private (S). Imprumutul net al unei natiuni este
dat de urmatoarea formula:
(G – T) + (I – S) = Deficit
Un aspect important al acestei formule este ca „deficitul contului curent

este un element macroeconomic care reflecta dezechilibrul dintre incasarile si
taxele guvernamentale precum si dezechilibrul dintre economiile si investitiile
private”. Orice politica eficienta de a scadea deficitul contului curent trebuie
prin urmare sa reduca aceste contradictii. Reducerea deficitului contului curent
presupune fie reduceri in deficitul bugetului guvernamental, fie cresteri ale
economiilor sectorului privat fata de investitii, sau ambele. Insa aceste optiuni
sunt dificil de realizat. Reducerea deficitelor bugetare poate presupune cresteri
nepopulare de taxe sau reduceri ale programelor guvernamentale. Eforturile
de a reduce cheltuielile de investitii ar fi contrare deoarece investitiile sunt

determinantul cheie al productivitatii tarii si a standardului de viata. In sfarsit,
incurajarile de stimulare a economiilor, precum reduceri de taxe, pot fi contrare
pe motiv ca ii favorizeaza pe cei bogati mai mult decat pe saraci.
Reducerea deficitului de cont curent nu este in intregime in mainile
tarii respective. Pentru lume, ca ansamblu, suma soldurilor conturilor curente
ale tuturor tarilor trebuie sa fie egal cu zero. Astfel, o reducere a deficitului
contului curent al unei natiuni trebuie sa mearga mana in mana cu o scadere a
surplusului contului curent al restului lumii. Politici complementare in tarile
straine, mai ales acelea cu surplusuri mari ale contului curent pot ajuta in
tranzitii de succes.
• Impactul fluxurilor financiare asupra contului curent, a creșterii

economice
Am descris fluxurile de capital si financiare ale unei tari ca raspunsuri
ale evolutiilor din contul curent. Cu toate acestea, procesul poate, si adesea
se intampla, sa functioneze invers, fluxurile financiare si de capital initiind
schimbari in contul curent. De exemplu, daca strainii doresc sa achizitioneze
instrumente financiare din țara considerată peste valoarea obligatiilor
financiare straine pe care țara doreste sa le detina, trebuie sa plateasca excesul
cu transferuri de bunuri si servicii straine. Prin urmare, o intrare financiara in
tara analizata este asociata cu un deficit al contului curent.
Sa presupunem ca economiile nationale sunt mai mici decat investitiile
nationale. Prin urmare, rata dobanzii va creste fata de ratele dobanzii
din strainatate, ceea ce atrage intrari de economii straine pentru a finanța
investitiile. Țara considerată devine astfel un importator net de economii
straine, folosind puterea de cumparare pentru a achiziționa bunuri si servicii
straine, rezultand intr-o intrare neta de aceeasi dimensiune de bunuri si servicii
ca aceea a deficitului de cont curent. Cand strainii incep sa cumpere mai multe
active ale țării analizate decat cumpară cetățenii acesteia de la ei, dolarul
devine mai scump pe pietele de schimb straine. Acest lucru face ca bunurile
sa devina mai scumpe pentru straini, determinând in scaderea exporturilor; de
asemenea bunurile straine devin mai ieftine, rezultand cresterea importurilor.
Rezultatul este o crestere a deficitului contului curent, sau o reducere a
surplusului contului curent.
• Balanta indatorarii internationale

Una din trasaturile principale ale balantei de plati a unei tari este aceea
ca masoara tranzactiile economice ale unei tari pe un an sau un trimestru. Dar
in orice moment, o tara va avea o cantitate fixa de creante si datorii fata de
restul lumii. Situatia care rezuma acest lucru este cunoscuta sub numele de

balanta indatorarii internationale. Este o inregistrare a pozitiei internationale a
tarii la un moment dat (date de sfarsit de an).
Balanta nationala a indatorarii internationale indica pozitia
investitionala internationala a unei tari, reflectand valoarea investitiilor
nationale in strainatate fata de investitiile straine in tara. Tara este considerata
creditor net fata de restul lumii cand creantele din interior fata de straini
depasesc creantele straine fata de tara la un moment dat. Cand se intampla
contrariul, tara isi asuma o pozitie de debitor net.
Termenele creditor net si debitor net nu sunt pe deplin clarificatoare.
Sunt necesare informatii suplimentare despre diferitele tipuri de creante si
datorii implicate. Prin urmare, balanta indatorarii internationale urmareste
pozitia investitiilor pe termen scurt, mediu si lung din sectoarele de stat si
private ale economiei.
Poate importanta cea mai de seama a balanței de plăți o reprezinta
faptul ca defalcheaza detinerile de investitii internationale in cateva categorii,
pentru a rezulta implicatiile regulilor de actiune din fiecare categorie separata
asupra situatiei lichiditatii natiunii. Pentru pozitia investitiilor pe termen scurt,
elementul strategic este suma datoriilor pe termen scurt (depozite bancare si
fonduri de stat) ale strainilor. Aceasta deoarece aceste detineri pot fi retrase in
termene foarte scurte, rezultand intr-o dislocare a pietelor financiare nationale.
Soldul detinerilor monetare oficiale este de asemenea semnificativ. Presupunem
ca acest sold este negativ. Daca autoritatile monetare straine decid lichidarea
detinerilor de titluri guvernamentale si transformarea lor in rezerve oficiale,
puterea financiara ar fi redusa. Cat despre pozitia investitionala pe termen lung
a unei natiuni, aceasta are mai putina importanta pentru pozitia lichiditatii țării
deoarece investitiile pe termen lung raspund, in general, la trenduri economice
de baza si nu constituie subiectul retragerilor neregulate.
Concluzii
Din studiul efectuat se desprinde concluzia că balanța de plăți externe
a unei țări are influență directă asupra creșterii economice. Astfel, o balanță de
plăți externe cu un sold pozitiv exprimă faptul că exporturile sunt superioare
importurilor și contribuie în mod direct la creșterea Produdului Intern Brut,
deci a creșterii economice. În antiteză se află economia unei țări în situația
în care soldul balanței de plăți externe este negativ și exprimă un deficit, care
se concretizează în efecte negative asupra creșterii economice. Desigur, acest
aspect este relevat de indicatorul export net calculat ca diferență aritmetică
dintre exporturi și importuri.
Bibliografie

