Indreptar Sange

Dozarea hemoglobinei prin metoda colorimetrică 29
DOZAREA HEMOGLOBINEI PRIN METODA COLORIMETRICĂ
Hemoglobina, o proteină conjugată, este principala componentă a hematiilor. O

moleculă de hemoglobină este formată din două perechi de lanţuri polipeptidice
(globina) şi patru grupuri prostetice hem, fiecare conţinând câte un ion feros. O
moleculă de hemoglobină poate lega reversibil patru molecule de oxigen prin
intermediul grupărilor hem. Prin urmare, cu cât numărul de hematii este mai mare, cu
atât se va transporta mai mult oxigen.
Determinarea concentraţiei de hemoglobină este unul dintre testele diagnostice cel mai
frecvent efectuate, de regulă concomitent cu hemoleucograma.
s.
PRINCIPIU
zi
er
nt
ti
ric
Dozarea hemoglobinei prin metoda colorimetrică presupune utilizarea unui dispozitiv
st
e
special, numit hemometrul Sahli, care cuprinde două baghete de sticlă cu colorație
st
le
standard, dispuse lateral, şi o eprubetă de sticlă. Hemoglobina este transformată în
ria
e
at
clorhemină prin reacţia cu acidul clorhidric. Soluţia de clorhemină este de culoare maro,
im
tu
intensitatea culorii fiind proporţională cu concentraţia hemoglobinei. Se adaugă apă

es
ac
distilată la proba astfel obţinută până când culoarea soluţiei este identică celei standard
a
a
din hemometrul Sahli. Cu cât concentraţia hemoglobinei este mai mare, cu atât va fi
at
iz
or
necesară mai multă apă distilată pentru a dilua soluţia de clorhemină până când
t
au
culoarea probei este aceeaşi cu cea a standardului. Valorile hemoglobinei sunt

ne
re .
ui rn
rib te
a
determinate în funcţie de nivelul de lichid din eprubeta gradată.

st in
di uz
si u
a tr
re n
ie i pe
op a
MATERIALE NECESARE
C um
N
– trusă hemometru Sahli conţinând suport de plastic sau lemn care susţine două
baghete fixe cu colorație standard şi o eprubetă gradată cu două scale – în
procente şi grame % (g/100 ml), respectiv baghetă de sticlă pentru omogenizare;
– pipetă capilară cu piesă bucală de cauciuc şi o singură gradaţie, 20 µl (Figura 4)
– soluţie HCl 0,1 N;
– pipetă de sticlă gradată;
– apă distilată;
– materialele necesare pentru colectarea mostrei de sânge (vată, alcool sanitar,
ace sterile, mănuşi de unică folosinţă)
30 Lucrări practice de fiziologie
s.
zi
er
nt
ti
ric
st
e
st
le
ria
Figura 4. Eprubeta de sticlă gradată şi pipeta capilară de sticlă
e
at
utilizate pentru determinarea concentraţiei de hemoglobină.

im
tu
es
ac
a
a
METODA DE LUCRU
at
iz
or t
au
ne
re .
Pregătiţi hemometrul: cu o pipetă de sticlă gradată, puneţi soluţie HCl 0,1 N în eprubeta
ui rn
rib te
a
st in
gradată până la diviziunea 10%.

di uz
si u
a tr
re n
ie i pe
Pentru a evita riscul de infecție, spălați‐vă mâinile cu apă și săpun

op a
C um
înainte și după efectuarea oricăror teste sanguine. Când manipulați

N
probele de sânge ale altor persoane, folosiți mănuși de unică folosință.

Aruncaţi acele folosite în recipientele speciale, destinate acestui scop.
Dezinfectaţi pulpa degetului cu vată şi alcool sanitar. Lăsaţi degetul să se usuce liber.
Ţineţi degetul ferm între degetul mare şi arătător şi puncţionaţi pulpa degetului cu un ac
steril, suficient de profund ca sângele să curgă liber. Ştergeţi prima picătură de sânge cu
o bucată de vată. Aşteptaţi să se acumuleze o a doua picătură suficient de mare,
introduceţi vârful pipetei în picătură şi aspiraţi o coloană continuă de sânge în pipeta
capilară până la diviziunea de 20 µl. Dacă picătura de sânge nu este suficient de mare,
puteţi aspira bule de aer; lumenul pipetei fiind foarte îngust, riscaţi ca sângele să se
coaguleze foarte repede. Nu stoarceţi degetul!
Dozarea hemoglobinei prin metoda colorimetrică 31
Ştergeţi sângele de la exteriorul pipetei. Evitaţi să atingeţi vârful acesteia. Introduceţi

apoi vârful pipetei în soluţia de acid clorhidric din pipeta gradată şi expulzaţi sângele.
Clătiţi pipeta de două ori, aspirând şi expulzând conţinutul pipetei în eprubetă.
Puneţi eprubeta în suport şi adăugaţi apă distilată picătură cu picătură până când
culoarea soluţiei din eprubetă este identică cu cea a standardului. Omogenizaţi
conţinutul eprubetei cu bagheta de sticlă destinată acestui scop după fiecare cantitate
de apă distilată adăugată. Citiţi gradaţia la care ajunge meniscul lichidului pe cele două
scale.
INTERPRETAREA REZULTATELOR
s.
zi
Valori normale:
er
nt
– bărbaţi: 15 – 17 g% (100%),
ti
ric
– femei: 13,5 – 14,5 g% (aproximativ 90%),
st
e
st
– nou‐născuţi şi copii mici: 17 – 20 g% (110‐115%).
le
ria
e
at
Creşterea şi scăderea concentraţiei de hemoglobină sunt de regulă (nu întotdeauna!)

im
tu
asociate cu creşterea sau scăderea numărului de hematii. Pe lângă anomaliile cantitative

es
ac
ale hemoglobinei există şi anomalii calitative ale hemoglobinei care poartă numele de
a
a
at
hemoglobinopatii.
iz
or t
au
ne
re .
ui rn
rib te
a
st in
di uz
si u
a tr
re n
ie i pe
op a
C um
N
N
C um
op a
ie i pe
re n
a tr
si u
di uz
st in
rib te
ui rn
re .
a
ne
au
t or
iz
at
a
a
ac
es
tu
im
at
eria
le
st
e
st
ric
ti
nt
er
zi
s.
Grupe sanguine 33
GRUPE SANGUINE
Grupele sanguine reprezintă sisteme de clasificare a tipurilor de sânge în funcţie de

prezenţa sau absenţa pe suprafaţa hematiilor a unor structuri cu proprietăţi antigenice.
Determinarea grupului sanguin are relevanţă clinică pentru stabilirea compatibilităţii de
grup (de exemplu, între donator şi primitor, în situaţiile în care sunt necesare transfuzii).
În prezent, sunt descrise peste 30 de sisteme de clasificare a grupelor sanguine, cele mai
importante fiind sistemele ABO şi Rh.
Antigenele localizate pe suprafaţa hematiilor poartă denumirea de aglutinogene.
Expresia lor pe suprafaţa hematiilor este determinată genetic prin gene provenite de la
ambii părinţi. În funcţie de aglutinogenele de pe suprafaţa hematiilor, în plasmă se
formează anticorpi specifici care nu sunt codaţi genetic şi care se numesc aglutinine.
s.
Nu toate grupele sanguine sunt compatibile. Combinarea unor probe de sânge
zi
er
incompatibile duce la formarea de conglomerate de hematii (aglutinare în condiții in
nt
ti
ric
vitro respectiv hemoliză în condiții in vivo). Din acest motiv, transfuziile se fac cu sânge
st
e
din acelaşi grup ABO şi Rh. În situaţii extreme, se pot face transfuzii cu sânge de grup
st
le
compatibil (care nu conţine antigene străine), cu condiţia să nu se administreze mai mult
ria
e
at
de 500 ml şi să se respecte principiul diluţiei anticorpilor.

im
tu
es
ac
a
a
SISTEMUL AB0
at
iz
or t
au
ne
re .
ui rn
rib te
a
Sistemul ABO a fost descris de medicul şi biologul austriac Karl

st in
di uz
Landsteiner în 1901. Pentru această realizare, Karl Landsteiner a primit

si u
a tr
premiul Nobel pentru Medicină şi Fiziologie în 1930.

