Concepţia şi interpretarea Sfintei Scripturi în

viziunea Sfântului Părinte Vasile cel Mare

Cuprins
I. Introducere…………………………………………………..
1.Câteva informaţii despre identitatea şi viaţa Sfântului

Vasile cel Mare…………………………………………………

II. Sfântul Vasile cel Mare interpret al Sfintei Scripturi……….

1.Opera exegetică a Sfântului Vasile cel Mare……………………...

2.Interpretarea Sfintei Scripturi după Vasile cel Mare……………..

3.Folosul Sfintei Scripturi în viziunea Sfântul Părinte

Vasile cel Mare…………………………………………………

III. Sfânta Scriptură în concepţia Sfântului Vasile cel Mare…..

IV. Concluzia……………………………………………………
V. Bibliografie………………………………………………….

Introducere:

2
 Câteva informaţii despre identitatea şi viaţa Sfântului Vasile cel Mare:

Sfântul Vasile cel Mare (+ 379) s-a născut pe la 330 la Cezareea

Capadociei dintr-o familie foarte credincioasă. Mama sa, Emilia, şi bunica sa,
Macrina, o ucenică a Sfântului Grigorie Taumaturgul , i-au dat de mic o creştere
creştină aleasă. Şi-a făcut mai întâi educaţia în familie cu tatăl său, retorul
Vasile. A studiat apoi la retorii si filosofii timpului, la Cezareea Capadociei,
apoi la Constantinopol şi in cele din urma, la Atena, unde a avut coleg şi prieten
pe Sfântul Grigorie de Nazians şi pe viitorul împărat Iulian Apostatul (361-363),
asupra căruia ne-a lăsat un portret puţin măgulitor. Cei doi prieteni, Sfinţii
Vasile şi Grigorie, cunoşteau la Atena doar doua drumuri: drumul bisericii,
pentru a asculta pe tâlcuitorii legii lui Dumnezeu, şi drumul şcolii, pentru a
asculta lecţiile profesorilor lor.1

Pe la 355 s-a întors la Cezareea Capadociei, unde a profesat un timp

retorica. A primit apoi botezul, a renunţat la lume şi a intrat in monahism,
împărţind averea la săraci. Pentru a se instrui în viaţa ascetica a călătorit in Siria,
Palestina, Egipt şi Mesopotamia. În 364, a fost hirotonit preot, iar in 370,
episcop la Cezareea Capadociei, unde păstori cu mare autoritate nouă ani, pănă
la moartea sa, la 1 ianuarie 379.2

Sfântul Vasile este una dintre cele mai mari figuri ale creştinătăţii. A fost
nu numai un mare învăţat şi un aspru ascet, ci şi un vrednic episcop si un mare
filantrop. În Cezareea Capadociei, a înfiinţat instituţii de asistenta sociala ca:
azil, ospătărie, casa pentru reeducarea fetelor decăzute, scoli tehnice şi spital,
chiar si pentru leproşi. Toate aceste aşezăminte sunt cunoscute sub numele
generic de Vasiliada. Dupa moarte a primit numele de Vasile cel Mare si e
sărbătorit la 1 ianuarie in fiecare an.

Sfântul Vasile cel Mare interpret al Sfintei Scripturi:

1.Opera exegetică a Sfântului Vasile cel Mare:
1
Sursă web : http://www.crestinortodox.ro, data 26.10.2012, ora 19:15;
2
Ibidem

3
 Sfântul Vasile îşi merită supranumele atât pentru opera cu caracter
dogmatic, prin care a contribuit substanţial la rezolvarea marilor probleme
dogmatice din aceea vreme, cât şi pentru activarea sa de interpret al Sfintei
Scripturi.

Cu caracter pur exegetic a scris doar trei lucrări : 9 omilii la Hexaimeron,

14 omilii la un număr de psalmi şi 10 omilii în care explică diferite texte din
Sfânta Scriptură, însă se poate spune că întreaga sa opera literară, nu este decât
un vast comentariu al Sfintei Scripturi. Sfântul consideră că Sfânta Scriptură este
mai presus de oricare produs literar pur omenesc şi cea mai bună călăuză
spirituală, în paginile acesteia se găseşte răspuns la întrebările care de totdeauna
au preocupat mintea umană şi problemele pe care viaţa le ridică la tot pasul. 3

În antichitate este cunoscută prezenţa celor două şcoli sau două curente,
care interpretau diferit Sfânta Scriptură: şcoala din Alexandria, având
reprezentanţi pe: Panten, Clement şi Origen şi cea din Antiohia, având
reprezentanţi pe preotul Lucian, Diodor din Tars şi Theodor. Şcoala din
Alexandria interpreta alegoric Sfânta Scriptură, pe când cea din Antiohia îşi
însuşeşte metoda istoric-gramaticală. Sfântul Vasile, s-a format la şcolile din
Cezareea Capadociei, Alexandria, Constantinopol şi Atena, fiind şi un mare
admirator a lui Origen, poate fi încadrat în şcoala alexandrină, deşi nu-şi
însuşeşte metoda alegorică şi combate exagerările la care au ajuns unii din
reprezentanţii acestei şcoli.

