  1918-2018: O ISTORIE NECUNOSCUTĂ A CENTEN… RO RU 

30 septembrie, 2019

Octavian Țîcu Disputa sovieto-română asupra Basarabiei

(I): Conferința de la Varșovia (1921)
Distribuie

  

 Print

Vechea Varșovia, anii 1920 (Foto: Biblioteca Centrală Universitară, Iași)

Istoricul relațiilor româno-ruse/sovietice, de mai bine de două sute de ani

cunoaște multiple modalități de exprimare politică, diplomatică și militară. Însă Despre blogul centenarului 
ceea ce a marcat decisiv evoluția lor a fost confruntarea dintre două mișcări
1918 - 2018
profund antagoniste care își au originea în acest spațiu la începutul secolului XIX:
naționalismul românesc și expansionismul rus/sovietic. Anexarea Basarabiei în 1918 – 2018. Un centenar văzut de pe
1812 de către Imperiul Rus a fost începutul unui con ict, care nu și-a găsit soluția ambele maluri ale Prutului, de istoricii
nici până în ziua de azi. Era inevitabil ca tendința românilor de a se integra într- Octavian Țîcu de la Chișinău și Dorin
un stat unitar să-i aducă în opoziție cu Rusia țaristă, iar ulterior URSS, care Dobrincu de la Iași.
înglobau un teritoriu național ce le aparținea de drept. Diferența punctelor de
vedere prin care cele două părți își justi cau drepturile asupra Basarabiei atestă Timp de un an și jumătate, cei doi istorici
faptul că problema teritoriului dintre Prut și Nistru este piatra unghiulară a vor analiza, dezbate (poate și în
relațiilor româno-ruse. contradictoriu) și comenta evenimentele
anului 1918 si repercusiunile acestora
Din momentul apariției sale ca problemă internațională în anul 1812, Basarabia a până astăzi. Țelul acestui blog „în
fost subiectul a cinci tratate internaționale, care cons nțeau apartenența sa la tandem” nu este numai de a arunca o
unul sau altul masiv politic, e rus/sovietic, e românesc (și implicit european): a. nouă privire asupra anului 1918 dar și de
tratatul de la București (1812) dintre Turcia și Rusia, prin care Basarabia era a demisti ca multe locuri comune ale
anexată la Imperiul Rus; b. Congresul de la Paris (1856), care atribuia sudul istoriei contemporane, de a repune in
Basarabiei și gurile Dunării Principatelor Române; c. Congresul de la Berlin (1878), contextual lor istoric „corect” fapte și
prin care Rusia prelua sudul Basarabiei de la România; d. Conferința de pace de la persoane deseori manipulate de
Paris (1919), prin care era recunoscută internațional unirea Basarabiei cu politicieni, de presă sau chiar de istorici.
România; Conferința de pace de la Paris (1947), care întărea dreptul de posesie a
URSS asupra Basarabiei, realizat în urma anexării din 1940 și 1944.

Atât Congresele de la Paris din 1856 și Berlin din 1878, cât și Conferința de Pace de
la Paris din 1919 au demonstrat iremediabilitatea pozițiilor celor două părți în ceea
ce privește Basarabia. În cele ce urmează vom dedica un bloc de articole bătăliilor
diplomatice româno-sovietice din perioada interbelică, în care cele două părți, au
apărat (România) sau contestat (Uniunea Sovietică), legitimitatea actului din 27
martie 1918.
Istoricul Octavian Țîcu, Chișinău

Către începutul anului 1921 devenise clar ca procesul restabilirii relatiilor dintre
lumea capitalista si Rusia Sovietica va capata un caracter stihiinic, iar economicul „… fenomenul Unirii de la 27 martie 1918

va prioritar în fața politicului. La 16 martie 1921, se încheia acordul economic trebuie privit într-un context amplu al

dintre Marea Britanie si Rusia Sovietica. În acelasi proces s-au angrenat si transformărilor la nivel european și

cercurile politice din Italia si Cehoslovacia. regional, în care efectul cumulat al

