referat.clopotel.

ro

Marin Sorescu - comentariu literar despre Iona

Considerand literatura "simpla balbaiala in fata lui Dumnezeu", Marin Sorescu
defineste activitatea tanarului scriitor care, aspirand spre absolut, este constient de limitele
impuse lui de conditia sa de om.

Atitudinea creeatorului se regaseste si in creatia sa dramatica, fie el teatru istoric ("A

treia teapa", "Raceala") sau poetic. In privinta acestei din urma categorii sugestiv devine titlul
trilogiei dramatige "Setea muntelui de sare" in care, alaturi de "Parachisemla" si "Matca"
autorul include si piesa "Iona".

In ceea ce priveste creatia dramatica mai ales teatrul sau poetic, Sorescu marturisea
deasemenea ca, scrise fara dialog operele sale s-ar putea constitui intr-o adevarata carte de
filosofie. In general, creatiile sale dramatice pun in evidenta esenta conditiei umane,
confruntarea omului cu propriul destin, ipostaze ale omului in momente fundamentale ale
existentei sale.

"Iona", opera inceputa in 1965 si publicata in 1968 este o creatie a carei sursa trebuie
cautata in primul rand in mitul biblic. Deosebirile sunt insa evidente de la bun inceput.
Dincolo de episodul biblic, din care autorul pastreaza doar imaginea pescarului inghitit de
peste urias se definesc semniticatiile profund filosofice ale operei pe care Sorescu o
subintituleaza tragedie. Vorbind despre Iona, Sorescu marturiseste ca in personajul sau s-ar
putea recunoaste el insusi, atata doar ca piesa depaseste prin semnificatii caracterul intimist pe
care autorul l-ar fi inspirat altfel. Ea reflecta nu destinul unui om, ci al intregii omeniri, a
fiintei umane confruntate cu limitele conditiei sale. Intentia autorului a fost de fapt aceea de a
reflecta in opera "povestea unui singur, nemaipomenit de singur".

Modernitatea operei soresciene se defineste nu doar la nivelul semnificatiilor si

mijloacelor de exprimare ci si in modul de organizare a acestuia. Conceputa sub forma unui
amplu monolog, piesa creeaza totusi impresia adoptarii formulei dialogului printr-un act al
dedublarii personajului, surprins de fapt in incercarea de a comunica mai intai cu sine si apoi
cu ceilalti. Pe de alta parte, alcatuita din patru tablouri, piesa se caracterizeaza prin simetria
compozitiei. Corespunzator acestei atitudini a personajului de a incerca o comunicare cu
lumea din afara si cea dinauntru, se definesc in opera doua planuri, distribuite simetric in cele
patru tablouri. Eroul se regaseste astfel, pe rand, in afara (tablourile I,IV) si in interiorul
chitului urias al unei balene (tablourile II,III).

referat.clopotel.ro