Spațiul Schengen

64 limbi

 Articol

 Discuție

 Lectură

 Modificare

 Modificare sursă

 Istoric

zonă de circulație liberă în Europa

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau

inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii
bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Harta Europei pe care sunt indicate statele spațiului Schengen. Indicate în gri sunt statele din afara
acordului, în albastru deschis sunt indicate țările spațiului propriu-zis de liberă circulație. Cu verde sunt
indicate țările care implementează aquis-ul Schengen și care sunt în proces de aderare. Deși este țară
membră a Uniunii Europene, Irlandei i s-a permis să nu implementeze acordul Schengen pe teritoriul
său.
Spațiul Schengen este o zonă de circulație liberă în Europa, conformă cu Acordul de la Schengen. Statele
membre ale acestui spațiu au eliminat sau vor elimina controalele pentru persoane la frontierele dintre
ele, astfel încât este (sau va fi) posibilă trecerea frontierei între oricare două asemenea state fără
prezentare de acte de identitate și fără opriri pentru control.

Acordul de liberă circulație a fost semnat la 14 iunie 1985 în mica localitate luxemburgheză Schengen.

Primele state care l-au implementat au
fost Belgia, Franța, Germania, Luxemburg, Portugalia, Spania și Țările de Jos, care și-au deschis între ele
granițele la 26 martie 1995. Până în prezent, 30 de state au aderat la Acordul Schengen, dintre care 27 l-
au și implementat. Într-un moment istoric, la 21 decembrie 2007, nouă state, majoritatea din centrul și
estul Europei, și-au deschis granițele, astfel încât pentru prima dată este posibilă călătoria liberă peste
fosta Cortină de Fier.

Din Spațiul Schengen fac parte și Elveția, Liechtenstein, Norvegia și Islanda, care nu sunt membre ale UE.
În același timp, Regatul Unit și Irlanda, țări membre ale Uniunii Europene (Regatul Unit până la data de
31 ianuarie 2020), au optat să nu implementeze acordul Schengen pe teritoriul lor.

Statele membre ale Acordului de la Schengen care totodată sunt membre ale Uniunii

Europene Bulgaria, Cipru şi Croația respectiv statele care sunt doar membre ale Acordului, dar nu ale
UE, Elveția și Liechtenstein, nu au început încă să aplice prevederile acordului, dar urmează să o facă în
viitor. Cetățenii lor se pot aștepta în continuare la controale de graniță între țările lor și țările vecine.

Cafenea la Baarle-Nassau (Țările de Jos), chiar la frontiera cu Belgia. Frontiera dintre cele două state
din grupul Schengen, în acest caz Tarile de Jos („NL”) și Belgia („B”), este marcată pe sol.

Extinderea[modificare | modificare sursă]

Intrarea Bulgariei și României în spațiul european Schengen de liberă circulație, în luna martie 2011, s-a
izbit de opoziția unor state membre, ca cea din partea Germaniei, Finlandei și a Austriei. Asta a reieșit
din consultările din ianuarie 2012 ale Consiliului UE în Gödöllo (lângă Budapesta), Ungaria. Intrate
în Uniunea Europeană în anul 2007, România și Bulgaria ar fi trebuit, conform înțelegerii inițiale la
nivelul UE și în spiritul Tratatului de la Maastricht, să fie primite în zona Schengen în luna martie 2011.
Intrarea s-a amânat însă, statele opozante, - oficial unul, două la număr -, motivând că în cele două țări
ar fi unele lacune în domeniul reformelor de justiție și (tot motivație) din cauza corupției (vezi Corupția
în România).[1]

Ca urmare a numărului mare de refugiați[2] originari din Asia, Africa de Nord etc., Franța și Italia par să fi

cerut în 2011 modificarea Acordului Schengen. Această poziție este sprijinită și de alte state membre,
între care Grecia și România. Totuși, România, prin opinia președintelui Traian Băsescu, a exprimat
părerea că o eventuală modificare a Acordului ar trebui să se facă abia după admiterea Bulgariei și
României, cu alte cuvinte în spirit de corectitudine să nu se schimbe regulile jocului în timpul jocului.

