Începând cu secol IX î.Hr.

, celții, fenicienii, grecii și cartagii au intrat

în Peninsula Iberică, urmați de Republica Romană, care a ajuns
în secolul II î.Hr.. Limba de acum a Spaniei, religia și sistemul juridic
dăinuie din perioada romană. Cucerită de vizigoți în secolul V d. Hr. și
atacată de mai multe ori în 711 de maurii nord-africani islamici, Spania
modernă a început să se formeze după Recucerire, eforturile de a-i
elimina pe mauri, care au rămas aici până în 1492.
Evul Mediu[modificare | modificare sursă]
În următorii 410 ani, Spania a intrat sub stăpânirea vizigoților, care au
fost convertiți la creștinismul arian, în jurul anului 360. Regatul vizigot
și-a stabilit capitala la Toledo, regatul atingând apogeul în timpul
domniei lui Leovigild.
Stapânirea vizigotă a dus la o expansiune succintă a arianismului în
Spania, cu toate acestea, populația autohtonă rămânând majoritar
catolică. În secolul XI, Reccared, regele vizigot din Toledo, a fost
convertit la catolicism și a lansat o mișcare pentru unificarea doctrinei.
În 711 un raid arab, a traversat Strâmtoarea Gibraltar și l-a învins pe
regele vizigot Roderic în Bătălia de la Guadalupe. In 718 musulmanii
dominau cea mai mare parte a peninsulei, menținând stăpânirea islamică
până în 1492. In nordul Peninsulei Iberice a fost stabilit marele centru de
pelerinaj de Santiago de Compostela. În 718,în regiunile muntoase din
nordul Spaniei,vizigotul Pelayo a fost ales conducător în lupta împotriva
arabilor.El a fondat Regatul Asturia,numit apoi Leon.
În Evul Mediu, Spania a cunoscut un proces creștin lent de re-cucerire a
teritoriilor musulmane. Când în 1147, Almohads a preluat controlul
asupra teritoriilor musulmane andaluziene,au inversat atitudinea
tolerantă din trecut , și i-au tratat pe creștini cu cruzime. Puși în fața
alegerii cu moartea, convertirea sau emigrarea ,mulți evrei și creștini au
plecat. Creștinismul a oferit baza culturală și religioasă care au ajutat să
unească pe cei care s-au ridicat împotriva maurilor și au încercat să îi
scoată afară. Creștinismul și Biserica Catolică au contribuit la
restabilirea stăpânirii europene asupra Iberiei.
În 1492 Regina Isabella I de Castilia a început inchiziția spaniolă, care a
durat peste 300 ani. Acesta a fost și anul în care i-a dat lui Cristofor
Columb banii pentru prima sa călătorie pe Atlantic spre "Lumea Nouă".
Până în 1512, unificarea Spaniei din zilele noastre a fost completă.
Totuși, proiectul monarhilor castiliani a fost de a unifica întreaga Iberie,
iar acest vis a părut aproape îndeplinit, când Filip al II-lea a devenit rege
al Portugaliei în 1580, și al celorlaltor regate iberice care erau cunoscute
sub numele de "Spania", nefiind inca un stat unificat.
În secolul XVI, Spania a devenit cea mai puternică națiune din Europa,
datorită bunăstării derivate din colonizarea spaniolă a Americilor. Dar o
serie de războaie lungi și costisitoare și revolte a început declinul puterii
Spaniei în Europa.