LP 4

Diagnosticarea si tratamentul intoxicatiei cu Hg.

Analiza toxicologica a Hg.

Prezintă implicaţii toxicologice prin intoxicaţiile acute şi cronice pe care le generează, intoxicaţii
cu caracter accidental, profesional sau voluntar. Pătrund în principal pe cale digestiva, respiratorie şi rar
pe cale transdermică.

*Proprietăţi.
Mercurul si compusii sai sunt substante solide solubile sau insolubile in apa. Mercurul metalic
este lichid.

*Diagnosticarea intoxicaţiilor.

1.Simptomatologia intoxicaţiei acute cu Hg

Absorbţia
- Inhalare: 60-80%
- Dermic: 3-15%
- Tractul GI:
-Metal <0.2%
-Anorganic 15%
-Organic 90%

Hg elemental: inhalare
-Tuse, răceală, febră, cefalee, mialgii, pneumonie interstiţială, fibroză
-Tremor
-Eretism: anxietate, labilitate emoţională, iritabilitate, delirium, simptome Parkinsoniene
-Stomatite, gingivite, chelite

Hg anorganic
-Iritare GI, hemoragii gastrice, diaree sangvinolentă
-Insuficienţă renală acută
-Tremor
-Colaps cardiovascular
-Eretism

Hg organic
-Simptome SNC: pareze, tremor, ataxie, disartrie, dementă
-Expunere fetală: anormalităţi, cataracte, pierdere în greutate, anormalităţi SNC

Simptomatologie - intoxicaţia cronică

-Hidrargirism
-Vapori de Hg: tremor, anormalităţi neuropsihiatrice, anorexi, insomnie, eretism, stomatite
-Hg anorganic: disfuncţii renale, anorexie, afecţiuni GI
 2.Analiza toxicologică.
Analiza toxicologică a mercurului şi a compuşilor săi din probe biologice şi din produse agro-
alimentare contaminate se face după izolarea lui prin mineralizare.

2.1.Identificarea mercurului.
1.Cu solutia de iodura de potasiu, mercurul mineralizat formeaza un precipitat rosu-portocaliu de
iodura de mercur (II), solubil in exces de iodura de potasiu cu formare de tetraiodomercuriat de potasiu,
incolor.
2.Cu solutia de clorura de staniu (II), mercurul mineralizat formeaza un precipitat alb de clorura
de mercur (I), care devine cenusiu-negru dupa formarea unui precipitat de mercur metalic.

2.2.Dozarea colorimetrica a mercurului din urina cu ditizona.

Mineralizarea probelor:
Se măsoară p ml urină într-un flacon de 250 ml, se adaugă 5 ml acid sulfuric concentrat şi 15 ml
permanganat de potasiu, soluţie saturată. Se încălzeşte pe baie de nisip (moderat, astfel încât lichidul să
nu ajungă la fierbere), acoperind flaconul cu o sticlă de ceas. Se continuă încălzirea până când lichidul
devine limpede, având un precipitat brun la fund. Dacă se consumă tot permanganatul, se mai adaugă
câţiva ml şi se continuă încălzirea flaconului până când lichidul nu se mai decolorează.
După răcirea lichidului, acesta se filtrează şi se aduce volumul la o valoare fixă (V - volumul total al
mineralizatului) cu apă.
Se prelucrează în continuare n ml mineralizat. Se reduce excesul de permanganat adăugând 5 ml
acid sulfuric (1:1) şi încălzind proba 1-2 minute pe baie de apă. Dacă persistă culoarea roz a
permanganatului, se adaugă hidroxilamină 10%, picătură cu picătură, până la obţinerea unei soluţii
incolore. Se lasă proba în repaus cel puţin o oră.

Principiu metodei:
Dupa mineralizare, mercurul Hg2+ formeaza cu ditizona (difeniltiocarbazona) la pH = 1.5 – 2, un
complex de culoare rosie-portocalie, colorimetrabil la 490 nm. Sensibilitatea metodei: 0.1μg/ml.

NH NH
N NH NH N
C S + Hg2+
C S Hg S C
NH NH - 2 H+
N N N N

Tehnica de lucru:
Proba astfel obţinută se trece cantitativ într-o pâlnie de separaţie, se tratează cu 5 ml EDTA-Na2
0,1 N şi se agită. Se adaugă apoi 2 ml reactiv ditizona 0,005% (dizolvată în solvent organic - toluen,
benzen sau cloroform) şi se agită 1-2 minute. Se completează stratul de fază organică cu încă 8 ml de
solvent organic, se agită şi se separă cele două faze, reţinând faza organică colorată, care se spală, prin
agitare în pâlnie de separaţie, iniţial cu 10 ml apă distilată, apoi cu 20 ml soluţie de spălare (amestec
format din 98 ml hidroxid de sodiu 0,02 N şi 2 ml hidroxilamină 10%). După separare, stratul de solvent
se filtrează într-o eprubetă gradată printr-un filtru uscat şi se completează volumul la 10 ml cu solvent.
Paralel se prelucrează, în aceleaşi condiţii ca şi proba, o scară de etaloane cu concentraţia cuprinsă între
5-20 μg Hg (II) / n ml apă distilată.
Se măsoară absorbanţele probei şi etaloanelor la spectrofotometru la 490 nm faţă de un martor de
solvent organic şi se calculează concentraţia probei (Cp = μg Hg (II) / n ml mineralizat prelucrat).
Calcul:
μg Hg (II) / urina din 24 ore = (Cp x V x N) / (n x p),
unde N = ml urina recoltată în 24 ore.
Interpretarea rezultatelor:
La persoanele fără expunere profesională la mercur, se elimină prin urină până la 24 μg Hg (II)/24 ore.
Nivele de peste 100 μg /24 ore sunt considerate semn de impregnare a organismului cu mercur.

*Tratamentul intoxicatiei acute

-Decontaminare gastrica
-Nivelele urinare sunt corelate expunerea la Hg anorganic,
-Nivelele urinare nu sunt corelate cu expunerea la Hg organic (nivelele plasmatice sunt corelate)
-Nivelul sanguin normal < 10μg/dl, tratamentul se impune când avem valori peste 35μg/dl
-Monitorizarea funcţiei respiratorii
-Antidot este DMP sau D-penicilamină
 Hg depus în câmpurile
pulmonare

Hg conturează intestinul
gros
de la ascendent la
descendent