CURS 2.b.

PRODUSE PARAFARMACEUTICE ȘI
TEHNICO – MEDICALE

1
 MATERIALE DE PANSAMENT
Prin pansament - se urmăreşte realizarea şi menţinerea asepsiei unei
plăgi, în vederea vindecării acesteia.
 În acest scop, se folosesc atât substanţe antiseptice (pentru dezinfecţia
plăgii propriu-zise precum şi a tegumentelor din jurul plăgii), cât şi
materialele de pansament propriu-zise (pentru protecţia plăgii şi
favorizarea vindecării acesteia).
 Materialele de pansament sunt cunoscute drept produse destinate
îngrijirii plăgilor acute şi cronice.
 În funcţie de materialul din care este executat pansamentul, de
caracteristicile sale specifice şi modalitatea de aplicare, pansamentul se
utilizează în următoarele scopuri:
• pentru acoperirea şi vindecarea plăgilor accidentale sau postoperatorii
• în timpul intervenţiilor chirurgicale
• pentru imobilizare, în cazul fracturilor şi traumatismelor.

2
 Rolul pansamentului este de a facilita vindecarea plăgii şi de a
asigura:
• protecţie faţă de traume, microorganisme şi corpuri străine
• absorbţia exsudatului (lichid bogat în albumină, fibrinos, hemoragic sau
seros, rezultat din vasele sangvine, limfatice sau din țesuturi în urma unui
proces patologic, microbian sau a intervenției unui factor chimic, fizic sau
traumatic)
• prevenirea pierderii de fluide printr-o plagă
• compresie în caz de edem
• nonaderenţă la suprafaţa plăgii
• căldură umedă ocluzivă
• imobilizare funcţională
• confort estetic

3
 CARACTERISTICILE PANSAMENTULUI
Pansamentul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
 să acopere complet plaga, conferind izolare faţă de mediul exterior;
 materialul să aibă o foarte bună putere absorbantă (pentru plăgile
secretorii);
 să fie confecţionat din materiale sterile, cu excepţia bandajul exterior
poate fi din material nesteril;
 să nu conţină particule sau componente toxice;
 bandajul care fixează pansamentul să fie suficient de elastic, suficient
de bine strâns, astfel încât pansamentul să se menţină fix, dar să nu
producă constricţie;
 executarea pansamentului să nu provoace durere.
Un „pansament ideal" (Turner, 1979) ar trebui să asigure:
 înlăturarea excesului de exsudat şi a toxinelor;
 umiditate crescută la interfaţa dintre plagă şi pansament;
 permisivitatea schimburilor gazoase dintre plagă şi exterior;
 izolaţie termică;
 protecţie împotriva infecţiilor secundare; 4
 schimbarea lui să fie atraumatică.
 TIPURI DE PANSAMENTE
1. Protectoare - pentru a proteja şi izola plaga de contactul cu exteriorul
(plăgi operatorii, locul efectuării unei injecţii, puncţii etc).
 Se folosesc pentru acoperirea plăgilor aseptice (postoperatorii
/accidentale), cu scopul protecţiei împotriva infecţiilor, dar pot şi absorbi
lichide (sângele, limfa), care s-ar evacua eventual din plagă.
 De obicei se utilizează sub formă de pansamente simple.

2. Absorbante (absorbtive) - materialul care se aplică pe plagă are

proprietatea şi rolul de a absorbi secreţiile (folosite pentru tratarea
plăgilor infectate, secretorii).

3. Compresive - în scopul de a realiza hemostaza prin exercitarea unei

presiuni asupra plăgii (fiind aplicate atunci când plaga sângerează) sau
pentru a ţine strânsă o articulaţie.
 Sunt menţinute cu ajutorul unei benzi elastice adezive.

5
4. Pansamentul nonocluziv - reprezintă comprese din bumbac, primul strat
fiind umectat cu o soluţie antiseptică.
Avantaje:
• protejează bine plaga
• realizează compresiunea şi imobilizarea plăgii
• sunt ieftine şi accesibile
• absorb exsudatul, dar nu într-o cantitate mare
Dezavantaje:
• slaba influenţă asupra procesului de epitelizare (datorită mediului relativ uscat)
• sunt voluminoase şi nu oferă confort pacientului.

