Portofoliu de Evaluare Irina C

Fondul Social European
Programul Operațional Capital Uman 2014-2020

Axa prioritară 6: Educație și competențe
Obiectivul specific (O.S.): 6.4., 6.6.
Prioritatea de investiții 10 (i): „Reducerea și prevenirea abandonului școlar timpuriu și promovarea
accesului egal la învățământul preșcolar, primar și secundar de calitate, inclusiv la parcursuri de învățare
formale, non formale și informale pentru reintegrarea în educație și formare”
Titlul proiectului: „A doua șansă în educație, calea spre dezvoltare personală și locală”
Contract: POCU/665/6/23/133572
Beneficiar: Inspectoratul Școlar Județean Teleorman
Curriculum A doua șansă – abordări și strategii

program de formare continuă acreditat prin
OME nr. 4618/ 11.08.2021
PORTOFOLIU EVALUARE
CURSANT: Cune Irina Mihaela

UNITATEA ȘCOLARĂ: Şcoala Gimnazială „ Mihai Eminescu”
FUNCȚIE: Profesor înv. primar

SPECIALITATE: Lb și lit. tomână-Lb. și lit. franceză
SERIA 17
GRUPA TR19
PERIOADA FORMĂRII: 26.05.2023 - 10.07.2023
DATA EVALUĂRII: 31.07.2023
MODULUL I
METODOLOGIA ȘI CURRICULUM ÎN PROGRAMUL “A DOUA ȘANSĂ”
I.1. Programul național ”A doua șansă” – abordări metodologie și legislative
I.2. Curriculum la decizia scolii în programul “A doua șansă”
SARCINA DE LUCRU
Elaborați un orar săptămânal pentru ADS specificând forma de organizare: zi, seral ....
ORAR
An III Mecanică, seral
Interval
Luni Marți Miercuri Joi Vineri
orar
15.00 – 15.50 - Limba engleză - - -
Măsurări Limba
16.00 – 16.50 Științe Limba română Limba română
Tehnice franceză
Organe de Măsurări
17.00 – 17.50 Limba română Matematică Limba română
mașini Tehnice
Organe de Lăcătușerie Consiliere și

18.00 – 18.50 Istorie Științe
mașini generală orientare
MODULUL II
STRATEGII DIDACTICE ÎN PROGRAMUL “A DOUA ȘANSĂ”
II.1. Teoria instruirii. Strategia didactică
II.2. Strategii didactice interactive
II.3. Strategii de predare - Limba și comunicare
II.4. Strategii de predare – Matematică și Științe ale naturii
II.5. Repere practice de inovare a metodologiei didactice. Exemplificări de metode interactive de
predare – învățare
II.6. Managementul clasei de elevi. Structura dimensională a clasei în programul ADS
SARCINA DE LUCRU
1. Realizați un eseu de expunere de maxim 2 pagini despre factorii determinanți în alegerea
strategiei optime.
Factorii determinanți în alegerea strategiei optime
Conceptul de strategie didactica poate fi definit drept combinare si organizare optima a

metodelor, mijloacelor si formelor de organizare a activitatii in vederea realizarii obiectivelor
propuse. Unii pedagogi (I. Chergit, Dan Potolea) au subliniat că elaborarea unei strategii a
predării-învățării reprezintă adaptarea unei linii directoare de acțiune căreia i se asociaza un mod
specific de organizare a învățării, de utilizare a metodelor și mijloacelor de învățământ. Noile
tendinţe în utilizarea strategiilor didactice descriu un caracter interactiv al acestora, dat de
valorificarea potenţialului creativ şi formativ al noilor tehnologii instrucţionale (e-learning).
Învăţarea în grup oferă un cadru propice explorării benefice a acestor metode interactive pentru
că, în primul rând, „strategiile interactive urmăresc optimizarea comunicării”.
Factorii care determină alegerea strategiei didactice sunt:
⇨ actorii implicaţi în proces – profesorul (competenţele profesionale, stilul de lucru) şi
elevul (vârsta, nivelul de pregătire, stilul de învăţare, motivaţia);
⇨ tradiţia de predare a disciplinei;
⇨ sugestiile curriculumului scris (ce anume se recomandă pentru această disciplină şi la

