Testul I: Instrumentele și metodele de lucru specific imagologie:

1. Definiți conceptul "imagologia":

Ramură a sociopsihologiei care cercetează sistematic reprezentările pe
care le au popoarele sau clasele sociale despre ele însele. Imagologia istorică
în special constituie astăzi una din temele predilecte ale unei anumite
cercetări în domeniul istoriei, sociologiei, psihologiei, psihologiei sociale,
antropologiei, etnografiei, literaturii etc. Ca atare, aceste cercetări au făcut
posibil ă structurarea unor ample cunoștințe generalizatoare, unele chiar
teoretice, privind modul cum s-a constituit o astfel de viziune de-a lungul
istoriei.
2. Definiți conceptul "raportul" sau "descrierea de călătorie":
Călătoria a fost practicată încă din cele mai vechi timpuri și era
efectuată în diferite scopuri. În dependență de premisele istorice, scopurile și
interesele călătorilor variau de la o epocă la alta. Datorită faptului că pe glob
au existat multe locuri, popoare „străine”, care au trezit interesul pentru
vizitare și descoperire, astăzi găsim un șir de surse care pot servi în calitate
de mărturii ale timpului, dar care scot în evidență un șir de imagotipuri
(imagini, stereotipuri, clișee, prejudecăți) despre oameni și locuri străine
călătorilor. Substanța și calitatea acestor texte imagotipice depind în mare
parte de împrejurarea în care se află călătorul/ autorul. „Faptul că străinul
place sau nu observatorului sub raportul particularităților sale fizice, dacă el
îl atrage ori nu pe călător constituie în multe cazuri, dacă nu în toate, o
decizie prealabilă mai mult sau mai puțin conștientă, instinctivă, pentru
întreaga atitudine față de cel dintâi” (Klaus Heitman, Imaginea românilor în
spațiul lingvistic german, 1775–1918). Observatorii vor să vadă la străin
ceea ce-i diferit de el, de poporul lui, iar unele lucruri ce-i par familiare le
trece cu vederea. Pe deasupra, textele imagotipice (însemnările, notele și
jurnalele de călătorie, rapoarte, scrisori etc.) sunt influențate de faptul dacă
experiențele călătorilor/ autori sunt directe sau indirecte, vin după contactul
îndelungat, direct al acestuia cu poporul străin sau doar prezintă informații
aflate mai mult din auzite, instituindu-se astfel un contact indirect dintre
culturile/ națiunile vizate.

3. Definiți conceptul "Percepție":

Percepția este un proces psihic senzorial cu ajutorul căruia
recunoaștem un obiect sau fenomen. Superioritatea percepției constă în
realizarea unei imagini sintetice, unitare, în care obiectele și fenomenele care
acționează direct asupra organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități
integrale, în individualitatea lor specifică.
4. Definiți conceptul "matrice de percepție":
Matrice de percepție este conceptul prin care se definește pilonii prin
care se creează percepția, sau un sistem echilibrat creat pe un ansamblu de
elemente. Faptul cum noi percepem ceva se bazează pe un sistem compact
de elemente care influențează întreg proces de creare a imaginii.
5. Definiți conceptul "Mental Map":
Mental map este este ramura geografiei umane aflată în zona de
interacțiune între geografie și psihologie, care studiază percepția asupra
spațiului ca mod de formare, niveluri de acțiune și produse cognitive
rezultate, precum și spațiile mentale imaginate sau virtuale.

6. Definiți conceptul Prejudecată; Stereotip; Clișeu:

Prejudecată - Părere, idee preconcepută (și adesea eronată) pe care
și-o face cineva asupra unui lucru, adoptată, de obicei, fără cunoașterea
directă a faptelor sau impusă prin educație, societate.
Stereotip- model acceptat în modelul comunității istorice de
percepție, interpretare a informațiilor, pe baza experienței sociale anterioare.
Clișeu – un model acceptat de percepție, un mod de interpretare sau
de exprimare csre este imitat orbește.

7. Definiți conceptul Reprezentare:

Reprezentare este procesul de creare a unei imagini, de reproducere și
de interpretare a unor lucruri.