re n
ie i pe
op a
C um
N
Sistemul ABO este cel mai important sistem de clasificare a grupelor sanguine. Include 4
grupe sanguine (0, A, B, AB), apartenenţa la unul dintre acestea fiind determinată de
prezenţa pe suprafaţa hematiilor a unor glicoproteine cu proprietăţi antigenice (A, B).
Prezenţa acestor gene pe suprafaţa hematiilor este determinată de o pereche de gene,
fiecare moştenită de la câte un părinte.
Fenotip Genotip
0 00
A AA sau A0
B BB sau B0
AB AB
Aglutininele (anticorpii) anti‐A (α) şi/sau anti‐B (β) sunt de tip IgM şi apar plasmă în
primii ani de viaţă ca urmare a sensibilizării la alimente, bacterii şi virusuri.
Grup sanguin Antigen Anticorp

0 ‐‐ α, β
A A β
B B α
AB A, B ‐‐
PRINCIPIUL METODEI
Probele de sânge se amestecă cu seruri standard care conţin anticorpi cunoscuţi. Se
s.
zi
urmăreşte apariţia reacţiei de aglutinare ca urmare a interacţiunii antigen‐anticorp.
er
nt
ti
ric
st
e
st
MATERIALE NECESARE ria
le
e
at
im
– seruri specifice: ser care conţine anticorpi anti‐A şi anti‐B, ser care conține
tu
es
doar anticorpi anti‐B şi ser care conţine doar anticorpi anti‐A;

ac
a
– lame de microscop;
a
at
– pentru recoltarea sângelui: vată, alcool sanitar, ace sterile sau lanțete, mănuşi
iz
or t
au
de unică folosinţă.
ne
re .
ui rn
rib te
a
st in
di uz
si u
a tr
METODA DE LUCRU
re n
ie i pe
op a
C um
Se curăţă două lame de microscop. Pe una dintre lame se aplică câte o picătură din
N
fiecare ser standard.

Aruncaţi acele/lanțetele folosite în recipientele special destinate acestui
scop.
steril sau cu o lanțetă, suficient de profund ca sângele să curgă liber. Colectaţi o picătură
de sânge cu un colţ al unei lame de microscop şi amestecaţi‐o cu prima picătură de ser
Grupe sanguine 35
cu anticorpi specifici. Repetaţi procedura pentru celelalte două de picături. Schimbaţi de

fiecare dată colţul lamei de miscroscop pentru ca serurile să nu se amestece. Aşteptaţi
2‐3 minute pentru ca reacţia antigen‐anticorp să se producă. Urmăriţi apariţia aglutinării
(formarea de conglomerate de hematii) în cazul în care sângele conţine antigene care
reacţionează cu anticorpii din serul specific.
REZULTATE, INTERPRETARE
Determinaţi grupul sauguin pe baza reacţiei de aglutinare (Figura 5).
s.
zi
er
nt
ti
ric
st
e
st
le
ria
e
at
im
tu
es
ac
a
a
at
iz
or t
au
ne
re .
ui rn
rib te
a
st in
di uz
si u
a tr
re n
ie i pe
op a
C um
N
Figura 5. Aglutinarea în cazul diferitelor grupe sanguine.

SISTEMUL RH
Sistemul Rh include mai multe antigene, cele mai importante fiind antigenele C, c, D, E,
e. Antigenele C, D, E sunt codate de gene dominante, iar antigenele c, e de gene
recesive. Termenul de factor Rh şi încadrarea unui individ ca Rh pozitiv sau negativ se
referă exclusiv la prezenţa pe suprafaţa hematiilor a antigenului D. Aproximativ 85% din
populaţie este Rh pozitivă (antigen D prezent), restul de 15% fiind Rh negativi (antigen D
absent). Deşi antigenul D este cel mai imunogen, şi prezenţa celorlalte antigene poate
cauza incompatibilitate.
Anticorpii anti‐D sunt de tip IgG şi apar în plasmă numai după imunizare prin transfuzii
s.
cu sânge incompatibil sau prin expunere peripartum.
zi
er
nt
ti
ric
st
e
MATERIALE NECESARE
st
le
ria
e
at
– ser specific Rh (conţine anticorpi anti‐D)

im
tu
– lame de microscop
es
ac
– pentru recoltarea sângelui: vată, alcool sanitar, ace sterile sau lanțete, mănuşi
a
a
de unică folosinţă.
at
iz
or t
au
ne
re .
ui rn
rib te
a
METODA DE LUCRU
st in
di uz
si u
a tr
re n
Se curăţă două lame de microscop. Pe una dintre lame se aplică o picătură de ser
ie i pe
op a
specific cu anticorpi anti‐D.

C um
N

scop.
steril sau cu o lanțetă, suficient de profund ca sângele să curgă liber. Colectaţi o picătură
de sânge cu un colţ al unei lame de microscop şi amestecaţi‐o cu picătura de ser cu
anticorpi specifici. Aşteptaţi 2‐3 minute pentru ca reacţia antigen‐anticorp să se
Grupe sanguine 37
producă. Urmăriţi apariţia aglutinării (formarea de conglomerate de hematii) în cazul în

care sângele conţine antigene care reacţionează cu serul specific.
REZULTATE, INTERPRETARE
Determinaţi grupul sauguin pe baza reacţiei de aglutinare (Figura 6).
s.
zi
er
nt
Figura 6. Aglutinarea în cazul diferitelor grupe sanguine.
ti
ric
st
e
st
le
ria
e
at
im
tu
es
ac
a
a
at
iz
or t
au
ne
re .
ui rn
rib te
a
st in
di uz
si u
a tr
re n
ie i pe
op a
C um
N
N
C um
op a
ie i pe
re n
a tr
si u
di uz
st in
rib te
ui rn
re .
a
ne
au
t or
iz
at
a
a
ac
es
tu
im
at
eria
le
st
e
st
ric
ti
nt
er
zi
s.
Determinarea vitezei de sedimentare a hematiilor 39
DETERMINAREA VITEZEI DE SEDIMENTARE A HEMATIILOR

(VSH)
Hematiile dintr‐o probă de sânge sedimentează lent deoarece sarcinile negative de pe

suprafața acestora face ca celulele adiacente să se respingă când distanţa intercelulară
scade sub un nivel minim. VSH‐ul reprezintă rata de sedimentare a hematiilor dintr‐o
probă de sânge anticoagulat. Cu cât hematiile sedimentează mai repede, cu atât VSH‐ul
este mai mare.
MATERIALE NECESARE
s.
zi
er
nt
– tuburi capilare heparinate
ti
ric
st
– ceară sigilare tuburi capilare
e
st
– riglă
le
ria
– cronometru
e
at
im
– pentru recoltarea sângelui: tampoane de vată, alcool, ace sterile sau lanțete,
tu
es
mănuși de unică folosință.

ac
a
a
at
iz
or
METODA DE LUCRU
t
au
ne
re .
ui rn
rib te
a
st in
Asigurați‐vă că mâinile subiectului sunt calde. Curățați vârful degetului cu vată îmbibată
di uz
si u
cu alcool. Lăsați degetul să se usuce. Folosind un ac steril sau o lanțetă, de unică

a tr
re n
ie i pe
folosință, faceți rapid o singură puncție la vârful degetului pregătit prealabil (țineți‐l ferm
op a
C um
între police și index), suficient de adâncă încât sângele să curgă liber din rană. Ștergeți cu
N
vată uscată prima picătură de sânge. Recoltarea se efectuază din a doua picătură. Nu
începeți recoltarea până când nu s‐a format o picătură suficient de mare. Nu stoarceţi
degetul!

scop.
Atingeți capătul tubului capilar heparinat de picătura de sânge și lăsați să se umple prin
capilaritate până la jumătate.
Sigilați tubul apăsându‐l în ceara de etanșare. După 60 de minute, măsurați cu o riglă

înălțimea zonei cu plasmă clară din partea superioară a coloanei și notați rezultatul.
Lanțeta și tubul capilar se aruncă în cutia galbenă din plastic pentru

materiale contaminate tăietoare‐înțepătoare. Suportul pentru capilare
se pune în soluție dezinfectantă și se poate refolosi după sterilizare.
REZULTATE
Rezultatele se exprimă sub forma: mm/h.
s.
Notați în tabel rezultatele obținute pentru toți colegii la care s‐a făcut
zi
er
determinarea și apoi creați o histogramă pe baza acestor valori.
nt
ti
ric
st
e
st
Tabelul 4.
le
ria
Student VSH (mm/oră)
e
at
im
tu
es
ac
a
a
at
iz
or t
au
ne
re .
ui rn
rib te
a
st in
di uz
si u
a tr
re n
ie i pe
op a
C um
N
Determinarea vitezei de sedimentare a hematiilor 41
s.
zi
er
nt
ti
ric
st
e
st
le
ria
e
at
im
tu
es
ac
Figura 7. Hârtie milimetrică pentru histogramă.

