ENIGMA OTILIEI

GEORGE CĂLINESCU
(particularitățile textului)

I. ÎNCADRARE ÎN PERIOADĂ ȘI ÎN CURENT LITERAR

- Publicat în 1938, aparține perioadei interbelice a literaturii române

- Este un roman realist de factură balzaciană, cu elemente de modernitate
Se încadrează în realism prin:
- Incipitul descriptiv, generând „efectul de real”, strada Antim și casa lui moș Costache
fiind prezentate minuțios
- Repere spațio-temporale precise (București, strada Antim, în anul 1909)
- Perspectiva narativă obiectivă, redată prin narațiunea la persoana a III-a, realizată de
un narator heterodiegetic, omniscient și omniprezent
- Personaje verosimile, tipice pentru o anumită categorie socială
Este un roman de factură balzaciană prin:
- Temele preluate din opera lui Balzac: cea a moștenirii și cea balzaciană
- Tehnica focalizării, preluată de la Balzac, folosită în descrierea străzii și a casei lui
moș Costache, unde, prin detaliile surprinse, este evidențiat contrastul dintre pretenția
de confort și de bun gust a unor locatari bogați și realitate: inculți, zgârciți, snobi,
delăsători
Elementele de modernitate regăsite sunt:
- Spațiul citadin și problematica intelectualului
- Ambiguitatea personajelor: Costache Giurgiuveanu este un avar dezumanizat, nutrind
o iubire paternă sinceră pentru Otilia; Leonida Pascalopol nu distinge ceea ce este
patern și ceea ce este viril în iubirea lui pentru Otilia
- Interesul pentru procesele psihice deviante, alienare și senilitate, motivate prin
ereditate și mediu: Titi și Simion Tulea
- Tehnici moderne de caracterizare: comportamentismul și pluriperspectivismul

II. PREZENTAREA TEMEI PRIN DOUĂ SECVENȚE COMENTATE:

Tema: este o frescă a burgheziei bucureștene de la începutul secolului al XX-lea,
prezentată în aspectele ei esențiale, sub determinare social-economică (istoria moștenirii
lui moș Costache), imaginea societății constituie fundamentul pe care se proiectează
maturizarea unui tânăr (bildungsroman)
Secvențe:
- sosirea tânărului Felix la București, în casa tutorelui său legal, Costache Giurgiuveanu,
unde o cunoaște pe verișoara Otilia și asistă la o scenă de familie, îi conferă
protagonistului posibilitatea de a observa atmosfera neprimitoare și mediul care va
deveni pentru o vreme casa lui, determinând maturizarea lui
- lupta pentru moștenirea averii bătrânului avar este o altă secvență ce susține tema.
Moș Costache, avar și speriat de sora lui, Aglae Tulea, nu concretizează niciodată
înfierea Otiliei, Chiar dacă încearcă să o protejeze pe fată, construindu-i o casă, atacul
de apoplexie îi anulează acest proiect. Familia Tulea, condusă autoritar de Aglae,
reușește să obțină astfel averea bătrânului după moartea acestuia, asigurându-se că i-au
îndepărtat pe cei care le amenințau această moștenire: orfanii Felix și Otilia.

