Controlul funcţional pentru producţie animală este denumit la scară internaţională de

către ICAR.
Sistemele de control aplicate la bovine în diferite ţări sunt: A3, A4, A5, A6 B3, B4, B5, B6
C AT.
Numerele 3,4,5,6 indică intervalul dintre două controale (în săptămâni).
Controlul simplificat Urmăreşte diminuarea cheltuielilor şi sporirea profitului, dar fără a
se diminua acurateţea determinării valorii genetice a animalului şi a câştigului genetic.
Controlul cantitativ al producţiei constă în determinarea gravimetrică sau volumetrică a
producţiei de lapte.
Controlul calitativ al producţiei constă în determinarea conţinutului în grăsime şi
proteină; conţinutul în substanţă uscată; lactoză; determinarea densităţii, acidităţii laptelui,
conţinutului în celule somatice şi în germeni patogeni.
Controlul cantitativ al producţiei de lapte poate fi: global şi individual.
Controlul global constă în măsurarea cantităţii de lapte obţinută la fiecare mulsoare de
la toate vacile dintr-un lot şi înregistrarea în carnetul de crescătorie. Prin totalizarea producţiei
globale pe fiecare adăpost şi pe fermă se obţine producţia totală zilnică iar apoi cea lunară şi
anuală.
Controlul global se efectuează în toate fermele de vaci pentru lapte de către proprietar
şi este necesar pentru salarizarea îngrijitorilor, organizarea hrănirii şi stabilirii profitului ce
revine proprietarului din această activitate.
Controlul individual se practică în toate fermele care cresc material de reproducţie,
datele obţinute servind la atestarea valorii productive şi la selecţia individuală a vacilor cu
performanţele cele mai ridicate.
Controlul individual al producţiei de lapte poate fi efectuat zilnic (oferă date reale dar
este costisitor şi nu se justifică din punct de vedere economic) şi periodic. Controlul individual
periodic este metoda practicată pe scară largă în selecţia taurinelor pentru lapte, rezultatele
oferind o bună certitudine în selecţia individuală.
Controlul oficial al producţiei de lapte se efectuează de către personal tehnic de
specialitate din cadrul laboratorului de selecţie al O.J.A.R.Z. şi are un caracter unitar, fiind
desfăşurat după o metodologie standardizată la nivel internaţional.
Controlul periodic al producţiei de lapte se desfăşoară pe baza unui grafic de control
care are ca elemente principale agenţii economici sau proprietarii şi efectivele cuprinse în
control.
 Sarcinile tehnicianului controlor
Înainte de începerea controlului:
• verificarea individualizării fiecărei vaci prin confruntarea numărului matricol înscris în
buletinul de control cu cel tatuat pe animal sau înscris pe crotalie;
• înscrierea în buletin a numărului matricol al vacilor nou intrate în control şi consemnarea
cauzelor privind animalele ieşite din control prin vânzare, reformă;
• înregistrarea montelor, fătărilor şi înţărcărilor ce au avut loc de la controlul precedent. În
timpul controlului se efectuează următoarele acţiuni:
• asistă la mulsul vacilor şi execută cântărirea (măsurarea) cantităţilor de lapte (fig. 69), pe care
le înregistrează în buletinul de control, cu precizie de ordinul sutelor de grame;
• măsurarea laptelui se face prin cântărire cu un cântar special ori cu ajutorul unui vas cu flotor
• recoltarea probelor de lapte de la fiecare vacă şi mulsoare se face cu o pipetă gradate
După efectuarea controlului: • Ambalarea în naveta transportoare a sticluţelor cu probe,
astuparea cu dop de cauciuc şi expedierea la laboratorul de analize, însoţite de buletinul
completat cu toate datele şi semnătura.
Controlul calitativ al producţiei de lapte
Determinarea conţinutului în grăsime
Metoda acido-butirometrică Gerber, se bazează pe următorul principiu: din reacţia
exotermă a laptelui cu acid sulfuric, în prezenţa alcoolului amilic care reduce tensiunea
superficială, are loc transformarea cazeinatului de calciu în sulfat dublu de cazeină (solubil) şi
sulfat de calciu (ce precipită), fapt ce reduce absorbţia globulelor de grăsime şi permite
separarea acestora în strat continuu prin centrifugare.