această vârstă de şcolaritate);
⇨ aspectele de procedură (cât timp are la dispoziţie profesorul, de ce resurse dispune, în
ce spaţiu se va desfăşura activitatea).
Imperativul calităţii în educaţie oblige la o reconsiderare a demersului educational al
profesorului, astfel încât strategiile didactice elaborate să fie centrate pe învăţare şi, respectiv, pe
cel care învaţă. Pentru a asigura dezvoltarea şi valorificarea resurselor lor cognitive, afective şi
acţionale, pentru a-I „instrumenta” în vederea adaptării şi inserţiei optime în mediul socio-
profesional, este esenţială construirea unor strategii didactice bazate pe acţiune, aplicare,
cercetare, experimentare. Astfel, li se va crea elevilor ocazia de a practica o învăţare de calitate,
de a realiza achiziţii durabile, susceptibile de a fi utilizate şi transferate în diverse context
instrucţionale şi nu numai. Beneficiind de o îndrumare competentă, având suportul unor
profesori care îi respectă şi sunt interesaţi continuu de ameliorarea nivelului lor de achiziţii şi
competenţe, elevii vor avea posibilitatea să realizeze obiectivele învăţării şi să finalizeze cu
succes această activitate. În plus, şi şansele lor de reuşită socială vor spori considerabil.
Rolul profesorului rămâne unul capital, însă, renunţând la vechile practici educaţionale
rigide şi uniforme, el devine organizator al unui mediu de învăţare adaptat particularităţilor şi
nevoilor beneficiarilor, facilitând procesul învăţării şi dezvoltarea competenţelor. Proiectând şi
realizând activităţi de predare-învăţare-evaluare bazate pe strategii didactice interactive, cadrul
didactic oferă elevilor multiple ocazii de a se implica în procesul propriei formări, de a-şi
exprima în mod liber ideile, opiniile şi de a le confrunta cu cele ale colegilor, de a-şi dezvolta
competenţele metacognitive.
Strategia didactică este modalitatea eficientă prin care profesorul îi ajută pe elevi să
acceadă la cunoaştere şi să-şi dezvolte capacităţile intelectuale, priceperile, deprinderile,
aptitudinile, sentimentele şi emoţiile. Ea se constituie dintr-un ansamblu complex şi circular de
metode, tehnici, mijloace de învăţământ şi forme de organizare a activităţii, complementare, pe
baza cărora profesorul elaborează un plan de lucru cu elevii, în vederea realizării cu eficienţă a
învăţării. În elaborarea acestui plan de lucru, profesorul ţine cont de o serie de factori care
condiţionează buna desfăşurare a acţiunilor de predare/învăţare/evaluare, variabile ce ţin de elev,
de curriculum, de organizarea şcolară şi chiar de profesorul însuşi. Important este ca profesorul
să prevadă implicarea elevilor în realizarea acestui plan de lucru, în calitate de subiecţi activi ce
contribuie la construirea propriei cunoaşteri.
Atunci când alege o metodă didactică, profesorul are în vedere realizarea unor finalităţi
bine precizate, specificate şi concretizate sub formă de obiective. Obiectivele sunt răspunsuri
concrete așteptate în comportamentele de învățare ale elevilor. Ele sunt produsul concepției
cadrului didactic, având ca sferă de referinţă lecţia sau un grup de unităţi tematice. Obiectivele
operaționale descriu în mod cuantificabil cunoştinţele, abilităţile şi aptitudinile elevului la
sfârşitul unei secvențe de învățare. De asemenea, acestea proiectează comportamentul de răspuns
al elevilor la sarcinile didactice. Sunt elemente cheie în măsurarea eficienței proceselor de
predare-învățare.
Sarcina de învățare este un enunţ ce conține obiectivul operaţional urmărit (capacitatea
sau abilitatea operaționalizată): elevul este solicitat să îndeplinească acţiunea precizată în
obiectiv/competența specifică; altfel spus, natura sarcinii de învăţare trebuie să fie identică
întotdeauna cu natura obiectivului urmărit – ambele fiind predeterminate de verbul de acţiune ce
defineşte capacitatea mintală (comportamentul), care trebuie produsă prin învăţare; tuturor
elevilor trebuie să li se solicite, în acelaşi timp, să rezolve aceeaşi sarcină de lucru, dar la niveluri
de performanţă diferite, în funcţie de potenţialul de învăţare diferit al elevilor.
Pentru a face o alegere informata asupra strategiilor de invatare, pentru a fi pregatit
pentru proiectarea lectiilor, profesorul trebuie sa stie: ce metode de predare exista, care sunt
punctele tari si punctele slabe ale acestor metode, ce scopuri deserveste fiecare dintre acestea,
cum trebuie puse in aplicare. Alegerea activitatilor de invatare nu depinde in totalitate de
scopurile propuse. Este esential sa luam in considerare si elevii, mediul fizic precum sala de
clasa, echipamentul disponibil si climatul afectiv.
Demersul didactic personalizat reprezintă dreptul profesorului de a lua decizii cu privire
la un parcurs şcolar individualizat: asociază optim elementele programei (competenţe generale,
specifice, conţinuturi, activităţi de învăţare), alocarea de resurse (metodologice, temporale şi
materiale).
Orice dezvoltare presupune oameni pregătiţi să o realizeze (profesionişti de toate
categoriile), iar şcoala este cea care îi pregăteşte. Dezvoltarea ştiinţelor educaţiei, inovaţia
didactică solicită transformarea profesorilor în specialişti ai domeniului proiectării curriculare.
BIBLIOGRAFIE:
Lavinia Jipa, Didactica sau teoria instruirii
Camelia Popa, Noţiuni de psihologia educaţiei şi management al clasei de elevi
Corina Voicu Popescu, Strategii didactice: definiții, delimitări conceptuale
Amelia Georgiana Boncea, Strategii didactice moderne. Metode interactive de predare –
învăţare – evaluare
MODULUL III
TEORII ALE ÎNVĂȚĂRII. PARTICULARITĂȚI ALE ÎNVĂȚĂRII LA VÂRSTĂ
ADULTĂ
III.1. Învățarea. Teorii ale învățării
III.2. Instruirea adulților: principii, metode, tehnici, variabilele învățării la vârstă adultă
III.3. Teoria atribuirii
SARCINA DE LUCRU
Comparați condițiile învățării eficiente la copii/tineri și la vârstă adultă. De unde credeți că
provin diferențele?
Condițiile învățării eficiente la copii/tineri și adulți

