Managementul situaţiilor de criză educaţională.

Problemele disciplinare

Din punct de vedere social, disciplina poate fi definită ca „accesptare şi supunere la

regulile de convieţuire socială stabilite potrivit cu cerinţele de organizare şi ordonare ale
muncii şi vieţii sociale”. Privită din punct de vedere şcolar, disciplina se vizează „formarea
elevilor în vederea respectării cu stricteţe a cerinţelor învăţământului şi a regulilor de conduită
în şcoală şi în afara şcolii”.

Managementul eficient al clasei de elevi presupune în primul rând prevenire, adică

adoptarea tuturor măsurilor pentru a împiedica apariţia situaţiilor de criză educaţională. O
mare parte a acestor situaţii se referă la abateri disciplinare.Intervenţiile în aceste situaţii au ca
scop modificarea comportamentului acelor elevi care manifesta comportament nedorit sau
ameninţă echilibrul grupului de elevi.

Etapele ce trebuie urmate pentru a preveni şi limita apariţia cazurilor de criză

educaţională şi probleme disciplinare sunt:

1. Prevenirea:
 Întărirea pozitivă
 Întărirea negativă (non-verbală, verbală)
 Stingerea comportamentelor nedorite
2. Intervenţia propriu-zisă
 Interpelarea (imperativă)
 Asumarea consecinţelor
 Planul individual de intervenţie

Atunci când se ajunge la situaţii de criză educaţională este necesar să se respecte

câteva principii esenţiale:

- Trebuie să se ofere elevului posibilitatea de a controla şi îndrepta comportamentul

- Intervenţia nu trebuie să afecteze alti elevi, ci trebuie să fie orientată strict către elevul
vizat şi aibă scopul şi efectele propuse.
- Este necesar sa se faca eforturi pentru evitarea situaţiilor de confruntări deschise ori
dispute verbale
 - Succesul intervenţiei disciplinare constă în înlăturarea comportamentului nedorit
protejănd confortul psihic şi integritatea elevului, al grupului de elevi şi al
profesorului.

Desi neplăcută atât pentru elev, cât şi pentru cadrul didactic, intervenţia disciplinară este o
realitate, motiv pentru care este necesară cunoaşterea şi insuşirea de către profesor a
strategiilor de intervenţie.

Interpelarea imperativă presupune ca profesorul să comunice pe un ton ferm, serios, fără

prea multe explicatii necesitatea modificării unui anumit comportament indezirabil. Cerinţa
trebuie adresată doar elevului vizat, fară ca ceilalţi colegi sa fie de faţă, iar abordarea mai
eficientă este de a spune elevului ce să facă şi nu ce să nu facă.

Asumarea consecinţelor de către elev presupune ca acestă sa-şi insuşească

comportamentul corespunzător. Literatura de specialitate descrie patru tipuri de consecinţe:

- Restituirea (lucrurilor ce au fost luate, pierdute)

- Restaurarea (revenirea la comportamentul firesc)
- Restricţionarea (a unor drepturi sau privilegii)
- Reflecţia (găsirea de soluţii pentru rezolvarea situaţiei)

Este necesar sa facem distincţia clară între asumarea consecinţelor si pedeapsă: în timp ce

prima are în vedere înlocuirea comportamentului negativ cu unul dezirabil, cea de-a doua,
adică pedeapsa nu are în vedere formarea unui nou comportament ci este mai degrabă o formă
de stingere a unor reacţii nedorite.

