Iona a fost scrisa de Marin Sorescu și a fost publicată în 1968, facand parte din trilogia ”Setea muntelui de sare” ce tratează problematica dorinței omului de Absolut.
Marin Sorescu a fost considerat un dramaturg ” excepțional ” ( Nicolae Manolescu) .
În contextul literaturii postbelice, teatrul lui Sorescu realizează sincronizarea cu dramaturgia universal.
”Iona” este o dramă deoarece elementele tragice se combină în producerea mesajului
cu spiritul ludic și parodic. Exprimat în formă metaforică, conflictul nu este mai puțin puternic, frământarea personajului nu este mai puțin tulburătoare. Autorul apelează la resursele familiarității și ale umorului în dezvăluirea condiției tragice a omului ce își caută identitatea. De asemenea, Iona este o dramă de idei. Ea propune un personaj simbolic, exponent al unei concepții despre relația între lume și individ, precum și dintre individ și el însuși. Drama lui Iona exprimă atât condiția claustrării sub regimul totalitarist comunist, cât și limitarea generală a omului în condiția sa muritoare, ”rătăcindu-se înainte”, neștiind dacă e vina sa sau a drumului pe care a pornit odată, demult. Gestul final al personajului exprimă ideea căutării în sine, în interior, a adevărului și a libertății .