a
a
at
iz
or t
au
ne
re .
INTERPRETARE
ui rn
rib te
a
st in
di uz
Valorile normale sunt dependente de vârstă și se pot aproxima prin formula:

si u
a tr
re n
ie i pe
Vârsta (ani)  10 (doar la femei)

op a
C um
VSH (mm / h) 
N
Valori normale medii:

– bărbaţi: 3‐6 mm/h (< 20 mm/h),
– femei: 6‐11 mm/h (< 30 mm/h).
VSH se modifică de exemplu în cazul creșterii sau scăderii numărului de hematii

respectiv în modificarea structurii membranei celulare. VSH crește în faza acută a
inflamațiilor, în infecții și boli autoimune.
Câți dintre studenți au avut valori crescute ale VSH? Ce ar putea indica
valorile crescute ale VSH specific la acești studenți?
s.
zi
er
nt
ti
ric
st
e
st
le
ria
e
at
im
tu
es
ac
a
a
at
iz
or t
au
ne
re .
ui rn
rib te
a
st in
di uz
si u
a tr
re n
ie i pe
op a
C um
N
Determinarea hematocritului 43
DETERMINAREA HEMATOCRITULUI
Hematocritul reprezintă procentul de hematii din sânge.
MATERIALE NECESARE
– tuburi capilare heparinate

– ceară sigilare tuburi capilare
– microcentrifugă și cititor rezultat
s.
– pentru recoltarea sângelui: tampoane de vată, alcool, ace sterile sau lanțete,
zi
er
nt
ti
ric
st
e
st
le
ria
METODA DE LUCRU
e
at
im
tu
Asigurați‐vă că mâinile subiectului sunt calde. Curățați vârful degetului cu vată îmbibată
es
ac
cu alcool. Lăsați degetul să se usuce. Folosind un ac steril sau o lanțetă, de unică

a
a
folosință, faceți rapid o singură puncție la vârful degetului pregătit prealabil (țineți‐l ferm
at
iz
or
între police și index), suficient de adâncă încât sângele să curgă liber din rană. Ștergeți cu
t
au
ne
re .
vată uscată prima picătură de sânge. Recoltarea se efectuază din a doua picătură. Nu
ui rn
rib te
a
st in
începeți recoltarea până când nu s‐a format o picătură suficient de. Nu stoarceţi
di uz
degetul!
si u
a tr
re n
ie i pe
op a
C um

N

scop.
Atingeți capătul tubului capilar heparinat de picătura de sânge și lăsați să se umple prin
capilaritate până la 1 cm de la capătul superior. Sigilați tubul apăsându‐l în ceara de
etanșare.
Tubul capilar etanșat se așează în centrifugă și se pornește centrifuga la 12000 rpm timp
de 5 minute. După centrifugare tubul capilar se așează cu grijă în dreptul cititorului
pentru microhematocrit astfel încât coloana de hematii din partea inferioară a tubului să
fie aliniată cu linia orizontală de zero. Glisați tubul până când linia de 1 trece prin dreptul
părții superioare a coloanei de plasmă. Linia care trece prin dreptul părții superioare a
coloanei de hematii reprezintă hematocritul.
Lanțeta și tubul capilar se aruncă în cutia galbenă din plastic pentru

materiale contaminate tăietoare‐înțepătoare. Suportul pentru capilare
nu se aruncă, se depune separat și se se poate refolosi după
dezinfectare.
REZULTATE
Rezultatele se exprimă sub forma de procente (%).
s.
zi
er
Notați în tabel rezultatele obținute pentru toți colegii la care s‐a făcut
nt
ti
ric
determinarea și apoi creați o histogramă pe baza acestor valori.
st
e
st
le
ria
Tabelul 5.
e
at
im
Student Hematocrit (%)

tu
es
ac
a
a
at
iz
or t
au
ne
re .
ui rn
rib te
a
st in
di uz
si u
a tr
re n
ie i pe
op a
C um
N
Determinarea hematocritului 45
s.
zi
er
nt
ti
ric
st
e
st
le
ria
e
at
im
tu
es
ac
Figura 8. Hârtie milimetrică pentru histogramă.

a
a
at
iz
or t
au
ne
re .
INTERPRETARE
ui rn
rib te
a
st in
di uz
Valori normale:
si u
a tr
re n
ie i pe
– bărbați: 42‐52%
op a
C um
– femei: 37‐47%
N
Valori crescute: policitemie.

Valori scăzute: anemie.
Calculați media valorilor hematocritului la colegii din grupă de sex

feminin și separat la cei de sex masculin. Comparați valorile. Sunt
similare sau sunt semnificativ diferite? Ce factori ar putea explica
eventualele diferențe ale valorilor hematocritului între cele două sexe?
Câți dintre studenți au valori crescute ale hematocritului? Ce ar putea

indica valorile crescute ale hematocritului, specific la acești studenți?
N
C um
op a
ie i pe
re n
a tr
si u
di uz
st in
rib te
ui rn
re .
a
ne
au
t or
iz
at
a
a
ac
es
tu
im
at
eria
le
st
e
st
ric
ti
nt
er
zi
s.
Determinarea indicilor eritrocitari secundari 47
DETERMINAREA INDICILOR ERITROCITARI SECUNDARI
Indicii eritrocitari secundari se pot calcula pe baza numărului de eritrocite, hematocrit și

valoarea hemoglobinei, determinate anterior. Acești indici permit o apreciere mai bună
a funcționării eritrocitelor.
VOLUMUL ERITROCITAR MEDIU
Volumul eritrocitar mediu (mean corpuscular volume, MCV) reprezintă volumul mediu
ocupat de un eritrocit. Valoarea se modifică în funcție de dimensiunea eritrocitelor.
s.
zi
er
Parametrul se uilizează pentru detectarea precoce a proceselor ce cauzează anemie
nt
ti
respectiv pentru clasificarea (inclusiv fiziopatologică) a anemiilor.
ric
st
e
st
le
ria
e
MODALITATE DE CALCUL, INTERPRETARE

at
im
tu
es
Htc (%) / 100

ac
MCV 
a
hematii (nr / L)
a
at
iz
or
Rezultatele se exprimă în fL (10‐15 L). Valorile de referință, atât pentru bărbați cât și
t
au
ne
re .
ui rn
pentru femei sunt între 80‐100 fL.

rib te
a
st in
di uz
si u
a tr
re n
ie i pe
HEMOGLOBINA ERITROCITARĂ MEDIE

op a
C um
N
Hemoglobina eritrocitară medie (mean corpuscular hemoglobin, MCH) reprezintă masa

(greutatea) medie a hemoglobinei din eritrocite și este utilizat pentru diagnosticul
diferitelor tipuri de anemii.
Hb ( g / L)
MCH 
hematii (nr / L)
Rezultatele se exprimă în pg (10‐12 g). Valorile de referință, atât pentru bărbați cât și
pentru femei sunt între 27‐31 pg/celulă.
CONCENTRATIA ERITROCITARĂ MEDIE DE HEMOGLOBINĂ
Concentrația eritrocitară medie de hemoglobină (mean corpuscular hemoglobin

concentration, MCHC) reprezintă concentrația medie a hemoglobinei dintr‐un volum de
masă eritrocitară. Parametrul este utilizat pentru diagnosticul diferitelor tipuri de
anemii.
s.
zi
er
nt
ti
ric
st
e
Hb ( g / dl )
st
MCHC  ria
le
Htc (%) / 100
e
at
im
tu
es
Rezultatele se exprimă în g/dl. Valorile de referință, atât pentru bărbați cât și pentru
ac
a
femei sunt între 32‐36 g/dl.

a
at
iz
or t
au
ne
re .
ui rn
rib te
a
Calculați indicii eritrocitari secundari pe baza valorilor de hematocrit,

st in
di uz
hemoglobină și număr hematii, determinate la lucrări practice

si u
a tr
anterioare și interpretați rezultatele!

re n
ie i pe
op a
C um
N
Cum putem determina cu ajutorul indicilor eritrocitari secundari tipul de

anemie de care suferă un pacient?
Cum ar arăta valorile indicilor eritrocitari în cazul unei anemii

microcitare? Care sunt cauzele posibile ale unei astfel de anemii?

