AL.

ROSETTI
SCHITA DE ISTORIE SOCIALA A LIMBII ROMANE

AGRICULTURA SI PASTORITUL

MIRA ILEANA GEORGIANA

FACULTATEA DE FILOLOGIE
ANUL III, GRUPA B

1
 In studiul introductiv, autorul isi propune sa dea o descriere rapida a
caracterelor limbii romane, datorate mediului inconjurator.
Lucrarea are 16 de capitole, cu subcapitole, cu prefata si postfata si cu o lista de
abrevieri:

1. Prefata
2. Abrevieri
3. Despre stiinta societatii
4. Comunitatea balcanica
5. Vocabularul de origine pastoreasca
6. Simbioza slavo-romana
7. Civilizatia rurala
8. Starea sociala a locuitorilor
9. Agricultura si pastoritul
10.Terminologia familiei
11.Terminologia crestina
12.Ecouri ale unor stravechi practice magice
13.Variatii fonetice locale
Vocalele finale: -u si -i
Diftongi cu i ca al doilea element
Rotacismul
Palatizarea labialelor
14.Variatii sintactice locale
Infinitivul si conjunctivul
15.Folosirea in mod creator, de catre marii scriitori a vorbirii populare
Mihai Eminescu
Ion Creanga
I. L. Caragiale
16. Postfata

Au fost examinate in mod succesiv vocabularul de origine pastoreasca al

comunitatii balcanice si urmele lasate in limba de simbioza slavo-romana, dupa
stabilirea slavilor in tarile dunarene si in sud-estul Europei.
S-a trecut apoi la cercetarea caracterelor civilizatiei rurale a tarilor dunarene, la
situatia societatii lor si la prezenta, in limba, a termenilor referitori la agricultura, la
pastorit, la familie si la cultul crestin.
Un rol insemnat il are, in viata satelor, folosirea descantecelor pentru prevenirea si
vindecarea bolilor.
Cateva variatii fonetice si sintactice sunt caracteristice pentru unele regiuni ale
tarii.

2
 Felurite nuantari ale limbii, potrivit diferitelor medii sociale, care folosesc acest
mod de comunicare, permit o cunoastere variata a caracterelor specifice ale limbii si
diverselor regiuni in care se vorbeste romaneste.
Lucrarea este o sinteza, bazata pe lucrarile de amanunt asupra problemelor tratate
din perspectiva strict lingvistica.
M-am oprit la capitolul 9 – “Agricultura si pastoritul”, unde pentru acest capitol,
autorul a folosit ca bibliografie pe H. H. Stahl – “Contributie la studiul satelor
devalmase romanesti” (Bucuresti – 1958), Romulus Vulcanescu – “ Etnogeneza si
comunitatea” in “Introducere in etnologie” (Bucuresti – 1980), Valer Butura –
“Economia poporului roman” (Cluj – 1978), Th. Capidan – “Romanii nomazi” (Cluj –
1926).
Cercetarile mai noi au aratat ca in trecut agricultura si cresterea vitelor se facea pe
mosia satului. Statisticile din secolul trecut dovedesc ca 22% din turmele de oi se
aflau la munte, iar 77% la campie. Agricultura noastra a fost legata de padure la fel ca
si pastoritul. Padurile au fost refugiul bastinasilor impotriva incursiunilor dusmane.
Posibilitatea unei influente a limbii pastorilor, cu termini adusi de pastorii romani
in deplasarile lor, veniti cu oile, asupra limbii populatiilor locale, trebuie redusa la
posibilitatea imprumuturilor catorva termini specifici, cum s-a putut constata in limba
populatiilor slave din Carpatii nordici.
Extinderea produselor de cereale, dupa 1829, a redus suprafetele de pasunat. In
privinta miscarii turmelor, de la munte la ses, ea e de tipul alpin, familiile
proprietarilor neurmand turmele; transhumanta propriu-zisa, de tip balcanic, a
romanilor sud-dunareni, intre Carpati, balta Dunarii, Dobrogea si peste Nistru, este
deci de un tip diferit.
Exista o disproportie intre diferitele terminologii. Terminologia agiculturii si
cresterii vitelor poseda termini numerosi, chiar termeni desemnand unele detalii
tehnice, pe cand celelalte terminologii sunt slab reprezentate.
Vocabularul de origine traca din limbile romana si albaneza arata lamurit
importanta cresterii oilor la stramosii romanilor si albanezilor. Acest fond de
vocabular a fost completat, mai tarziu, cu elemente venite din limba Latina, referitoare
la cresterea oilor si vitelor.
Enumerarea termenilor:
- Adapost: casare (ar) s.f “stana”: lat. casaeria.
- Actiuni: meriza vb “ a se odihni la umbra in timpul verii”: lat. meridiare
- Pastorit: miel s.m: lat agnellus;
mulge vb: lat. mulgere;
paste vb: lat. pascere;
pasune s.f: lat. pastio;
staul s.n: lat. stabulum;
stramurare s.f “bat ascutit cu care se indeamna vitele la mers”: lat.
stimulus;
turma s.f : lat. turma

