Botezul în apă în Numele Lui Isus Hristos

Începând de la Ioan Botezătorul, Dumnezeu a cerut oamenilor să treacă printr-un botez în apă
care este o mărturie publică a unei hotărâri. Ioan Botezătorul boteza cu „botezul pocăinței”, un semn
al faptului că oamenii doreau să schimbe modul în care ei trăiesc și că doresc iertarea păcatelor.

Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al
Sfântului Duh. [Matei 28:19]

A crede în Isus Hristos înseamnă a fi născut din nou iar aceasta însemnă că omul, devine ucenic
al Domnului Isus. Actul pe care ucenicul îl face, este acesta de a se boteza pentru a arăta dorința de
a învăța de la Învățătorul Lui.

Există în creștinism următoarea întrebare. Dacă Isus Hristos poruncește ca ucenicii Lui să boteze
„În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”, atunci de ce aceeași ucenici, în Cartea Faptele
Apostolilor acționează diferit, botezând în Numele Lui Isus Hristos și nu în modul în care apare în
Evanghelie?

Pentru a elimina orice fel de confuzie sau pentru „ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câștig de
la noi”, trebuie abordată problema dacă cineva este deja botezat în Numele Tatălui și al Fiului și al
Duhului Sfânt, după o credință autentică și o pocăință reală în Isus Hristos. Un astfel de botez este
făcut în ascultare de cuvintele Lui Isus, care poruncește să fim botezați. Important este actul în sine și
atitudinea celui care face botezul. Dumnezeu este cel care se uită în primul rând la inima omului, și nu
la cunoștința lui. Condițiile botezului sunt ca el să fie făcut după pocăință, după cum vedem în Cartea
Faptele Apostolilor capitolul 2 versetul 38, și credința din toată inima în Isus Hristos ca Fiu al Lui
Dumnezeu și în Jertfa Lui așa după cum este relatat în Cartea Faptele Apostolilor capitolul 8 versetul
37.

Dacă cineva a ales să se boteze în apă după porunca Lui Isus, și a fost botezat în Numele Tatălui,
al Fiului și al Duhului Sfânt, nefiind în cunoștință de cauză, dar cu o inimă curată, supusă și ascultătoare
de porunca Lui Isus, botezul este în condițiile Biblice stabilite și astfel Dumnezeu primește acest botez.
Argumentarea care urmează nu are ca scop invalidarea unui botez sincer ci rectificarea modului în
care acest eveniment se desfășoară în anumite parți ale Trupului Lui Hristos.

De ce botezul în apă este în Numele Lui Isus Hristos și nu în Numele Tatălui și al Fiului și al
Sfântului Duh cum avem scris în Evanghelia după Matei capitolul 28 versetul 19?

Având în vedere că stabilirea unei doctrine nu se poate face pe un singur verset Biblic, trebuie
să ne uităm în întregul ansamblu Biblic având cel puțin „doi martori”. Ce se întâmplă în restul Noului
Testament, în special în Cartea Faptele Apostolilor? Cum botezau primii ucenici ai Fiului Lui
Dumnezeu?

Primii ucenici niciodată nu au botezat (în apă) pe nimeni în Numele Tatălui al Fiului și al Duhului
Sfânt ci de fiecare dată botezul în apă este în Numele Lui Isus Hristos. După cincizecime vedem prima
predicare a evangheliei de către toți ucenicii, umpluți de Duhul Sfânt, după care Petru lămurește pe
înțelesul tuturor spunând:
 "Pocăiți-vă", le-a zis Petru, "și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre
iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh. [Faptele Apostolilor 2:38]

Deci, Apostolul Petru fiind plin de Duhul Sfânt, transmite mesajul evangheliei pentru prima dată,
cuprinzând botezul în apă în Numele Lui Isus Hristos. Dacă nu se menționa că ei erau plini de Duhul
Sfânt, am putea spune că Petru, a făcut o greșeală din zelul lui firesc des întâlnit în personalitatea lui
care ne este conturată în Evanghelii, dar având în vedere situația dată nu putem spune că Duhul Sfânt
a făcut o greșeală călăuzindu-l astfel pe Apostolul Petru.