5. Pansamentul ocluziv - are rolul de a izola complet o plagă de exterior,

protejând plaga de traumatisme, de contaminarea microbiană şi de corpi
străini din exterior.
Avantaje:
• facilitează epitelizarea
• realizează mediul umed (Winter,1962) necesar în cicatrizarea plăgilor (cicatrici mai
estetice)
• scurtarea perioadei de vindecare. 6
6. Pansamentul uscat - se caracterizează prin utilizarea de comprese
neimpregnate, menţinute printr-o bandă adezivă care acoperă o plagă simplă,
curăţată în prealabil cu ajutorul unei comprese sterile, îmbibate într-un produs
antiseptic.

7. Pansamentul umed - poate fi de două feluri:

a) pansament alcoolizat - este constituit din comprese îmbibate în alcool
etilic de 70%, acoperite cu un strat gros de vată şi apoi de un bandaj.
b) pansament pe bază de pastă antiflogistică (care combate procesele
inflamatorii) - are o acţiune decongestionantă şi antiseptică. Este utilizat mai
ales în caz de dermatoză acută.

8. Pansamentul gras - este format dintr-o compresă şi o substanţă grasă:

 favorizează cicatrizarea
 nu aderă la plagă
 permite reconstituirea epidermului
Poate fi:
 preuns, realizat din tifon şi uns cu ulei
 pe bază de pomadă sau balsam - este acoperit cu comprese uscate, este7
menţinut cu bandă adezivă
 TIPURI DE PANSAMENTE

Pansament ocluziv Pansament absorbant Pansament cu rivanol

Pansament cu leucoplast

Trusa medicală ce conţine

Pansament gras
diverse pansamente

8
Pansament elastic
Pansament nesteril din bumbac Pansament nesteril plic

Pansament nesteril
Pansament steril plic
ambalat în plic

9
 MATERIALE TRADIŢIONALE DE PANSAMENT
VATA
Vata - se obţine din capsulele de bumbac (recoltate la maturitate),
prin îndepărtarea seminţelor, degresare (în vederea conferirii
proprietăţilor hidrofile), albire şi uscare.
 Se obţine în final, o masă albă, pufoasă, uşoară, rară, fără gust
şi miros.
 Caractere microscopice - perii tectori unicelulari care formează
această masă sunt în formă de panglici, răsuciţi sau ondulaţi, cu
pereţii îngroşaţi şi lumenul redus, cu lungimea cuprinsă între 25 -
50 mm şi grosimea între 25 - 40 µm.

10
 MATERIALE TRADIŢIONALE DE PANSAMENT

1. Vată hidrofilă (sin. vată hidrofilă din bumbac) este oficinală în

F.R. Ed. X (Gossypium depuratum), prezentând perii degresaţi,
albiţi, cardaţi (pieptănați) şi fără impurităţi ai seminţelor diferitelor
specii de Gossypium L. (fam. Malvaceae).
 Pe lângă date privind caracterele macro- şi microscopice, reacţii
de identificare şi condiţii de puritate, monografia produsului
prevede un parametru foarte important pentru proprietăţile sale şi
anume hidrofilia (cel mult 10 s).
 Aceasta se determină prin cronometrarea timpului scurs până
când vata hidrofilă (0,5 g vată hidrofilă adusă la forma unui pătrat
cu latura de 2 cm) părăseşte suprafaţa apei (1000 mL într-un
flacon cu diametrul 10 cm).

11
2. Vată hidrofilă mixtă (sin. vată hidrofilă BC) este, de asemenea,
oficinală în F.R. Ed. X (Gossypium depuratum mixtum).
 Aceasta este un amestec de vată din bumbac hidrofilă cu
celofibră hidrofilă, conţinând cel mult 57% celofibră hidrofilă
raportat la substanţa uscată.
 Comparativ cu monografia vatei din bumbac hidrofile, în acest
caz este prevăzută şi determinarea cantitativă a conţinutului în
celofibră, folosind metoda gravimetrică.
 Vata poate absorbi apa într-o cantitate de 18 - 20 de ori mai mare
decât greutatea sa.
 Vata care conţine celofibra are putere absorbantă cu atât mai
mică cu cât conţine mai multă celofibră.

3. Vată medicinală tip C - formată numai din celofibră, care se

prezintă rulată în feşe (10 - 20 cm lăţime) şi se utilizează în
ortopedie, la aplicarea aparatelor gipsate.
12
 VATA - UTILIZĂRI
 Vata se foloseşte cel mai frecvent ca material de protecţie mecanică şi
absorbţie (sânge, secreţii).
 Vata nu este un produs recomandat pentru a intra în contact direct cu
plaga (existând riscul ca o parte din fibre să rămână la suprafaţa de
contact).
 Se utilizează frecvent pentru dezinfecţia tegumentelor, dar şi în
ortopedie, sub bandaje, cu rol de a proteja tegumentele de presiunea
exercitată de aparatele gipsate.

