REGULI CU PRIVIRE LA

FORMAREA ŞI EXECUTAREA
OBLIGAŢIILOR

Specificitatea obligațiilor în dreptul comercial

Izvoarele obligațiilor

 Contractul
 Actul juridic unilateral (ex.: oferta de a contracta, promisiunea publică de recompensă, titlurile de
valoare şi operaţiunile de subscriere a acestora, constituirea unei societăţi cu răspundere limitată cu
asociat unic)

 Faptele juridice licite (gestiunea de afaceri, îmbogăţirea fără justă cauză, plata nedatorată)
 Faptele juridice ilicite

 Orice alt act sau fapt de care legea leagă naşterea unei obligaţii
Specificul obligaţiilor în raporturile la care participă profesioniştii-comercianţi

1. Determinarea 3. Regimul juridic

preţului între 2. Solidaritatea aplicabil dobânzilor
profesionişti codebitorilor în obligaţiile
comerciale

6. Prescripţia
5. Probele în
4. Locul executării extinctivă în
materie
obligaţiilor materie
comercială
comercială
1. Determinarea preţului între profesionişti

- preţul trebuie să fie stabilit în bani,

să fie determinat sau determinabil,
să fie licit şi să fie real (sincer şi
serios);
- dacă părţile nu au stabilit preţul şi
nici vreo modalitate de determinare
ulterioară a acestuia, se instituie
prezumţia că s-a avut în vedere
preţul practicat în mod obişnuit în
domeniul respectiv pentru prestaţii
echivalente sau, în lipsa unui
asemenea preţ, un preţ rezonabil
(art. 1233 C.civ.);
- sintagma „factor de referinţă”.
2. Solidaritatea codebitorilor

- dă dreptul creditorului de a
urmări pe oricare dintre debitorii
săi pentru a obţine executarea
întregii obligaţii, astfel încât plata
efectuată de către debitorul
urmărit îi eliberează pe toţi
ceilalţi;
- prezumţia de solidaritate;
- debitorii comerciali nu pot opune
creditorului beneficiul de
diviziune şi nici beneficiul de
discuţiune;
- în raporturile dintre debitorul
principal şi fidejusor,
solidaritatea nu se prezumă.
3. Regimul juridic aplicabil dobânzilor în obligaţiile comerciale

- art. 1489 alin. 1 C.civ.: în

obligaţiile care au ca obiect o sumă
de bani, dobânda este cea convenită
de părţi sau, în lipsă, cea stabilită de
lege;
- O.G. nr. 13/2011: dobânda
penalizatoare se stabileşte la nivelul
dobânzii de referinţă a Băncii
Naţionale a României, publicată în
fiecare lună în Monitorul Oficial,
plus 4 puncte procentuale;
- posibilitatea aplicării
anatocismului;
- debitorul se află de drept în
întârziere;
- uneori, dobânzile pot fi cumulate
cu daunele-interese.
4. Locul executării obligaţiilor

În lipsa unei stipulaţii contrare sau dacă

locul plăţii nu poate fi determinat potrivit
naturii prestaţiei ori potrivit prevederilor
contractuale, al practicilor statornicite
între părţi ori al uzanţelor, obligaţiile
trebuie să fie executate:
- la domiciliul, respectiv la sediul
creditorului de la data plăţii, dacă este
vorba despre obligaţii ce constau în plata
unor sume de bani;
- la locul situării bunului în momentul
încheierii contractului, în cazul obligaţiei
de a preda un lucru individual determinat;
- la domiciliul (sediul comercial) al
debitorului, din momentul încheierii
contractului, în cazul celorlalte obligaţii.
5. Probele în materie comercială

Potrivit Codului de procedură

civilă, pot fi folosite următoarele
mijloace de probă:
- înscrisuri
- martori
- prezumţii
- mărturisirea uneia dintre părţi,
făcută din proprie iniţiativă sau
obţinută prin interogatoriu
- expertiză
- mijloace materiale de probă
- cercetare la faţa locului
- ale mijloace de probă.
6. Prescripţia extinctivă în materie comercială

Termene speciale de prescripţie (art. 2519-2521

C.civ.):
- 10 ani → acţiunile ce au ca obiect drepturi reale care
nu au fost declarate imprescriptibile prin lege sau care nu
sunt supuse unor termen de prescripţie speciale;
- 2 ani → acţiuni întemeiate pe un raport de asigurare-
reasigurare, precum şi celor ce au ca obiect plata
remuneraţiei cuvenite pentru serviciile prestate în temeiul
contractelor de intermediere;
- 1 an → dreptul la acţiune în cazul profesioniştilor
din alimentaţia publică sau hotelierilor pentru serviciile pe
care le prestează, vânzătorilor cu amănuntul, pentru plata
mărfurilor vândute şi a furniturilor livrate;
- 1 an → dreptul la acţiune referitor la restituirea
sumelor încasate din vânzarea biletelor pentru spectacole ce
nu au mai avut loc;
- 1 an → acţiunile îndreptate împotriva
transportatorului; dacă este vorba despre un contract de
transport executat succesiv sau prin mijloace de transport
combinate, termenul de prescripţie este de 3 ani;
Legea nr. 31/1990:
- 6 luni → acţiunea în daune a fondatorilor împotriva
societăţii (art. 33 din lege);
- 3 ani → acţiunea în restituirea dividendelor fictive.
Legea nr. 11/1991: 1 an pentru acţiunea în daune
pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin acte de
concurenţă neloială.