Filip evanghelistul merge la Samaria și predică Evanghelia și apoi trimite după Petru și Ioan,
pentru ca toți cei ce crezuse în Isus să fie botezați cu Duhul Sfânt, căci ei fusese botezați în apă, și din
nou sunt botezați în Numele Domnului Isus Hristos:

Căci nu Se coborâse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezați în Numele Domnului
Isus. [Faptele Apostolilor 8:16]

Apostolul Petru este trimis de Duhul Sfânt la casa lui Corneliu și ei primesc evanghelia, cred și
apoi sunt umpluți de Duhul Sfânt după care Petru poruncește să fie botezați în apă:

Și a poruncit să fie botezați în Numele Domnului Isus Hristos. Atunci l-au rugat să mai rămână
câteva zile la ei. [Faptele Apostolilor 10:48]

Apostolul Pavel ajuns în Efes, întreabă pe ucenicii de acolo despre umplerea cu Duhul Sfânt, la
care ei mirați spun că nu știau că există așa ceva. Apostolul Pavel îi întreabă apoi despre botezul în apă
și ei mărturisesc că au fost botezați în botezul pocăinței (botezul lui Ioan), nu în botezul Lui Isus, după
care vedem că Apostolul Pavel îi botează din nou în apă, dar în Numele Lui Isus. Astfel ei devenind
ucenici ai Lui Isus Hristos, nu ai lui Ioan Botezătorul, care a predicat ca toți să creadă în Cel ce urmează
lui:

Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezați în Numele Domnului Isus. [Faptele Apostolilor
19:5]

În Corint, tot Apostolul Pavel, se confruntă cu dezbinări și el spune tuturor să nu facă partide în
funcție de lideri, după care menționează că nu Pavel, nici Chifa și nici Apolo sunt mântuitori:

Hristos a fost împărțit? Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel ați fost voi
botezați? [1 Corinteni 1:13]

Astfel Apostolul Pavel arată clar că botezul în apă era într-un nume, făcând aluzia la faptul ca
nu în numele lui Pavel au fot ei botezați (fiind astfel în favoarea lui Pavel) ci au fost botezați în numele
Lui Isus:

pentru că nimeni să nu poată spune că ați fost botezați în numele meu. [1 Corinteni 1:15]

Tot Apostolul Pavel ne arată în cine se botează un ucenic:

Nu știți că toți câți am fost botezați în Isus Hristos, am fost botezați în moartea Lui?
Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El, pentru ca, după cum
Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă. [Romani 6:3, 4]
A murit Tatăl sau Duhul Sfânt? A fost îngropat Tatăl sau Duhul Sfânt pentru ca sa fim îngropați
împreună cu Ei? Aceasta este o întrebare retorică, care nu necesită un răspuns. Prin urmare se înțelege
că Apostolul Pavel face referire la botezul în apă ca fiind în Isus Hristos.
 Botezul în apă reprezintă îngroparea omului vechi care a fost omorât la cruce, îngropat în apa
botezului si ieșind din apă la o viață nouă. Tatăl nu a intrat în mormânt și nici Duhul Sfânt, ci doar Isus
Hristos.

Toți care ați fost botezați pentru Hristos v-ați îmbrăcat cu Hristos. [Galateni 3:27]

Apostolul Petru, Filip evanghelistul și Apostolii Pavel și Barnaba, toți botează în apă în Numele
Domnului Isus Hristos și nu în Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh cum este scris în Evanghelia
lui Matei capitolul 28 versetul 19. Dumnezeu se contrazice? Biblia se contrazice? Din nou acestea sunt
întrebări retorice.

"căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate bisericile sfinților."

[1 Corinteni 14:33]

Cercetând sursele vedem că în scrierile vechi ale lui Eusebiu din Cezareea 260-339 D.H., versetul
din Evanghelia lui Matei era scris în felul următor: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate
neamurile, botezându-i în Numele Meu.”

Se poate ca Scripturile să fie modificate sau adăugate? O adăugare ulterioară la textele originale
se poate vedea în Evanghelia lui Marcu capitolul 16 versetele de la 9 la 20. Aceste versete sunt
adăugate după ce manuscrisul original a fost scris de către autor. Un alt exemplu este în Prima Epistolă
a lui Ioan capitolul 5 versetul 7.