Diferențe, abordare comparativă
Eficiența învățării, atât la elevii copii/tineri cât și la cei adulți, depinde în mod capital de
motivația învățării care este de două tipuri, intrinsecă, interioară, născută din psihologia
personalității elevilor, a celor educați și extrinsecă care depinde în mod covârșitor de factorii de
educație.
La copii/tineri, deci la elevii de vârstă normală, motivația este inițial preponderent
extrinsecă, condiționată de dirijarea demersului didactic de către cadrele didactice, de către
educatori. Treptat procesul de educație creează și motivația intrinsecă care, odată inițiată și
dezvoltată la elevi, poate conduce la un echilbru cu motivația extrinsecă.
Învățarea este adeseori spontană, instinctivă, în timp ce studiul necesită o metodă. Față de
adulți, elevii copii/tineri au posibilitatea de a reține mult mai rapid, calitativ și cantitativ
informația, memoria și capacitatea de concentrare sunt mult mai mari. Voința de a învăța,
profunzimea înțelegerii și activismului intelectual sunt mult mai pregnante la elevii copii/tineri,
motivația fiind dată de scopul și obiectivele stimulatoare pe care le presupun viitorul apropiat sau
oarecum mai indepărtat și care sunt întretinute de cadrele didactice, de factorii de educație, de
familie.
Eficiența învățării la elevii de vârstă normală este condiționată de curba atenției pe