1. Aisen, A., Veiga, F.J. (2013). How does political instability affect economic
growth?. European Journal of Political Economy, 29 (C), 151-167
2. Amiti, M., Itskhoki, O., Konings, J. (2014). Importers, Exporters, and Exchange
Rate Disconnect. American Economic Review, 104 (7), 1942-1978
3. Anghelache, C. (2018). Bilanțul economic al României la 100 de ani, Editura
4. Anghelache, C., Burea, D., Ursache, A. (2017). The main interconnections between
balance of payments indicators and the macroeconomic aggregates results.
Romanian Statistical Review, Supplement, 3, 189-196
5. Anghelache, C. (2008). Interconnections Between the External Balance Indicators
and the Macroeconomic Outcomes Aggregates. Metalurgia International, 2, 168-
171
6. Anghelache, C., Isaic-Maniu, A., Mitruț, C., Voineagu, V., Dumbravă, M. (2007).
Analiza macroeconomică – Sinteze şi studii de caz, Editura Economică, Bucureşti
7. Anghelache, C. (2004). Statistică teoretică şi economică. Teorie şi aplicaţii,
Editura Economică, București
8. Anghelache, C. (1999). Comerțul exterior: finanțare și analiză financiar-bancară,
9. Bardsen, G., Nymagen, R., Jansen, E. (2005). The Econometrics of Macroeconomic
Modelling, Oxford University Press
10. Harrison, A., McLaren, J., McMillan, M. (2011). Recent Perspectives on Trade
and Inequality. Annual Review of Economics, 3, 261-289
11. Soderbery, A. (2015). Estimating import supply and demand elasticities: Analysis
and implications. Journal of International Economics, 96 (1), 1-17

THE EFFECT OF THE BALANCE OF
EXTERNAL PAYMENTS ON THE ECONOMIC
GROWTH
Abstract
When there are trade exchanges between two nations, many types
of financial transactions are recorded in a summary called the balance of
payments. Balance of payments is a record of economic transactions between
residents of a country and the rest of the world. Nations are keeping track of
the balance of payments over a one-year period. Also, quarterly records are
kept.
An international transaction is an exchange of goods, services or
assets between residents of a country and other countries. But what is the term
resident? Residents include businesses, individuals, and government agencies
that have their country of domicile. Although a corporation is considered
to be the resident of the country in which it is registered, its subsidiaries
or subsidiaries abroad are not. Military personnel, government diplomats,
tourists and workers temporarily emigrating are considered residents of the
country where they have their citizenship.
Keywords: economic growth, international trade, foreign payments,
statistical deviation, balance
JEL Classification: F43, O24, O40
Introduction
The balance of foreign payments of a country highlights the extent to
which it is involved in international trade. The economy of a country can no
longer develop in an autochthonous way, and therefore every country resorts to
imports and exports. The financial efficiency of these exchanges is highlighted
in the external balance of payments. In the case of Romania, international
economic exchanges materialize through deficits that have a negative effect
on the evolution of the national economy. This article analyzes the structure of
the external payments balance sheet, the current account balance, the financial
and capital account. A careful presentation of the current account deficit is
also addressed, including issues such as errors and omissions. An analysis and
interpretation is also performed on the effect of net foreign investment and its

effect on the current account. It also presents the impact of financial flows on
current account and economic growth.
Literature review
Aisen and Veiga (2013) analyzed how and to what extent political
instability influences economic growth. Amiti, Itskhoki and Konings (2014)
addressed aspects of the foreign trade activity. Anghelache (2018) carried
out an ample analysis of Romania’s socio-economic development at 100
years from the Great Union. Anghelache (2008) and Anghelache, Burea and
Ursache (2017) analyzed the relationship between external payments and
macroeconomic aggregates. Anghelache, Isaic-Maniu, Mitruţ, Voineagu
and Dumbravă (2007) presented aspects of the macroeconomic analysis.
Anghelache (2004) presented the indicators used in the analysis of foreign
trade activity. Anghelache (1999) analyzed the role of foreign trade in the
economy of a country, as well as the ways of its financing. Bardsen, Nymagen
and Jansen (2005) presented aspects of macroeconomic modeling. Harrison,
McLaren and McMillan (2011) studied inequalities in trade.

The settlement of international transactions into a balance of payments
account implies that each transaction is recorded in debit or credit. Credit is
recorded for receiving payments abroad. The debit is recorded for payments
abroad. This distinction is clarified if we assume that there are transactions
between residents and foreigners and that all payments are made in dollars.
In this respect, the following transactions are recorded in credit (+)
generating cash in dollars from foreigners::
- exports of goods;
- revenue from transport and travel;
- incomes received from foreign investments;
- gifts received from foreign residents;
- aid received from foreign governments;
- investments in the analyzed country of foreign residents.
Instead, the following transactions are recorded in (-) because they
involve payments to foreigners:
- imports of goods;
- travel and travel expenses;
- payments for investments made by foreigners;
- gifts made to foreign residents;
- aid granted by the government of the country under consideration;
- foreign investments of residents.