Fără să neglijeze sensul analogic, spriritual, al cuvintelor Sfintei

Scripturi, el dă o mare atenţie sensului literal, istoric-gramatical. Interpretarea sa
este simplă, pe înţelesul ascultătorilor, cu descrieri deosebit de frumoase. Atunci
când ajungea la o problemă controversată, stilul era colorat, uneori vehement,
redând aproape real imaginea atletului încordat în luptă pentru apărarea dreptei
credinţe.4

2.Interpretarea Sfintei Scripturi după Vasile cel Mare:

Prima şi cea mai simplă interpretare este lectura Sfintei Scripturi. Prin
lectură se ia contact direct cu voia şi cuvântul lui Dumnezeu , dar mai ales cu
3
,,Ortodoxia” Nr.2, Aprilie-Iunie, 1980, Bucureşti, pg. 308
4
Idem 310

4
pericopele moralizatoare. Într-una din cuvântările sale Sfântul Vasile cel Mare
se adresează ascultătorilor, îndemnându-i să zăbovească îndelung asupra Sfintei
Scripturi. Această zăbavă o îndemna pentru ca să-l înţeleagă mai bine, şi dacă ar
fi avut careva de adăugat să o facă la momentul potrivit. Spectatorul de la
întreceri zice Sfântul Vasile cel mare, trebuie să fie pregătit pentru întrecere,
pentru ca să fie el însuşi într-o măsură oarecare luptător, la fel este şi cu
ascultătorii cuvântului lui Dumnezeu propovăduit de Sfântul Vasile , ei trebuie
să vină la cuvântările sale pregătiţi de acasă, pentru a fi copărtaş la luptă,pe cât
se poate, şi să încerce să afle adevărul. Vasile cel Mare îi îndemna pe toţi
ascultătorii să facă din textul Sfintei Scripturi motiv de discuţie în tot momentul
şi mai ales ,,să reflexeze la cele expuse de el”.5

Nu toate paginile Sfintei Scripturi pot fi interpretate de oricine. Pentru că

pe lângă istorioarele care stau la mâna oricui, Scriptura cuprinde multe idei
înalte, referitoare la Dumnezeu şi la lucrarea Sa, pe care mintea omenească
mărginită nu le poate cuprinde. Judecăţile lui Dumnezeu sunt un adânc şi ceea
ce este închis în comorile Dumnezeieşti nu este uşor de înţeles pentru orice om.
De aceea cel chemat să-i înveţe pe alţii, explicând scriptura, trebuie să fie
înarmat cu o dublă pregătire: morală şi intelectuală.6

3.Folosul Sfintei Scripturi în viziunea Sfântul Părinte Vasile cel Mare:

Fiind scrisă sub inspiraţia Sfântului Duh, prin urmare fiind fără greşeală,
Sfânta Scriptură este normativă pentru viaţa religioasă şi morală a credincioşilor.
În ea se găsesc adevărurile către care întotdeauna a aspirat firea umană şi sunt
arătate cărările ce duc la desăvârşire şi la mântuire. Folosul Sfintei Scripturi este
multiplu, dar se poate rezuma la două capitole: viaţa religioasă şi viaţa morală.

Sfântul Vasile cel Mare ne învaţă căci prin intermediul Sfintei Scripturi,
omul poate afla normele unei vieţi cu adevărat religioase, el poate cunoaşte că
obiectul credinţei sale este o fiinţă raţională atotputernică, atotprezentă, căci este
persoană şi Tată iubitor. Amprentele existenţei Tatălui se găsesc atât în natură
cât şi în chipul omului. Cunoaşterea vieţii religioase aduce siguranţă, linişte şi
mai ales bucurie duhovnicească, ,,Ideea de bucurie este un element obişnuit în
Sfânta scriptură prin ea se exprimă starea de plăcere ce o trăieşte cel drept la
întâlnirea cu Duhul Sfânt. Sfântul Vasile spune că în ceea ce priveşte lumea,
5
,,Ortodoxia” Nr.2, Aprilie-Iunie, 1980, Bucureşti, pg.313
6
Idem 314