Poziția germană și austriacă[modificare | modificare sursă]

Ministrul de interne al Germaniei între 2009-2011, Thomas de Maizière, participant la respectivele

discuții, a justificat opoziția Berlinului prin aceea că „există lipsuri în sistemul justițiar și în domeniul
corupției” în cele două țări sud-est europene, care ar fi incompatibile cu apartenența la „Schengen”.
Ministrul federal de interne al Austriei, Maria Fekter, își exprima până în 2011, de asemenea, opoziția la
admiterea celor două țări (Bulgaria și România) dar ulterior această poziție nu a fost oficial reconfirmată.

Ministrul (în 2013) german de interne, Friedrich, a declarat revistei „Spiegel”, că dacă bulgarii și românii
vor ridica problema acceptării lor în Spațiul Schengen la Consiliul pe Justiție și Afaceri Interne al  UE  din
martie 2013, li se va opune Veto-ul german. Ministrul a motivat această opoziție prin corupția ce ar fi în
cele două state.

Opoziția Olandei față de aderarea României și Bulgariei[modificare | modificare sursă]

În vara anului 2011 a intervenit modificarea treptată în raport cu intrarea României și Bulgariei a
pozițiilor Germaniei, Austriei și Finlandei în sens favorabil. În iunie 2011 Parlamentul UE s-a pronunțat
pentru intrarea României și Bulgariei în Spațiul Schengen, dar Consiliul Ministerial UE nu a acceptat
opinia acestuia (Parlamentului), cu motivația unor nemulțumiri (insatisfacții) exprimate de
guvernele Olandei și Finlandei față de pretinse lacune în domeniul măsurilor anticorupție și combaterii
crimelor organizate ce ar exista în Bulgaria și România. Aceste nemulțumiri (insatisfacții) au fost,
colateral, legate de Olanda și Finlanda de ivirea potențială a pericolulului imigrației ilegale,
din Turcia prin Bulgaria și România în țările UE din Spațiul Schengen, un argument opozițional ce ține
exclusiv de politica internațională și nu este influențabil din România și Bulgaria. Astfel, Olanda, care mai
devreme nu exprimase decât unele rețineri, și-a accentuat în toamna lui 2011 poziția opozantă (inclusiv
în decembrie) în pofida încercărilor diplomatice ale Bucureștiului de a concilia problema. Există păreri
la București, că opoziția oficială a Olandei față de intrarea Bulgariei și României ar veni de la confruntări
politice interne existente în această țară membră a UE, și nu reliefează fondat realitatea politică din
sudestul Europei. Este evident că, dat fiind poziția geografică și mărimea teritorială a Olandei, această
țară vest-europeană nu ar fi direct afectată de traficul de persoane din și spre Bulgaria și România, dacă
politicienii olandezi (guvernul) ar fi și ei de acord cu intrarea celor două țări UE în Spațiul Schengen. Ar
trebui să fie luat în calcul și interesul economic al Olandei care dorește să se impună în România,
șantierele navale (vezi Damen Galați și Mangalia) și producția petrolieră din Marea Neagră (Petro
Ventures Resources, Mazarine Energy) fiind un exemplu în acest sens [necesită  citare].

Reacții ale României și Bulgariei la amânarea repetată[modificare | modificare sursă]

România și Bulgaria sunt nemulțumite și intrigate de aceste poziții politice, ele argumentând că
argumentele contra citate nu fac parte din criteriile de acceptare (condiții) în zona europeană Schengen,
aplicate concret la intrarea altor state ale Uniunii Europene. Președintele Traian Băsescu a susținut la
București, în fața diplomaților străini prioritatea politică pentru România a intrării în spațiul Schengen. El
a reafirmat că România este la fel de angajată ca și celelalte țări ale UE pentru asigurarea securității
interne în Uniunea Europeană. Cele două țări sud-est europene speraseră că, așa cum era programat și
îndeplinind condițiile prevăzute de Tratatul de la Maastricht din 1992, ele vor intra în zonă în luna martie
2011. Însă nici până acum (septembrie 2019) nu este încă stabilit un termen până la care România și
Bulgaria să fie admise, singurul opozant oficial între cele 27 de state ale UE fiind doar Olanda și conform
unui interviu al unui ministru german dat la Spiegel (2013) ar fi și Germania.

