LUCRAREA NR.

DETERMINAREA HEMOGLOBINEI

Introducere
Metodele de determinare a hemoglobinei pot fi grupate astfel:
 Metode spectrometrice de absorbţie bazate pe măsurarea directă a
oxihemoglobinei sau a hemoglobinei reduse sau după ce în prealabil a fost
convertită într-un derivat colorat stabil ca: hematină hidroclorică, hemoglobină,
carboxihemoglobină etc.
 Metode gazometrice prin saturarea hemoglobinei cu un gaz (oxigen, oxid de
carbon) şi evaluarea cantităţii de hemoglobină din cantitatea de gaz fixată.
 Metode bazate pe determinarea fierului hemoglobinic. Hemoglobina conţine o
cantitate definită de fier (0,338%), lucru care permite un calcul exact al cantităţii de
hemoglobină.
Din toate acestea prezintă o serie de avantaje şi se recomandă ca metodă
standard de către Comitetul Internaţional pentru Standardizare în Hematologie
(ICSH), procedeul de determinare după transformarea hemoglobinei în
cianmethemoglobină. Aceasta este deosebit de stabilă, are un maxim larg de
absorbţie în jur de 540 nm, se respectă legea Lambert-Beer, reacţia nu este
interferată de proteinele plasmatice sau de bilirubină şi cuprinde practic toţi derivaţii
hemoglobinici din sânge (oxi-Hb, Hb redusă, carboxi-Hb, met-Hb), care pot fi integral
convertiţi în cianmethemoglobină.

Partea experimentală

1. Determinarea hemoglobinei ca cianmethemoglobină

Principiu
Hemoglobina este transformată în cianmethemoglobină prin tratare cu
fericianură de potasiu şi cianură de potasiu, iar absorbţia de lumină a soluţiei de
cianmethemoglobină se măsoară la 540 nm.
Reactivi
1. Reactiv Drabkin: 50 mg cianură de potasiu, 1 g bicarbonat de sodiu şi 200 mg
fericianură de potasiu se dizolvă în apă distilată şi se aduce volumul la 1000
ml cu apă distilată. pH-ul soluţiei se ajustează la 7,2 - 7,4.
2. Standard de cianmethemoglobină (preparate comerciale). Detalii privind
concentraţia standardului şi modul de lucru sunt furnizate împreună cu
preparatul respectiv. Soluţiile se păstrează timp de un an la + 4C.

Mod de lucru
Se pipetează 0,02 ml sânge (pipetă Sahli) în 5 ml reactiv Drabkin, iar după 20
de minute se măsoară absorbţia la 540 m faţă de reactivul Drabkin. Nivelul
hemoglobinei exprimat în grame/100 ml de sânge se obţine dintr-o curbă de
etalonare trasată cu ajutorul standardului.
Observaţii: Metoda aceasta detectează toate formele de hemoglobină şi
permite determinări foarte precise şi exacte. Necesită însă un standard de
cianmethemoglobină, iar reactivul Drabkin conţinând cianură este foarte toxic.
Calcularea conţinutului de hemoglobină în grame/100 ml se poate efectua şi fără
curbă de calibrare măsurându-se de fiecare dată absorbţia probei de analizat cât şi
absorbţia unei soluţii standard.

1
 Calcul
grame hemoglobină/100 ml =

grame hemoglobină/100 ml =

unde Cs este concentraţia standardului în mg%. În lipsa unui standard de

cianmethemoglobină se poate calcula conţinutul în hemoglobină pe baza
coeficientului molar de absorbţie ( = 11103) şi a masei moleculare a hemoglobinei
(16144).
grame hemoglobină/100 ml =

Acest ultim mod de calcul este permis numai atunci când se dispune de un
spectrofotometru cu o mare putere de rezoluţie. Coeficientul de 36,8 trebuie verificat
în fiecare laborator utilizând probe de sânge al căror conţinut în hemoglobină a fost
determinat cu exactitate pe baza comparării cu un standard de cianmethemoglobină.

Valori normale

Bărbaţi: 14 – 18 g hemoglobină/100 ml sânge.

Femei: 12 - 16 g hemoglobină/100 ml sânge.

Semnificaţia clinică

Hemoglobina scade în: anemii, LES, boală Crohn, insuficienţa renală

cronică, glomerulonefrită cronică, hemoglobinuria paroxistică nocturnă,
hiperhidratare, infiltraţia şi supresia măduvei osoase.

Hemoglobina creşte în: deshidratare, poliglobulie, policitemia vera, AVC,

tumori cerebrale, encefalită.