Metoda pe comenzi

Utilizare:
În situațiile în care se primesc comenzi de la clienți
pentru producerea unor bunuri, efectuarea unor
lucrări sau prestarea unor servicii care:
• au caracteristici diferite
• necesită o evaluare separată a fiecărei comenzi

1
1
 Metoda pe comenzi
În întreprinderile în cadrul cărora se obțin mai mult
produse, cu producție individuală și de serie mică,
unde:
• produsul finit rezultă prin asamblarea părților sale
componente (piese, ansamble, subansamble)
• procesul tehnologic se derulează în cadrul unor
locuri de producție (secții, ateliere)

Stagiu CECCAR 2019

2
2
 Metoda pe comenzi
 Exemple de industrii:
• industria constructoare de mașini
• industria construcțiilor navale
• industria mobilei
• industria confecțiilor
• industria electronică etc.

Stagiu CECCAR 2019

3
3
 Metoda pe comenzi
În cazul utilizării metodei pe comenzi se parcurg aceleași etape de
calcul ca la celelalte metode absorbante:
• Etapa 1: Identificarea (primirea) comenzii;
• Etapa 2: Repartizarea primară a cheltuielilor încorporabile din
CF, potrivit destinației acestora;
• Etapa 3: Repartizarea secundară a cheltuielilor din secțiile
auxiliare (dacă este cazul);
• Etapa 4: Alegerea bazelor de absorbţie, în vederea absorbției
(repartizării) cheltuielilor indirecte de producție;
Stagiu CECCAR 2019

4
4
 Metoda pe comenzi
• Etapa 5: Absorbţia (repartizarea) cheltuielilor indirecte de
producţie;
• Etapa 6: Calculul costului de producţie (efectiv) al comenzii;
• Etapa 7: Absorbţia (repartizarea) cheltuielilor generale de
administraţie şi a celor de desfacere (pentru decizii);
• Etapa 8: Calculul costului complet (pentru decizii).

