II - Planificarea şi organizarea execuţiei lucrărilor – principii de

bază

Planificarea şi organizarea execuţiei lucrărilor de construcţii constituie o

problemă specifică producţiei de construcţii, fiind factori de bază pentru
eficientizarea acesteia.
Pentru realizarea obiectelor de construcţie, deci a producţiei de construcţii
este nevoie să se stabilească procesele de producţie componente, întrucât acestea
sunt multiple şi diferite ca natură şi complexitate, datorită caracteristicilor
constructive, a tehnologiei de execuţie şi a condiţiilor diferite de la un
amplasament la altul.
Împărţirea producţiei de construcţii în procese componente este impusă de
necesitatea organizării lor şi de mobilitatea acestora în timp şi spaţiu, de la un
sector la altul, de la un obiect la alt obiect de construcţie. Procesele de producţie
în construcţii cuprind procesele de muncă şi procesele tehnologice ce se
intercondiţionează reciproc. După gradul de cuprindere şi dificultatea execuţiei,
operăm cu procese simple, procese complexe sau cicluri de lucrări.
Metodele de planificare şi reprezentare a proceselor de construcţii pentru
construcții pe scara timpului sunt de două feluri:
− metode grafice;
− metode matematico-grafice.
Reprezentările grafice ale sistemelor clasice de planificare şi organizare a
execuţiei proceselor simple şi complexe din sectorul de construcţii în general,
poartă denumirea de ciclograme. Ciclogramele reprezintă o transpunere grafică a
execuţiei proceselor simple sau complexe într-un sistem rectangular de axe, în
care pe orizontală este reprezentată scara timpului, iar pe verticală se pun în
evidenţă sectoarele de lucru în succesiunea lor constructivă.
Folosirea metodelor matematico-grafice în planificarea şi organizarea
execuţiei lucrărilor de construcţii impune o cunoaştere detaliată a aspectelor
tehnologice, constructive şi organizatorice de realizare a acestora. Cei care se
ocupă cu planificarea trebuie să transpună ansamblul de procese şi
intercondiţionările dintre acestea, în modelul matematico-grafic ce contribuie la
realizarea obiectelor de construcţii.
În procesul de planificare şi organizare a producţiei de construcţii trebuie
să se ţină seama şi de o serie de principii de bază a căror aplicare conferă o
desfăşurare normală a execuţiei, ţinând seama de succesiunea tehnologică a
proceselor, asigurând totodată o eficienţă mărită în folosirea resurselor, durata de
execuţie şi cheltuieli reduse, precum şi o calitate conform legislaţiei în vigoare.
 Studiile şi cercetările efectuate în domeniul construcţiilor au pus în evidenţă
următoarele principii de bază:

A. Principiul continuităţii presupune că execuţia proceselor de muncă

trebuie să se realizeze continuu în timp şi spaţiu, fără aşteptări sau întreruperi atât
în ceea ce priveşte forţa de muncă, mijloacele de muncă, cât şi al obiectelor
muncii. Continuitatea presupune asigurarea condiţiilor tehnologice şi
organizatorice pentru execuţia fără întrerupere a lucrărilor de construcţii pe
perioada timpului de muncă zilnic reglementat prin codul muncii, a execuţiei
lucrărilor pe un sector, atât la nivelul unui proces, cât şi al tuturor proceselor ce
se intercondiţionează reciproc în ansamblu.
Punerea în aplicare a acestui principiu conduce la mărirea productivităţii
muncii, a creşterii randamentului de utilizare a resurselor şi a producţiei realizate,
precum şi la reducerea duratei de execuţie a proiectului şi a cheltuielilor de
producţie.

B. Principiul uniformităţii presupune utilizarea cât mai uniformă

(constantă) a forţelor de producţie, evitându-se variaţia în timp a lor.
Uniformitatea impune condiţia unei organizări ireproşabile a locurilor de muncă,
în aşa fel încât lucrările să asigure realizarea unei producţii cât mai constante.
Punerea în aplicare a acestui principiu creează premizele asigurării şi
folosirii corespunzătoare a resurselor, cu efecte pozitive privind creşterea
eficienţei economice.
În sectorul de construcţii este greu de respectat în totalitate acest principiu
ţinând seama de caracteristicile generale ale producţiei din acest sector al
economiei naţionale, ce o diferenţiază de alte sectoare urmare factorilor
atmosferici ce influenţează procesul de realizare a obiectelor de construcţii (staţii
de pompare, staţii de punere sub presiune, amenajări interioare, etc.), drept pentru
care, se recomandă aplicarea acestui principiu cu un anumit grad de flexibilitate,
care impune, practic, reducerea variaţiilor prin optimizarea şi obţinerea unor
profile ale resurselor, cât mai uniforme, pe perioade cât mai îndelungate de timp.

C. Principiul ritmicităţii presupune desfăşurarea în timp a fiecărui proces

de lucru din cadrul fiecărui sector, care să asigure execuţia şi predarea lucrărilor
la intervale de timp egale şi în cantităţi de lucrări constante. Acest principiu
impune împărţirea obiectului de construcţii ce urmează a fi realizat, în sectoare de
lucru cu cantităţi de lucrări şi volume de muncă egale, rezultând astfel pentru
fiecare proces durate de timp egale pe fiecare sector, deci o realizare ritmică a
proceselor pe toate sectoarele de lucru.
 Punerea în aplicare a acestui principiu creează premizele unei folosiri
corespunzătoare a resurselor, respectiv a capacităţii de producţie a unităţii.

D. Principiul sincronizării urmăreşte să se realizeze, pe cât posibil,

ocuparea tuturor sectoarelor care au un front de lucru liber, cu respectarea
succesiunii tehnologice a proceselor de lucru şi fără să se producă o suprapunere
a formaţiilor de lucru pe acelaşi sector.
Punerea în aplicare a acestui principiu conduce la reducerea duratei de
execuţie a lucrărilor, şi o desfăşurare normală a proceselor de producţie în
succesiunea lor constructivă, tehnologică şi organizatorică.
Metodele de planificare şi organizare a execuţiei lucrărilor de construcţii
trebuie să respecte pe cât posibil principiile prezentate şi să asigure, în acelaşi
timp, soluţii eficiente de desfăşurare în timp şi spaţiu a proceselor privind
realizarea proiectului de construcţii, în situaţia folosirii raţionale şi eficiente a
resurselor, de respectare deplină a securităţii muncii şi a calităţii lucrărilor.