parcursul activității didactice care este mult mai ascendentă decât la adulți.
La copii/tineri, unele principii ale învățării, între care, al ascultării active, al esențializării și
sistematizării conținuturior învățării, cel al evitării eșecurilor școlare, al evitării prejudecăților,
sunt diferite față de adulți, abordarea acestor aspecte este mai eficientă, mai deschisă, mai
evidentă.
Eficiența învățării la copii/tineri este superioară prin prisma capacității lor de dezvoltare a
creativității, a interesului manifestat pentru studiu.
În concluzie, capacitatea de a obține un nivel superior de performanță al învățării este mai
mare la vârsta elevilor copii/tineri decât la o vârstă adultă aflată în creștere progresivă.
La adulți, învățarea are mai mult o motivație intrinsecă, iar învățarea poate apărea și să se
mențină doar dacă educatorul reușete să se facă să se îndeplinească o serie de factori
interdependenți care să permită declanșarea procesului de învățare. Adultul care învață se
poziționează la limita minimă a efortului la care sunt dispuși.
Eficiența învățării la adulți depinde de o multitudine de obstacole inerente precum
problemele de familie, casnice, serviciu, probleme de sănătate, situația materială, timpul
insufucient, lipsă de încredere în sine, frica de ridicol, capacitatăți psiho-intelectuale mai reduse
decît la copii/tineri. Toate acestea conduc la o lipsă de motivație evidentă. Motivele pentru care
un adult ar putea să învețe ar fi cele externe, prin așteptări externe, legi, regulamente, aspecte
sociale, cum ar fi apartenența la un grup, nevoia de socializare sau interne, care sunt și ele
prezente, unele nu la fel de intense, și nu la toți, precum curiozitatea, dorința de a avea o
ocupație, de a face o schimbare, dar altele determinante, între care mai ales dezvoltarea
personală, intenția de a obține o diplomă, un certificat sau un atestat, recompensele materiale,
dorința de a promova profesional, de a avea o meserie sau profesie mai bună, un nivel de
performanță mai ridicat.
Învățarea eficientă la adulți depinde de capacitatea cadrului didactic, a educatorului, de a
estompa pe cât posibil aceste bariere, obstacole sau condiționări mai mult sau mai puțin
subiective și de a susține adecvat motivația pentru învățare. La adulți motivația pentru învățare și
prin urmare și eficiența învățării se produc mai puțin din inițiativa celui care învață ci, de cele
mai multe ori, în urma strategiei educatorului care are menirea de a-i atrage să învețe, prin
găsirea acelor modalități și factori care să favorizeze procesul de învățare.
Eficiența învățării la adulți depinde de abilitățile personale ale acestora, de motivație, de
rolul fiecăruia în procesul de învățare dar și de preferințele de învățare și stilul personal de
învățare.
Eficiența învățării la adulți depinde de măestria cadrului didactic în a utiliza tehnici de
captare a atenției, împărțirea conținutului în părți ușor de învățat, în a nu exagera la aspectul
cantitativ, în a face mai ușor să se înțeleagă unele detalii, chiar crearea unui climat de autonomie
și de explorare care să dea încredere elevilor adulți, pregătirea de materiale relevante și atractive,
interesante. Rezultate mai bune se pot obține dacă educatorul nu decide unilateral ce este corect,
greșit, relevant, ci îi încurajează pe elevii adulți să învețe să își folosească propriul discernământ
și capacitățile de luare a deciziilor.
Adulții au nevoie de explicații mai pertinente și mai susținute decât copiii/tinerii în vederea
realizării activităților și a temelor planificate.
De asemenea, la adulți e nevoie de asigurarea unei flexibilități mai mari a situațiilor de
învățare, astfel încât participantul să se simtă în siguranță în timpul implicării sale în activitățile
didactice și să nu fie tentat să abandoneze. Cadrul didactic trebuie să fie foarte maleabil și să se
adapteze așteptărilor elevilor.
La toate acestea trebuie adăugat și faptul că elevii adulți, spre deosebire de elevii
copii/tineri simt mai mult nevoia să fie respectați prin prisma vârstei, ca persoane responsabile.
Oricum eficiența învățării atât la elevii copii/tineri sau adulți depinde de crearea condițiilor
în care se declanșează procesul de învățare cu remarca că la cei adulți aceste condiții sunt desigur
mai greu de asigurat în mod obiectiv și constant, având în vedere că evoluția lor școlară de-a
lungul duratei programului școlar, a anului școlar, este adeseori una instabilă, influențată
previzibil de momentele din viața lor personală și de familie.
Eficiența învățării la adulți, spre deosebire de elevii de vârstă normală, depinde mult de
conștientizarea faptului că ei doresc mai puțin să învețe ci să dobândească deprinderi și
experiențe noi.
Spre desosebire de elevii copii/tineri, la elevii adulți, învățarea apare doar dacă ei vor și
simt nevoia să învețe, procesul de învățare pornește de la experiența lor școlară anterioară dar și
de viață, dacă există un mediu de învățare confortabil și corespunzător.
Trebuie ținut cont că elevii adulți au multiple responsabilități în viață comparativ cu copiii
sau tinerii, ceea ce influențează și calitatea procesului de învățare corespunzător lor, a
rezultatelor obținute de aceștia, a finalităților actului de învățare și educație.
MODULUL IV
EVALUAREA ÎN PROGRAMUL “A DOUA ȘANSĂ”
IV.1. Funcțiile evaluării
IV.2. Specificul evaluării în programul A doua Șansă
SARCINA DE LUCRU
Identificați și argumentați funcțiile îndeplinite de următoarele forme de evaluare:
a. Ascultarea curentă
b. Evaluarea la sfârșit de capitol
c. Evaluarea la început de semestru
d. Teza semestrială
Funcțiile îndeplinite de formele evaluării
Stabilirea formelor de evaluare este optimă în condițile cunoașterii funcțiilor evaluării

