Pansamente

Definiţie

u Pansamentul chirurgical este actul prin care se realizează şi se

menţine asepsia unei plăgi în scopul cicatrizării ei

u În sens mai larg, pansamentul reprezintă totalitatea

mijloacelor şi metodelor care realizează protecţia unui ţesut
sau organ faţă de acţiunea agresivă a diverşilor agenţi
Materiale necesare

u Pentru efectuarea unui pansament chirurgical sunt necesare

substanţe antiseptice, materiale de protecţie, mijloace de
fixare şi instrumentar adecvat

1. Substanţe antiseptice
u soluţii diverse care au rolul să realizeze curăţirea şi dezinfecţia plăgii şi a
tegumentelor din jur
u Ex.: alcoolul, tinctura de iod, apa oxigenată, betadina, acidul boric
Materiale necesare

2. Materiale de protecţie
u Trebuie să aibă următoarele calităţi: să fie uşoare, să nu fie iritante
pentru tegumente, să se poată steriliza, să aibă putere absorbantă, să
se opună pătrunderii germenilor din exterior şi să realizeze o
compresiune elastică a plăgii

a. Comprese din tifon

u Tifonul este o pânză rară, din bumbac, având 24-28 ochiuri/cm2
u Pentru utilizare chirurgicală el trebuie să fie hidrofil şi în acest scop se
degresează şi se purifică astfel ca 10 g de tifon să absoarbă 20 g apă
u Compresele din tifon au diverse mărimi şi se confecţionează prin împăturirea
unor bucăţi de tifon în aşa fel încât marginile să fie în interior
u Se folosesc pentru protecţia plăgii şi nu pentru absorbţia secreţiilor, întrucât
capacitatea lor de absorbţie este redusă în comparaţie cu vata
Materiale necesare

b. Vata
u Se obţine prin prelucrarea şi degresarea bumbacului, fiind de diverse calităţi
u Pentru pansamentul chirurgical se foloseşte vată hidrofilă, care este de
culoare albă, are structură omogenă, este rezistentă la tracţiune şi absoarbe
o cantitate de apă de 18-20 ori mai mare decât greutatea ei
Materiale necesare

3. Mijloace de fixare
a. Leucoplastul
u Este o fâşie de pânză din bumbac, cauciucată, de diverse lăţimi şi
lungimi, adezivă pe una din feţele sale
u Pentru a avea o bună aderenţă, tegumentul trebuie ras şi degresat
u Avantajul folosirii lui constă în faptul că permite o supraveghere uşoară
a regiunii operate şi nu jenează funcţiile segmentului respectiv
u Dezavantaje: dezlipire dureroasă, capacitatea de aderare are o
durată scurtă, impermeabilitate la aer, ceea ce produce macerarea
tegumentului de sub bandă
u Pentru evitarea acestui ultim inconvenient există benzi perforate
Materiale necesare

b. Galifixul
u Este o soluţie de colofonium (sacâz – din răşină de conifere)
u Conţinut: colofonium, alcool, benzen, ulei de floarea soarelui
u Se realizează astfel o soluţie adezivă la tegumente, care se foloseşte
badijonând în strat subţire pielea din jurul pansamentului pe 1-2 cm
lăţime şi se aşteaptă 30-60 sec până se formează o peliculă la
suprafaţă, după care se aplică tifonul de fixare a panasamentului
u Avantajul constă în faptul că realizează o bună fixare a
pansamentului, asigurând protecţia plăgii faţă de invazia microbilor
din exterior
u Dezavantajele sunt date de cazurile de intoleranţă, manifestate prin
erupţii urticariene şi de faptul că la bolnavii agitaţi se poate dezlipi
uşor prin tracţiunea tifonului
Materiale necesare

c. Bandajele ca mijloc de fixare a plăgilor

d. Există unele regiuni ale corpului pe care pansamentul necesar

este greu de fixat, fixarea cu galifix sau leucoplast este
ineficientă, iar cea prin înfăşare este greoaie şi greu de
menţinut
u Cele mai specifice regiuni sunt capul şi faţa, dar şi alte părţi ale
corpului se comportă la fel.
u În aceste situaţii se acoperă plaga suturată cu un sul de tifon pe
care îl prindem cu firele de sutură, realizând aşa-numitul Bourdonet
Materiale necesare

4. Instrumentar necesar
u Trebuie să fie steril
u Se compune din
u diverse pense (anatomice, chirurgicale, Pean, Kocher, port-tampon),
foarfece, bisturie
u sonde canelate, stilet butonat, chiurete, tăviţe renale,
u soluţii antiseptice, soluţii pentru degresare tegumentului, unguente
pentru protecţia tegumentelor din jurul unor plăgi secretante,
u meşe, mănuşi chirurgicale
Condiţiile unui bun pansament

u Să fie făcut în condiţii aseptice

u Aceasta presupune ca materialele de protecţie şi instrumentarul cu
care se face pansamentul să fie sterile

u Instrumentele întrebuinţate la un bolnav nu se vor folosi la alţi bolnavi

pentru a împiedica vehicularea microbilor de la o plagă la alta

u Mâinile trebuie dezinfectate în prealabil şi nu trebuie să atingă plaga

u Plaga trebuie curăţată şi dezinfectată folosind soluţii antiseptice

Condiţiile unui bun pansament

u Să fie absorbant
u În cazul plăgilor secretante, absorbţia secreţiilor este o cerinţă a
procesului de cicatrizare