războiului mondial, al revoluției ruse, al
pretențiilor teritoriale din partea
În cazul Rom‚niei, aceasta perspectiva era îngreunata de caracterul relatiilor
Ucrainei independente exprimate față de
politice sovieto-române. Insecuritatea frontierei sale orientale, contestata de
Basarabia și al pericolului bolșevizării, a
guvernul sovietic, si problema tezaurului constituiau elemente de mare pondere
determinat opțiunea provinciei pentru
În determinarea evolutiei situatiei internationale a României într-o directie
revenirea în cadrul statului român
nefavorabila consolidarii ei politice si economice. Mai grav era, însa, faptul ca
întregit.” (Octavian Țîcu, Cercetator-
aceasta situatie, în raport cu obiectivele politicii externe sovietice fata de România,
Coordonator la Academia de Stiinte a
a devenit precara si fara perspective de ameliorare, daca luam în considerare noul
Moldovei )
cadru al pozitiei externe. Primele manifestari ale acestei politici nu au întârziat sa
apara imediat dupa nota de protest din 1 noiembrie 1920.

Într-un interviu acordat ziarului „Dimineata”, A. Manuilski, vice-presedintele

delegatiei sovietice la tratativele de pace sovieto-polone, a declarat ca Rusia
Sovietica nu are nici un interes sa atace România, care i se pare redutabila ca forta
armata si situatie defensiva pe Nistru. „Dar noi ne consideram în con ict cu
România care a anexat în mod ilegal Basarabia, nu recunoastem Conventia care
rati ca legitimitatea României asupra Basarabiei si cerem în aceasta problemă
plebiscit, cu evacuarea prealabila a provinciei de trupele si autoritatile române”, Istoricul Dorin Dobrincu, Iași
încheia diplomatul sovietic.

„ Războiul și ceea ce a urmat nu

 basarabeana apare transant în dispozitia lui
Vladimir Lenin, conducătorul Rusiei
Sovietice (Foto: Biblioteca Centrală
Universitară, Iași)
„ocupata provizoriu de trupele române”.
Pozitia guvernului sovietic fata de problema
V.I. Lenin privind editarea hartii „Partea
Europeana a Federatiei Ruse”. Considerând ca
teritoriul dintre Nistru si Prut a fost ocupat în
anii razboiului civil si interventiei militare
straine, liderul de la Kremlin a dat indicatii sa
se arate pe harta ca „Basarabia este si în
prezent parte componenta a statului sovietic”.
Din acel moment si pâna în anul 1940,
Basarabia se hasura pe hartile geogra ce
sovietice cu culoarea rosie, având inscriptia
reprezintă în România doar istorie, ci și
memorie. Ambele sensibile. Ca și în alte
locuri. Există o istorie o cială, patriotică,
justi cativă, care mai degrabă pune note
la discursul o cial din epocă, după cum
există și o istorie critică, care caută să
înțeleagă și să explice. ” (Dorin
Dobrincu, istoric, cercetător la Institutul
de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași,
Academia Română – Filiala Iași, din
1995).

Constatând revenirea Rusiei Sovietice la vechea politica intransigenta fata de

România, nu putem sa nu aratam cât de justi cat a fost sfatul dat de O'Grady lui N.
Ciotori cu ocazia tratativelor de la Copenhaga. Diplomatul englez s-a pronuntat
pentru încheierea cât mai rapida a unui tratat cu Sovietele, pentru ca îndata ce ele
vor ajunge la acorduri cu unele din puterile europene, pacea cu România nu le va
mai de nici un folos si, în consecinta, îsi vor modi ca întreaga politica.

În perioada 24 februarie - 1 noiembrie 1920, guvernul sovietic, din cauza

di cultatilor sale externe, fusese, într-adevăr, animat de o mare dorinta de
nalizare a tratativelor cu România. Dar odata cu irosirea acestei ocazii s-a mai
ratat un moment: dispozitia, nedisputata pâna atunci la Moscova, de a vedea în
autodeterminarea provinciilor periferice o dogma a revolutiei ruse. Conceptia
diplomatiei românesti, potrivit careia statul sovietic nu era succesorul politicii
externe a regimului tarist si, ca o consecinta a acestui fapt, speranta ca principiile
noi a rmate de documentele programatice sovietice s-ar putut întâlni fericit cu
cele care calauzeau politica românească, se vedeau astfel serios pereclitate.