Metoda fotometrică, are la bază principiul variaţiei absorbţiei luminii de către un fluid,
în funcţie de concentraţia de grăsime aflată sub formă emulsionată şi uniform dispersată. Pe
acest principiu funcţionează aparatul Milko-Tester folosit în laboratoarele de analiză a laptelui.
Interpretarea rezultatelor privind determinarea conţinutului laptelui în grăsime:
În unele ţări (Elveţia, Canada, Noua Zeelandă) în selecţia taurinelor, controlul calitativ al
laptelui.
Conţinutul ridicat în grăsime poate fi determinat de: un procent mare de vaci care au
lapte cu un conţinut ridicat în grăsime; hrănirea cu furaje ce determină mărirea conţinutului în
grăsimetelui urmăreşte, pe lângă conţinutul în grăsime şi proteine totale, conţinutul în kappa
casein.
 Conţinutul scăzut în grăsime denotă: un procent mare de vaci recent fătate sau care au
lapte cu un conţinut scăzut în grăsime; hrănirea cu furaje ce determină scăderea conţinutului în
grăsime

Producţia pe lactaţie totală reprezintă cantitatea de lapte pe care o produce o vacă pe

întreaga durată de lactaţie (din ziua fătării şi până în ziua înţărcării).
Producţia pe lactaţie normală reprezintă cantitatea de lapte realizată în primele 305 zile
de lactaţie. Atunci când durata lactaţiei este mai scurtă de 305 zile (exemplu, 290 zile) producţia
pe lactaţie normală este aceeaşi cu producţia pe lactaţie totală.
Producţia de lapte potenţială estimată în acest mod la o lactaţie oarecare a respectivei
femele se distribuie fie pe perioada de control, fie direct pe „zile de control” cu ajutorul
coeficienţilor redaţi în tabelul 15, stabiliţi în funcţie de ponderea pe care o prezintă în cadrul
producţiei pe lactaţie normală.
Curba lactaţiei reale-pentru lactaţia curentă sau lactaţia precedentă-se construieşte pe
baza cantităţilor de lapte muls efectiv în „ziua de control” aferente perioadelor de control
care compun lactaţia normală, cu ocazia efectuării controlului oficial de producţie de către
oficiile judeţene de ameliorare şi reproducţie în zootehnie.
De menţionat că în cazul neefectuării unuia sau mai multor controale pe parcursul
lactaţiei sau dacă la control se constată că unele vaci prezintă stări neobişnuite (călduri, boală
etc.) se apelează la calcule de interpolare, conform procedurii indicate de instrucţiunile în
vigoare.
Acesata poate fi completă, când vaca a parcurs 305 zile de lactaţie sau a înţărcat
înainte de 305 zile de lactaţie şi incompletă, când lactaţia este în curs.
Tehnica controlului aptitudinilor ugerului pentru mulsul mecanic
În exploatarea vacilor de lapte mulsul mecanic este o verigă indispensabilă a fluxului
tehnologic care uşurează munca îngrijitorului şi contribuie la sporirea profitului. Reuşita acestei
acţiuni depinde însă de trei factori importanţi şi anume: calificarea profesională a mulgătorului,
gradul de perfecţionare al maşinilor şi instalaţiilor de muls şi aptitudinile ugerului pentru muls
mecanic.
Ce categorie de vaci se controlează şi cine execută controlul oficial al aptitudinilor
ugerului pentru mulsul mecanic Examenul aptitudinilor ugerului pentru mulsul mecanic se
executa la toate vacile din fermele de elită,la toate vacile primipare din grupele de fiice după
care se face testarea taurilor reproducători, precum şi la vacile cu aptitudini excepţionale
pentru producţia de lapte, aflate în alte categorii de ferme particulare,înscrise în registrul
genealogic de stat sau candidează a fi nominalizate ca „mame de taur”.