Although we are talking in terms of crediting and debiting, any
international transaction involves an asset exchange, with both a credit and
a debit part. Any credit entry corresponds to one in the debit, and vice versa,
so that the recording of any international transaction leads to two entries that
are offset (the balance of payments accounts use a double-entry accounting
system). Every international transaction has two equal parts, one credit and
one debit. If we cumulate all credits as pluses and all debits as minuses, the
net result is zero; this means that the total of credits must be equal to the total
debits, ie the balance of the balance of payments account should always be
null. There are no total surpluses or deficits.
Although the entire balance of payments has to be numerically
compensated by definition, this does not mean that any sub-account or sub-
accounts of the statement have to be offset. For example, total exports of goods
may or may not be offset by imports of goods. When making a reference to
the surplus or the balance of payments deficit, it actually refers to certain
sub-accounts of the balance of payments, not to the total value. A surplus
occurs when the balance of a sub-account is positive, a deficit occurs when the
balance is negative.
• The balance structure of external payments

The balance of payments structure consists of two basic accounts
called the Current Account and the Financial and Capital Account, each
containing different sub-accounts.
- The current Balance of Payments account refers to the monetary value
of international flows associated with transactions in goods, services, income
streams and unilateral transfers. Each of these streams will be described.
The commodity trade includes all the goods a country exported or
imported: agricultural products, cars, cars, petroleum, electronics, textiles and
others. The dollar value of merchandise exports is recorded as a plus (credit),
and the value in dollars of goods imported as minus (debit). By comparing
exports and imports of goods, we obtain the merchandise trade balance. When
this balance is negative, the result is a trade deficit of commodities; when the
balance is positive there is a trade surplus of commodities.
Exports and imports of services include a variety of items. When
foreign products are transported or foreign tourists spend money in restaurants
and hotels, these are valuable services provided by residents to be compensated.
Such services are considered as exports and are recorded in credit in the goods
and services account. In contrast, when foreign shippers transport a country’s
products or when tourists spend money in hotels and restaurants abroad, then
foreign residents provide services that require compensation. As residents

import these services accordingly, the services are recorded in debit. Banking
and insurance services are explained in the same way. Services also include
articles such as military goods transfers, construction services, legal services,
technical services, and more.
For a better understanding of a country’s international transactions, we
need to add services to our merchant account. This totally gives us the balance
of goods and services. When the balance is positive, the result is a surplus of
transactions in goods and services; a negative balance implies a deficit. But
what does a surplus or deficit mean in the goods and services account? If the
goods and services account has a surplus, the country has transferred more
resources (goods and services) abroad than it has received over a period of
one year. In addition to measuring the net transfer of resources, the balance of
goods and services provides information on Gross Domestic Product (GDP).
This is because the balance of goods and services balance is defined in the
same way as the net export of goods and services that is part of GDP.
It is known that GDP is equal to the value of goods and services
produced in an economy over a certain period of time. In a trade economy,
GDP is equal to the sum of four different types of spending in the economy:
consumption, gross investment, government spending and net exports of
goods and services. As a result, net exports are the value of goods and services
that are internally produced but are not included in domestic consumption.
Thus, for a country’s GDP, the balance of goods and services balance
can be interpreted as follows. A positive balance of the account indicates an
excess of exports to imports and this difference has to be added to GDP. When
the account has a deficit, the excess of imports to exports should be reduced by
GDP. If the exports of goods and services of a nation are equal to its imports,
the account will have a net balance of zero and will not affect the GDP
situation. Thus, depending on the relative value of exports and imports, the
balance of the goods and services account contributes to the national product
of a country.
Expanding our table of contents, we must include income and
payments. This article contains the net earnings (dividends and interest) of
foreign investment - that is, gains on foreign investment minus payments for
foreign assets in the country. It also includes employee benefits.
Finally, the content of our payment balance increases to include
unilateral transfers. These items include transfers of goods and services or
financial assets between a country and the rest of the world. Private transfers
refer to gifts made by individuals and non-governmental institutions to
foreigners. These may include an expedition from an immigrant living in
the analyzed country to relatives who have stayed home, a good or a sum

sent to a friend abroad, or a contribution made by a resident to a relief fund
for other nations. Government transfers refer to goods or donations made
by a government to foreign residents or foreign governments. The country
under consideration transfers money and capital goods to other nations,
military aid to foreign governments, and transfers such as the pensions of
foreign workers who have repatriated. In some cases, government transfers
are payments associated with foreign assistance programs that can be used
by foreign governments to finance trade with that country. It should be noted
that many transfer programs (foreign aid) are related to export payments
(military equipment or agricultural exports) and thus constitute a subsidy for
the respective exporters. When investment income and unilateral transfers are
combined with the balance of goods and services we obtain the balance of the
current account. This is the bulk of the balance of payments of one.
• Financial and capital account

The financial and capital transactions in the balance of payments
include all acquisitions or international sales of assets. The broadly defined
asset term includes articles such as real estate titles, corporate bonds and
bonds, government securities, and regular commercial banks. The financial
and capital account includes both the private sector and the official transactions
(central bank).
Capital Transactions consist of capital transfers and the acquisition
and deposit of certain non-financial assets. The most important types of capital
transfers are debt relief and the assets and financial assets of migrants who
accompany them when they enter or leave the country. Acquisitions and deposits
of certain non-financial assets include sales and purchases of rights for natural
resources, patents, copyrights, trade marks, franchises and concessionaires.
The vast majority of transactions occurring in the financial and
capital account come from financial transactions. The following exchanges
are financial transactions of the private sector:
- direct investment. Direct investment occurs when residents of a
country buy an important part (own 10% or more of the shares) of a business
in another country.
- portfolio investments. Portfolio investments are purchases of
the private fixed-income securities sector in the short and long term, such
as treasury bills, treasury bills, treasury bonds, and securities of private
enterprises.
- bank debts and debts. Bank claims consist of loans, deposits abroad,
accepts, foreign trade effects, receivables from foreign affiliated banks and
foreign government bonds. Bank debts include demand deposits and NOW

(negotiable withdrawal orders), savings deposits with deposit notes, deposit
certificates and debts to affiliated banks abroad.
Financial and capital transactions are recorded in the balance of
payments statement by attributing the plus sign (credit) of the financial and
capital inflows and the minus (debit) of the financial and capital outflows.
A financial entry may occur under the following circumstances: (1) debts to
foreigners are increasing (for example, a Romanian resident buys securities of
a local company); (2) claims on foreigners fall (the bank receives repayments
for a loan that it has made to a foreign enterprise); (3) foreign-owned assets
in the country under review are growing (Toyota is building a car assembly
plant in the „X” country); or (4) the assets of the country under consideration
are declining (one company sells one of its factories to a buyer in the „X”
country). A financial exit involves the opposite.
The following rule may help in judging the fundamental differences
between credit and debit transactions that constitute the capital and financial
account. Any transaction that results in receiving payments in the country
abroad can be regarded as a crediting article. A capital (financial) input can be
generated by the export of goods and services. On the contrary, any transaction
that leads to receiving payments by foreigners in the country is considered a
debit item. A capital (financial) output is similar as a result of imports of goods
and services.
Besides the inclusion of private sector transactions, the capital and
financial account also includes the official stabilization transactions of the
national bank. Official Stabilization Transactions refer to the movement of
financial assets between official holders. These financial assets fall into two
categories: official reserves (government assets abroad) and debts to foreign
official agencies (official foreign assets in the country).
Official stabilization transactions also include debts to foreign official
holders. These debts refer to foreign official holdings at local commercial
banks and official securities holdings of the country’s treasury. Foreign
governments want to own such assets because of the interest earned on them.
• Current account deficit