Aceste două pasaje, din Noul Testament, arată că în primele secole aceste lucruri se întâmplau
datorită faptului că apăreau anumite erezii care trebuiau combătute și astfel Scripturile erau
îmbunătățite și clarificate prin aceste modificări și adăugări. Una din problemele evidente care au
determinat unele modificări și adăugări sunt o combatere a ereziilor legate de natura Lui Isus Hristos,
Fiul Lui Dumnezeu. În același fel, motivul pentru care versetele despre botezul în Numele Lui Isus
Hristos a fost modificat pentru a adăuga și pe Tatăl și pe Duhul Sfânt cu scopul de a evidenția faptul
că Isus Hristos este una cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, fiind Dumnezeu și nu creație, doctrine răspândite
de mai multe secte dintre care una din ele fiind a arienilor.

Deci acțiuni precedente pentru modificarea versetelor sau adăugarea lor la textele originale se
găsesc în Noul Testament. Aceste modificări nu denaturează esența Evangheliei.

Botezul în apă, Nou Testamental, ne este arătat în Biblie ca fiind în Numele Lui Isus Hristos,
ca semn al supunerii și ucenicizării în Numele Lui, după cum și Ioan boteza oamenii și erau astfel
ucenicii lui.

Prin urmare fiind ucenici ai Lui Isus Hristos botezul în apă trebuie făcut în Numele Lui Isus
Hristos. Botezul urmând credinței autentice în Isus Hristos și pocăința reală care în Biserica primară
se făcea de către ucenicii și apostolii Lui Isus în Numele Lui Isus Hristos, îngropând viața din trecut în
apă, ca semn al morții noastre, începând o viață nouă cu Isus.

Astfel se poate concluziona care este modul în care Biserica Primară făcea botezul în apă.
Botezul în apă pe lângă un mod și anumite condiții în care se făcea el are și anumite urmări. Pe lângă
urmările ucenicizării și declarării publice (exterioare) a faptului că un om a devenit ucenic a Lui Isus
Hristos, există urmările spirituale care vin în urma botezului în apă.

În continuare trebuie analizat și observat care sunt aceste urmări spirituale promise și revelate
în pasajele Biblice în care se vorbește despre acestea:
 Nu știți că toți câți am fost botezați în Isus Hristos, am fost botezați în moartea Lui?
Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El, pentru ca, după cum
Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă.
În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El
și printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.
Știm bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să
fie dezbrăcat de puterea lui, în așa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept,
este izbăvit de păcat.
Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom și trăi împreună cu El, întrucât știm
că Hristosul înviat din morți nu mai moare: moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui.
Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna; iar prin
viața pe care o trăiește, trăiește pentru Dumnezeu.
Tot așa și voi înșivă, socotiți-vă morți față de păcat, și vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos,
Domnul nostru.
Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor și să nu mai ascultați de poftele
lui.
Să nu mai dați în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca niște unelte ale nelegiuirii; ci
dați-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu, ca vii, din morți cum erați; și dați lui Dumnezeu mădularele voastre,
ca pe niște unelte ale neprihănirii. [Romani 6:3-13]

În acest context, Apostolul Pavel scrie despre eliberarea de sub robia păcatului în care un om
este înainte de a-și dedica trupul său Lui Isus prin apa botezului. Această robie este eliminată datorită
faptului că în momentul în care un ucenic al Lui Isus se botează în apă, spiritual el intră în mormânt cu
Isus Hristos și când acesta iese din apă, el iese din mormânt împreuna cu El. Acest act reprezintă
îngroparea Trupului Lui Hristos și învierea fizică a Lui.

Îngropând trupul, puterea păcatului care-l domina este îngropată împreună cu trupul respectiv
și după cum Isus Hristos a înviat cu Trupul schimbat, tot așa și ucenicul Lui primește libertate în
trup care nu mai este supus păcatului ci Lui Dumnezeu. În acest fel poftele firii pământești, adică
poftele trupului nu mai domină viață ucenicului ci ele pot fi supuse prin puterea care vine de la
Dumnezeu. Astfel botezul nu este doar un simbol și un act de supunere ci și o transformare.