Noile realitati internationale au dus la abandonarea teoriei autodeterminarii de

catre regimul sovietic, ea ind sprijinita de Soviete doar acolo unde era îndreptata
împotriva Puterilor Aliate, spre exemplu, în Turcia si Persia. Acolo unde interesele
politice ale Rusiei Sovietice erau vitale, cum era cazul Finlandei, Poloniei,
României, Ucrainei sau Georgiei, Moscova a luptat deschis împotriva acestui
principiu.

Schimbarea atitudinii sovietice în problema Basarabiei a fost sesizata în timpul

tratativelor sovieto-române de la Varsovia (22 septembrie - 25 octombrie 1921).
Interpelat de grupul parlamentar socialist în problema tratativelor de pace
sovieto-române, Take Ionescu a expus Adunarii Deputatilor modul cum s-a ajuns
la aceste negocieri. Potrivit relatarii sale, tratativele dintre cele doua parti durau
din februarie 1920. Initial s-a acceptat ca loc de întâlnire orasul Reval, iar delegatia
română avea instructiuni sa încerce o dezlegare generala a problemelor existente.
Întâlnirea de la Reval nu a mai avut loc. Abtinerea de la o întâlnire si o eventuala
întelegere cu Rusia Sovietica trebuie privita prin prisma aliantelor pe care
România si le-a creat în aceasta perioada.

În timp ce Anglia si Italia mergeau pe calea unei apropieri de Moscova, Franta a

continuat aceeasi linie intransigenta trasata de Al. Millerand la 20 iunie 1920, prin
care „recunoasterea statului sovietic se va face odata cu asumarea din partea sa a
responsabilitatii pentru angajamentele predecesorilor sai fata de guvernele
straine”. În aceste conditii, diplomatia franceza a lansat ideea unui cordon sanitar
care trebuia sa cuprinda statele limitrofe ale Rusiei Sovietice, România, legata de
directivele politiciii externe franceze, a sustinut eforturile Frantei de a realiza
acest proiect.

Catre aceasta perioada atât România cât si Rusia Sovietica adoptasera limbajul care
a de nit caracterul relatiilor sovieto-române în problema Basarabiei pe tot
parcursul perioadei interbelice. Pentru România primordiala era solutionarea
problemelor secundare în chestiunea Basarabiei, deoarece o socotea de nitiv
transata în favoarea sa. Partea română se lovea însa de refuzul de principiu al
guvernului sovietic de a recunoaste aceasta realitate. Rusia Sovietica contesta
legitimitatea Unirii Basarabiei cu România, pretinzând solutionarea acestei
probleme prin tratative bilaterale.

Atitudinea în cauza a guvernului sovietic avea

 sa e constatată cu regret de delegatia
româna, condusa de C. Filality, înca de la
prima sedinta a tratativelor sovieto-române
de la Varsovia. Reprezentantul sovietic L.M.
Karahan a propus discutarea tuturor
problemelor litigioase existente între cele
doua parti. Conform planului sovietic ordinea
de zi a viitoarei conferinte prevedea înainte
de toate discutarea problemei Basarabiei si
doar ca o anexa a acesteia, solutionarea altora
ce decurgeau din acest fapt. Propunerea era
conforma directivei din 21 august 1921,
elaborata de V.I. Lenin special, cu ocazia
tratativelor de la Varsovia.
Lev Karahan, ambasadorul sovietic în
Polonia (Foto: Biblioteca Centrală Delegatul român a precizat de la începutul
Universitară, Iași)
tratativelor ca România nici într-un caz si sub
nici o forma nu acceptasa puna în discutie
legalitatea sau caracterul de nitiv al Unirii
Basarabiei cu România. Relevanta este în acest sens informatia trimisa cu ocazia
tratativelor Ministerului român de externe de C. Filality. Din mesajul sau reiese ca
delegatul sovietic a insistat asupra chestiunii Basarabiei din cauza Ucrainei, pe
care soarta provinciei nu putea sa n-o intereseze. Conform declaratiei lui L.
Karahan, într-un limbaj tipic diplomatiei sovietice, era invocata reactia maselor
din Ucraina fata de o eventuala lipsa de atitudine a delegatiei sovietice în ceea ce
priveste Basarabia.

Sesizând atitudinea intransigenta a delegatiei române în problema Basarabiei, L.