With regard to the balance of payments, the current account and the
capital and financial account are not unrelated; they reflected virtually each
other. Due to the principle of double-counting the balance of payments, the
total debit will always be equal to the total credit. As a result, if the current
account records a deficit (the debt is higher than the credit), the capital and
financial account will record a surplus or inflows of net capital / finance (the
credit is higher than the debit). On the contrary, if the current account records

a surplus, the capital and financial account must record a deficit / outflow of
capital / finance.
For a better understanding of this notion, we assume that in a given
year, spending is higher than revenue. How will the „deficit” be financed? The
answer is borrowing or selling some of the assets held. Some real assets or
some financial assets may be liquidated. In the same way, when a nation has
a current account deficit, its spending on foreign goods and services is higher
than revenue from its international sales of own goods and services, after
allocating revenue flows from investments and goods for and from abroad.
The nation needs to finance its current account deficit by selling assets and
loans. In other words, a nation’s current account deficit (the debt is higher than
the credit) is mainly funded through a net financial entry into the capital and
financial account.
• Statistical deviations: errors and omissions

The data collection process underlying the numerical data published
from the balance of payments is far from perfect. The cost of collecting
statistical data on the balance of payments is high and an exact system would
involve prohibitive costs. Government statisticians thus base their numeric
data on partially collected information and partly on estimates. Perhaps the
most solid information is merchandise data, which is mainly collected from
customs records. Financial and capital account information is obtained from
financial institution reports that indicate changes in their debts and debts
to foreigners; these data do not match certain current account transactions.
Because statisticians do not have a system that can simultaneously record the
credit and debit portion of each transaction, this information for any transaction
comes from different sources so that a large number of transactions fail to be
recorded.
When statisticians sum up debit and credit, it is not surprising
when the two do not fit. Because, in principle, the total debit must be
equal to the total credit, the statisticians introduce a rest to equate them. This
correction input is known as statistical deviation, or errors and omissions. In
the balance of payments statement, the statistical deviation is considered part
of the capital and financial account because short-term financial transactions
are generally the most frequent source of errors.
• Net foreign investment and current account balance

The current account balance is synonymous with net foreign
investment in national revenue accounting. A surplus of the current account
means the excess of exports to imports of goods, services, investment income

and unilateral transfers. This allows a net receipt of financial debts for the
country’s residents. These funds can be used by the country to build financial
assets or reduce their debt to the rest of the world, improving their net foreign
investment position. The nation thus becomes net provider of funds (lender)
for the rest of the world. On the contrary, a current account deficit implies an
excess of imports versus exports of goods, services, investment income and
unilateral transfers. This leads to an increase in alien claims on the nation. The
country becomes a net claimant of foreign funds, the demand being covered
by loans from other countries or by the liquidation of foreign assets. The result
is a worsening of the net position of foreign investment.
The current account balance thus forms the basis of a country’s
income statement. If it is positive, the country spends less than its total income
and accumulates asset receivables on the rest of the world. If it is negative,
national spending exceeds the income and the borrowing nation from the rest
of the world.
The net lending of an economy can be expressed as the sum of the
net borrowings of each sector, government and the private sector, including
businesses and households. Government net lending is equal to the budget
deficit, ie the excess of expenditure (G) on taxes (T). Private sector private
loans are equal to the excess of private investment (I) on private savings (S).
The nation’s net lending is given by the following formula:
(G – T) + (I – S) = Deficit
An important aspect of this formula is that „the current account

deficit is a macroeconomic element that reflects the imbalance between
government revenues and taxes and the imbalance between private savings and
investment.” Any effective policy to lower the current account deficit should
therefore reduce these contradictions. A reduction in the current account deficit
implies either a reduction in the government budget deficit or increases in the
private sector’s savings relative to investment, or both. But these options are
difficult to achieve. Reducing budget deficits may entail unpopular tax cuts
or cuts in government programs. Efforts to reduce investment costs would
be counterproductive because investment is the key determinant of country
productivity and living standards. Finally, incentives to stimulate savings,
such as tax cuts, may be counterproductive on the grounds that it favors the
rich more than the poor.
Reducing the current account deficit is not entirely in the hands of the
country. For the world as a whole, the sum of the balances of current accounts
of all countries must be zero. Thus, a reduction in a nation’s current account

deficit has to go hand in hand with a decrease in the surplus of the current
account of the rest of the world. Complementary policies in foreign countries,
especially those with large current account surpluses, can help in successful
transitions.
• Impact of financial flows on current account, economic growth

We described the country’s capital and financial flows as responses
to developments in the current account. However, the process may, and often
does, reverse, with financial and capital flows initiating changes in the current
account. For example, if foreigners want to acquire financial instruments in
the country considered above the amount of foreign financial obligations that
the country wants to own, they have to pay the excess with transfers of foreign
goods and services. Therefore, a financial entry into the country under review
is associated with a current account deficit.
Suppose national economies are smaller than national investment.
Therefore, the interest rate will rise to foreign interest rates, which attracts
foreign savings to finance investments. The country thus considered becomes
a net importer of foreign savings, using the purchasing power to purchase
foreign goods and services, resulting in a net entry of the same size of goods
and services as that of the current account deficit. When foreigners start to
buy more assets than the country they buy, the dollar becomes more expensive
on foreign exchange markets. This makes the goods more expensive for
foreigners, leading to declining exports; foreign goods also become cheaper,
resulting in higher imports. The result is an increase in the current account
deficit, or a reduction in the current account surplus.
• The balance of international indebtedness