macrocitare? Care sunt cauzele posibile ale unei astfel de anemii?

normocitare? Care sunt cauzele posibile ale unei astfel de anemii?
Principii de numărare a elementelor figurate sanguine 49
PRINCIPII DE NUMĂRARE A ELEMENTELOR FIGURATE

SANGUINE
METODA AUTOMATĂ
Hemoleucograma completă poate fi efectuată cu un analizator automat care determină

numărul și tipul diferitelor celule din sânge. O probă foarte mică de sânge este aspirată
printr‐un sistem subțire de tuburi. În interiorul acesui sistem există senzori care numără
celulele și care pot identifica diferitele tipuri de celule; această metodă se numește
citometrie în flux. Pentru detecție pot fi folosiți senzori optici și/sau se măsoară
impedanțe electrice. Unul dintre criteriile prin care aparatul poate discrimina tipurile de
s.
zi
celule este dimensiunea acestora. Alte aparate pot determina diferite caracteristici ale
er
nt
celulelor pentru a le clasifica.
ti
ric
st
e
st
le
ria
METODA MANUALĂ
e
at
im
tu
es
Această metodă utilizează microscopul și o cameră specială de numărare

ac
(hemocitometru), determinarea făcându‐se din sânge diluat.

a
a
at
iz
or t
au
ne
re .
ui rn
rib te
a
st in
di uz
si u
a tr
re n
ie i pe
op a
C um
N
Figura 9. Hemocitometrul – vedere laterală și de sus.
Hemocitometrul este o lamă groasă de sticlă pe care, prin șanțuri, este delimitată o
cameră dreptunghiulară. Pe această cameră este gravată o rețea de linii perpendiculare.
Dispozitivul este precis gravat astfel încât ariile suprafețelor delimitate de linii și
adâncimea camerei sunt cunoscute. Astfel, este posibilă numărarea celulelor sau
particulelor dintr‐un anumit volum de lichid, putându‐se apoi calcula numărul de celule
din volumul întreg. Se folosesc diferite tipuri de hemocitometre, în laboratorul de
Fiziologie se utilizează camera de numărare Burker‐Türk, respectiv Neubeuer improved.

Acestea sunt gravate cu două șanțuri adânci paralele și unul transversal, în formă de
“H”, care asigură suportul pentru fixarea lamelei de sticlă și separă cele două zone
gravate (vezi Figura 9).
s.
zi
er
nt
ti
ric
st
e
st
le
ria
e
at
im
tu
es
ac
a
a
at
iz
or
Figura 10. Rețeaua camerei Bürker‐Türk.

t
au
ne
re .
ui rn
rib te
a
st in
di uz
si u
a tr
re n
ie i pe
op a
C um
N
Figura 11. Rețeaua camerei Neubeuer improved.

Principii de numărare a elementelor figurate sanguine 51
Fiecare suprafață de numărare are o arie totală de 9 mm2. Adâncimea dintre lamelă și
suprafața lamei este 1/10 mm. Rețeaua camerei de numărare este formată din linii
perpendiculare aflate la o distanță de 1/5 mm, respectiv 1/20 mm (vezi Figura 10
respectiv Figura 11). Liniile perpendiculare delimitează pătrate și dreptunghiuri pentru
numărarea celulele sanguine:
– pătrate mici cu aria de 1/400 mm2 pentru numărarea globulelor roșii (hematii),
– pătrate mari cu aria de 1/25 mm2 pentru numărarea globulelor albe
(leucocite),
– dreptunghiuri cu aria de 1/100 mm2 pentru numărarea trombocitelor.
s.
zi
er
nt
ti
ric
st
e
st
le
ria
e
at
im
tu
es
ac
a
a
at
iz
or t
au
ne
re .
ui rn
rib te
a
st in
di uz
si u
a tr
re n
ie i pe
op a
C um
N
N
C um
op a
ie i pe
re n
a tr
si u
di uz
st in
rib te
ui rn
re .
a
ne
au
t or
iz
at
a
a
ac
es
tu
im
at
eria
le
st
e
st
ric
ti
nt
er
zi
s.
Numărarea hematiilor 53
NUMĂRAREA HEMATIILOR
MATERIALE NECESARE
– hemocitometru,
– kit pentru eritrocite Ery‐TIC®: conține capilar pentru recoltare (5 µl), tub
Eppendorf cu soluție de diluție preparată (EryCount®, conține soluție Hayem,
volum 995 µl) și capilar de umplere a hemocitometrului,
– suport capilare de recoltare,
– capilare suplimentare pentru numărarea eritrocitelor,
– microscop optic,
s.
– pentru recoltarea sângelui: tampoane de vată, alcool, ace sterile sau lanțetă,
zi
er
nt
ti
ric
st
e
st
le
ria
METODA DE LUCRU
e
at
im
tu
Curățați hemocitometrul și lamela de sticlă cu o bucată de vată îmbibată cu alcool și

es
ac
lăsați să se usuce. Pregătiți hemocitometrul prin așezarea lamelei pe lamă.

a
a
at
iz
or

t
au
ne
re .
ui rn

rib te
a
st in

di uz

si u
a tr
re n
scop.
ie i pe
op a
C um
N
Curățați vârful degetului cu vată îmbibată cu alcool. Lăsați degetul să se usuce. Folosind
un ac steril sau o lanțetă, de unică folosință, faceți rapid o singură puncție la vârful
degetului curățat (țineți‐l ferm între police și index), suficient de adâncă încât sângele să
curgă liber din rană. Ștergeți cu vată uscată prima picătură de sânge. Recoltarea se
efectuază din a doua picătură. Nu începeți până când nu s‐a format o picătură suficient
de mare deoarece capilarele de recoltare au un lumen foarte îngust și sângele
coagulează extrem de repede în interior. Nu stoarceţi degetul!
Pașii necesari pentru recoltarea sângelui și pregătirea probei (Figura 12):
– se așează capilarul de recoltare în suportul de capilar din plastic,
– se atinge vârful capilarului de recoltare de picătura de sânge de pe deget și se
așteaptă până când aceasta este plin cu sânge de la un capăt la altul,
– se așează capilarul de recoltare în tubul Eppendorf,
– se închide tubul și se agită, diluția obținută prin aceast metodă este de 1:200
– se pregătește hemocitometrul, înainte de încărcarea camerei de numărare se

agită din nou tubul Eppendorf,
– se deschide tubul Eppendorf și se introduce în soluție capilarul de umplere a
hemocitometrului care se va umple prin capilaritate (în timpul transferului un
capăt al capilarului se blochează cu degetul),
– capilarul de umplere se atinge de marginea unui șanț ce creează H‐ul central și
rețeaua de numărare se va umple prin capilaritate.
s.
zi
er
nt
ti
ric
st
e
st
le
ria
e
at
im
tu
es
ac
a
a
at
iz
or t
au
ne
re .
ui rn
rib te
a
st in
di uz
Figura 12. Pașii necesari pentru recoltarea sângelui și pregătirea

si u
a tr
probei.
re n
ie i pe
op a
C um
N
În caz de eroare la recoltare sau la transferarea soluției din tubul