Alte materiale de pansament pe bază de vată din bumbac hidrofilă

sunt:
 vată sterilizată pentru ochi
 bandaje igienice pentru femei
 comprese termogene (extract din Capsici fructus – ardei iute ce
conţine substanţa capsaicină şi salicilat de metil, impregnate pe un
suport de vată presată), utilizate pentru rolul antiinflamator ca aplicaţii
locale, în dureri reumatice, nevralgii, sciatică, lumbago, etc. 13
 VATA - continuare

Vata medicinală Vata de tip C, celofibră

14
 MATERIALE TRADIŢIONALE DE PANSAMENT
TIFONUL
Tifonul - este o ţesătură confecţionată din bumbac sau bumbac şi
celofibră (în aceste cazuri, puterea absorbantă scade). Pânza este
rară, formând ochiuri.
 Farmacopeeea Română Ed. X include monografia Tela hydrophila.
 Conform acesteia, tifonul este o ţesătură neapretată, degresată şi albită,
din fire de bumbac cardate, în amestec cu celofibră, conţinând cel
puţin 28% şi cel mult 38% celofibră.
 Se prezintă ca o ţesătură uniformă, moale, nelucioasă, de culoare albă,
fără miros, cu o anumită rezistenţă la rupere, cu margini întărite printr-un
număr mai mare de fire în urzeală sau cu margini false.
 Pe lângă descriere, caractere macro- şi microscopice, identificare,
condiţii de puritate, monografia produsului prevede şi anumite
determinări speciale: masa pe metru pătrat, desimea firelor pe 10 cm,
rezistenţa la rupere, etc.

15
 În vederea efectuării determinărilor privind calitatea tifonului, probele
luate în lucru se prelevează de la cel puţin 10 cm de marginile laterale
ale ţesăturii.
 Înainte de efectuarea determinărilor, tifonul hidrofil se ţine cel puţin 24h
în atmosferă standard (temperatura 20 ± 2°C şi umiditate relativă 65% ±
2).
 O condiţie de calitate importantă o constituie, ca şi pentru vată,
hidrofilia.
 Determinarea conţinutului în celofibră se face gravimetric, conform
metodei prezentate în F.R. Ed. X la monografia Gossypium depuratum
mixtum.

16
 F.R. Ed. X prevede şi condiţiile de conservare: tifonul (şi implicit
produsele pe bază de tifon) se păstrează în ambalaje şi în locuri ferite de
umiditate.
 Capacitatea foarte bună de absorbţie a materialului din care este
confecționat tifonul, elasticitatea şi rezistenţa sa, fac posibilă utilizarea pe
scară largă ca şi material de pansament.
 Pansamentele din tifon, atât cele în role, cât şi cele în plicuri,
compresele de tifon sau prosoapele de operaţie, toate de dimensiuni
variabile, sunt folosite, în formă sterilă şi nesterilă, în blocurile operatorii
şi în cabinetele de intervenţie, precum şi ambulator.
 Compresele din tifon sunt alcătuite din straturi de 8, 12 sau 16 bucăţi, iar
pentru o utilizare confortabilă şi sigură, unii producători le livrează cu
marginile pliate la mijloc (asigură extragerea din ambalaj, una câte una).
 Unele tipuri de comprese din tifon au fost prevăzute cu fir RTG
(generator termoelectric pe bază de radioizotopi) de contrast pentru
razele X (pentru siguranţa muncii în blocul operator, permiţând o
localizare sigură şi rapidă a lor în timpul intervenţiei).

17
 Unii producători furnizează sorturi de tifon - produs din fibre de bumbac,
protejat împotriva prăfuirii şi a destrămării prin fire sintetice.
 Procesul de producţie a tifonului pentru pansament, asigură păstrarea
parametrilor de bază: bună capacitate de absorbţie şi durabilitatea
fibrelor (obţinută prin răsucirea puternică a firelor).
 Albirea se face prin procedee ecologice, fără a utiliza clor.
 Cercetările privind obţinerea unor noi materiale de pansament şi
dezvoltarea industriei textile au dus la punerea pe piaţă a materialelor
neţesute (fabricate în principal din vâscoză).
 Comparativ cu materialele pe bază de bumbac, acestea sunt mai
absorbante şi prezintă un risc mai mic de a lăsa reziduuri în plagă.
 Pansamentele din fibre (ex. amestec de vâscoză şi poliester) prezintă
avantajul că nu provoacă destrămarea firelor la tăierea lor.