Stagiu CECCAR 2019

5
5
 Aplicaţie
Întocmiți un deviz pentru comanda 1023, reprezentând 100 buc de produs A, știind
că:
 Se vor utiliza 200 t materii prime la 540 lei/t, TVA 19%
 Vor fi necesare 400 ore de manoperă directă la 30 lei/oră
 CAM 2,25%
 Rata de absorbție a cheltuielilor indirecte estimată pentru cheltuielile de
producție este 0,5 (baza de repartizare este reprezentată de salariile directe)
 Rata de absorbție a cheltuielilor indirecte estimată pentru cheltuielile de
administrație este 0,3 (baza de repartizare este reprezentată de costul de
producție)
 Firma estimează să obțină un profit de 25% din cifra de afaceri
Metoda pe faze
Metoda pe faze
Metoda pe faze este folosită, de regulă, în entităţile economice care au ca obiect producţia de
masă, unde pentru obţinerea produsului finit se parcurg în procesul de fabricaţie mai multe faze,
cum ar fi industria uşoară, alimentară, chimică, extracţia minereurilor etc.
 Obiectul calculaţiei îl constituie produsul precum şi fazele parcurse în procesul de fabricaţie
de acesta, cheltuielile de producţie fiind înregistrate în conturi deschise lunar pe fiecare fază,
astfel ca la finele perioadei de gestiune, prin cumularea tuturor cheltuielilor, în ultima fază de
producţie să se obţină costul unitar efectiv al produsului finit.
 Faza de fabricaţie este definită ca fiind acea diviziune a procesului tehnologic, delimitată şi
din punct de vedere organizatoric, în care se execută o anumită operaţie din lanţul operaţiilor
succesive de prelucrare a materiei prime, în vederea obţinerii unuia sau mai multor produse
finite de masă sau de serie mare.
 Faza de calculaţie a costurilor de producţie este considerată ca fiind expresia tehnico-
economică a fazei de fabricaţie, caracterizată printr-un anumit specific al formării sau
calculaţiei, analizei şi controlului costurilor.
Metoda pe faze
Aplicarea metodei pe faze la condiţiile concrete din entităţile economice cu producţie de masă
implică parcurgerea următoarelor etape de lucru:
 stabilirea şi delimitarea fazelor de calculaţie a costurilor;
 colectarea cheltuielilor directe pe faze de calculaţie şi a celor indirecte pe secţiuni omogene;
 repartizarea cheltuielilor indirecte între două sau mai multe produse finite obţinute în
aceeaşi fază de calculaţie;
 calculul costului unitar al semifabricatelor interne pe faze de calculaţie;
 determinarea cheltuielilor aferente producţiei în curs de execuţie;
 calculul costului pe unitatea de produs finit
Metoda pe faze
Stabilirea şi delimitarea fazelor de calculaţie a costurilor se face prin
descompunerea procesului tehnologic la un nivel convenabil de detaliere, ţinând
seama de următoarele principii:
 fazele de calculaţie a costurilor să aibă la bază doar fazele de fabricaţie cu
caracter succesiv sau independente, iar la finele perioadei de gestiune
producţia obţinută să poată fi măsurată şi exprimată cantitativ;
 costul unitar al produselor finite să fie determinat de un număr redus de faze
de calculaţie pentru a evita lucrări de centralizare voluminoase şi inutile;
 în interiorul secţiilor, liniile tehnologice sau instalaţiile complexe de
fabricaţie pot constitui baza unor faze de calculaţie distincte, dacă fiecare
dintre acestea au ca obiect obţinerea unor semifabricate sau produse finite ce
se deosebesc între ele prin destinaţie, mărime, formă etc. şi determină
cheltuieli de producţie diferite ca volum;
 în cazul fazelor de fabricaţie care se desfăşoară pe maşini şi utilaje cu ajutorul
cărora se execută operaţiuni de finisare superioară pentru semifabricate sau
produsul principal se constituie faze de calculaţie distincte;
Metoda pe faze
Stabilirea şi delimitarea fazelor de calculaţie a costurilor se face prin
descompunerea procesului tehnologic la un nivel convenabil de detaliere,
ţinând seama de următoarele principii:
 dacă o parte din fazele de fabricaţie se desfăşoară cu aparatură montată
în aer liber, iar celelalte faze în clădiri închise, este necesar să se
constituie pe baza lor faze de calculaţie distincte;
 se creează, de asemenea, faze de calculaţie distincte şi în cazul fazelor
de fabricaţie care au ca rezultat un semifabricat ce se utilizează în
continuare în procesul tehnologic;
 fazele de fabricaţie în cadrul cărora se finisează semifabricatele sau
produsele secundare, obţinute concomitent cu produsul principal, sunt
grupate în faze de calculaţie;
 faza de fabricaţie în care deşeurile şi rebuturile sunt recuperate şi
transformate în produse finite poate constitui, de asemenea, o fază de
calculaţie.
Metoda pe faze
Colectarea cheltuielilor directe pe faze de calculaţie şi a celor indirecte pe
secţiuni omogene (ateliere şi secţii de producţie).
Repartizarea cheltuielilor indirecte între două sau mai multe produse finite
obţinute în aceeaşi fază de calculaţie se face la finele perioadei de gestiune,
utilizându-se unul din procedeele cunoscute.
După ce sunt înregistrate toate cheltuielile de producţie aferente fiecărei faze de
calculaţie şi respectiv fiecărui produs finit obţinut într-o perioadă de gestiune se
calculează costurile unitare ale produselor fabricate.
Metoda pe faze
Aplicarea metodei pe faze implică, luarea în considerare a
particularităţilor procesului tehnologic, a caracteristicilor tipului de