Eppendorf pe camera de numărare se utilizează capilarele suplimentare.
Lanțeta și capilarul de umplere a hemocitometrului se aruncă în cutia

galbenă din plastic pentru materiale contaminate tăietoare‐înțepătoare.
Tubul Eppendorf închis (ce conține în continuare capilarul de recoltare)
se aruncă în cutia galbenă de carton pentru materiale contaminate.
Suportul pentru capilare nu se aruncă, se depune separat și se se poate
refolosi după dezinfectare.
Așezați hemocitometrul la microscopul optic și examinați proba folosind obiectivul cu

putere mică (10x sau 40x) și luminozitate scăzută.
Numărarea hematiilor 55
În cazul utilizării hemocitometrului Bürker‐Türk (Figura 10) numărați hematiile în 80 de

pătrate mici consecutive, luând în considerare celulele aflate în interiorul pătratelor și pe
două din laturile alăturate ale acestora.
În cazul utilizării hemocitometrului Neubeuer improved (Figura 11) se numără hematiile
în 80 de pătrate mici conform modalității marcate pe Figura 13, luând în considerare
celulele aflate în interiorul pătratelor și pe două din laturile alăturate ale acestora.
s.
zi
er
nt
ti
ric
st
e
st
le
ria
e
at
im
tu
es
ac
a
a
at
iz
ort
au
Figura 13. Numărarea eritrocitelor cu ajutorul hemocitometrului

ne
re .
ui rn
Neubeuer improved. Eritrocitele se numără în zonele hașurate de pe

rib te
a
st in
rețea.
di uz
si u
a tr
re n
ie i pe
REZULTATE
op a
C um
N
Rezultatul se exprimă sub forma celule/mm3. Mai întâi se calculează numărul mediu de
hematii într‐un pătrat mic: N (numărul total de hematii numărate)/80 (numărul de
pătrate ‐ NrP). Acesta trebuie raportat la volumul (V) corespunzător unui pătrat mic:
aria*înălțimea camerei (A*Î). În final, rezultatele trebuie corectate pentru diluția
sângelui (D).
N N
Nr. Hematii  
NrP  V  D NrP  A  Î  D
N N
Nr. Hematii    400  10  200  N  10000
1 1 1 80
80   
400 10 200
Valori normale:
– bărbați: 4.7–5.2*106/mm3
– femei: 4.2–4.7*106/mm3
– nou‐născuți, copii mici: 5.5‐6*106/mm3
Valori crescute – policitemie, poliglobulie:
– fiziologic: sex, vârstă, altitudine înaltă, efort, etc.
– patologic: boală cronică cardiacă, pulmonară sau a măduvei osoase
Valori scăzute – anemie
– sângerare
– scădere a producerii de hematii
s.
zi
– distrugere crescută a hematiilor
er
nt
ti
ric
st
e
st
le
ria
e
at
im
tu
es
ac
a
a
at
iz
or t
au
ne
re .
ui rn
rib te
a
st in
di uz
si u
a tr
re n
ie i pe
op a
C um
N
Numărarea leucocitelor 57
NUMĂRAREA LEUCOCITELOR
MATERIALE NECESARE
– hemocitometru,
– kit pentru leucocite Leuko‐TIC blue®: conține capilar pentru recoltare (20 µl),
tub Eppendorf cu soluție de diluție preparată (conține violet de gențiană în
soluție de tampon, volum 380 µl) și capilar de umplere a hemocitometrului,
– capilare suplimentare pentru numărarea leucocitelor,
s.
zi
er
nt
ti
ric
st
e
METODA DE LUCRU
st
le
ria
e
at

im
tu

es
ac
a
a
at

iz
or

t
au
ne
re .

ui rn
rib te
a
st in

di uz
scop.
si u
a tr
re n
ie i pe
op a
C um
N
– se închide tubul și se agită și se așteaptă cel puțin 30 de secunde; diluția
obținută prin aceast metodă este de 1:20


s.
zi
er
nt
ti
ric
st
e
st
refolosi după dezinfectare. le
ria
e
at
im
tu

es
ac
putere mică (10x sau 40x) și luminozitate scăzută.

a
a
at
iz
or t
au
ne
re .
ui rn
rib te
a
st in
di uz
si u
a tr
re n
ie i pe
op a
C um
N
Figura 14. Numărarea leucocitelor cu ajutorul hemocitometrului

Neubeuer improved. Leucocitele se numără în zonele hașurate de pe
rețea.
Numărarea leucocitelor 59
În cazul utilizării hemocitometrului Bürker‐Türk (Figura 10) numărați leucocitele în 25 de

pătrate mari consecutive, luând în considerare celulele aflate în interiorul pătratelor și
pe două din laturile alăturate ale acestora.
În cazul utilizării hemocitometrului Neubeuer improved (Figura 11) se numără leucocitele
în 64 de pătrate mari, conform modalității marcate pe Figura 14, luând în considerare
celulele aflate în interiorul pătratelor și pe două din laturile alăturate ale acestora.
REZULTATE
Rezultatul se exprimă sub forma: celule/mm3.
În cazul utilizării hemocitometrului Bürker‐Türk:
s.
zi
Mai întâi trebuie calculat numărul mediu de leucocite într‐un pătrat mare: N (numărul
er
nt
total de leucocite numărate)/25 (numărul de pătrate ‐ NrP). Acesta trebuie raportat la
ti
ric
volumul (V) corespunzător unui pătrat mare: aria*înălțimea camerei (A*Î). În final,
st
e
st
rezultatele trebuie corectate pentru diluția sângelui (D).
le
ria
e
at
N N
im
Nr. Leucocite  
tu
es
ac
a
a
at
N N
iz
Nr. Leucocite    25  10  20  N  200

or t
au
1 1 1 25
25   
ne
re .
ui rn
rib te
25 10 20
a
st in
di uz
si u
a tr
re n
ie i pe
În cazul utilizării hemocitometrului Neubeuer improved în formula de mai sus se va

op a
schimba NrP, cu modificarea consecutivă a formulei finale.

C um
N
N N
Nr. Leucocite  
N N
Nr. Leucocite    16  10  20  N  50
1 1 1 64
64   
16 10 20
Valori normale:
– adulți: 6000‐8000/mm3
– nou‐născuți, copii mici: 14000‐20000/mm3
Valori crescute – leucocitoză:
– fiziologic: după efort, post‐prandial, la femei: menstruație, sarcină, lăuzie
– patologic: infecție, inflamație, otrăvire
Valori scăzute – leucopenie: șoc anafilactic, infecții virale, expunere la radiații X, etc.
s.
zi
er
nt
ti
ric
st
e
st
le
ria
e
at
im
tu
es
ac
a
a
at
iz
or t
au
ne
re .
ui rn
rib te
a
st in
di uz
si u
a tr
re n
ie i pe
op a
C um
N
Numărarea eozinofilelor 61
NUMĂRAREA EOZINOFILELOR
MATERIALE NECESARE
– hemocitometru,
– kit pentru eozinofile Eos‐TIC ®: conține capilar pentru recoltare (20 µl), tub
Eppendorf cu soluție de diluție preparată (volum 620 µl) și capilar de umplere a
hemocitometrului,
– capilare suplimentare pentru numărarea eozinofilelor,
s.
zi
er
nt
ti
ric
st
e
st
le
ria
METODA DE LUCRU
e
at
im
tu

es
ac

a
a
at
iz
or

t
au
ne
re .
ui rn

rib te
a
st in

di uz

si u
a tr
re n
scop.
ie i pe
op a
C um
N
– se închide tubul și se agită și se așteaptă cel puțin 30 de minute; diluția

obținută prin aceast metodă este de 1:32

s.
zi
er
nt
ti
ric
st
e
st
le
ria
e
at

im

tu
es
ac
a
a

at
iz
or
putere mică (10x sau 40x) și în luminozitate scăzută. Identificați eozinofilele pe toată
t
au
suprafața zonei gravate (indiferent de tipul hemocitometrului, 9 mm2).

ne
re .
ui rn
rib te
a
st in
di uz
si u
a tr
re n
REZULTATE
ie i pe
op a
C um
N
Rezultatul se exprimă sub forma: celule/mm3. Numărul total de eozinofile numărate (N)
trebuie raportat la volumul corespunzător zonei gravate: aria*înălțimea camerei (A*Î). În
final, rezultatele trebuie corectate pentru diluția sângelui (D).
N N
Nr. Eozinofile  
V  D A Î  D
N N N
Nr. Eozinofile    10  32   320
1 1 9 9
9 
10 32
Numărarea eozinofilelor 63
Valori normale: 100‐200/mm3

Valori crescute – eozinofilie:
– alergii,
– infecții parazitare.
Valori scăzute – eozinopenie: arsuri, șoc, administrare de hormoni steroidieni, etc.
s.
zi
er
nt
ti
ric
st
e
st
le
ria
e
at
im
tu
es
ac
a
a
at
iz
or t
au
ne
re .
ui rn
rib te
a
st in
di uz
si u
a tr
re n
ie i pe
op a
C um
N
N
C um
op a
ie i pe
re n
a tr
si u
di uz
st in
rib te
ui rn
re .
a
ne
au
t or
iz
at
a
a
ac
es
tu
im
at
eria
le
st
e
st
ric
ti
nt
er
zi
s.
Numărarea trombocitelor 65
NUMĂRAREA TROMBOCITELOR
MATERIALE NECESARE
– hemocitometru,
– kit pentru trombocite Thrombo‐TIC ®: conține capilar pentru recoltare (10 µl),
tub Eppendorf cu soluție de diluție preparată (conține oxalat în soluție de
tampon, volum 990 µl) și capilar de umplere a hemocitometrului,
– capilare suplimentare pentru numărarea trombocitelor,
s.
zi
er
nt
ti
ric
st
e
st
le
ria
METODA DE LUCRU
e
at
im
tu

es
ac

a
a
at
iz
or

t
au
ne
re .
ui rn

rib te
a
st in

di uz

si u
a tr
re n
scop.
ie i pe
op a
C um
N
– se închide tubul și se agită și se așteaptă 5 minute; diluția obținută prin aceast

metodă este de 1:100

s.
zi
er
nt
ti
ric
st
e
st
le
ria
e
at

im

tu
es
ac
a
a
at
iz
or t
au
ne
re .
ui rn
rib te
a
st in
di uz
si u
a tr
re n
ie i pe
op a
C um
N
Figura 15. Numărarea trombocitelor cu ajutorul hemocitometrului