corespunzătoare fiecăreia dintre cele patru forme de evaluare, argumentele reieșind din definițiile
lor, din ceea ce presupun aceste funcții.
A. Au fost identificate următoarele funcții ale evaluării:
a) funcția prognostică vizează precizarea perspectivelor elevilor sau a activității educative în
general. Funcția prognostică informează despre acele însușiri ale elevului pe care se va
pune accentul în activitatea educativă viitoare și prevede, probabilistic, valoarea, nivelul și
performanțele ce ar putea să le obțină elevul în perioada următoare de pregătire;
b) funcția diagnostică urmărește stabilirea punctelor slabe din pregătirea elevilor ce urmează
a fi supusă intervenției ameliorative. Funcția diagnostică devine operantă doar în cadrul
testărilor inițiale, indicând profesorului să revină asupra unor însușiri deficitare. Aceasta,
pe bază de testare, evidențiază valoarea, nivelul și performanțele pregătirii elevului la un
moment dat.
c) funcția de constatare a nivelului elevului în perspectiva ameliorării (funcția de feed-back)
are rol în optimizarea procesului de predare – învățare;
d) funcția de informare a societății privind nivelul de realizare al unui anumit progress al
populației școlare;
e) funcția de decizie vizează atribuirea unui anumit loc în societate fiecărei personae supuse
evaluării;
f) funcția educativă urmărește formarea capacității elevilor de a se autoevalua realist și
stimularea obținerii de performanțe superioare în pregătirea elevilor;
g) funcția selectivă asigură clasificarea elevilor sub raport valoric și al performanțelor în
cadrul grupului studios. Această funcție asigură satisfacția și recompensarea elevilor
(burse, obținerea prin concurs a unui loc într-un nou profil;
h) funcția social-economică evidențiază eficiența învățării în plan socio-economic.
B. Formele de evaluare
1. Ascultarea curentă.
Presupune o evaluare continuă și are drept funcții caracteristice toate funcțiile proprii
activității de evaluare în general. Totuși, functia de feed-back și functia ameliorativă sau
educativă îi sunt cele mai caracteristice. De aici și folosirea termenului de evaluare formativă
pentru acest tip de evaluare.
Evaluarea continuă (curentă, de progres) are ca obiectiv asigurarea pregătirii sistematice și
continue, pentru realizarea feed-back–ului pas cu pas, nu se programează și nu se anunță
dinainte.
2. Evaluarea la sfârșit de capitol
Evaluarea finală are ca obiectiv verificarea capacității de sinteză privind cunoașterea
întregii materii parcurse în acel capitol care a fost studiată. Evaluarea finală care include formele
de verificare periodică și finale (tezele sau examenele finale) are ca funcție dominantă funcția de
ierarhizare sau clasificare și decizie, deoarece aceste forme nu presupun revenirea asupra
materiei neinsușite decât în cazuri excepționale.
Acestei forme de evaluare îi sunt specifice: funcțiile diagnostică, funcția de constatare a
nivelului elevului în perspectiva ameliorării (funcția de feed-back), funcția educativă, funcția de
decizie, funcția social-economică.
3. Evaluarea la început de semestru
Evaluarea inițială, care se realizează la începerea unei noi etape de studiu, în cazul de față
un semestru școlar și are ca obiectiv diagnosticarea nivelulului de pregătire la începutul
semestrului, la începutul predării unei discipline, pentru a se cunoaște de unde se va porni, ce

trebuie perfecționat. Se recomandă folosirea unor baremuri minimale.
Acestei forme de evaluare îi sunt corespunzătoare: funcția prognostică, funcția de
informare a societății privind nivelul de realizare al unui anumit progres al populației școlare,
funcția educativă.
4. Teza semestrială
Presupune o evaluare cumulativă (sumativă) a cunpoștințelor acumulate pe parcursul
semestrului, până la momentul evaluării și vizează evaluarea rezultatelor, cu efecte reduse asupra
îmbunătățirii procesului didactic. Generează stres la elevi, are loc o verificare prin sondaj în
rândul lor și în materia studiată.
Putem vorbi în special de următoarele: funcția diagnostică, funcția de constatare a nivelului
elevului în perspectiva ameliorării (funcția de feed-back) și are rol în optimizarea procesului de
predare-învățare, funcția educativă, funcția selectivă.
MODULUL V
ORIENTARE ȘI INTEGRARE PROFESIONALĂ
V.1. Tehnologii moderne în integrarea profesională – competențe TIC
V.2. Instrumente de marketing personal
V.3. Integrarea socio-profesională și pe piața forței de muncă
SARCINA DE LUCRU
Realizați un plan de activitate pentru una dintre etapele consilierii în carieră, la alegere
Plan de activitate pentru una din etapele consilierii
Contacte pentru angajare este o etapă componentă a planului de orientare și consiliere în