5
fiind lucrarea mâinilor lui Dumnezeu, vădeşte o armonie de nedescris, iar pentru
om este şcoală şi loc de educaţie sufletească.”7

Scriptura promovează o înaltă conştiinţă morală şi virtutea sub diferite

forme. În paginile ei găsim adesea chipul luminos al sfinţilor, care pot fi
exemplu pentru cei care le citesc. ,,Un drum foarte important pentru aflarea
datoriei, spune Vasile cel Mare, este şi studiul Scripturilor inspirate, pentru că în
ele se cuprind şi relatări despre faptele şi vieţile bărbaţilor fericiţi, care, ca nişte
icoane vii bineplăcute lui Dumnezeu, stau înaintea oamenilor pentru a imita
faptele lor bune. Astfel, orice om în ceea ce se simte nedesăvârşit, găseşte
medicamentul nimerit pentru boală. Sfântul Vasile cel Mare deschide mereu
istoria lui Iosif şi este învăţat de către aceasta faptele înţelepte , găsindu-l nu
numai reţinut faţă de plăceri şi bogăţii, ci şi înclinând statornic către virtute. 8

Sfânta Scriptură în concepţia Sfântului Vasile cel Mare

Ca pentru oricare dintre Sfinţii Părinţi, Scriptura a constituit şi pentru
Sfântul Vasile cartea de căpătâi pe care a cunoscut-o şi pe care a trăit-o cu
intensitate. Ea oferă un minunat subiect de meditaţie şi din această cauză era
recomandată cu insistenţă credincioşilor. ,, Eu o îndemn, scria Sfântul Vasile,
referindu-se la fiica unei credincioase, să-şi petreacă viaţa în cunoaşterea şi
meditarea cuvintelor dumnezeieşti ale Domnului pentru ca sufletul ei să se
hrănească de învăţătura sa mântuitoare”.9

Importanţa Sfintei Scripturi este capitală pentru Vasile cel Mare,întregul

ei cuprins fiind, ,, scris pentru edificarea şi mântuirea sufletelor noastre”. Numai
prin meditarea şi aprofundarea cuvintelor Sfintei Scripturi, creştinul poate
ajunge la cunoaşterea lui Dumnezeu, la asemănarea cu El şi la obţinerea
mântuirii.10

Sfântul Vasile consideră că procesul complex al inspiraţiei Sfintei

Scripturi se extinde asupra întregului ei conţinut, fără însă ca prin aceasta să
înţeleagă sau să admită inspiraţia verbală. Scriitorul inspirat colaborează cu
Duhul Sfânt, el s-a făcut ,, loc de sălăşluire a gândurilor Duhului”. Duhul Sfânt
7
,,Ortodoxia” Nr.2, Aprilie-Iunie, 1980, Bucureşti, pg.314
8
Ibidem
9
Tămaş Dorin, ,,Activitatea şi predica Sfântului Vasile cel Mare”, Ed. Universităţii de Nord, Baia Mare, 2010, pg
79
10
Tămaş Dorin, ,,Activitatea şi predica Sfântului Vasile cel Mare”, Ed. Universităţii de Nord, Baia Mare, 2010,
pg.80

6
luminează, stimulează şi asistă pe aghiograf ridicându-i la capacitatea maximă
intelectuală pentru ca să poată înţelege şi transmite mesajul primit, aghiograful
devenind un colaborator activ cu Sfântul Duh, care se străduieşte să îmbrace în
forme limitate ale limbajului omenesc inefabilul, să introducă în istorie
transcendentul.11

Afirmând în nenumărate locuri inspiraţia Scripturii, Sfântul Vasile o

consideră ca izvor al Revelaţiei. Ea cuprinde adevărurile necesare omului pentru
mântuire, descoperite prin Duhul Sfânt , şi la ea se referă Sfântul Părinte ca la o
autoritate de necontestat. Afirmaţiile făcute de Sfântul Vasile sunt susţinute de
nenumărate argumente biblice, de aceea el supune analizei şi afirmaţiile
ereticilor, confruntându-le cu ,, cuvintele dumnezeieşti” ale Scripturii. 12

Scriptura apare în concepţia Sfântului Vasile ca o lucrarea unitară.

