Condimente

Proiect realizat de eleva: ROTARU

ROXANA
Clasa a-XI-a TAPA
Nume prof: LAZĂR MIRELA
 10.Piper
CUPRINS 11.Boia de ardei
1. Definiție 12.Chimion
2. Rolul condimentelor 13.Cuișoare
3. Muștar alb sau negru
14.Cimbru
4. Nucșoară
15.Foi de dafin
5. Anason
16.Măghiran
6. Mac
7. Susan 17.Scorțișoară
8. Ienibahar 18.Ceapă
9. Coriandru
 DEFINIȚIE
Condimentul este o substanță a plantelor al căror conținut natural de gust și miros aromatic, se
folosesc în prepararea produselor alimentare de toate tipurile

ROLUL CONDIMENTELOR
În domeniul culinar, condimentele joacă un rol
deosebit de important, acestea fiind apreciate pentru
proprietățile deosebite dar și pentru savoarea pe care o
dau mâncărurilor. De departe condimentele sunt
renumite pentru beneficiile pe care le aduc
organismului uman, ajutând la menținerea sanatații.
 MUȘTAR ALB SAU NEGRU
CARACTERISTICI
Muștarul alb (Sinapis alba) este o plantă anuală din familia
Cruciferae. Mai este numită și Brassica alba sau B
hirta sau muștar galben. Este cultivată pentru semințele
sale,muștar, fie ca hrană pentru animale sau pentru rotația
culturilor. Acum este cunoscută în toată lumea, deși este
originară din regiunea mediteraneană.
Se poate folosi în industrii precum :INDUSTRIA
CONSEVELOR, INDUSTRIA MARGARINEI, INDUSTRIA
PREPARĂRII MUȘTARULUI.

Muștarul negru (Brassica nigra) este o plantă anuală de cultură,

bogat ramificată, cu înălțimea de 1 - 1,5 m.
Se poate folosi la INDUSTRIA CONSERVELOR
 NUCUȘOARĂ

Nucșoara este un condiment delicat,

dulceag si folosit des în bucătăriile din
întreaga lume, atât în cele asiatice cât și
occidentale. Arborele este apreciat și
pentru uleiurile sale esențiale care sunt
obținute din scoarță și frunze, iar untul de
nucșoară este un produs secundar care
poate fi folosit ca ingredient într-un punch
sănătos. Uleiurile esențiale din nucșoară
au multe beneficii pentru sănătate și sunt
frecvent utilizate în medicină naturopată
și în cea care se bazează pe plantele
medicinale.
 ANASON