carieră. Urmează Autocunoașterii, Cercetării cu privire la profesie, Luării deciziei și este
anterioară Pieței de muncă.
Planul de activitate pentru această etapă presupune următoarele operațiuni sau subetape:
▪ Căutarea locului de muncă
▪ CV și scrisoare de intenție
▪ Interviul de angajare
CV-ul este un document de prezentare a competenţelor profesionale, abilităţilor,
calificărilor, precum şi a experienţei acumulate. De asemenea, CV-ul reprezintă şi o formă de
promovare a propriei persoane. CV-ul nu este o autobiografie, ci un document care trebuie să
conţină datele importante şi relevante despre aplicant, astfel încât să atragă atenţia posibilului
angajator. De cele mai multe ori, CV-ul reprezintă primul contact al aplicantului cu un posibil
angajator.
Orice CV este o primă dovadă asupra capacității tale de a te prezenta, de a te organiza. Un
CV este realizat într-un mod foarte subiectiv și indică faptul că știi să te pui în valoare. Pe de altă
parte însă, același document, dacă nu este bine întocmit, s-ar putea să te scoată din joc încă de la
început. Un CV neglijent făcut arată nu ești capabil nici măcar să te prezinți. CV-ul nu este o
autobiografie, ci o modalitate de informare, o carte de vizită.
Există reguli de realizare a unui CV, dar nu este obligatoriu să copiem, cu fidelitate,
modelele propuse. Ele pot fi adaptate propriei personalități. Există un paradox legat de acest
document: pe de o parte el trebuie să fie foarte personal, iar pe de altă parte trebuie să respecte
anumite reguli.
Un CV nu este citit la început de potențialul angajator, este scanat. Abia apoi, eventual,
dacă atrage atenția, este parcurs cu atenție. Nu poți niciodată avea certitudinea că un CV este
citit. Pentru a avea mai multe șanse, trebuie ca documentul să fie lizibil, informațiile irelevante
să fie lăsate la o parte, informația trebuie să fie bine organizată.
Pentru conceperea CV-ului este nevoie să respectăm următoarele reguli:
✔ Păstrează totul simplu: nimeni nu va citi un CV înzorzonat. Acesta este un document prin
care atragi atenția asupra capacității tale de muncă, a reușitelor, competențelor și
cunoștințelor tale teoretice și tehnice. Este imaginea ta, de aceea ar trebui să-l faci să
funcționeze în favoarea ta.
✔ Realizările trebuie să fie vizibile: pentru asta, este nevoie să folosești verbe active („am
realizat”, „am condus”, „am planificat”, „am organizat”). Nu este nevoie să scoți în
evidență ideile prin tot felul de semne, cu cât documentul este mai ușor de citit cu atât ai
șanse mai mari să fii invitat la interviu.
✔ Cronologia inversă: da, este mai ușor să completezi experiența plecând de la grădiniță.
Totuși ar fi indicat să completezi rubrica de studii cu ultima școală absolvită, iar experiența
profesională cu ultimul loc de muncă, după care continui tot în ordine inversă cu
următoarele, inclusiv liceul. Nu uita să menționezi numele angajatorului, data de început și
de sfârșit a jobului, poziția ocupată și, foarte important, o mică descriere a acestuia, plus
realizările tale. Dacă este pentru prima dată când ești în căutarea unui job, ar fi bine să
completezi orice experiență crezi că poate fi relevantă pentru jobul la care aplici, indiferent
dacă a fost plătită sau nu (la urma urmei, pe noul angajator nu-l interesează cât ai cîștigat tu
din acea activitate, ci experiența pe care ai dobândit-o acolo).
✔ Fii sincer: minciuna nu numai că are picioare scurte, dar te poate face să ratezi
oportunitățile de care ai nevoie pentru a te lansa în carieră. Dacă adaugi de la tine perioade
lucrate la companii mai mult sau mai puțin fictive nu numai că faci potențialul angajator
să-și piardă timpul, dar dacă informația data de tine este verificată și se află că ai mințit nu
numai că te alegi cu o reputație de neserios (ori seriozitatea este foarte importantă atunci
când aplici pentru un job), dar poți să spui adio job-ului pentru care ai aplicat. Adică ai
pierdut nu numai timpul dar și o bună oportunitate. Atunci când descrii abilitățile și
calificările, încearcă să fii original și cinstit – toți candidații sunt dinamici, proactivi și au
abilități deosebite în relațiile interpersonale. Diferența dintre „Sunt foarte bun la munca în
echipă” plus „Practic paintball” și „Experiența jocului de paintball m-a ajutat să îmi
dezvolt abilitățile de muncă în echipă” poate fi relevantă.
✔ Aptitudini IT: menționează în CV tot ceea ce știi să faci în domeniul computerelor, dar
numai lucruri pe care știi să le faci bine, altfel riști ca la interviu, dacă ești întrebat de vreo
operație, să pari ridicol fiindcă nu știi sau nu ai mai făcut-o demult.
✔ Fii atent la lungimea documentului: Dacă CV-ul tău este relevant și bine realizat, nu e
nicio problemă dacă îl faci de trei pagini. Nu este nevoie să te înghesui pe o pagină lăsând
informații importante nemenționate, dar nici nu este bine să te lungești fără să ai, cu
