“Opere literare drutiene ce m-au ajutat sa inteleg si sa apreciez frumusetea sufletului uman,sa traiesc

sentimentul demnitatii de neam”

Nu cunosc nimic mai frumos decit omul.Perfectiunea si sublimul este cantitatea estimabila a valorilor
acestuia care isi au radacinile in sufletul acestuia.Consider ca frumusetea sufletului uman persista in oricine
dintre noi,iar cultivind si valorificind conditiile de inflorire ale acestor valori,formam un ansamblu de
oameni capabili sa mentina inteligenta si ratiunea umana la nivel.Ca cititor avizat,mi-am format un concept
asupra frumusetii sufletului uman,inspirindu-ma din actiunile si gindurile personajelor insufletite de catre
scriitori,un impact aparte,insa,il are opera drutiana,care creaza figuri de oameni cu suflet curat,ghidat de
lumina bunatatii ,a caror corpuri sunt harpe ce emana prin intermediul spiritului interior muzica dulce si
divina.Ion Druta,a citat mereu una dintre cele mai solemne calitati spirituale ale omului-demnitatea,in care
scriitorul vede o necesitate de supravietuire a omului in conditiile societatii.Despre demnitatea omului
trebuie sa judecam nu dupa marile lui insusiri,ci dupa modul cum le foloseste.
Apreciez nespus d emult opera lui Ion Druta deoarece acest prozator nu inceteaza se uimeasca prin
claritatea si profunzimea temelor tratate,iar frumusetea sufletului uman este punctul primordial de la care ii
porneste creatia,iar personajele drutiene sunt constructii care trateaza un vast florilegiu de judecati de
valoare.De fapt,personajele lui Druta se remarca prin faptul ca formeaza o conduita a oamenilor ,relatind un
concept de viata care trebuie a fi urmat de toti ceilalti.Numai cita harnicie sisuflet bogat si plin de lumina il
are Mos Mihail din nuvela “Sania”,care poate fi considerat un Mester Manole,fiindca promoveaza o idee
frundamentala a vietii lui:de a crea o sanie,de a-si infaptui pasiunea mult visata nazuind astfel spre
perfectiune.El este nevoit insa,sa jertfeasca in numele creatiei,sacrificind sotia si feciorii.De la Mos Mihail
inveti ca fiecare om isi are o menire,una speciala,care este compatibila doar unui suflet ,iar,pentru a realiza
ceva maret,este nevoie sa jertfesti multe “necesitati”,dedicindu-te deplin artei sau scopului tau.Asadar,Druta
isi incheie nuvela cu un gind de profunda semnificatie umana:munca creatorie,singura ce da continut si
valoare vietii omenesti,consta nu numai in acea totala daruire a fortelor fizice si spirituale,si si intr-o
permanenta nazuinta spre perfectiune in vesnica sete de ideal.
Citisem recent “Frunze de dor”,in care l-am intilnit imaginar pe Gheorghe Doinaru,a carui destin este
determinat de istorie,de timpul care nu mai are rabdare.,si de dorinta apriga de a munci,si odata cu aceasta,si
capacitatea lui de a trai puternic un sentiment sacru precum dragostea.Protagonistul operei este un taran
nascut in zodia taranilor,care prin harnicie si dibacie da dovada de spiritul stramosesc care se pastreaza in
sufletul eroului.Gheorghe este o fire sensibila ,ce se simte strivit de noua ipostaza a Rusandei (cea de
profesoara) ,suferind pentru dragostea sa sincera ,adinca si mica.Din textul dat se desprinde o morala :
primenirile sociale influenteaza puternic lumea , (in contextul operei Gheorghe si Rusanda) ,determinindul-
le sa-si tradeze chiar dragostea.(“…mai fiecare din noi…nici n-a iubit pe cel pe care ar fi vrut sa-l
iubeasca”).Povestirea Frunze de dor, cred ca, ne ofera sansa de a ne intoarce la unele valori intre timp
pierdute sau oarecum ieftini.Mai putin amara decat Frunze de dor, mai putin tragica, dar intemeiata si ea pe
adevaruri dureroase despre om si de spre viata, nuvela “Ultima luna de toamna” constituie obiectul unei alte
lecturi revelatoare. Ion Druta are specificul de a reda in operele sale spatiile vitale ale neamului romanesc-
satele,care pastreaza in sinea lor o puternica vibratie istorica,care evoca traditiile populare-verigile numuririi
culturii.Scriitorul este un puternic promotor a tot ce ne defineste o natiune individuala-a datinilor si
obiceiurilor seculare.,care servesc totodata si sursa de inspiratie si ii schiteaza portretul copilariei.Batrinul
Tata din nuvela “Ultima luna de toamna” ,este invaluit de o durere profunda,deoarece copiii au plecat si l-au
lasat singur.Totusi,el are un scop bine definit de a fi demn de predecesorii sai.Fiind o fire cinstita ,batrinul