producţie şi a modului de organizare a producţiei în entitatea
economică. Datorită acestora modelul general al calculaţiei
costurilor pe faze se poate elabora în două variante:
metoda pe faze, varianta cu semifabricate
metoda pe faze, varianta fără semifabricate
Metoda pe faze - varianta cu semifabricate
Metoda pe faze, varianta cu semifabricate se utilizează în entităţile care fabrică
un număr relativ restrâns de produse finite, în cadrul unor procese tehnologice
îndelungate, iar după fiecare fază se obţin semifabricate depozitabile, destinate fie
consumului intern, fie vânzării. În acest caz, este necesară cunoaşterea
semifabricatelor din toate stadiile de fabricaţie.
Costul semifabricatului din fiecare fază se determină pe articole de calculaţie
(feluri de cheltuieli) luând în considerare atât costul semifabricatului primit din
faza anterioară, cât şi cheltuielile de producţie aferente fazei respective. Astfel,
costul calculat pentru producţia ultimei faze constituie şi costul unitar al
semifabricatului obţinut.
Metoda pe faze - varianta cu semifabricate
Metoda pe faze, varianta cu semifabricate
Trecerea valorii semifabricatelor în costul produselor obţinute se efectuează fie
în mod global, fie desfăşurat pe articole de calculaţie.
Dezavantajul acestei variante constă în faptul că atunci când sunt faze de
calculaţie numeroase şi producţie în curs de execuţie la finele perioadei de
gestiune se măreşte volumul lucrărilor de centralizare a datelor privind calculul
costului de producţie al semifabricatului obţinut.
Metoda pe faze - varianta fără semifabricate
Metoda pe faze, varianta fără semifabricate se aplică atunci când nu este
necesar să se determine costul semifabricatelor după fiecare fază.
Costul unitar al produsului finit se determină în ultima fază însumând
cheltuielile de producţie din toate fazele prin care trece produsul respectiv şi
raportându-le la cantitatea obţinută.
Dezavantajul acestei variante constă în faptul că impune, pe lângă calculaţiile
intermediare pe faze, şi o centralizare a cheltuielilor de producţie din toate fazele
de prelucrare, pentru fiecare produs finit obţinut.
Metoda pe faze
În cazul ambelor variante ale acestei metode, dacă la finele unei faze a existat
producţie în curs de execuţie, cheltuielile aferente acesteia se scad din totalul
cheltuielilor de producţie ale fazei unde au apărut. De asemenea, din procesul de
prelucrare pot rezulta două sau mai multe produse principale, simultan sau
cuplat, sau pe lângă produsul principal pot rezulta şi produse secundare. În acest
caz, se impune necesitatea utilizării unor procedee adecvate pentru separarea
cheltuielilor de producţie şi pe feluri de produse obţinute.
 Aplicaţia 1
O societate care aplică metoda pe faze şi realizează produsul N a înregistrat în cursul perioadei:
 Cantitatea de produse finite obținute 30.000 bucăți;
 Cantitatea de produse în curs de execuție existentă la sfârșitul lunii aprilie 6.000 bucăți;
 Cheltuieli cu materiile prime 264.600 lei;
 Cheltuieli cu salariile 85.000 lei;
 Contribuția asiguratorie pentru muncă 2,25%;
 Alte cheltuieli (indirecte de producție) 65.727,5 lei;
 Cheltuielile cu materiile prime au fost absorbite integral în producția în curs de execuție;
 Cheltuielile de conversie (personal + cheltuieli indirecte) au fost absorbile în proporție de 30%.
Să se determine valoarea produselor finite și valoarea producției în curs de execuție la sfârșitul lunii.
 Aplicaţia 2
Din procesul de producţie se obţin două produse A și B în secția II, prin prelucrarea semifabricatului N obținut în
secția I. Pentru obţinerea acestora s-au înregistrat următoarele cheltuieli:
- cheltuieli cu materiile prime: pentru N - 80.000 lei, 10.000 lei pentru A și 14.000 lei pentru B
- cheltuieli cu materialele consumabile: pentru secția I - 2.000 lei, pentru secția II – 6.280 lei, pentru
administrație 800 lei și 540 lei pentru distribuție
- cheltuieli cu energia electrică de 3.800 lei: 35% pentru secția I, 40% pentru secția II, 15% administrație și
10% distribuție
- cheltuielile cu apa de 2.400 lei: 45% pentru secția I, 35% pentru secția II, 10% administrație și 10% distribuție
- serviciile de telefon și internet de 540 lei
- cheltuieli cu salariile directe 45.000 lei pentru N, 60.000 lei pentru A și 84.000 lei pentru B, salariile pentru
maiştri, ingineri, tehnicieni din secția I - 35.000 lei și 48.000 lei secția II, salariile pentru administrație 8.000
lei și 6.000 lei pentru distribuție
- CAM 2,25%
- amortizarea utilajelor: din secția I 5.000 lei și 3.000 lei secția II, amortizarea halei secției I - 1.790 lei și
secției II - 2.640 lei, amortizarea pavilionului administrativ 1.500 lei, amortizarea mijloacelor de transport
3.000 lei
Din procesul de producţie s-au obţinut 5.000 kg semifabricat N, din care 2.900 kg consumate pentru A și 2.100 kg
pentru B și 3.000 buc produs A și 2.000 buc produs B.
Să se determine: costul de producție total și unitar și să se realizeze reflectarea în contabilitatea de gestiune.
Se cunoaște că:
 repartizarea cheltuielilor indirecte de producție din secția II se face prin procedeul suplimentării, folosind ca
bază de repartizare salariile directe;
 costul prestabilit este de 70 lei/buc pentru A și 108 lei/buc pentru B.