adevărat, ceva de spus. Dacă potențialul angajator se va chinui să înțeleagă ceva din
multitudinea de informații prezentate își va pierde repede interesul și va trece la altul.
✔ Dacă ești un proaspăt absolvent, două pagini ar trebui să fie suficiente; doar cei cu o
experiență vastă ar trebui să scrie mai mult de trei pagini. Nu ocupa spațiu prețios în CV-ul
tău! Ar trebui să incluzi locuri de muncă irelevante doar dacă lipsa acestora ar crea un
spațiu foarte mare între celelalte locuri de muncă.
✔ Filtrează informația: multele participări la seminarii, școli de vară și conferințe nu pot fi
foarte utile angajatorului care este interesat în primul rând de abilitățile tale.
✔ Ai grijă la greșeli: indiferent dacă sunt sau nu de gramatică, greșelile nu au ce căuta într-
un CV. Chiar dacă le faci din neatenție, mesajul pe care ele îl vor trimite angajatorului va fi
că ești o persoană neatentă, incapabilă să ducă o sarcină la bun sfârșit în condiții bune, sau
că pur și simplu nu îți pasă de calitatea muncii tale. În cazul în care faci greșeli gramaticale
este și mai grav, ele denotă o educație precară.
✔ Roagă pe cineva să-ți verifice CV-ul: chiar dacă tu crezi că poți pune punctul final pe
CV, este bine să știi că ai avea nevoie de o persoană care să se uite peste el pentru a-ți
semnala posibilele greșeli. Ochiul tău deja s-a obișnuit cu documentul și este posibil să nu
mai vezi greșelile. Este bine oricum să nu-ți scrii CV-ul într-o zi și să revii la el după
câteva zile, pentru verificarea finală.
✔ Referințe: este bine să le verifici înainte de a le folosi. Poți chiar menționa că le vei oferi
dacă acestea îți vor fi solicitate. Dar dacă dai referințe, este bine să discuți cu acele
persoane înainte. Cel mai bine ar fi ca aceste persoane să fie ori fostul angajator, ori un
fost profesor de liceu sau de facultate care te cunoaște bine.
✔ Completează toate câmpurile: formularele standard de pe site-uri trebuie să fie
completate cât mai detaliat.
✔ Actualizează-ți CV-ul: cel care te recrutează va trebui să știe naționalitatea, adresa
curentă, data nașterii și datele de contact complete. Informații precum starea civilă sau
dacă ai sau nu copii nu sunt obligatorii.
✔ Dă o notă de profesionalism documentului: asigură-te că adresa de email menționată este
aceeași cu cea pe care o folosești când contactezi angajatorul. Adresa de email ar trebui să
aibă forma NumeleTau@ Gmail, Hotmail sau alt domeniu.
✔ Modelul Europass: dacă nu se cere, modelul de CV Europass nu este obligatoriu. Poți
folosi orice model în format Word, sau poți crea propriul model. Poza atașată nu este
obligatorie, însă te poate ajuta de multe ori. De obicei angajatorul discută cu multe
persoane zilnic, asa că, o poză l-ar ajuta sa îşi amintească mai uşor de tine.
✔ CV în engleză: adresele, numele persoanelor, școlile sau locurile de muncă nu ar trebui
traduse. Și nu uita să verifici de două, trei ori dacă totul este corect gramatical. Folosește
cu încredere Google Translate , Linguee sau Oxford Dictionary.
✔ Fonturi folosite: Folosește un font simplu, standard: Arial, TNR, Courier.
✔ Dimensiunea fontului: 11-14
✔ Aliniere text: aliniază textul la stânga. Renunță la paranteze și acolade.
✔ Imprimare: imprimă pe o singură parte și utilizează o imprimantă de bună calitate.
✔ Numele pe primul rând: pe primul rând trebuie să apară doar numele.
✔ Trimiterea prin e-mail: dacă îl trimiți prin e-mail, copiază textul și în corpul mesajului,
doar ca să fii sigur că se uită cineva pe el.
✔ Adaptare pentru fiecare job: adaptează CV-ul pentru fiecare job în parte.
✔ Actualizează CV-ul: nu uita să-l completezi cu noile experiențe.
✔ Hobby-uri: hobby-urile nu sunt obligatorii, dar îi ajută pe angajatori să-și facă o idee
despre personalitatea ta.
Scrisoarea de intenție, denumită şi scrisoare de motivare este documentul care alături de
C.V. recomanda pentru un anumit job.
Conţinutul acesteia diferă în funcţie de situaţie însă indiferent de poziţia pentru care
aplicaţi în documentul respectiv trebuie să se găsească neapărat căteva elemente.
În majoritatea situaţiilor scrisoarea de intenţie reprezintă primul contact stabilit cu
angajatorul şi poate fi singura şansă prin care îi poţi stărni acestuia curiozitatea şi îl poţi
determina să-ţi citească CV-ul şi să te cheme la un interviu.
Pentru a-şi atinge scopul, orice scrisoare de intenţie trebuie să expirme în linii generale
motivul pentru care aplici la jobul respectiv, argumentele care te recomandă în a fi potrivit
pentru acea poziţie şi dorinţa de a fi contactat de angajator pentru a-ţi demonstra potenţialul
profesional.
Scrisoarea de intenţie trebuie să reflecte stilul personal, aspectele care te diferenţiază de
ceilalţi candidaţi să-ţi contureze unicitatea, capacitatea de argumentare, profesionalismul şi
abilitatea de persuasiune.
Pentru a realiza o scrisoare de intenţie care să-ţi mărească şansele de angajare, orice