III. ANALIZA ELEMENTELOR DE COMPOZIȚIE ȘI DE LIMBAJ

1. Acțiune: romanul e alcătuit din 20 de capitole dispuse pe mai multe planuri narative
 a) Expozițiunea: prezintă situarea exactă a acțiunii în timp și spațiu, dar și
personajele. Felix îl cunoaște pe unchiul său, Costache Giurgiuveanu, pe verișoara
Otilia, și asistă la o scenă de familie, jocul de cărți. Replicile Aglaei Tulea
anticipează conflictul succesoral, iar atitudinea protectoare a Otiliei motivează
atașamentul lui Felix.
b) Intriga: se dezvoltă pe două planuri care se întrepătrund: pe de o parte este
prezentată istoria moștenirii lui Costache Giurgiuveanu, iar pe de altă parte este
urmărit destinul tânărului Felix Sima.
c) Desfășurarea acțiunii: relevă competiția pentru moștenirea bătrânului avar, familia
Tulea urmărind succesiunea totală a averii lui. Stănică Rațiu, ginerele Aglaei,
urmărește averea familiei Tulea, dar îi fură banii lui Costache, provocându-i
moartea, averea tânărului rămânându-i Aglaei. Stănică divorțează de Olimpia,
căsătorindu-se cu Georgeta și, prin relațiile acesteia, pătrunde în elita
bucureșteană.
d) Punctul culminant: moartea lui Costache Giurgiuveanu
e) Deznodământul: Olimpia e părăsită de Stănică, Aglae moștenește întreaga avere a
fratelui său, Aurica nu reușește să își întemeieze o familie, Otilia se căsătorește cu
Leonida Pascalopol, iar Felix devine un medic renumit.
2. Conflict:
- Principalul conflict este cel succesoral: pe de o parte familia lui Costache și a Otiliei,
adolescentă orfană, în care pătrunde Felix Sima, familie căreia îi este alături și
Leonida Pascalopol, prieten al bătrânului, iar de cealaltă parte se află familia Tulea,
condusă autoritar de Aglae, care dorește succesiunea totală.
- Conflictul erotic este reprezentat de adolescentul Felix și maturul Pascalopol, rivali în
curtarea Otiliei
3. Incipit:fixează veridica carul temporal („într-o seară la începutul lui iulie 1909”) și
spațial (descrierea străzii Antim din București, a arhitecturii casei lui moș Costache, a
interioarelor), prezintă protagoniștii, sugerează conflictul și trasează principalele
planuri epice.
4. Finalul: este închis prin rezolvarea conflictului și este urmat de epilog. Se află în
relație de simetrie cu incipitul, deoarece prezintă strada Antim și casa lui moș
Costache, din perspectiva lui Felix, la zece ani distanță de la sosirea sa în București.
5. Tehnici narative:
- Existența mai multor planuri narative:
a) Lupta familiei Tulea pentru obținerea averii lui Costache Giurgiuveanu
b) Destinul tânărului Felix Sima
c) Planuri secundare ce urmăresc celelalte personaje
- Succesiunea secvențelor narative este redată prin înlănțuire
- Tehnica focalizării, prin restrângerea cadrului, preluată de la Balzac
- Tehnica detaliului semnificativ ce devine mijloc de conturare a caracterelor
personajelor
6. Instanțe ale comunicării narative:
- Narator heterodiegetic, omniscient și omniprezent
- Personaje plate (construite pe o unică trăsătură) pe tiparul eroilor clasici: Costache
Giurgiuveanu – avarul, Stănică Rațiu – arivistul, Otilia – cocheta, Felix – ambițiosul,
Aglae – baba absolută „fără cusur în rău”, Aurica – fata bătrână, Simion Tulea –
senilul, Titi – debilul, Leonida Pascalopol – aristocratul rafinat
7. Limbajul: reflectă aceleași mijloace lingvistice, indiferent de situația materială sau de
cultura lor.
 ENIGMA OTILIEI
GEORGE CĂLINESCU
(construcția personajului)

I. STATUT SOCIAL, PSIHOLOGIC, MORAL

- Statutul social ilustrează o tânără de 18 ani, fiica celei de-a doua soții a lui Costache
Giurgiuveanu, neînfiată legal de bătrânul avar, studentă la Conservator
- La nivel psihologic, Otilia este fascinantă și imprevizibilă, aflându-se într-un proces
dinamic, în continuă devenire
- Statutul moral este redat prin ochii lui Felix ca personaj-martor: delicatețe, tinerețe,
farmec, cochetărie, distincție, reprezentând categoria tipică a tinerelor inteligente, cu
sensibilitate artistică și atracție către lux și călătorii în străinătate

II. EVIDENȚIEREA UNEI TRĂSĂTURI PRIN DOUĂ SECVENȚE COMENTATE

Trăsătura dominantă evidențiază eternul feminin, plin de farmec și mister
Secvențe:
- Scena sosirii tânărului Felix la București pe care tutorele său îl respinge, spunându-i că
,,Aici nu stă nimeni”, pe când verișoara Otilia îi arată generozitatea și bucuria de a-l
întâlni, contrazicându-și tatăl vitreg. Otilia are un comportament care îl derutează pe
Felix, deoarece aceasta își schimbă permanent atitudinea, trecând brusc de la o stare la
alta.
- O altă secvență ce îi relevă misterul este ultima întâlnire dintre ea și Felix, înainte de a
pleca din țară împreună cu Pascalopol. Otilia concepe iubirea ca o modalitate de
libertate absolută, iar Felix relevă contrariul, fiind dispus să aștepte oricât dacă fata îi
promite că, la un moment dat, se vor căsători. Observând diferența de mentalitate
dintre ei, dar și faptul că ar putea reprezenta o piedică în calea realizării lui Felix,
Otilia îl părăsește pe tânăr și alege siguranța căsătoriei cu Pascalopol.