Viața din trecut este spălată prin botez și astfel toate poftele ei odată cu ea. Când cineva se
botează în apă el începe viața de la început din perspectiva Lui Dumnezeu, cu un trup dedicat Lui
Dumnezeu prin Isus Hristos și nu păcatului. Astfel el poate trăi liber de acest păcat nu doar în inimă
ci și în trup. Păcatul astfel nu mai este o consecință a existenței umane căci acel om nu mai există.
„Omul vechi”, cum îl numește Apostolul Pavel, este omorât împreună cu Isus pe cruce, atunci când un
om se pocăiește și apoi este îngropat în mormânt cu Isus atunci când el se botează în apă. După botezul
în apă, omul vechi este îngropat și omul nou începe o viață nouă cu Isus Hristos.

Toți care ați fost botezați pentru Hristos v-ați îmbrăcat cu Hristos. [Galateni 3:27]

În El ați fost tăiați împrejur, nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui
Hristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământești, fiind îngropați împreună cu El,
prin botez, și înviați în El și împreună cu El, prin credința în puterea lui Dumnezeu care L-a înviat din
morți. [Coloseni 2:11, 12]

Tot Apostolul Pavel numește această acțiune a botezului o îmbrăcare cu Hristos și o dezbrăcare
de poftele firii pământești. Așa cum apa acoperă tot trupul omului odată scufundat în ea, tot
așa neprihănirea Lui Hristos îmbracă trupul omului botezat în El.
 Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o
sfințească, după ce a curățat-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfățișeze înaintea Lui
această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană.
[Efeseni 5:25-27]

Din nou, se poate concluziona că botezul în apă implică o spălare de lucrurile care țin omul
departe de sfințenie, rezultând o apropiere față de Dumnezeu.

Icoana aceasta închipuitoare vă mântuiește acum pe voi, și anume botezul, care nu este o
curățare de întinăciunile trupești, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea
lui Isus Hristos, [1 Petru 3:21]

Apostolul Petru numește botezul ca fiind o mărturie a unui cuget curat înaintea Lui Dumnezeu.
Astfel se vede cum a avea conștiința (cugetul) curată înaintea Lui Dumnezeu trebuie să fim în ascultare
față de El nu doar numindu-l „Doamne, Doamne” ci și făcând ceea ce spune El să facem.

Fraților, nu vreau să nu știți că părinții noștri toți au fost sub nor, toți au trecut prin mare, toți
au fost botezați în nor și în mare, pentru Moise; [1 Corinteni 10:1, 2]

În acest context vedem cu Apostolul Pavel face paralelă între botezul în apă și trecerea Mării
Roșii de către Poporul Lui Dumnezeu din Vechiul Legământ. Astfel, în același mod în care Poporul Lui
Israel, deși eliberat de sub robia Egiptului, a scăpat complet de puterea Egiptului abia după ce au trecut
prin Mare, tot așa și Poporul Lui Dumnezeu din Noul Legământ scapă de puterea păcatului după ce
acesta trece prin apă botezului, puterea păcatului fiind scufundată și spălată, precum armata
egiptenilor a fost înecată.

Așa cum Apostolul Pavel specifică faptul că „toți au trecut prin mare” doar așa scăpând complet
de puterea care dorea să îi tragă înapoi în robie, în același fel se poate înțelege că botezul în apă nu
este opțional sau nesemnificativ ci foarte important. Deși Poporul lui Israel a fost scăpat din Egipt
(robia păcatului), totuși a scăpat de puterea Egiptului (robia păcatului) abia după ce au trecut prin
Mare. Botezul în apă, conform Scripturilor, are o semnificație spirituală mare și o putere care nu
trebuie ignorată ci conștientizată și aprofundată de orice ucenic al Lui Isus Hristos.

Preaiubiților, dacă nu ne osândește inima noastră, avem îndrăzneala la Dumnezeu. [1 Ioan

3:21]

Pe lângă libertatea față de păcat și datoria creștinului de a fi în ascultare față de Dumnezeu,

botezul în apă are ca urmare o conștiință curată față de viața din trecut pe care ucenicul a trăit-o în
păcat, prin care vine pacea și îndrăzneala față de Dumnezeu.