Controverse UE privind extinderea Spațiului Schengen[modificare | modificare sursă]

Consiliul pe Justiție și Afaceri Interne (JAI) din UE, reunit la 22 septembrie 2011 la Bruxelles, a decis
amânarea votului privind aderarea Romaniei și Bulgariei la Spațiul Schengen, în urma opoziției ferme
exprimate de Olanda și de Finlanda.

Același Consiliu, ce se reunește și în martie 2013 nu are o clară agendă în privința acceptării României și
Bulgariei, deși purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, Mark Gray, a declarat că cele două state
îndeplinesc condițiile specifice acceptării, condiții conforme cu Acordul Schengen (Tratat).

Suprafaț
Stea Semnat or Data primei
Stat ă Populație[3] Teritorii excluse
g opted in implemetări
(km²)

Austria 83.871 8.372.930 28 aprilie 1995 1 decembrie 1997

Belgia 30.528 10.827.519 14 iunie 1985 26 martie 1995

Republica 21 decembrie
78.866 10.512.397 1 mai 2004
Cehă 2007[1]

19 decembrie  Groenlanda[2]
Danemarca 43.094 5.547.088 25 martie 2001
1996  Insulele Feroe[3]

26 octombrie 12 decembrie
Elveția[4] 41.285 7.760.477
2004 2008

21 decembrie
Estonia 45.226 1.340.274 1 mai 2004
2007[5]

19 decembrie
Finlanda 338.145 5.350.475 25 martie 2001
1996

Franța de peste mări (Departame

Franța 674.843 64.709.480 14 iunie 1985 26 martie 1995
peste Mări, prescurtat: DOM-TOM

Germania 357.050 81.757.595 14 iunie 1985 26 martie 1995[6]

6 noiembrie
Grecia 131.990 11.125.179 26 martie 2000
1992

Islanda[7] 103.000 318.755 19 decembrie 25 martie 2001

 Suprafaț
Stea Semnat or Data primei
Stat ă Populație[3] Teritorii excluse
g opted in implemetări
(km²)

1996

27 noiembrie 26 octombrie
Italia 301.318 60.397.353
1990 1997

21 decembrie
Letonia 64.589 2.248.961 1 mai 2004
2007[8]

21 decembrie
Lituania 65.303 3.329.227 1 mai 2004
2007[9]

Luxembourg 2.586 502.207 14 iunie 1985 26 martie 1995

21 decembrie
Malta 316 416.333 1 mai 2004
2007[10]

19 decembrie
Norvegia[11] 385.155 4.854.824 25 martie 2001 SvalbardMayen
1996

21 decembrie
Polonia 312.683 38.163.895 1 mai 2004
2007[12]

Portugalia 92.391 10.636.888 25 iunie 1992 26 martie 1995

21 decembrie
Slovacia 49.037 5.424.057 1 mai 2004
2007[13]

21 decembrie
Slovenia 20.273 2.054.119 1 mai 2004
2007[14]

Spania 506.030 46.087.170 25 iunie 1992 26 martie 1995 orașele Ceuta și Melilla[15]

19 decembrie
Suedia 449.964 9.347.899 25 martie 2001
1996

 Aruba
 Curaçao
Țările de Jos 41.526 16.576.800 14 iunie 1985 26 martie 1995
 Sint Maarten
 Țările de Jos Caraibiene
 Suprafaț
Stea Semnat or Data primei
Stat ă Populație[3] Teritorii excluse
g opted in implemetări
(km²)