Neubeuer improved. Trombocitele se numără în zonele hașurate de
pe rețea.
Numărarea trombocitelor 67
Pentru a permite sedimentarea hematiilor se așteaptă 20 de minute, cu hemocitometrul

încărcat. Se examinează utilizând microscop optic și obiectiv de putere mică (10x sau
40x) respectiv luminozitate scăzută.
În cazul utilizării hemocitometrului Bürker‐Türk (Figura 10) numărați trombocitele în 100

de dreptunghiuri consecutive, luând în considerare celulele aflate în interiorul
dreptunghiurilor și pe două din laturile alăturate ale acestora.
În cazul utilizării hemocitometrului Neubeuer improved (Figura 11) se numără
trombocitele în 80 de dreptunghiuri, conform modalității marcate pe Figura 15, luând în
considerare celulele aflate în interiorul dreptunghiurilor și pe două din laturile alăturate
ale acestora.
s.
REZULTATE
zi
er
nt
ti
ric
Rezultatul se exprimă sub forma: celule/mm3.
st
e
st
le
ria
În cazul utilizării hemocitometrului Bürker‐Türk:
e
at
Mai întâi trebuie calculat numărul mediu de trombocite într‐un dreptunghi: N (numărul
im
tu
total de trombocite numărate)/100 (numărul de dreptunghiuri – NrD). Aceasta trebuie

es
ac
raportată la volumul (V) corespunzător unui dreptunghi: aria*înălțimea camerei (A*Î). În

a
a
at
final, rezultatele trebuie corectate pentru diluția sângelui (D).

iz
ort
au
ne
re .
N N
ui rn
Nr. Trombocite  
rib te
a
NrD  V  D NrD  A  Î  D
st in
di uz
si u
a tr
re n
ie i pe
N N
Nr. Trombocite    100  10  100  N  1000
op a
C um
1 1 1 100
N
100   
100 10 100
În cazul utilizării hemocitometrului Neubeuer improved în formula de mai sus se va

schimba NrD, cu modificarea consecutivă a formulei finale.
N N
Nr. Trombocite  
NrD  V  D NrD  A  Î  D
N N
Nr. Trombocite    80 10  100  N  1000
1 1 1 80
80   
80 10 100
Valori normale:
– 150000‐300000/mm3
Valori crescute – trombocitoză:
– boli ale măduvei osoase
Valori scăzute – trombocitopenie:
– boli autoimune, medicație, idiopatică
s.
zi
er
nt
ti
ric
st
e
st
le
ria
e
at
im
tu
es
ac
a
a
at
iz
or t
au
ne
re .
ui rn
rib te
a
st in
di uz
si u
a tr
re n
ie i pe
op a
C um
N
Frotiul periferic. Formula leucocitară. 69
FROTIUL PERIFERIC. FORMULA LEUCOCITARĂ.
Formula leucocitară reprezintă raportul dintre diferitele tipuri de leucocite. Această

determinare se realizează examinând un frotiu de sânge periferic.
Frotiul periferic reprezintă o lamă de sticlă pe care s‐a întins o picătură de sânge. Se
obţine prin punerea unei picături de sânge pe o lamă de sticlă și întinderea acestuia
(utilizând o altă lamă de sticlă). Astfel se obţine un strat foarte subţire de sânge. Scopul
este de a obţine o zonă în care celulele sunt distanţate suficient pentru a fi numărate şi
diferenţiate. Lama este lăsată să se usuce la aer după care se fixează prin imersie în
metanol. După fixare se colorează prin metoda May‐Grünwald‐Giemsa. Pe lama astfel
pregătită se pot distinge unele caracteristici ale celulelor: structurile bazofile (care se
colorează cu coloranţi bazici) se colorează în albastru; structurile acidofile sau eozinofile
s.
(care se colorează cu coloranţi acizi) se colorează în roşu în timp ce structurile neutrofile
zi
er
se colorează cu ambii coloranţi şi rezultă o coloraţie violet spre brun.
nt
ti
ric
st
e
Există mai multe tipuri de leucocite (globule albe). Diferenţa majoră între ele este
st
le
reprezentată de prezenţa sau absenţa granulaţiilor din citoplasmă. Leucocitele sunt
ria
e
at
clasificate cel mai frecvent în granulocite şi agranulocite.

im
tu
es
ac
Granulocitele (leucocitele polimorfo‐nucleare) se împart în funcţie de caracteristici

a
morfologice în:
a
at
iz
– Neutrofile: reprezintă cel mai numeros grup de leucocite prezente într‐o

or t
au
probă de sânge, în mod normal. Pe frotiul periferic citoplasma neutrofilelor

ne
re .
ui rn
rib te
a
prezintă numeroase granulaţii de culoare violacee şi cu un nucleu de culoare

st in
di uz
violet‐închis. Neutrofilele au un diametru de 10‐15 µm. Neutrofilele din sângele

si u
a tr
re n
periferic pot fi sub‐clasificate conform gradului de maturizare indicat de

ie i pe
modificările de la nivelul nucleului:

op a
C um
N
– metamielocit – forma cea mai tânără din sângele periferic, prezintă un

nucleu mare rotund sau reniform cu citoplasmă abundentă colorată într‐un
albastru deschis;
– neutrofil tânăr nesegmentat prezintă un nucleu alungit şi curbat (în
formă de potcoavă sau forma literei S) cu citoplasmă abundentă de culoare roz;
– neutrofil segmentat – neutrofilul matur cu un nucleu format din 2
până la 5 segmente sau lobi, cu citoplasmă colorată într‐un roşu pal.
– Eozinofilul are un diametru de 12‐14 µm, nucleul este frecvent mare,

caracteristic bilobat (doi lobi) cu o citoplasmă eozinofilică (roşu deschis), cu
granulaţii mari de mărime uniformă de culoare roz‐roşu cărămiziu, prin colorare
cu eozină.
– Bazofilul are un diametru de 11‐13 µm. Nucleul este în general mare,

neregulat, având câteodată trei lobi, cu o citoplasmă bazofilă conţinând
granulaţii mari de culoare albastru‐închis care se pot suprapune cu nucleul.
Agranulocitele (leucocite mononucleare) sunt caracterizate de aparenta absenţă a

granulaţiilor din citoplasmă. Deşi numele lor arată o lipsă a granulaţiilor din citoplasmă și
aceste celule conţin granulaţii (care eventual nu se colorează prin această metodă):
– Limfocitele au un diametru de 8‐10 µm. Nucleul este mare, în general rotund,
ovalar, eventual uşor neregulat, dantelat. Citoplasma limfocitelor este bazofilă,
de cantitate mică (în cerc sau semilună în jurul nucleului).
– Monocitele sunt cele mai mari dintre elementele figurate ale sângelui cu un
diametru de 15‐25 µm. Nucleul este mare, rotund, dantelat sau lobat, iar
citoplasma este de culoare cenuşiu‐albăstrui.
s.
zi
er
nt
MATERIALE NECESARE
ti
ric
st
e
st
– frotiuri periferice colorate
le
ria
– microscop optic cu obiectiv de imersie (90x)
e
at
– ulei de imersie (ulei de cedru)

im
tu
es
ac
METODA DE LUCRU
a
a
at
iz
or
Obţineţi iniţial o imagine clară a frotiului periferic cu obiectivul de putere mică (10x). Nu
t
au
ne
re .
ui rn
mai modificaţi focalizarea pentru pasul următor. Rotiţi parţial turela microscopului în aşa
rib te
a
st in
fel încât să aveţi acces la zona examinată a lamei între obiectivele 10x şi 90x. Puneţi o
di uz
si u
picătură de ulei de imersie în mijlocul lamei în zona luminată a frotiului. Rotiţi în poziţie
a tr
re n
ie i pe
obiectivul de imersie de 90x, fixat corect acesta atinge picătura de ulei de imersie.
op a
C um
Lucraţi din acest moment numai cu microviza.

