Atacantii

In fotbalul modern exista doua categorii de jucatori: “muncitori” si “meseriasi”. O

echipa nu poate fi construita numai dintr-un singur tip de fotbalisti, componenta ei
trebuie sa cuprinda raportul optim decis de filozofia individuala a fiecarui antrenor. In
prima categorie intra de obicei jucatorii care sint dotati nativ sau printr-un proces concret
de instruire cu calitati:
 fizice:
o rezistenta generala sau in regim de viteza
o detenta
o forta
 tehnice:
o stapinirea elementelor distructive cum ar fi deposedarea, recuperarea,
respingerea, cîştigarea duelurilor 1^1
 intelectuale:
o simtul interceptiei anticipative, evaluarea rapida şi corecta a derularii
atacului advers

In cea de-a doua categorie intra cei care fac, elaboreaza, creeaza si marcheaza GOLUL.

Calitatiile acestora se deosebesc destul de mult de cele ale predecesorilor.

Cele atletice mai putin, fotbalul actual nemaipermitind jucatori care nu au cel putin o
calitate fizica de exceptie. Ce-i deosebeste sint capacitatile tehnico-tactice. Stapinirea
elementelor tehnice de constructie cum ar fi preluarea-conducerea-driblingul, exprimate
intr-un regim crescut de viteza si introduse intr-un scop tactic, pasa-eliminarea
adversarului-eliberarea spatiului-sut la poarta caracterizeaza “meseriasul”.

Din aceasta categorie am ales sa scriu in acest articol despre cei mai adulati, iubiti sau
injurati fotbalisti: atacantii. Sarcina lor primordiala este cea de a marca golul, suprema
satisfactie a tuturor celor implicati intr-un joc.

Acest lucru nu este intotdeauna usor, organizarea defensiva, marcajul si, deseori,
ghinionul constituind adversari de temut pentru atacanti. In functie de sistemul aplicat
putem folosi 2 sau 3 atacanti. In primul caz cele două virfuri se diferentiază sensibil :
unul este rapid, bun în jocul 1^1 si în combinatii, in exploatarea spatiilor, celalalt
masiv, puternic, bun în jocul aerian si protejarea mingii. In sistemul cu trei atacanti
unul este de regula turnul, virful, clasicul atacant central. Cei din exterior au functii de
aripi (extreme) si se incadrează in rolul jucatorilor de viteza cu o deosebita tehnica in
regim de viteza.
Cind echipa ataca, de obicei virfurile ocupa asa numita “zona de sut”, un spatiu in care
de obicei timpii in care pot juca balonul sint limitati. Pentru a putea marca trebuie sa
posede la un nvel ridicat abilitati “de situatie”. Acestea ar fi din punct de vedere :

 Tehnic

o controlul orientat si buna protejare a mingii

o dribling pe spatii mici
o lovirea mingii cu ambele picioare rapid, precis si cu forta
o lovirea mingii cu capul

Toate aceste calitati tehnice trebuie suportate de capacitati conditionale (explozivitate si

forta rapida, rapiditate si viteza, rezistenta in regim de viteza) sau coordinative
(capacitatea de reactie, de perceptie spatio-temporala, de echilibru, orientare, etc.)

 Morfologic

Virfurile pot avea caracteristici diverse: de obicei ei sint inalti dar explozivi, potenti si
rezistenti in contactele cu adversarii. Sau invers: mici si rapizi, cu forta de explozie.

 Tactic

o efectuarea unei fente de demarcare (contramiscarea)

o atacul în spatiu in mod decis pentru primirea mingii
o simtul portii
o comunicarea cu colegul care transmite pasa (prin simt, semn sau
demarcare)

 Psihologic

o curajos
o temerar
o inteligent in joc

Ramine intrebarea: formam astfel de atacanti sau asteptam sa vedem ce ne ofera natura?