Mulţimea cărţilor ce o compun nu deranjează acest lucru, pentru ca toate au fost
scrise sub inspiraţia aceluiaşi Duh Sfânt ,, pentru mântuirea sufletelor noastre”.
Vechiul Testament face parte din istoria mântuirii; multe evenimente ale Noului
Testament îşi au rădăcina în Vechiul Testament. Fapte, evenimente şi personaje
din Vechiul Testament au servit pe lângă semnificaţia lor istorică şi drept simbol
pentru evenimente şi personaje din istoria Noului Testament. Prin venirea lui
Iisus Hristos, însă proorocirile sau schimbat în realitate şi promisiunile
transformându-se în realizări.13

Exegeza Sfântului Vasile relevă legătura celor două Testamente, sfântul

ierarh fiind convins însă că în Vechiul Testament Dumnezeu a pregătit venirea
Fiului Său şi mântuirea noastră. Interpretările date anumitor pericope din
Vechiul Testament ne îndreptăţesc să credem că Sfântul Vasile considera că
acestea nici nu s-au adresat iudeilor, ci au constituit o adevărată profeţie, vizând
pe cei ce vor crede cuvântul Evangheliei.14

Mulţimea citatelor pe care le întâlnim la tot pasul în omiliile şi lucrările

Sfântului Vasile, ne dau dreptul să-l considerăm un bun cunoscător al
Scripturilor. Fără o purificare interioară nu va fi posibilă o apropiere de Tainele
Scripturii. Scriptura reprezintă pentru Sfântul Vasile cuvântul lui Dumnezeu
adresat oamenilor în vederea mântuirii. Pentru tâlcuirea ei, interpretul trebuie să
se apropie prin curăţirea inimii, rugăciune, meditaţie şi înarmat apoi cu solide
11
Idem pg.81
12
Idem pg. 82
13
Idem pg.84
14
Tămaş Dorin, ,,Activitatea şi predica Sfântului Vasile cel Mare”, Ed. Universităţii de Nord, Baia Mare, 2010,
pg.86

7
cunoştinţe teologice şi de asemenea cu bogate cunoştinţe provenite de
la ,,oamenii din afară” aparţinând ştiinţelor profane. În această privinţă Sfântul
Vasile oferă un exemplu rar, cunoştinţele sale fiind de-a dreptul enciclopedice,
oferind informaţii preţioase din cele mai variate domenii: cosmogonie, botanică,
astronomie, medicină, istoria naturală sau geografie.15

Sfântul Vasile consideră că Scriptura nu trebuie izolată de Tradiţie, căci

cele două stau într-un raport armonic de reciprocitate, iar izolarea lor este
nefirească.

Ca exeget al cuvântului Scripturii, Sfântul Vasile s-a remarcat în Omiliile

la Hexaimeron, şi omilia la Psalmi, şi alte căteva omilii cu caracter exegetic.
Sfântul Părinte nu a lăsat comentarii propriu-zise, ci el a explicat Scriptura în
cadrul serviciilor divine, în omilii, exegeza lui fiind strâns legată de Tradiţia
Bisericii, de viaţa activă a comunităţii credincioşilor, pe care dorea să-i conducă
spre o mai bună cunoaştere a lui Dumnezeu şi prin aceasta să poată contribui la
mântuirea lor.

Concluzia:

În concluzie Sfântul Părinte Vasile cel Mare este unul dintre cei mai mari
interpreţi ai Sfintei Scripturi. El ne învaţă din aprofundarea Sfintei Scripturi , din
experienţa personală şi din adânca cunoaştere a vieţii, că pentru sufletul
credinciosului bântuit de frământări, tentaţii şi patimi nu există scriere mai
potrivită, mai aducătoare de alinare, speranţă şi curaj decât Cartea Psalmilor şi
Sfânta Scriptură, ,, Iar cel ce vă întăreşte în Evanghelia Sa potrivit învăţăturii
Sfinţilor Apostoli este însuşi Hristos Mântuitorul care în scaunul Mărturisirii
prin preotul duhovnic descoperă sufletului curat, tainele cele ascunse ale
timpurilor vieţii veşnice” ( citat din scrierile Sfântului Vasile cel Mare)

15
Idem, pg. 88

8
 BIBLIOGRAFIE:

1.„Biblia“sau „Sfânta Scriptură“, tipărită sub îndrumarea şi cu

purtarea de grijă a prea fericitului părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, E. I. B. M. B. O. R.,
Bucureşti, 2006;
2. Corniţescu, Constantin, Pr. Prof, ,,Sfântul Vasile cel Mare
Interpret al Sfintei Scripturi”, în ,, Ortodoxia”, XXXII- Nr.2, Aprilie-
Iunie, anul 1980, Bucureşti;
3. Tămaş, Dorin, Pr., ,,Activitate şi Predica Sfântului Vasile cel
Mare”, Editura Universităţii de Nord, anul 2010, Baia Mare;
4.Surse web:

9
www.creştinortodox.ro
www.sfantulvasilecelmare.info

10