8. Definiți conceptul Discurs:

Specie a genului oratoric, constând dintr-o expunere făcută în fața
unui auditoriu pe o temă politică, morală etc.
Discursul reprezintă un eveniment şi în cadrul acestuia putem surprinde o
anumită semnificaţie, cum putem raporta particularitatea noastră
metodologică, în aşa fel încât să detectăm semnificaţia iniţială a discursului,
căci nu putem, sau, după cum spune Paul Ricoeur, nu trebuie să impunem
textului capacitatea noastră finită de a înţelege, ci trebuie să-l conturăm prin
sine.
9. Definiți conceptul Cultură:
Cultura reprezintă o moștenire ce se transmite cu ajutorul codurilor de
comunicație specifice cum sunt gesturile ori cuvintele, scrisul și artele, mass
media (presa, radioul, televiziunea), media interactivă (telefonul). În același
fel se transmit gesturile, ritualurile, cunoștințele teoretice, normele abstracte,
religia. Cultura poate fi însușita prin diverse forme ale memoriei subiective
 (reflexe, cuvinte, imagini) dar și prin intermediul memoriei obiective
(obiecte, peisaje,cărți, numere, reguli).
10. Definiți conceptul Mentalitate:
Prin „mentalitate” se înțelege un set nestrămutat, aproape genetic, de
caracteristici care sunt comune pentru anumit grup de oamen i, un mod de a
vedea și înțelege lumea. Mentalitatea nu se referă neapărat la valorile
noastre, la tradițiile noastre sau preferințe. Ci, mai degrabă, sugerează un
mod de a gândi al tuturor oamenilor adunați geografic sub umbrela
„mentalității”.

Testul II: Națiune, naționalism, proces de formare al națiunii:

1. Definiți conceptul națiune:

Prin națiune se înțelege:

 Comunitate stabilă de oameni, istoricește constituită ca stat, apărută pe baza

unității de limbă, de teritoriu, de viață economică și de factură psihică, care se
manifestă în particularități specifice ale culturii naționale și în conștiința
originii și a sorții comune.
 Comunitate stabilă de oameni constituită istoricește și apărută pe baza unității
de limbă, de teritoriu, de viață economică și de factură psihică, manifestate în
particularitățile specifice ale culturii.

2. Definiți conceptul naționalism:

Naționalism , ideologie bazată pe premisa că loialitatea și
devotamentul individului față de statul național depășesc alte interese
individuale sau de grup.
Naţionalismul, tradus în politica mondială, presupune identificarea
stat sau națiune cu poporul — sau cel puțin dezirabilitatea de a determina
întinderea statului după principii etnografice.
Naționalismul este o ideologie care creează și susține o națiune ca un
concept de identificare comună pentru un grup de oameni.
Se deosebește de patriotism prin referința juridică și ideologia
politică: naționalismul se referă la Dreptul strămoșesc care definește
comunitățile istorico-lingvistice ("neamurile"), și tinde a constitui statele pe
bază etnică, cu o legislație inspirată din jus sanguinis, în timp ce patriotismul
se referă la Dreptul pământean care definește națiunile prin apartenența la
același teritoriu și tinde a defini statele pe bază teritorială cu o legislație
inspirată din jus soli.
3. Definiți procesul de formare al națiunii/ națiunilor

Dezvoltarea naţionalismului ca o idee pe care o articulează unele elite

la sfârşitul secolului al XVIII-lea până azi, cel mai bine este reprezentată de
Eric Hobsbawm. El nu neagă integral existenţa unei „stră-forme” a unei
naţiuni înainte de naţiunea modernă pe care o denumeşte protonaţionalism.
Sentimentul de apartenenţă a unei comunităţi pe baza anumitor criterii, care,
pentru Hobsbawm nu sunt, în primul rând limba şi legăturile de rudenie, ci
conştiinţa de apartenenţă la un întreg politic, poate să reprezinte baza pentru
formarea unei naţiuni moderne. Pentru a vedea în ce mod aşa-numitele
„elite” ale unui grup de oameni pot să influenţeze formarea naţiunii, cel mai
bine ne explică modelul creării naţiunii în veacul al XIX-lea istoricul ceh
Miroslav Hroch. El enumeră trei faze ale apariţiei naţiunii: (A) naţionalismul
„oamenilor învăţaţi, (B) mişcările naţionale şi (C) acceptarea în masă a
naţiunii. În prima fază (A), unii oameni învăţaţi, în timpul studiilor ajung în
contact cu ideea de naţiune, încep să se ocupe, din punct de vedere ştiinţific,
de limba populară, literatură, obiceiuri şi altele. La „întoarcere” în mediul lor
lingvistic ei continuă să scrie, să publice lucrări despre temele „naţionale” şi
încet strâng laolaltă mici cercuri de „patrioţi”. În a doua fază (B), „faza
agitaţiei”, grupurile de patrioţi se organizează în formă de partide şi
asociaţii, publică reviste, manifeste şi încep să formuleze scopuri politice, şi
înainte de toate, să conceapă ţara „lor”. Faza a treia este pătrunderea în masă
a ideii naţionale. În faza aceea (C) cea mai mare parte dintre membrii unei
societăţi acceptă scopurile naţionale şi dau „patrioţilor” legitimitate. În
circumstanţele istorice date, această fază duce la formarea statului naţional
„liber”. Acest model, care este aplicat mai întâi la „popoarele mici”, sau la
popoarele „asuprite” care devin naţiuni în contextul imperial (în cazul
aceasta cel Austro-ungar) chiar dacă este incomplet exprimat ca şi fiecare
teorie în mod particular, are o mare influenţă asupra studiilor mai noi despre
naţionalism.