Karahan a prezentat adevarata oferta, pentru care delegatia sovietica a venit la
Varsovia. El a declarat ca daca România consimte sa elimine pretentiile sale
nanciare fata de Moscova, Rusia Sovietica ar renunta la problema Basarabiei si
cea a minoritatilor. Pentru a mai convingator în propunerea sa, delegatul
sovietic a mai adaugat ca tezaurul nu mai este intact, ind evacuat din Moscova în
diferite orase când exista pericolul ofensivei lui Denikin, iar o parte a sa a fost
pierdută. Partea româna a refuzat sa mai trateze în asemenea circumstante. C.
Filality a declarat ca în situatia data întreruperea tratativelor este inevitabila.
Delegatul sovietic a insistat însa asupra continuarii dialogului. Întâlnirea
neo ciala dintre L. Karahan si C. Filality a elucidat cauzele acestor insistente.
Rusia Sovietica dorea semnarea unei întelegeri prin care România sa ramâna
neutra, pe baza de reciprocitate, în cazul unui con ict. L. Karahan a explicat ca
guvernul rus trebuia sa prezinte poporului o compensatie oarecare în schimbul
unor concesii României si credea su cienta o declaratie de neutralitate din partea
ei pentru renuntarea la Basarabia: „Stim ca Basarabia va ramâne a voastra,
recunostea delegatul sovietic, dar pentru a dobândi titlul de proprietate, care va va
de mare folos mai târziu, trebuie sa platiti. Nu uitati ca din toate guvernele ruse
noi suntem singurii capabili sa v-o dam. Nu suntem atât de naivi încât sa ignoram
enormul vostru câstig în urma unei rati cari a situatiei realizate de un guvern rus
si nu încerc sa neg ca vrem sa va facem sa platiti pretul. Iar acest pret este
neutralitatea si concesii economice si nanciare”.

Take Ionescu, ministrul român de Externe (Foto: Biblioteca Centrală Universitară, Iași)

Corespondenta dintre Take Ionescu si C. Filality cu ocazia tratativelor arata ca

propunerile sovietice au fost respinse de primul. El vedea într-o întelegere de
neutralitate cu Moscova o alianta limitata. Parerea lui L. Karahan că statul român
ar avea vreun interes sa obtina de la guvernul sovietic recunoasterea Unirii
Basarabiei cu România era considerată de Take Ionescu o speculatie politica.

În aceste conditii, atât partea sovietica cât si cea română au trecut prin
formalitatea de a-si mentine drepturile asupra Basarabiei. Tratativele din 1921 de
la Varsovia au fost importante prin schimbarea accentelor politicii sovietice fata de
problema Basarabiei. Atât în timpul tratativelor din 1920, cât si a celor din 1921, ea
era privita de Moscova ca una de oportunitate politica. În 1920, recunoasterea
Basarabiei din partea Sovietelor ar putut obtinută în conditiile unui tratat prin
care Rom‚nia ar recunoscut Rusia Sovietica. În 1921 aceasta recunoastere trebuia
să includa un tratat de neutralitate, precum si abandonarea pretentiilor fata de
tezaurul depozitat la Moscova. Asa cum România nu avea nici o intentie de a ataca
statul sovietic, iar sansele de a recupera tezaurul erau minime, Bucurestiul ar
renuntat la putin, în comparatie cu semni catia interna si internationala pe care
ar oferit-o recunoasterea formala de catre Rusia Sovietica a frontierei Nistrului.

Odată cu tratativele de la Varsovia, ultima manifestare de oportunism politic în

problema Basarabiei, aceasta devenea pentru statul sovietic o chestiune de
principiu. Acest fapt era grav deoarece concorda cu tendinta Rusiei Sovietice de a
se a rma în relatiile internationale ca mare putere.

Octavian Țîcu

 ABONEAZĂ-TE

Vă mai recomandăm:

CUTREMURUL DIN 1977  …DUPĂ 25 DE ANI: NOILE DEMOCRAŢII

Solidaritate în direct - Mesaje la 25 de ani de libertate
Radio Europa Liberă martie 1977

INFORMAȚII DESPRE SITE NOUA APLICAȚIE URMĂREȘTE-NE

Politica RFE/RL Mobil și Smart TV

     
Contactați-ne

Posturi vacante

Despre noi

Reguli forum dezbateri

Radio Europa Liberă © 2023 RFE/RL, Inc. Toate drepturile rezervate