One of the main features of a country’s balance of payments is that it
measures the economic transactions of a country for a year or a quarter. But at
any moment, a country will have a fixed amount of debt and debt to the rest
of the world. The situation that summarizes this is known as the balance of
international indebtedness. It is a record of the country’s international position
at one point (end-of-year).
The national debt of the international indebtedness indicates the
international investment position of a country, reflecting the value of national
investments abroad compared to foreign investments in the country. Tara is
considered a net creditor to the rest of the world when foreign-owned claims
to foreigners outweigh the foreign debt to the country at any given time. When
the opposite happens, the country assumes a net debtor position.
The net creditor and net debtor terms are not fully clear. Additional

information is required about the different types of debt and debt involved.
Therefore, the balance of international indebtedness follows the position of
short, medium and long-term investments in the state and private sectors of
the economy.
Perhaps the most important balance of payments is the fact that it
breaks down international investment holdings into a few categories, in order
to imply the implications of the rules of action in each separate category on
the state of the nation’s liquidity. For the position of short-term investments,
the strategic element is the sum of short-term debts (bank deposits and state
funds) of foreigners. This is because these holdings can be withdrawn within
very short deadlines, resulting in a dislocation of national financial markets.
The balance of official monetary holdings is also significant. Suppose this
balance is negative. If foreign monetary authorities decide to liquidate
holdings of government securities and turn them into official reserves, the
financial strength would be reduced. As for a nation’s long-term investment
position, this is less important for the country’s liquidity position since long-
term investment generally responds to basic economic trends and is not the
subject of irregular withdrawals.
Conclusion
From the study, it is concluded that a country’s external balance of
payments has a direct influence on economic growth. Thus, a balance of
external payments with a positive balance indicates that exports are higher
than imports and contribute directly to the growth of Gross Domestic Product,
thus economic growth. The antithesis is the economy of a country where the
balance of external balance is negative and expresses a deficit, which results in
negative effects on economic growth. Of course, this is evidenced by the net
export indicator calculated as the arithmetic difference between exports and
imports.
References
1. Aisen, A., Veiga, F.J. (2013). How does political instability affect economic
growth?. European Journal of Political Economy, 29 (C), 151-167
2. Amiti, M., Itskhoki, O., Konings, J. (2014). Importers, Exporters, and Exchange
Rate Disconnect. American Economic Review, 104 (7), 1942-1978
3. Anghelache, C. (2018). Bilanțul economic al României la 100 de ani, Editura
4. Anghelache, C., Burea, D., Ursache, A. (2017). The main interconnections
between balance of payments indicators and the macroeconomic aggregates
results. Romanian Statistical Review, Supplement, 3, 189-196
5. Anghelache, C. (2008). Interconnections Between the External Balance Indicators
and the Macroeconomic Outcomes Aggregates. Metalurgia International, 2, 168-171

6. Anghelache, C., Isaic-Maniu, A., Mitruț, C., Voineagu, V., Dumbravă, M. (2007).
Analiza macroeconomică – Sinteze şi studii de caz, Editura Economică, Bucureşti
7. Anghelache, C. (2004). Statistică teoretică şi economică. Teorie şi aplicaţii,
8. Anghelache, C. (1999). Comerțul exterior: finanțare și analiză financiar-bancară,
9. Bardsen, G., Nymagen, R., Jansen, E. (2005). The Econometrics of Macroeconomic
Modelling, Oxford University Press
10. Harrison, A., McLaren, J., McMillan, M. (2011). Recent Perspectives on Trade
and Inequality. Annual Review of Economics, 3, 261-289
11. Soderbery, A. (2015). Estimating import supply and demand elasticities: Analysis
and implications. Journal of International Economics, 96 (1), 1-17

Analiza economică a veniturilor şi cheltuielilor
Drd. Maria MIREA (mirea_maria@yahoo.com)
Abstract
Datorită implicațiilor fiscale, veniturile și cheltuielile înregistrate
în contabilitatea unei societăți comerciale necesită o atenție deosebit de
mare din partea managerilor și a contabililor. Diferența dintre veniturile și
cheltuielile înregistrate în contabilitate reprezintă profitul contabil. Pentru
a calcula profitul fiscal sunt respectate reguli care au variat în timp odată
cu modificarile legislative legate de calculul impozitului pe profit. Pe langă
importanța lor fiscală, veniturile și cheltuielile oferă, prin analiza economică
a lor, informații importante despre modul în care au fost utilizate resursele
unității și despre rezultatele obținute.
Cuvinte cheie: analiză, venituri, cheltuieli, eficiență, profit,
modernizare, creșteri salariale.
Clasificarea JEL: D31, G14
Introducere
Analiza economică a veniturile și cheltuielilor are o importanță
majoră pentru managementul intern al societății comerciale. Contabilitatea
veniturilor și cheltuielilor numită și contabilitatea managerială a întreprinderii
oferă informanții menite să sprijine conducerea în luarea celor mai potrivite
măsuri în scopul eficientizării diferitelor categorii de cheltuieli și a maximizării
veniturilor asigurând astfel competitivitatea societății comerciale în mediul
economic.
Analiza microeconomică are ca obiect studiul agentului economic
individual, al societăţii comerciale privită ca producător de bunuri şi servicii.
La acest nivel, analiza urmăreşte stabilirea echilibrului financiar ţinând cont de
raporturile care se stabilesc pe piaţa produselor şi a factorilor de producţie. Analiza
economico-financiară are un rol de diagnoză şi reglare a activităţii societăţii
comerciale ca sistem. Subliniem faptul că prin intermediul analizei economico-
financiare se realizează descoperirea şi mobilizarea resurselor interne.
Literature review
Anghel (2015) a utilizat instrumentarul statistic pentru analiza
rezultatelor firmei. Anghel (2013) a cercetat un model statistic de studiu al
performanţei întreprinderii. Anghelache și Anghel (2016) au analizat indicatorii
statistici aplicați în studiul performanței entităților economice. Anghelache și