N
Scanaţi frotiul în zigzag examinând şi centrul şi părţile laterale ale lamei de sticlă. Găsiţi
astfel 100 de leucocite consecutive şi identificați‐le pe baza caracterelor morfologice.
Notaţi aceste leucocite identificate în tabelul lui Schilling (Tabelul 6). Treceţi câte 10
leucocite identificate în fiecare coloană.
La sfârșit curăţaţi spaţiul de lucru! Ştergeţi uleiul vărsat de pe orice porţiune a
microscopului sau masa de lucru. Asiguraţi‐vă că aţi închis flaconul de ulei de imersie.
NU CURĂŢAŢI obiectivul de imersie de ulei. Această operaţie va fi făcută de către
asistentul desemnat!
REZULTATE
Adunaţi numărul de leucocite de pe fiecare coloană a tabelului lui Schilling. Exprimaţi

rezultatul în procente
Frotiul periferic. Formula leucocitară. 71
Tabelul 6. Tabelul Schilling

tipul de leucocit total (%)
metamielocit
neutrofil nesegmentat
neutrofil segmentat
eozinofil
bazofil
limfocit
monocit
total 10 10 10 10 10 10 10 10 10 10 100
s.
zi
er
nt
ti
ric
st
Raportul normal între diferitele tipuri leucocitare:
e
st
le
ria
e
metamielocit <1%
at
im
neutrofil nesegmentat 1‐2 %

tu
es
neutrofil segmentat 55‐65 %

ac
a
eozinofil 2‐4 %
a
at
bazofil 0‐1 %
iz
or t
au
limfocit 23‐35 %
ne
re .
ui rn
monocit 4‐8 %
rib te
a
st in
di uz
si u
a tr
Modificări ale raportului între diferitele tipuri leucocitare:

re n
ie i pe
op a
C um
tip celulă creștere scădere

N
neutrofil neutrofilie neutropenie

eozinofil eozinofilie eozinopenie
bazofil bazofilie bazopenie
limfocit limfocitoză limfocitopenie
monocit monocitoză monocitopenie
Neutrofilia se referă la creşterea numărului de neutrofile în sângele periferic. Cea mai

comună cauză a neutrofiliei este infecţia bacteriană. La fel, numărul de neutrofile creşte
în orice inflamaţie acută şi poate fi cauzat şi de boli maligne.
Devierea la stânga înseamnă prezenţa în sânge în proporţii crescute a neutrofilelor
tinere, mai puţin diferenţiate. Acesta în general reflectă eliberarea timpurie, prematură
a celulelor mieloide din măduva osoasă, locul de generare a neutrofilelor. Devierea la
dreapta înseamnă prezenţa în sînge a neutrofilelor îmbătrânite, hipersegmentate,

reflectând eliberarea inadecvată sau producţia insuficientă a neutrofilelor.
Neutropenia se referă la un număr anormal de scăzut de neutrofile. Poate fi cauzat de
diverse condiţii, de exemplu producţie scăzută în măduva osoasă sau infecţii virale.
s.
zi
er
nt
ti
ric
st
e
st
le
ria
e
at
im
tu
es
ac
a
a
at
iz
or t
au
ne
re .
ui rn
rib te
a
st in
di uz
si u
a tr
re n
ie i pe
op a
C um
N
Explorarea hemostazei 73
EXPLORAREA HEMOSTAZEI
Hemostaza este un proces complex prin care se poate opri o sângerare (hemoragie).
Aceasta cuprinde mai multe etape:
– vasoconstricția locală;
– blocarea mecanică a leziunii vasculare prin crearea dopului plachetar;
– coagularea: formarea cheagului sanguin, datorită rețelei de fibrină;
– retracția cheagului și dizolvarea ulterioară a acestuia (fibrinoliza).
TIMPUL DE SÂNGERARE (TS)
s.
zi
er
MATERIALE NECESARE
nt
ti
ric
st
– hârtie de filtru,
e
st
– cronometru (ceas), le
ria
e
– materiale necesare colectării probei de sânge: tampoane de vată, alcool

at
im
sanitar, ace sterile sau lanțete, mănuși de unică folosință.

tu
es
ac
a
METODA DE LUCRU
a
at
iz
or t
au
ne
re .

ui rn
rib te
a

st in
di uz

si u
a tr
re n

ie i pe
scop.
op a
C um
N
Curățați vârful degetului ce urmează a fi folosit pentru prelevarea de sânge cu un

tampon de vată îmbibat în alcool sanitar (se utilizează de obicei fața palmară a falangei
distale a degetului III). Lăsați zona curățată să se usuce liber. Folosind un ac de unică
folosință sau lanțetă, efectuați rapid o singură puncționare la nivelul degetului pregătit
în prealabil, suficient de adâncă astfel încât să apară o sângerare spontană la nivelul
înțepăturii. Porniți cronometrul sincron cu momentul înțepării degetului.
Cu mișcări fine, verificați momentul în care sângerarea de oprește prin tamponarea
locului de puncție cu hârtia de filtru (manevra se repetă la fiecare 20 de secunde).
REZULTATE
Opriți cronometrul și notați momentul în care hârtia de filtru nu mai prezintă pete de
sânge la atingerea degetului. Valoarea obținută, exprimată în minute și secunde,
reprezintă timpul de sângerare.
Valori normale:
– 2‐4 min
Valori patologice:
– timpul de sângerare prelungit se înregistrează în trombocitopatii (trombocite
s.
zi
cu funcție alterată) sau în tulburări de contractilitate vasculară.
er
nt
ti
ric
st
e
st
TIMPUL GLOBAL DE COAGULARE (TC) ria
le
e
at
im
tu
Cascada coagulării, prin cele două căi specifice (calea extrinsecă și calea intrinsecă)
es
ac
conduce la formarea în final a rețelei de fibrină. Acest proces complex poate fi investigat
a
a
măsurând timpi parțiali de coagulare sau timpul global de coagulare. Valoarea măsurată
at
iz
or
a acestor parametri este puternic legată de factori externi (de mediu) precum
t
au
ne
re .
temperatura camerei, umiditatea, etc.

ui rn
rib te
a
st in
di uz
Timpul global de coagulare măsoară intervalul între debutul activării cascadei coagulării
si u
a tr
re n
și momentul formării filamentelor insolubile de fibrină.

ie i pe
op a
C um
N
MATERIALE NECESARE
– sticlă de ceas (suport convex de sticlă) acoperit cu parafină,

– baghetă de sticlă cu vârf ascuțit,
– cronometru (ceas),
– materiale necesare colectării probei de sânge: tampoane de vată, alcool
sanitar, ace sterile sau lanțete, mănuși de unică folosință.
PROCEDURĂ/METODA DE LUCRU
Curățați vârful degetului ce urmează a fi folosit pentru prelevarea de sânge cu un

tampon de vată îmbibat în alcool sanitar (se utilizează de obicei fața palmară a falangei
distale a degetului III). Lăsați zona curățată să se usuce liber. Folosind un ac de unică
folosință sau o lanțetă, efectuați rapid o singură puncționare la nivelul degetului pregătit
în prealabil, suficient de adâncă astfel încât să apară o sângerare spontană la nivelul
înțepăturii. Porniți cronometrul sincron cu momentul înțepării degetului.

s.
scop.
zi
er
nt
ti
ric
st
Lăsați o picătură de sânge să curgă pe suprafața sticlei de ceas. Verificați cu vârful
e
st
baghetei de sticlă , la fiecare 30 de secunde, formarea filamentelor de fibrină.
le
ria
e
at
im
tu
es
REZULTATE
ac
a
a
at
Opriți cronometrul și notați momentul în care filamentele subțiri de fibrină s‐au format
iz
or t
(o rețea de fibrină la care au aderat celulele sangvine ).Valoarea obținută, exprimată în

au
ne
re .
ui rn
minute și secunde, reprezintă timpul global de coagulare.

rib te
a
st in
di uz
si u
a tr
re n
ie i pe
op a
C um
N
Valori normale:
– 4‐8 min
– un timp de coagulare cu valoare normală nu exclude o tulburare de
hemostază!
Valori patologice:
– timpul de coagulare prelungit se înregistrează în caz de deficiențe a factorilor
de coagulare.
TIMPII PARTIALI DE COAGULARE
Timpii parțiali de coagulare investighează etape izolate din cascada coagulării.