u Cea mai mare putere de absorbţie o are vata hidrofilă

u Compresa de tifon nu absoarbe o cantitate mare de secreţii, dar prin

suprapunerea straturilor realizează un sistem capilar, care conduce
secreţiile spre exterior
u Să fie protector
u Un pansament bun trebuie să protejeze plaga de pătrunderea
germenilor din exterior

u Pentru o bună izolare, stratul superior trebuie să-l depăşească pe cel

inferior
Condiţiile unui bun pansament

u Să nu fie dureros
u Manevrele de efectuare a unui pansament trebuie să fie blânde, să
nu declanşeze dureri suplimentare bolnavului

u În cazul unor manevre agresive (eliminarea colecţiilor, necrozelor

tisulare, instalarea sau schimbarea tuburilor de dren, explorarea unor
traiecte), se recomandă anestezie locală sau chiar generală

u De asemena, fixarea pansamentului cu substanţe adezive sau

bandaje nu trebuie să fie prea strânsă şi nu trebuie să limiteze
mişcările segmentului respectiv dacă nu există indicaţii în acest sens
Condiţiile unui bun pansament

u Să fie schimbat la timp

u Schimbarea unui pansament este în funcţie de evoluţia plăgii

u În cazul plăgilor aseptice, fără secreţii, schimbarea se face cât mai

rar

u În cazul plăgilor secretante, schimbarea pansamentului se va face în

funcţie de cantitatea secreţiilor; există situaţii când schimbarea este
necesară de mai multe ori pe zi

u De asemenea, când bolnavul acuză dureri la nivelul plăgii sau când

prezintă febră fără altă explicaţie, se va controla obligatoriu plaga şi,
cu această ocazie, pansamentul va fi schimbat
Principii de bază în schimbarea
pansamentului
u De obicei, schimbarea pansamentului e efectuată de 2
persoane

u Asepsia: se folosesc instrumente sterile, scoase din ambalaj

chiar înainte de folosire

u Pentru protecţia personalului şi a pacientului se folosesc

mănuşi de unică folosinţă, iar în caz de contact direct cu
plaga, mănuşi de unică folosinţă sterile

u Eliminarea pansamentelor folosite: imediat după scoaterea

pansamentului, acesta se aruncă în sacul pentru deşeuri;
instrumentele folosite sunt trimise imediat la streilizare
Principii de bază în schimbarea
pansamentului
u Aseptizarea mâinilor înainte şi după schimbarea
pansamentului
u Separarea pacienţilor cu plăgi infectate
u Nu se conversează: vorbirea deasupra plăgii deschise, fără
mască, este interzisă
u Închiderea ferestrelor pentru a preveni contaminarea cu praf
u Aplicarea medicamentelor (unguente, pudre) se face cu
spatule sterile sau aplicatoare speciale
u Înlocuirea pansamentelor, dacă există semne de acumulare
crescută a secreţiilor
u Înainte de aplicarea noului pansament se schimbă mănuşile
Schimbarea pansamentului unei
plăgi aseptice
u Aseptizarea mâinilor şi punerea unei măşti şi bonete
u Îmbrăcarea unor mănuşi de unică folosinţă
u Leucoplastul prea aderent se îndepărtează eventual cu
soluție degresantă
u Pansamentul de fixare se scoate cu grijă şi se aruncă în sacul
colector
u Plaga se curăţă cu o a doua pensă, de la interior spre exterior,
în spirală; astfel se evită antrenarea florei cutanate de la
exteriorul plăgii spre centru
u Aplicarea unor comprese noi
u Acoperirea cu mijloace de fixare
Schimbarea pansamentului plăgilor
septice
u Dacă pacientul prezintă dureri, se recurge la administrarea
unui analgetic
u Materialele de fixare aderente se dezlipesc cu soluții
degresante
u Leucolplastul se scoate cu grijă şi se aruncă în sacul colector
u Compresele rămase se îndepărtează cu o pensă sterilă
u Plaga se curăţă în spirală, dinspre exterior spre interior cu o a
doua pensă, pentru a preveni răspândirea germenilor din
plagă
u Schimbarea mănuşilor şi penselor
u Aplicarea compreselor cu a treia pensă
u Acoperire cu material adeziv
Tipuri de pansamente

1. Pansament protector
u Utilizat în plăgi care nu secretă şi nu sunt drenate
u Se realizează cu mai multe straturi de comprese (2-3) fixate cu
leucoplast
u În loc de comprese se pot folosi răşini sintetice, care pulverizate în
plagă, se solidifică în contact cu aerul şi formează o peliculă fină
protectoare

2. Pansament absorbant
u Se aplică pe plăgile drenate sau secretante şi este alcătuit dintr-un
strat de comprese şi un strat de vată hidrofilă, a cărui grosime este în
funcţie de cantitatea secreţiilor

3. Pansament compresiv
u Este indicat în scop hemostatic, pentru imobilizarea unei regiuni sau
pentru reducerea unei cavităţi superficiale după puncţionare