Anghel (2014) au expus principalele metode și modele de analiză la nivel
micro și macroeconomic. Anghelache, Anghelache și Kralik (2012) au analizat
un model privind performanța unei societății comerciale. Anghelache (2010) a
examinat principalele performanţe și riscuri financiare. Anghelache (2006) a
tratat aspecte legate de analiza diagnostic a performanţelor unei întreprinderi.
Capanu și Anghelache (2000) au prezentat indicatorii statistici utilizați în
analizele economice. David-Sobolevschi (2015) a abordat aspecte referitoare la
studiul cheltuielior, veniturilor şi rezultatelor unui agent economic. Dumbravă
(2010) a analizat o serie de modele utilizate în măsurarea performanțelor unei
societăți comerciale. Aspecte ale analizei economico-financiare la nivel de
entitate economică sunt abordate de Gheorghiu (2012), precum și de Spătaru
(2011).

Elementele de cheltuieli și venituri din cadrul contului de profit
şi pierdere sunt rezultatul contabilităţii de angajamente care constă în
înregistrarea acestora la momentul facturării, şi nu în momentul încasării,
respectiv plăţii lor. În consecință, contul de profit şi pierdere reflectă fluxurile
de numerar potenţiale, mărimea rezultatului net al exerciţiului fiind diferită de
numerarul efectiv existent în trezoreria societăţii comerciale.
O serie de intrări şi ieşiri de numerar nu tranzitează conturile de
venituri şi cheltuieli, alimentând în mod direct rubricile corespunzătoare din
cadrul bilanţului societăţii comerciale.
Situaţiile financiare, contul de profit şi pierdere şi bilanţul cu
modificările înregistrate, reflectă în mod direct sau indirect volumul fluxurilor
de numerar implicate în procesul de producţie.
Rentabilitatea economică reprezintă rentabilitatea ansamblului
capitalurilor investite, mărimea acesteia fiind legată de nivelul rentabilităţilor
obţinute de fiecare investitor de capitaluri în parte. Dacă generalizăm şi
considerăm că investitorii de capitaluri se reduc la două mari categorii –
acţionarii şi creditorii – rentabilitatea economică poate fi estimată pornind
de la rentabilităţile obţinute de aceştia. Ca atare, aceasta poate fi calculată
ca o medie ponderată a rentabilităţii capitalurilor proprii, respectiv a celor
împrumutate. Ponderile reprezintă proporţia fiecărui tip de capital în totalul
capitalurilor atrase pentru finanţarea activităţilor sale.
Principalele aspecte abordate în vederea realizării prezentului studiu
de caz, se referă la analiza comparativă a veniturilor și cheltuielilor pe o
perioada de 5 ani, respectiv 2014 și 2018, realizate de o unitate economică
care își desfășoară activitatea într-o cladire monument istoric aflată în centrul
orasului București.

• Analiza cheltuielilor realizate în perioada 2014 – 2018
În tabelul nr. 1 sunt prezentate valori absolute ale cheltuielilor unității
economice supuse analizei în perioada 2014-2018.
Valori absolute ale cheltuielilor

Tabelul nr 1
Categorii de cheltuieli 2014 2015 2016 2017 2018

Cheltuieli privind mariile prime si marfurile 317885 352753.95 336941.5 351654.9 231097.9
Cheltuieli privind utilitatile si serviciile prestate de terti
269874.2 308250.91 282839 238269 56989.59
Cheltuieli privind salariile 559807 584594 619780.4 589923.9 300484.7
Alte cheltuieli 88932.63 81297.87 81287.7 104202.1 7605.71
Total 1236499 1326896.7 1320849 1284050 596177.9
În tabelul următor sunt cuprinse date cu privire la structura cheltuililor

în perioada 2014-2018.
Ponderi ale cheltuielilor

Tabelul nr. 2
Categorii de cheltuieli 2014 2015 2016 2017 2018

Cheltuieli privind mariile prime si marfurile 25.70847 26.584884 25.50947 27.38639 38.76324
Cheltuieli privind utilitatile si serviciile prestate de terti
21.82567 23.230965 21.41343 18.55605 9.559159
Cheltuieli privind salariile 45.27356 44.057234 46.9229 45.94244 50.40185
Alte cheltuieli 7.192294 6.1269177 6.154203 8.115112 1.275745
Total 100 100 100 100 100
Din analiza datelor de mai sus, se constată că ponderea cea mai mare
este deținută de cheltuielile salariale chiar și în situația în care, din pacate,
aproximativ 60% din salariile angajaților sunt la nivelul salariului minim pe
economie și aproximativ 20% din salarii sunt încadrați cu un salariu putin
peste 2100 lei.

Reprezentarea grafica a diferitelor categorii de cheltuieli comparativ pe
o perioada de 5 ani
Figura nr. 1
• Analiza veniturilor realizate in perioada ianuarie 2014 – iunie 2018

În tabelul următor sunt evidențiate veniturile realizate de agentul
economic analizat, în perioada 2018-2018, pe categorii de venituri.
Veniturile realizate în perioada 2018-2018 in valori absolute

Tabelul nr. 3
Descriere indicatori 2014 2015 2016 2017 2018
VENITURI DIN CHIRII 95834.34 141676.26 123802.7 111975.96 71755.95
VENITURI DIN VANZARI DE BUNURI SI SERVICII 1080475.82 1032634.52 1164947.75 1073511.06 487309.27
Total venituri 1176310.16 1174310.78 1288750.45 1185487.02 559065.22
Total cheltuieli 1236498.78 1326896.73 1300527.11 1261259.03 596177.85
Total plati 1380542.45 1427721.33 1326259.12 562832.92
Diferenta venituri si plati -206231.67 -138970.88 -140772.1 -3767.7
Diferenta venituri si cheltuieli -60188.62 -152585.95 -11776.66 -75772.01 -37112.63
Deficitul înregistrat în anul 2017 de 75772.01 lei, este cel mai mare
din perioada analizată. Urmează anul 2014 cu un deficit de 60188.62 lei.