18
 MATERIALE TRADIŢIONALE DE PANSAMENT
COMPRESE
Compresele – reprezintă grupa de produse medicale de bază utilizate
pentru protejarea oricărui tip de rană.

 Sunt confecţionate din tifon, care după înălbirea fără clor, devin
produse cu siguranţă garantată de utilizare.
 Pentru a elimina riscul desprinderii firelor, marginile compreselor sunt
împăturite în interior.

1. Compresele puternic absorbante - sunt alcătuite dintr-o ţesătură cu o

granulaţie de 30 g/m2.
Acestea pot fi:
- comprese puternic absorbante sterile
- comprese puternic absorbante nesterile
19
 2. Compresele căptuşite - sunt confecţionate dintr-un material care este un
amestec de vâscoză şi poliester. Se caracterizează prin elasticitate şi putere
mare de absorbţie.
 Puterea de absorbţie a compreselor căptuşite este de 2-3 mai mare decât cea
a compreselor din tifon. Puterea de absorbţie a compreselor este condiţionată
de alegerea corespunzătoare a granulaţiei materialului. Acestea pot fi:
- comprese căptuşite sterile
- comprese căptuşite nesterile

Comprese puternic Comprese nesterile

absorbante nesterile Comprese sterile din tifon căptuşite

Comprese puternic absorbante Feşe din tifon Comprese sterile căptuşite

20
sterile
 BANDAJE
Faşa - bandă de tifon, pânză sau ţesătură elastică, de lăţime şi lungime
diferită în funcţie de regiunea pe care o acoperă şi de întinderea
pansamentului.
 Lăţimea unei feşe trebuie să fie aproximativ egală cu diametrul regiunii pe
care o înfaşă (5 - 20 cm).

Indicaţii:
 pentru fixarea pansamentului în regiuni în care substanţele adezive nu
îşi ating scopul (extremităţi, regiune cefalică, plăgi periarticulare);
 pentru fixarea pansamentelor unor plăgi uşoare situate în regiuni
supuse traumatismelor în timpul activităţii (mână, picior);
 pentru efectuarea unui pansament compresiv;
 pentru imobilizarea temporară a unor traumatisme ale membrelor
(entorse, luxaţii, fracturi).

21
 BANDAJE

REGULI PENTRU EFECTUAREA UNUI BANDAJ CORECT:

 punctul de plecare şi de terminare trebuie să fie la distanţă de plagă;
 la membre, înfăşarea se începe de obicei de la extremitate spre
rădăcină (în sensul circulaţiei de întoarcere); distal (mână, picior) se
începe dinspre proximal spre distal (prin benzi de fixare);
 să acopere în întregime pansamentul;
 să fie elastică (să nu jeneze circulaţia) → pe traiectul vaselor mari se
aşează peste un strat de vată;
 să nu producă dureri (protejarea zonelor iritate şi a nervilor → să nu fie
comprimate exagerat);
 să permită mişcările articulaţiilor peste care trece.

22
 TIPURI DE BANDAJE

Bandaj sintetic pentru gips Bandaj de compresie Bandaj elastic

Bandaj mânecă, tip plasă Bandaje de fixare

23
 TIPURI DE ÎNFĂŞĂRI (BANDAJĂRI)

Înfăşare în spirală Înfășare tip bonetă Înfăşare în evantai

(capelină)

Înfăşare în formă de 8 a mâinii Înfășare tip praştie Înfăşare răsfrântă24

 PLASTURII
Plasturele - reprezintă o bandă adezivă de ţesatură, de hârtie sau de
material plastic, utilizată ca pansament sau pentru menţinerea unui
pansament.
Tipuri de plasturi:
a) Plasturele clasic este constituit dintr-un amestec de oxid de zinc şi de
produs adeziv aplicat pe o fâşie de ţesătură impermeabilă. Protejează plaga,
dar poate, să favorizeze maceraţia sau iritarea pielii sensibile.
b) Plasturele elastic este format dintr-o bandă de tricot. Este destinat să
menţină un pansament, dar întinderea sa nu trebuie să fie modificată în
cursul mişcărilor.
c) Plasturele microporos, analergic (hipoalergic), permite evitarea
oricărei iritaţii şi maceraţii a plăgii datorită permeabilităţii sale la aer.
• Este constituit din fibre artificiale.
• Este convenabil pentru toate tipurile de piele şi în mod deosebit pentru
epidermul fragil al sugarilor.
d) Plasture spray, pentru protecţia imediată a rănilor uşoare.
25
 Plasture nazal Plasture tip spray

Plasturi coloraţi Plasture antirid Plasture de protecţie

26