III. ANALIZA ELEMENTELOR DE COMPOZIȚIE ȘI DE LIMBAJ

1. Acțiune: romanul e alcătuit din 20 de capitole dispuse pe mai multe planuri narative
f) Expozițiunea: prezintă situarea exactă a acțiunii în timp și spațiu, dar și
personajele. Felix îl cunoaște pe unchiul său, Costache Giurgiuveanu, pe verișoara
Otilia, și asistă la o scenă de familie, jocul de cărți. Replicile Aglaei Tulea
anticipează conflictul succesoral, iar atitudinea protectoare a Otiliei motivează
atașamentul lui Felix.
g) Intriga: se dezvoltă pe două planuri care se întrepătrund: pe de o parte este
prezentată istoria moștenirii lui Costache Giurgiuveanu, iar pe de altă parte este
urmărit destinul tânărului Felix Sima.
h) Desfășurarea acțiunii: relevă competiția pentru moștenirea bătrânului avar, familia
Tulea urmărind succesiunea totală a averii lui. Stănică Rațiu, ginerele Aglaei,
urmărește averea familiei Tulea, dar îi fură banii lui Costache, provocându-i
moartea, averea tânărului rămânându-i Aglaei. Stănică divorțează de Olimpia,
căsătorindu-se cu Georgeta și, prin relațiile acesteia, pătrunde în elita
bucureșteană.
i) Punctul culminant: moartea lui Costache Giurgiuveanu
j) Deznodământul: Olimpia e părăsită de Stănică, Aglae moștenește întreaga avere a
fratelui său, Aurica nu reușește să își întemeieze o familie, Otilia se căsătorește cu
Leonida Pascalopol, iar Felix devine un medic renumit.
2. Conflict:
- Principalul conflict este cel succesoral: pe de o parte familia lui Costache și a Otiliei,
adolescentă orfană, în care pătrunde Felix Sima, familie căreia îi este alături și
Leonida Pascalopol, prieten al bătrânului, iar de cealaltă parte se află familia Tulea,
condusă autoritar de Aglae, care dorește succesiunea totală.
- Conflictul erotic este reprezentat de adolescentul Felix și maturul Pascalopol, rivali în
curtarea Otiliei
3. Tehnici de caracterizare moderne:
a) Pluriperspectivismul – fiecare dintre personajele romanului percepând-o în mod
diferit: pentru Costache este „o fetiță”, Felix o vede drept „o fată admirabilă,
superioară, pe care nu o înțeleg”, pentru Stănică Rațiu e „o fată deșteaptă, cu spirit
practic”, Aglae o consideră „o stricată”, iar Aurica o invidiază
b) Comportamentismul – reflectă comportamentul Otiliei în diferite împrejurări, ceea
ce îi adâncește misterul
c) Mediul ambiant e un procedeu modern de caracterizare, camera Otiliei definind-o
întrutotul prin detaliile cu semnificații comportamentale
4. Modalități de caracterizare:
a) Directă – de către narator: „Fața măslinie, cu nasul mic și ochii foarte albaștri,
arăta foarte copilăroasă între multele bucle și gulerul de dantelă”
-de alte personaje: Felix: „admirabilă, superioară”, Pascalopol: „cu un
temperament de artistă”, Aglae: „o dezmățată, o stricată”
-autocaracterizare:„Sunt foarte capricioasă, vreau să fiu liberă!”
b) Indirectă: din gesturi, fapte (comportamentism), vestimentație, limbaj
5. Repere spațio-temporale: București, strada Antim, în anul 1909
6. Incipit:fixează veridica carul temporal („într-o seară la începutul lui iulie 1909”) și
spațial (descrierea străzii Antim din București, a arhitecturii casei lui moș Costache, a
interioarelor), prezintă protagoniștii, sugerează conflictul și trasează principalele
planuri epice.
7. Finalul: este închis prin rezolvarea conflictului și este urmat de epilog. Se află în
relație de simetrie cu incipitul, deoarece prezintă strada Antim și casa lui moș
Costache, din perspectiva lui Felix, la zece ani distanță de la sosirea sa în București.
8. Tehnici narative:
- Existența mai multor planuri narative:
d) Lupta familiei Tulea pentru obținerea averii lui Costache Giurgiuveanu
e) Destinul tânărului Felix Sima
f) Planuri secundare ce urmăresc celelalte personaje
- Succesiunea secvențelor narative este redată prin înlănțuire
- Tehnica focalizării, prin restrângerea cadrului, preluată de la Balzac
- Tehnica detaliului semnificativ ce devine mijloc de conturare a caracterelor
personajelor
9. Instanțe ale comunicării narative:
- Narator heterodiegetic, omniscient și omniprezent
- Personaje plate (construite pe o unică trăsătură) pe tiparul eroilor clasici: Costache
Giurgiuveanu – avarul, Stănică Rațiu – arivistul, Otilia – cocheta, Felix – ambițiosul,
Aglae – baba absolută „fără cusur în rău”, Aurica – fata bătrână, Simion Tulea –
senilul, Titi – debilul, Leonida Pascalopol – aristocratul rafinat
10. Limbajul: reflectă aceleași mijloace lingvistice, indiferent de situația materială sau de
cultura lor.