candidat trebuie să ţină cont de existenţa în cuprinsul acesteia a unor elemente caracteristice:
● Identificarea - atât identificarea expeditorului cât şi cea a destinatarului trebuie să fie cât
se poate de complete.
În cazul în care scrisoarea este trimisă în format fizic, datele de identificare ale angajatului
sunt trecute în partea de sus (nume, prenume, adresă de domiciliu, adresă de mail, nr. de telefon),
iar în situaţia în care acerasta este trimisă în format electronic, aceste elemente sunt trecute la
finalul scrisorii, în semnatură.
Destinatarul trebuie specificat şi el la începutul scrisorii. Dacă numele firmei este cunoscut,
acesta trebuie trecut sub numele şi funcţia recrutorului (director HR sau altă persoană însărcinată
cu angajările), date care vor fi introduse în formula de adresare de la începutul scrisorii.
● Introducerea este foarte important ca în partea de introducere a scrisorii să te identifici, să
expui motivul care te-a determinat să trimiţi această aplicaţie, să precizezi foarte clar
recrutorului postul vizat şi sursa prin care ai aflat de disponibilitatea jobului respectiv.
● Cuprinsul este partea cea mai importantă a unei scrisori de intenţie, în cel mult două
paragrafe trebuind să atragi atenţia angajatorului şi să-i stârneşti curiozitatea. În cuprins
trebuie să motivezi ce te-a determinat să aplici pentru această poziţie şi care sunt
competenţele şi experienţa ta care corespund profilului solicitat. Încearcă să fii cât mai
succint şi să nu exagerezi. Nu repeta informaţiile existentte deja în CV, formulează fraze
concise şi încearcă să foloseşti un limbaj profesional.
● Încheierea - în ultimul paragraf formulează concluziile şi arată-ţi disponibilitatea pentru o
viitoare întrevedere. Nu uita să mulţumeşti destinatarului pentru atenţia acordată şi încheie
folosind o formulă profesională, neutră; „Cu consideraţie,”; „Cu stimă”; „Cu respect”; etc.
Interviul pentru angajare este, prin definiție, un dialog între candidatul la job și
angajatorul care oferă postul, reprezintă un continuu schimb de informaţii între evaluator şi
aplicant, un proces de continuă analiză reciprocă a celor doi în vederea căutării şi găsirii unor
informaţii cât mai apropiate de realitatea ce se ascunde în spatele imaginii sociale a fiecăruia.
În cele din urmă, metoda selecţiei personalului prin intermediul interviului, a devenit într-
un timp destul de scurt cea mai populară şi des folosită metodă, în principal datorită a două mari
avantaje ale sale: oferă posibilitatea celor două părţi să se întâlnească faţă în faţă pentru a face un
schimb de informaţii în privinţa aflării de detalii despre personalitatea candidatului,
caracteristicile jobului etc.şi reprezintă o metodă simplu de aplicat pentru orice tip de post.
Cu toate acestea, interviul reprezintă o metodă subiectivă de selecție, deoarece deseori se
bazează pe prejudicăți și stereotipuri.
Un interviu poate fi descris ca o conversație cu un scop. E o conversație deoarece
candidatul trebuie indus într-o stare lipsită de tensiune, în care să se simtă liber să-și
împărtășească experiența anterioară, precum și altă informație relevantă cu intervievatorul. Însă
conversația necesită a fi planificată, direcționată și controlată pentru a atinge scopul principal al
interviului, cel de a face o evaluare corectă a compatibilității candidatului cu postul de muncă.
Întrebările și răspunsurile echilibrate sunt menite să întrețina conversația la interviul de
angajare, recrutorii fiind cei care pun majoritatea întrebarilor. De aceea ei au nevoie să
pregătească această acțiune, tocmai pentru a afla cît mai multe despre candidat.

Portofoliu de Evaluare Irina C

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Portofoliu de Evaluare Irina C

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fondul Social European

Programul Operațional Capital Uman 2014-2020

Curriculum A doua șansă – abordări și strategii

CURSANT: Cune Irina Mihaela

FUNCȚIE: Profesor înv. primar

An III Mecanică, seral

Organe de Lăcătușerie Consiliere și

Factorii determinanți în alegerea strategiei optime

Conceptul de strategie didactica poate fi definit drept combinare si organizare optima a

⇨ sugestiile curriculumului scris (ce anume se recomandă pentru această disciplină şi la

Condițiile învățării eficiente la copii/tineri și adulți

Eficiența învățării la elevii de vârstă normală este condiționată de curba atenției pe

Funcțiile îndeplinite de formele evaluării

Stabilirea formelor de evaluare este optimă în condițile cunoașterii funcțiilor evaluării

semestrului, la începutul predării unei discipline, pentru a se cunoaște de unde se va porni, ce

Plan de activitate pentru una din etapele consilierii

Contacte pentru angajare este o etapă componentă a planului de orientare și consiliere în

S-ar putea să vă placă și