Reprezentarea grafica a veniturilor , cheltuielilor și a deficitelor
înregistrate comparativ pe o perioada de 5 ani
Figura
gu nr 2
Marja Comercială nu asigură profitabilitatea corespunzatoare

desfășurării în bune condiții a activității economice.
Marja comercială in perioada 2014-2018

Tabelul nr. 4
VENITURI DIN VANZARI DE BUNURI SI SERVICII 1080475.82 1032634.52 1164947.75 1073511.06 487309.27
Cheltuieli privind mariile prime si marfurile 317884.95 352753.95 336941.46 351654.94 231097.88
Marja comerciala 762590.87 679880.57 828006.29 721856.12 256211.39
Marja comerciala % 70.57917039 65.83941916 71.07668906 67.2425415 52.57675275
Marja comercială cuantifică nivelul de performanţă financiară

înregistrat de societate din activitatea comercială. Ca modalitate de calcul,
indicatorul trebuie să ţină cont de toate veniturile şi cheltuielile legate de
activitatea de comercializare a mărfurilor. Marja comercială reprezintă
diferenţa dintre vânzările de mărfuri şi costul de cumpărare a mărfurilor
vândute.

Reprezentarea grafica a veniturilor, cheltuielilor si a marjei comerciale,
comparativ pe o perioada de 5 ani
Figura nr 3
Rezultatul din exploatare este calculat şi raportat de către societate

în cadrul situaţiilor sale financiare şi reprezintă diferenţa existentă între
veniturile şi cheltuielile totale implicate de activitatea de exploatare a societăţii
comerciale. Acest sold intermediar de gestiune este influenţat de politica de
investiţii a societăţii comerciale şi ne arată în mod indirect suma din resursele
create prin activitatea de exploatare direcţionată către menţinerea dotărilor
materiale ale societăţii comerciale. Nivelul rezultatului de exploatare ne oferă
informaţia privind mărimea resurselor determinate de activitatea de exploatare
pe care societatea comercială se poate baza pentru acoperirea cheltuielilor
sale financiare. Resursele acumulate din activitatea de exploatare, la care se
adaugă eventual veniturile financiare obţinute de către societatea comercială,
ar trebui să depăşească nivelul cheltuielilor financiare ale acesteia. În caz
contrar va avea loc un transfer de valoare de la proprietari către creditorii
societăţii comerciale. În condiţiile în care se înregistrează pierderi, surplusul
de cheltuieli ce a dus la această situaţie este suportat de către proprietari în
contul profiturilor viitoare aşteptate (pierderea este reportată pentru exerciţiul
financiar viitor). Dacă însă societatea comercială continuă să obţină pierderi
şi în exerciţiile financiare următoare, averea acumulată de proprietari în
perioadele anterioare de profitabilitate a societăţii comerciale, reprezentată de
valoarea capitalurilor proprii ale acesteia, riscă să se diminueze.
Profitabilitatea calculată în funcție de locurile la masă deținute de
unitate este redată în tabelul de mai jos. Acestea sunt în numar de 100 în

interiorul clădirii și aproximativ 60 de locuri în gradină, utilizate doar cel mult
6 luni pe an.
Profitabilitatea în funcție de locurile la masa

Tabelul nr. 5
Total venituri estimate 1276310.16 1374310.78 1388750.45 1285487.02 599065.22
Total venituri realizate 1176310.16 1174310.78 1288750.45 1185487.02 559065.22
Numarul mediu de locuri masa 160 160 160 160 160
Profitabilitatea pe in loc masa realizata 7351.9385 7339.442375 8054.690313 7409.293875 3494.157625
Profitabilitatea pe in loc masa estimata 7976.9385 8589.442375 8679.690313 8034.293875 3744.157625
Diferenta pe fiecare loc masa -625 -1250 -625 -625 -250
Societăţile comerciale pot practica două politici fundamentale în
domeniul vânzărilor, orientată spre satisfacerea unui număr cât mai mare de
clienţi sau bazată pe preţuri mari, profitabilitatea fiind asigurată pe seama unui
număr redus de vânzări.
Cele mai uzuale rate sunt cele exprimate în funcţie de cifra de afaceri.
Există două modalităţi de exprimare a acestor indicatori, respectiv ca număr
de rotaţii prin cifra de afaceri pe parcursul unui exerciţiu şi ca durată (în zile)
a unei rotaţii.
Analiza utilizării intensive a factorului uman se realizează prin
productivitatea muncii care reflectă eficienţa cu care este folosit factorul uman.
Fiind un indicator de eficienţă, compară efortul depus cu efectul obţinut, adică
Q
W= (forma directă de exprimare) şi arată care este volumul de producţie
T
ce revine în medie pe unitatea de cheltuială. Productivitatea muncii poate fi
calculată şi după relaţia W = T , care este forma indirectă de exprimare şi arată
Q
care este consumul de muncă ce revine pe unitatea de producţie în medie.
Indicatorii productivităţii medii a muncii se calculează anual, lunar,
zilnic sau orar după relaţia:
Qi
wi =
Ti
în care:
wi = productivitatea medie a muncii;
Qi = producţia obţinută în perioada de timp considerată (an, lună, zi
sau oră).
Ti = volumul de timp/muncă cheltuit (personal, om-zile sau om-ore).
Utilizarea completă a timpului de muncă, alături de asigurarea cu
personal din punct de vedere cantitativ, constituie căi de utilizare extensivă a
forţei de muncă şi de creştere a producţiei.

