Strategiile didactice se clasifică după mai multe criterii:

a) Activitatea dominantă în procesul instruirii:

Strategii didactice de predare:

• de prezentare, de urmărire a unor norme, prescripţii, reguli de tip algoritmic, prin expunere,
explicaţie, demonstraţie, programare, exerciţiu;
• de activizare a elevilor în predare, prin intercalarea metodelor şi procedeelor activ-participative, a
muncii independente sau în grupuri mici;
• de combinare a celor două modalităţi de predare, în variate proporţii de asamblare;
• de combinare a predării în mod expozitiv cu sarcini de învăţare euristică (de descoperire), prin
metode expozitiv-euristice;

Strategii didactice de învăţare:

• algoritmică:
– prin imitare de modele date;
– prin repetare, exersare, memorare;
– prin cunoaştere concret-intuitivă;
– prin algoritmizare, pas cu pas
• euristică:
– prin observare nemijlocită;
– prin rezolvare de probleme deschise;
– prin experimentare;
– prin dezbateri, dialoguri euristice;
– prin cercetări în grup;
– prin simulare, modelare, aplicaţii;
– prin tehnici de creativitate (prezentate de noi);
• mixtă (prin combinarea celorlalte moduri)

Strategii didactice de evaluare

b) Natura obiectivelor dominante:

• Cognitive;
• Afective;
• Psihomotorii;
• În combinații variate ale acestora;

c) Modul de dirijare a învăţării:

• De dirijare pas cu pas (algoritmice);
• De semidirijare (semialgoritmice);
• De nedirijare (creative).

d) Tipul de raţionament abordat

1. Inductive;
2. Deductive;
3. Transductive;
4. Analogice;
5. Combinate
Folosirea unor strategii de tip euristic, similare cercetării ştiinţifice a dat rezultate bune în planul
însuşirii temeinice a cunoştinţelor, al formării priceperilor, deprinderilor etc. Puşi în ipostaza unor
mici cercetători, elevilor le face plăcere să redescopere adevăruri ale ştiinţei, confirmând sugestia pe
care o făcea Rousseau în lucrarea Emil sau despre educaţie.