Totuşi, din punct de vedere pedagogic, apar uneori situţii în care e necesar să se
apeleze la pedeapsă ca mijloc de dirijare a comportamentului ce acţionează pe baza
disconfortului datorat unor consecinte. În astfel de situaţii, profesorul trebuie să ţină cont de
unele conotaţii:

- Pedeapsa aplicată de un profesor mai putin apropiat elevilor riscă sa nu aibă nici un
efect.
- Pedeapsa aplicată de un profesor apropiat elevilor din punct de vedere socioafectiv va
avea rezultate mai bune si pe termen lung.
- Pedeapsa se aplică doar cănd dezvoltarea morală a elevului a ajuns la un anumit nivel
şi elevul a dobândit conştiinţa de sine
- Aplicată în condiţii de imaturitate, pedeapsa provoacă teamă, intimidare, suferinţă atât
pe termen scurt cât şi pe termen lung
 Planul individual de intervenţie are ca scop dezvoltarea responsabilităţii şi

autocontrolului, referindu-se la problemele specifice ale unui singur elev. Această tehnică se
aplică atunci când toate celelalte tehnici de prevenire şi intervenţie au eşuat.Este vorba de un
plan detaliat care se concentrează asupre adoptării de către elev a unui comportament
dezirabil. Planul este personalizat în furncţie de elev şi se concepe împreună cu psihologul
şcolar şi alte cadre didactice.

Fiecare situaţie ce criză educaţională, şi fiecare elev care este implicat într-o astfel de
situaţie necesită o abordare specifică, adaptată la realitatea momentului. Nu există tipare ce
pot fi aplicate diferitelor momente din activitatea cadrului didactic. Există însă strategii de
intervenţie care pot fi adaptate şi folosite după caz.

Tab.1 Strategii de intervenţie în caz de criză educaţională

Strategia Caracteristici

-face apel la autoritatea formală a

profesorului

-se bazează pe pedeapsă

Strategia de dominare şi coerciţie
-are efecte extrem de negative pentru elev

-poate avea efecte inverse, aplificând criza

-poate fi utilă când vizează întregul colectiv

Negocierea -poate fi ascunsă împingându-l pe profesor să

depaşească anumite limite

-des întâlnită la cadrele didactice tinere

-fluidizează graniţele rolurilor de profesor şi

elev
Fraternizarea
-apare atunci cănd profesorul nu reuşeste sa
se impună în faţa elevilor

-generează comportamente predictibile ale

profesorului

-modalităţile de rezolvare ale crizei îsi pierd

Strategia bazată pe ritual şi rutină
din eficienţa întrucât elevii ştiu la ce să se
 aştepte

Terapia ocupaţională -cultivă mişcarea ca formă de intervenţie în

şituaţii de abatere

-are la bază asocierea reuşitei şcolare a

elevului cu reuşita socială
Strategia de susţinere morală
-recompensele oferite la momentul oportun
pot întări comportamentul dezirabil.

Se recomandă utilizarea cu precădere a strategiilor de intervenţie care nu afectează

personalitatea elevului, chiar dacă fiecare profesor prezintă o dominantă din punct de vedere
al stilului managerial.

Managementul problemelor de disciplină ce apar în timpul activitătilor didactice

impun o serie de abordări practice, punctuale.

Tab.2 Abordări practice ale problemelor disciplinare

Problema disciplinară Tehnici de abordare

- profesorul reaminteşte clasei care ste

momentul în care se vor angaja în activitatea
de lucru;
Elevii se angajează în activităţi care nu
- profesorul păstrează contactul vizual cu
reflectă rezolvarea sarcinii de lucru propusă
clasa şi nu se lasă absorbit de alte activităţi;

- să indice ”timpul datorat” de cei care irosesc

timpul de lucru

- stabilirea în mod explicit a coordonatelor

comportamentului elevului în timpul predării;

- discuţii cu elevii care au acest

comportament refritor la un program de
Elevii discută între ei fără a avea acceptul „păstrare a liniştii”
profesorului
- definirea intervalului de „păstrare a liniştii”
ca o perioadă pe care elevul o va petrece intr-
 o zonă izolată a clasei

- avertismente verbale către elevul în cauză;

- în cazul în care abaterea se repetă, elevului i

se va cere să prelungească „păstrarea liniştii”
până la sfarşitul orei;

- se va aduce la cunoştinţă elevului că

„datorează timp” pentru fiecare situaţie în
care vorbeşte în timpul intervalului desemnat
pentru „păstrarea liniştii”;

- dacă elevul respectă regulile stabilite, va fi

recompensat.