3
 - Profesiuni: pacurar s.m “pastor, cioban” lat. pecorarius
pastor s.m “cioban” lat. pastorius.

- Produse: cas s.n: lat. caseus;

cheag s.n “ ferment extras din sucul gastric al rumegatoarelor tinere,
pentru inchegarea caseinei din lapte” lat. coagulum > clagum, corastra,
corasla, s.f “ laptele unei vite, in primele zile dupa fatare, cand nu este
bun de consumat”: lat. colastra;
fan s.m: lat. fenum.

- Actiuni: ara vb. lat. arare;

cerne vb. lat. cernere;
culege vb. lat. colligere;
pisa vb. lat. pisare
semana vb. lat. seminare
vantura vb. lat. ventulare

- Instrumente: arat “plug” s.n. lat. aratum;

jug s.n. lat. jugum.

La acesti termeni se adauga cei intrati mai tarziu in limba, din slava meridionala:
brazda: v. sl. brazda, ogor: bg., s. ugor; pleava: v. sl. pleva; snop: v. sl. snopu; stog:
v. sl. stogu; plug v. sl. plugu.
Pentru dialectele romanesti de la sudul Dunarii (aromana, megleno- si
istroromana), trebuie tinut seama de conditiile de viata diferita, mutarea turmelor de la
locul de iernatec la varatec si de pastorii nomazi, care cutreierau drumurile Albaniei
pentru atingerea locului de varatec al turmelor, potrivit contractelor de incheiere
incheiate.
Aceste deplasari se faceau cu tot satul, si, prin urmare, trebuie considerat acest
facor, in privinta unor imprumuturi reciproce de termeni. Pastorii aromani din
regiunea muntoasa a Pindului “odata cu turmele isi mutau familiile cu tot avutul lor
miscator” (Th. Capidan – “Romanii nomazi). Dar ei practicau si agricultura, dupa cum
o dovedesc termenii de origine latina din limba lor: ogoru, aria, ara vb.; maltina
(=macina), vb., ntina (=a cerne) vb.; sapa vb., simina (= semana), sarcla “ a curate
ogorul de iarba” (= lat. sarculare); sitira (=secera) vb., triira, zvantura.

- Unelte: aratu (=plug), vomera (lat. vomer) “fierul lat al plugului”, seatire
(=secera), tor (=ciur);
- Cereale: siminta, granu (=grau), granuta, garnuta (=grana), mel’u (=mei),
pal’e (=paie), sk’icu (=spic).

4
 Prin istoria sociala a unei limbi se intelege felul in care o comunitate sociala se
oglindeste in limb ape care o foloseste. Limbile vorbite variaza potrivit culturilor
diferite ale popoarelor, iar in sanul aceluiasi popor, prin actiunea diverselor clase
sociale care folosesc acea limba.