reprezinta etalonul parintelui pastrator de traditii si ocrotitiorul valorilor nationale.Cu toate ca ii este foarte
dor de copiii plecati,batrinul coboara cu durerea in indincul firii sale ,fiind chinuit de gindul :” au nu cumva
si-au pierdut esentele culturale adunate de veacuri de catre neam?!”.Prin tematica tratata Ion Druta prezinta
societatii o degradare a traditiilor seculare ,a nepasarii copiilor fata de soarta parintilor,fiind totodata o
tematica actuala ,deoarece multe sate au ramas pustiite ,iar batrinii isi asteapta odraslele linga “copacii fara
frunze”.Parintii apar si in alta opera drutiana “Samariteanca”,in care scriitorul relateaza unele momente din
copilarie,descriind metodele de educatie si centrul dinspre care a pornit dezvoltarea tinarului Druta.Parintii
reprezinta ezvorul nemuritor si intelept pentru creatia scriitorului,ei fiind etalonul oamenilor
gospodari,parinti –model,pastratorii de datini si frumos.Intre tata si scriitor exista o aura puternica,o legatura
spirituala si emotiva bine pronuntata,creata de respectul si dragostea reciproca,care a generat un spectru larg
de emotii si sentiment parintesti afective.Din moravurile si valorile promovate de parintii din “Horodiste”,eu
mi-am creat o imagine simbolica a constructiei fiintei umane intr-un mod demn si principial.Datorita
parintilor si a Tatalui din “Ultima noapte de toamna” am sesizat curatenia si frumusetea sufleteasca a omului
cinstit,marinimos,muncitor si inteligent care ar face orice pentru a calauzi copiii in drumul initiatic corect al
vietii.
Pastrator al virtutilor si traditiilor nationale-Pastorul din nuvela “Toiagul pastoriei”,este un om ciudat la
prima vedere,prin al carui fel de a fi,scriitorul a exprimat o seama de adevaruri crunte referitoare la noi si la
istoria noastra.I.Druta nu-si pune personajul sa se injoseasca,demonstrind ca n-are oi si ca a fost
calominat.Pastorul a fost un om de mare omenie ,unul care n-a facut nimanui nici un rau,ci dimpotriva a
lecuit oi,a dat povete,si a pastrat cintecele batrinesti.Pastorul reconstruieste ,pe de o parte,secventele
dramatice din viata poporului,pe de alta parte,construieste prin Cintec misterul protector,misterul miscind
idei.Nuvela “Toiagul pastoriei” este o inversiune a genialei idei mioritice ,iar prin spiritul curat al pastorului
se subintelege omenia si bunatatea fiintei omenesti.Textul ne sugereaza ideea daruirii de sine a Pastorului,de
vreme ce el si dupa moarte bucura ochiul consatenilor cu unicul covoras de iarba verde,simbolizind
eternitatea,vesnicia si verticalitatea “sufletului ideal” al raposatului.
Frumoase chipuri omenesti a proiectat Ion Druta.Prin rindurile sale am descoperit firea lumii…El a scris
asemeni unui tata ,inspirind cititorul sa priveasca in interiorul sau si sa cultive valori,sa pastreze traditiile si
sa cinsteasca batrinii.Chipul sau,scuturat de negura de vremi,e zidit din intelepciune si va ghida generatii si
secole intregi,iar pornind de la afirmatia “Intrind in viata adevarata ,ne convingem ca fiecare om e o lume
deosebita,in care se rasfring,lainceput,neputincioase,toate ideile si sentimentele noastre.Abia mai tirziu
intelegem ca ne trebuie multa intelepciune pina sa putem citi in sufletul fiecaruia intr-al nostru”,de Ion
Druta,sunt convinsa ca spiritul critic si analitic drutian se ascunde in universul fiecarui individ in
parte,deoarece fiecare om are o lume aparte ,rezervata gindurilor si ideilor,iar Ion Druta a stiut cu precizie sa
actualizeze cele mai rafinate laturi ale acestor lumi.In fond,fiecare particica din noi poarta o revelatie
drutiana,noi toti fiind produsul bunatatii noastre,precum Mos Mihail intruchipeaza jertfa in numele
creatiei,Gheorghe este taranul muncitor ,Batrinul Tata este simbolul durerii ,relevind grija si
responsabilitatea pentru continuitatea familiei si Tatal (Horodiste) simbolizeaza vesnicia si eternitatea
cultivata in cadul rustic,el fiind pastratorul de traditii si obiceiuri.Tipologii care nu vor ezita nicind sa fie
actuale prin faptul ca omul este construit din radacinile stramosesti ,iar calitatile care le transmit aceste
personaje constituie, de fapt o metamorfoza a radacinilor noastre care nu vor lipsi din singele a nicunui
roman.Asadar,opera drutiana pastreaza moderatia si arunca excesul.