- se vor stabili încă de la începutul orei

intervalele în care elevii sa-şi anunţe
răspunsul prin ridicarea mâinii şi intervalele
Elevii refuză să ridice mâna pentru a-şi în care nu este cazul să o facă;
anunţa intenţia de a se exprima verbal
- profesorul îi va solicita doar pe cei care
ridică mâna şi îi va ignora pe cei ce răspund
fără să anunţe în prealabil.

- se va stabili o regulă clară cu privire la

modul în care elevii trebuie să asculte
Elevii nu reuşesc să asculte discursul
discursul profesorului, precizându-se
profesorului şi refuză să îndeplinească
consecintele pozitive şi negative;
indicaţiile verbale ale acestuia
- profesorul va aprecia pe cei ce fac eforturi
de a-şi mentine atenţia concentrată

- stabilirea unui sistem de evaluare coerent şi

ferm;
Elevii prezintă cu întârziere tema pentru
acasa, ori aceasta este într-o formă - se va oferi elevilor timp de reflecţie în clasă
incompletă atunci când primesc o temă nouă ori cu un
grad de dificultate ridicat

- adoptarea unui sistem de evaluare care

 acordă puncte pentru participarea la ora;

Elevii întârzie la ore - ca să încurajeze participarea la oră,

profesorul poate saluta elevii pe măsura ce
aceştia intră în clasă;

- lecţia va debuta imediat după începutul orei,

iar elevii vor fi avertizaţi asupra măsurilor ce
vor fi luate dacă întârzierea devine un obicei.

- profesorul trebuie să cunoască nivelul real

al elevilor;

- profesorul poate fixa un standard de succes

Elevii refuză implicarea activă pentru
pe care să-l discute şi să-l agreeze cu elevii;
rezolvarea sarcinilor de învăţare propuse
- profesorul trebuie sa-şi păstreze calmul şi să
susţină în mod continuu eforturile depuse de
elevi.

- profesorul trebuie să fie atent la toate

activităţile din timpul orei şi să monitorizeze
cu atenţie clasa
Frauda
- testele vor fi securizate, se vor acorda
atentie sporită aşezării meselor, a scaunelor, a
materialelor din preajma elevilor, se va
mentine contactul vizual permanent cu clasa

Elevii au stări de nelinişte sau panică în - aplicarea de evaluări frecvente şi scurte;

timpul evaluării
-discuţii cu părinţii ori cu psihologul şcolii
pentru a adopta masurile necesare diminuării
ecstor fenomene.

Unul dintre secretele unui management reuşit este adecvarea şi adaptarea continuă a
stilului managerial al profesorului la situaţia concretă din clasă. Succesul managerial al
profesorului se obţine cu tact, răbdare, perseverenţă dar şi printr-o bună cunoaştere şi aplicare
adecvată a elementelor ce definesc un management corect al clasei de elevi.
 BIBLIOGRAFIE

1. Anghelache V. (2009). Managementul clasei de elevi. Suport de curs. Galaţi,

Universitatea „Dunărea de jos”
2. Ceobanu M.C. (2012). Managementul clasei de elevi. Iaşi: Universitatea „Al. I. Cuza”.
3. Iucu B.R., (2006), Managementul clasei de elevi. Aplicaţii pentru gestionarea
situaţiilor de criză educaţională , Iaşi, Editura Polirom
4. Lupu D., Bota O. (2011). Managementul şi gestionarea situaţiilor de criză în clasa de
elevi. Braşov: Programul de formare-dezvoltare continuă „Bacovia”.
5. Mâţă L. (2015). Managementul clasei. Suport de curs şi seminar. Bacău: Editura
Alma Mater.