Productivitatea muncii
Tabelul nr. 6
Total venituri estimate 1276310,16 1374310,78 1388750,45 1285487,02 599065,22
Total venituri realizate 1176310,16 1174310,78 1288750,45 1185487,02 559065,22
Numarul mediu de locuri masa 25,00 25,00 27,00 21,00 20,00
Profitabilitatea pe angajat realizata 47052,41 46972,43 47731,50 56451,76 27953,26
Profitabilitatea pe angajat estimata 51052,41 54972,43 51435,20 61213,67 29953,26
Diferenta pe fiecare loc masa -4000,00 -8000,00 -3703,70 -4761,90 -2000,00
În prezent, numarul de angajați este în scadere datorită, pe de o parte,
salariului de încadrare mic, dar și datorită dificultăților economice, financiare
și de organizare cu care se confruntă unitatea.
Concluzii
Din studiul acestui se desprind o serie de concluzii atât teoretice cât și
practice. Astfel, se constată că analiza fundamentează calculele după orizontul
de timp, în analiză pe termen scurt (un an, un semestru, o lună) şi vizează
conducerea operativă a agentului economic sau analiză pe termen lung (între
3-5 ani), care urmăreşte evoluţia pe termen lung a fenomenului şi este folosită
de managementul strategic al societăţii comerciale.
În analiza (statică şi dinamică) a evoluţiei producţiei la nivelul unei
societăţi comerciale se pot utiliza o serie de metode statistico – matematice,
precum: metoda seriilor cronologice, metoda indicilor. Pentru managementul
companiei, apare necesar de dimensionat sistemul de indicatori obtenabili,
care să asigure profunzimea şi cuprinderea necesară a analizei economico-
financiare.
Considerăm că se impun măsuri urgente de eficientizare a activității.
Modernizarea echipamentelor aparatelor și instalațiilor de lucru precum și
găsirea unor soluții de creștere a veniturilor prin oferirea unor servicii de
calitate care să asigure încasări zilnice cel puțin egale cu cheltuielile obligatorii
efectuate pentru desfășurarea activității. Modificarea structurii personalului și
creșterea salariului pentru a putea atrage oameni calificați ce ar crește calitatea
serviciilor oferite. Locația și cadrul istoric contribuie din plin la dezvoltarea
unei afaceri de succes dacă acest lucru se dorește.
Bibliografie
2. Anghel, M.G. (2013). Identification of financial instruments – important step in
building portfolios. Romanian Statistical Review, 9, 52-65

4. Anghelache, C., Anghel, M.G. (2014). Modelare economică. Concepte, teorie şi
5. Anghelache, C., Anghelache, G.V., Kralik, L. (2012). Model for the Analysis of the
Commercial Company Performance. Romanian Statistical Review, Supplement,
April, 269-279
6. Anghelache, C. (2010). Metode şi modele de măsurare a riscurilor şi performanţelor
financiar-bancare, Ediţia a II-a, Editura Artifex, Bucureşti
7. Anghelache, C. (2006). Posibilităţi de analiză diagnostic a performanţelor unei
firme, Simpozion Internaţional „Dezvoltarea Economică Durabilă. Management
competitiv şi eficienţă economică”, Editura Artifex, decembrie 2006, 20-36
8. Capanu, I, Anghelache, C. (2000). Indicatorii economici pentru managementul
micro şi macroeconomic, Editura Economică, Bucureşti
9. David-Sobolevschi, I.M. (2015). Analiza cheltuielior, veniturilor şi rentabilităţii
firmei, Editura Universitară, Bucureşti
11. Gheorghiu Al. (2012). Analiza economico-financiară la nivel microeconomic,
Editura Economică, Bucureşti
12. Spătaru, L. (2011). Analiza economico - financiară, instrument al managementului
întreprinderilor, ediţia a doua, Editura Economică, Bucureşti

Revista Romana Statistica Supliment 3 2019

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Revista Romana Statistica Supliment 3 2019

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

REVISTA ROMÂNĂ DE STATISTICĂ SUPLIMENT

SUMAR / CONTENTS 3/2019

PRINCIPALII INDICATORI AI AVUȚIEI NAȚIONALE CARE

ANALIZA FINANCIARĂ A STRUCTURII ACTIVULUI,

2 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 3 / 2019

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 3 / 2019 3

Metodologia cercetării, date, rezultate şi discuţii

4 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 3 / 2019

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 3 / 2019 5

Componentele avuţiei naţionale sunt calculate pe forme de proprietate,

6 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 3 / 2019

• Indicatorii capitalurilor ﬁxe

a) Indicatorii valorii fondurilor ﬁxe

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 3 / 2019 7

8 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 3 / 2019

b) Indicatorii structurii fondurilor ﬁxe

c) Indicatorii stării ﬁzice a capitalurilor ﬁxe.

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 3 / 2019 9

d) Indicatorul înnoirii fondurilor ﬁxe

e) Indicatorul scoaterii din funcţiune a fondurilor ﬁxe

f) Balanţa fondurilor ﬁxe

10 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 3 / 2019

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 3 / 2019 11

12 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 3 / 2019

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 3 / 2019 13

14 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 3 / 2019

Research methodology, data, results and discussions

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 3 / 2019 15

16 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 3 / 2019

The national wealth components are calculated by ownership forms,

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 3 / 2019 17

• Indicators of the ﬁxed capital

a) Indicators of the value of fixed assets

18 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 3 / 2019

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 3 / 2019 19

b) Indicators of the structure of ﬁxed assets

c) Indicators of physical condition of ﬁxed capital

20 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 3 / 2019

d) Indicator of the renewal of ﬁxed assets

e) Indicator of the decommissioning of ﬁxed assets

f) Balance of Fixed Assets

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 3 / 2019 21

• Analysis of other elements of national wealth accumulated

22 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 3 / 2019

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 3 / 2019 23

24 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 3 / 2019

Situațiile ﬁnanciare sunt ca o operă de artă neevaluată

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 3 / 2019 25

Metodologia cercetării, date, rezultate şi discuţii

• Analiza structurii ﬁnanciare a elementelor patrimoniale de activ

26 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 3 / 2019

Ponderea între elementele patrimoniale de activ analizate la nivelul

Structura activelor entității economice

Plecând de la datele furnizate de situațiile ﬁnanciare determinăm

Rata activelor imobilizate

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 3 / 2019 27

Structura activelor imobilizate

Ponderea activelor imobilizate in totalul activelor

Si vom calcula urmatoarele rate:

28 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 3 / 2019

Structura activelor circulante

Pentru o evidențiere mai bună a situației pozitive prezentată de

Ponderea activelor circulante in totalul activelor

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 3 / 2019 29