 Momentul optim de examinare a ugerului
Aprecierea aptitudinilor ugerului pentru mulsul mecanic se face, în general, o singură
dată în viaţa productivă a animalului şi anume în prima lactaţie, când valoarea însuşirilor este
influenţată în mai mică măsură de factorii de mediu sau intervenţiilor dirijate ale omului.
Criteriile de apreciere a ugerului
Eliminând cea mai mare parte din însuşirile susceptibile la „subiectivismul” celui care execută
controlul sau mulsul, criteriile de apreciere sunt:
• mărimea, conformaţia şi prinderea ugerului;
• simetria morfologică (de dezvoltare) a sferturilor;
• structura calitativă a ţesuturilor ugerului;
• viteza medie de muls (uşurinţa la muls);
• simetria „productivă” (funcţională) a sferturilor ugerului.
Tehnica executării controlului.
a) Inspecţia, în cadrul căreia se apreciază cu ochiul liber: mărimea sau volumul morfologic al
ugerului, mărimea şi simetria sferturilor şi a mameloanelor; distanţa dintre mameloane; modul
de prindere al ugerului şi întinderea sa anterioară şi posterioară; gradul de extindere a
vascularizaţiei ugerului; îmbrăcămintea piloasă. Aprecierea se face de la distanţă, din partea
laterală-dreaptă şi stângă şi din partea dinapoi a vacii.
b) Palpaţia, care presupune o apreciere a calităţii structurale a ugerului, prezenţa ţesutului
glandular şi modul de repartizare a acestuia pe sferturi. Palpaţia se execută cu amândouă
mâinile, cuprinzând şi strângând uşor în palme fiecare sfert în parte, urmărind a sesiza ţesutul
glandular (grunjos sau buretos la palpare) sau ţesutul conjunctiv de legătură şi adipos (senzaţia
de palpare a unei bucăţi de carne sau slănină), precum şi eventuala prezenţă a unor „induraţii”
datorită unor afecţiuni mai vechi.
c) Proba funcţională reprezintă momentul cel mai important al examinării, prin “obiectivitate„ a
datelor pe care le furnizează şi prin legătura directă a acestora cu aptitudinile pentru mulsul
mecanic.
Viteza de muls se stabileşte prin cronometrarea cu ajutorul unor cronometre-tip,
marcând timpul scurs între trecerea primului jet si ultimul jet.
Simetria productivă (funcţională) se stabilişte cu ajutorul maşinii de muls pe sferturi, cu
care se poate mulge separat cantitatea de lapte din fiecare sfert
În această etapă se apreciază viteza de muls (uşurinţa mulsului) şi simetria productivă
(funcţională) a sferturilor
Controlul individual prin sondaj al producţiei de lapte
a) Metoda controlului diversificat se bazează pe estimarea producţiei de lapte pe lactaţie
normală folosind datele unui singur control sau a 2-9 controale pe parcursul unei lactaţii
efectuate la intervale mai mari de 28 de zile
b) Metoda bazată pe producţia maximă. În perioada producţiei maxime a lactaţiei (luna 2-3),
se determină cantitatea de lapte mulsă în trei zile consecutive, se face media celor trei zile,
apoi se înmulţeşte cu un coeficient şi se obţine cantitatea de lapte pe lactaţie normală.
c) Metoda bazată pe producţia din 3 zile din 3 luni consecutive (metoda Kalantar) Se fac trei
determinări ale producţiei de lapte, în aceeaşi zi, din trei luni consecutive; se face suma
producţiilor din cele trei zile iar apoi se înmulţeşte cu un coeficient rezultând producţia
de lapte pe lactaţie normală.
d) Metoda belgiană se bazează pe determinarea producţiei într-o zi din săptămâna a şasea
după fătare, într-o zi din luna a V-a şi din luna a VIII-a de lactaţie. Cantitatea totală de lapte
din cele trei zile se înmulţeşte cu 100 şi se obţine producţia de lapte pe lactaţie normală.