21 decembrie
Ungaria 93.030 10.013.628 1 mai 2004
2007[16]

Spațiul
4.312.099 419.392.429 14 iunie 1985 26 martie 1995
Schengen

Etapele admiterii României în spațiul Schengen[modificare | modificare sursă]

 Transmiterea de către România a unei Declarații de pregătire

 Transmiterea, de către Secretariatul General, a unui chestionar extins care va conține întrebări
detaliate despre toate aspectele relevante pentru implementarea și aplicarea prevederilor
Schengen

 Completarea de către România a chestionarului și transmiterea acestuia către Consiliul UE

 Vizite de evaluare, întrebări suplimentare, chestionare etc.

 Redactarea unui raport care va analiza stadiul de pregătire a fiecărui stat membru

 Decizia Consiliului UE cu privire la eliminarea controalelor la frontierele interne.

 În Consiliul Miniștrilor de Interne și Justiție din 7 și 8 martie 2013, s-a hotărât să se amâne
pentru sfârșitul anului 2013 o eventuală decizie de admitere a Bulgariei, României și Croației la
Spațiul Schengen.[4]

 În mai 2018, Parlamentul European a cerut adeziunea Bulgariei, Croației și României la Spațiul
Schengen.[5]

 8 iulie 2021 e ziua când Parlamentul European a decis cu peste 500 de voturi că România,
Bulgaria și Croația trebuie să fie primite în spațiul Schengen.

Note[modificare | modificare sursă]

1. ^ Vezi articol la Deutsche Welle în

germană: http://www.dw-world.de/dw/article/0,,14872655,00.html

2. ^ Peste zece mii de refugiați.

3. ^ „Eurostat Populație Estimare”.  Eurostat.  1 ianuarie 2010. Accesat în  8 ianuarie 2010.

4. ^ fr Voir sur consilium.europa.eu.

5. ^ „Le Parlement européen réclame la remise en marche de l'espace Schengen”,  euractiv.com  (în
franceză), accesat în  27 iulie 2018

Vezi și[modificare | modificare sursă]

  Acordul de la Schengen

 Comisia Europeană

 Tratatul de la Maastricht

 Acquis-ul Schengen

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

 ARD TV-canal, Teletext, 03.03.13 pag 102, 109: "Schengen-Erweiterung: Friedrich kündigt Veto
gegen Beitrit Bulgariens und Rumäniens an"

 Consiliul Uniunii Europene, 14 decembrie 2011, Lichtenstein va adera la Spațiul Schengen,

începând din 19 decembrie 2011 Spre text online Arhivat în 2 mai 2014, la Wayback Machine.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

 ro Schengen.MAI.Ro

 ro Abolirea granițelor interne ale Uniunii Europene -- Comisia Europeană

 en The Schengen Acquis la eur-lex.europa.eu - Document oficial prezentând toate înțelegerile

aferente Acordului de la Schengen

 en Switzerland joins Schengen - Elveția se alătură spațiului Schengen - articol BBC

 en Schengen Visa Website - Situl web al vizelor tip Schengen (ultima modificare 2003)

 en The Schengen area - Despre Zona Schengen pe situl European Navigator

 en "Britain open to terror suspects in EU loophole" - Articol din Daily Telegraph - 21

ianuarie 2007

 en "House of Lords European Union Committee Report on SIS II" - Raportul Camerei Lorzilor (în
original, House of Lords) de la 2 martie 2007 - (Inquiry in to the UK implementation of SIS and
progress of SIS II) - Intervenție din Camera Lorzilor a Marii Britanii referitoare la implementarea
actului SIS, respectiv progresul implementării actului SIS II

Categorii: 

 1985 în legislație

 Frontiere

 Legile Uniunii Europene

 Schengen, Luxembourg

 Transport internațional

 Tratatele Uniunii Europene

 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 24 octombrie 2022, ora 04:18.