Proba de sânge este obținută prin puncționarea unei vene și colectată într‐o eprubetă
care conține o substanță anticoagulantă (chelator de calciu). Celulele sanguine sunt
separate de plasmă prin centrifugarea probei, iar la plasma astfel obținută se adaugă
calciu. Testul este efectuat la o temperatură de 37°C.
TIMPUL DE PROTROMBINĂ (PT) – TIMPUL QUICK
Timpul de protrombină (PT) măsoară intervalul de timp scurs între activarea factorului
de coagulare VII și momentul formării rețelei de fibrină. Acest timp apreciază
integritatea căii extrinseci, împreună cu calea comună a procesului de coagulare. În
practica medicală, acest parametru este utilizat pentru monitorizarea pacienților la care
se administrează medicație anticoagulantă orală.
s.
zi
Metoda de lucru: La nivelul plasmei obținute prin centrifugare se adaugă un reactant
er
nt
numit tromboplastină (un amestec de fosfolipide, factori tisulari și calciu), realizându‐se
ti
ric
astfel activarea căii extrinseci a procesului de coagulare. Se măsoară ulterior timpul
st
e
st
scurs până la formarea trombului. Rezultatul se exprimă în secunde.
le
ria
Valorile normale: pot varia în funcție de reactanții utilizați și de protocolul individual al
e
at
laboratorului.
im
tu
es
ac
Raportul protrombinic (PR) – indice de protrombină: reprezintă raportul dintre timpul

a
a
at
de protrombină calculat pentru un pacient și timpul de protrombină de control,

iz
or
rezultatul fiind exprimat în procente.

t
au
ne
re .
ui rn
Valorile normale: 85‐100%.

rib te
a
st in
di uz
Noțiunea de INR (International Normalized Ratio – raport normalizat internațional) a

si u
a tr
re n
ie i pe
fost aplicată pentru a standardiza rezultatele de laborator. Fiecare producător stabilește

op a
C um
o valoare standard pentru fiecare factor tisular pe care în comercializează (ISI –

N
International Sensitivity Index). Această valoare standard indică în ce mod o mostră

particulară de factor tisular se compară cu o probă standardizată internațional. INR‐ul
reprezintă raportul dintre valoarea timpului de protrombină calculată pentru un pacient
și valoarea unei probe normale (de control) a laboratorului, în funcție de valoarea ISI
(specifică sistemului analitic utilizat).
ISI
 PTtest 
INR   
 PTcontrol 
Valorile normale: 1; la pacienții cu tratament anticoagulant oral valoarea poate varia
între 2‐4.
TIMPUL DE PROTROMBINĂ PARTIAL ACTIVAT
Timpul de protrombină parțial activat (aPTT– activated partial thromboplastin time)

măsoară intervalul scurs între activarea factorului XII de coagulare și formarea cheagului
sanguin. Acest parametru apreciază integritatea căii intrinseci, împreună cu calea
comună a procesului de coagulare. Este utilizat în practica medicală pentru
monitorizarea tratamentului anticoagulant cu heparină.
Metoda de lucru: La nivelul plasmei obținute prin centrifugare se adaugă un reactant
specific ( amestec dintre un fosfolipid și un factor activator al căii intrinseci). Se măsoară
timpul scurs până la formarea trombului. Rezultatul se exprimă în secunde.
Valori normale: 25‐39 secunde.
s.
zi
er
nt
ti
ric
st
e
st
le
ria
e
at
im
tu
es
ac
a
a
at
iz
or t
au
ne
re .
ui rn
rib te
a
st in
di uz
si u
a tr
re n
ie i pe
op a
C um
N

Indreptar Sange

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Indreptar Sange

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dozarea hemoglobinei prin metoda colorimetrică 29

DOZAREA HEMOGLOBINEI PRIN METODA COLORIMETRICĂ

Hemoglobina, o proteină conjugată, este principala componentă a hematiilor. O

intensitatea culorii fiind proporţională cu concentraţia hemoglobinei. Se adaugă apă

culoarea probei este aceeaşi cu cea a standardului. Valorile hemoglobinei sunt

determinate în funcţie de nivelul de lichid din eprubeta gradată.

utilizate pentru determinarea concentraţiei de hemoglobină.

gradată până la diviziunea 10%.

Pentru a evita riscul de infecție, spălați‐vă mâinile cu apă și săpun

înainte și după efectuarea oricăror teste sanguine. Când manipulați

probele de sânge ale altor persoane, folosiți mănuși de unică folosință.

Ştergeţi sângele de la exteriorul pipetei. Evitaţi să atingeţi vârful acesteia. Introduceţi

Creşterea şi scăderea concentraţiei de hemoglobină sunt de regulă (nu întotdeauna!)

asociate cu creşterea sau scăderea numărului de hematii. Pe lângă anomaliile cantitative

Grupele sanguine reprezintă sisteme de clasificare a tipurilor de sânge în funcţie de

de 500 ml şi să se respecte principiul diluţiei anticorpilor.

Sistemul ABO a fost descris de medicul şi biologul austriac Karl

Landsteiner în 1901. Pentru această realizare, Karl Landsteiner a primit

premiul Nobel pentru Medicină şi Fiziologie în 1930.

Grup sanguin Antigen Anticorp

Probele de sânge se amestecă cu seruri standard care conţin anticorpi cunoscuţi. Se

doar anticorpi anti‐B şi ser care conţine doar anticorpi anti‐A;

fiecare ser standard.

Pentru a evita riscul de infecție, spălați‐vă mâinile cu apă și săpun

cu anticorpi specifici. Repetaţi procedura pentru celelalte două de picături. Schimbaţi de

Determinaţi grupul sauguin pe baza reacţiei de aglutinare (Figura 5).

Figura 5. Aglutinarea în cazul diferitelor grupe sanguine.

– ser specific Rh (conţine anticorpi anti‐D)

specific cu anticorpi anti‐D.

Pentru a evita riscul de infecție, spălați‐vă mâinile cu apă și săpun

producă. Urmăriţi apariţia aglutinării (formarea de conglomerate de hematii) în cazul în

Determinaţi grupul sauguin pe baza reacţiei de aglutinare (Figura 6).

DETERMINAREA VITEZEI DE SEDIMENTARE A HEMATIILOR

Hematiile dintr‐o probă de sânge sedimentează lent deoarece sarcinile negative de pe

mănuși de unică folosință.

cu alcool. Lăsați degetul să se usuce. Folosind un ac steril sau o lanțetă, de unică

Pentru a evita riscul de infecție, spălați‐vă mâinile cu apă și săpun

Sigilați tubul apăsându‐l în ceara de etanșare. După 60 de minute, măsurați cu o riglă

Lanțeta și tubul capilar se aruncă în cutia galbenă din plastic pentru

Rezultatele se exprimă sub forma: mm/h.

Figura 7. Hârtie milimetrică pentru histogramă.

Valorile normale sunt dependente de vârstă și se pot aproxima prin formula:

Vârsta (ani)  10 (doar la femei)

Valori normale medii:

VSH se modifică de exemplu în cazul creșterii sau scăderii numărului de hematii

Hematocritul reprezintă procentul de hematii din sânge.

– tuburi capilare heparinate

cu alcool. Lăsați degetul să se usuce. Folosind un ac steril sau o lanțetă, de unică

Pentru a evita riscul de infecție, spălați‐vă mâinile cu apă și săpun

înainte și după efectuarea oricăror teste sanguine. Când manipulați

Lanțeta și tubul capilar se aruncă în cutia galbenă din plastic pentru

Rezultatele se exprimă sub forma de procente (%).

Student Hematocrit (%)

Figura 8. Hârtie milimetrică pentru histogramă.

Valori crescute: policitemie.

Calculați media valorilor hematocritului la colegii din grupă de sex

Câți dintre studenți au valori crescute ale hematocritului? Ce ar putea

DETERMINAREA INDICILOR ERITROCITARI SECUNDARI

Indicii eritrocitari secundari se pot calcula pe baza numărului de eritrocite, hematocrit și

VOLUMUL ERITROCITAR MEDIU

MODALITATE DE CALCUL, INTERPRETARE

Htc (%) / 100

pentru femei sunt între 80‐100 fL.