Anasonul este o plantă anuală aromatică,

erbaceee, putând atinge o înălțime de 60 - 80
cm. Perioada de înflorire este iunie -
septembrie. Frunzele sunt puține și rare. Florile
mici ți albe sunt produse în umbele dense.
Fructele sunt mici și verzui, și pot fi culese de la
sfârșitul lui august până la sfârșitul lui
septembrie. Fructele sunt mărunte, ovoide, cu
jumătățile greu separabile, de culoare mai
deschisă.Se folosește la mâncărurile dulci sau
picante, la aromatizarea sosurilor sau supelor,
la obținerea anumitor uleiuri.
 MAC
• Plantă anuală, des întâlnită în
culturile de cereale sau la
marginea câmpurilor. Frunzele
macului de câmp sun ovale și
crestate acoperite de peri aspre.
Florile sun unice la vârful tulpinii
cu patru petale roșii și cu o pată
neagră in interiorul florii.
• Sunt des folosite în alimente
fie pentru aromatizarea pâinii de
consum dulciurilor și prăjiturilor,
fie chiar a da gust sosurilor, cărnii
de pește, zarzavaturilor sau
pastelor.
 SUSAN
Planta erbacee anuală tropicală,
care atinge înălțimi de 1-2 m.
Forma frunzelor variază de la ovale
la lanceolate, și sunt pufoase pe
ambele părți. Florile sunt de
culoare de la violetă la albă, iar la
capătul lor se găsesc capsule de 3
cm lungime, conținând numeroase
semințe.
Susanul este popular în
industria de cofetărie și
panificație - se adaugă la aluat,
umpluturi și presărat pe produse
finite. Dulciurile orientale (halva,
baklava...) sunt de neconceput
fără semințe de susan.
Condimentul de susan este un adaos
excelent la salate, sushi, rulouri, tăițe
diverse, fructe de mare, carne, păsări de
curte, pește, fructe de mare. Susanul este
adesea folosit ca paine. Semințele pot fi
adăugate în unt pentru sandvișuri.
Broccoli, suc de lămâie și semințe de
susan pot fi o combinație excelentă. Sos
excelent pentru salate și taitei - un
amestec de sos de soia, oțet de orez,
usturoi zdrobit și semințe de susan.
Uleiul de susan este utilizat pe scară largă
(este de calitate superioară din semințele
albe și aromatice din semințele negre)
găsite în bucătăriile chinezești, japoneze,
coreene și alte asiatice. Acolo se adaugă
în salate, supe, orez, sosuri, produse
coapte, carne, pește, fructe de mare,
produse
IENIBAHAR
Ienibaharul, cunoscut și sub numele de
pimento, provine din Jamaica. Fructul arborelui
de ienibahar are o aromă puternică, piperată,
care amintește de scorțișoară și cuișoare.
Datorită gustului piperat și puțin intens, ienibaharul
este perfect pentru mezeluri, preparate cu pește,
marinate, conserve, preparate cu vânat și produse
de patiserie festive. De fapt, versatilitatea sa este un
alt motiv pentru care se numește în engleză
„allspice” (condiment universal). Acest condiment
universal este adesea combinat
cudafinul și ienupărul. Ienibaharul poate fi utilizat
întreg sau în formă măcinată. Are un gust aromat
deosebit de puternic atunci când este proaspăt
măcinat, cu un mojar și pistil. După ce este măcinat,
ienibaharul trebuie utilizat cât mai repede posibil,
deoarece își pierde rapid aroma.
 CORIANDRU
• Coriandrul (Coriandrul sativul – familia Umbelliferae) – este o plantă anuală ce se înscrie pe lista
condimentelor.
• Este cultinată pe multe suprafețe ale globului, inclusiv în țările europene, din Italia până în Norvegia și este o
plantă aromată cunoscută încă din vechime la fel ca și anasonul.
• Ca și condiment este comecializat în multiple forme: coriandru măcinat, coriandru boabe
Condiment! Fructele de coriandru, datorită aromei deosebite, servește în gastronomie (atât casnic,
cât și industrial) la condimentarea produselor din carne: cârnați, mezeluri

Uleiul de coriandru! Din fructele coriandrului (Fructus Coriandri) se extrage uleiul eteric (Oleum
Coriandri), fiincă fructele acestei plante aromate

Hrană pentru animale! Sunt folosite turtele de coriandru rămase după separarea uleiului eteric și
după presarea masei vegetale, căci acestea au un conținut bogat în proteine și astfel ajută la
îngrajarea animalelor.

Ceaiurile de coriandru! Fructele de coriandru intră în componența

ceaiurilor comercializate prin PLAFAR, ca fiind indicat cotra colicilor la
copii, ceai tonic – aperitiv și altele. În medicina casnică se folosește
coriandru boabe sub formă de ceai călduț
 PIPER
• Piperul este un condiment
minunat, disponibil într-o gamă
largă de culori și arome. Piperul
negru conferă o iuţeală intensă
și o aromă puternică

Și pentru piperul negru se aplică aceeași regulă ca pentru alte tipuri: Se

recomandă ca boabele de piper să fie proaspăt măcinate pentru a se obține
aroma optimă. Piperul negru conferă o iuţeală deosebit de intensă atunci
când se adaugă întregi la preparate și se gătesc o perioadă mai lungă de
timp. Totuși, când este măcinat, piperul nu trebuie gătit prea mult timp,
deoarece își va pierde aroma. Cunoscut drept condiment universal, piperul
negru este extrem de versatil și este adesea asociat cu carnea de vită, în
special fripturi. Piperul trebuie adăugat la carne numai după ce carnea a fost
prăjită, deoarece poate deveni amar dacă este expus la o temperatură
ridicată.

Boia de ardei nu are un miros intens, iar aroma variază
de la dulce și fructat la foarte iute, în funcție de tip.
Boiaua din Ungaria își dobândește aroma tipică și
culoarea distinctivă în timpul procesului tradițional de
uscare. Uleiurile esențiale prețuite sunt eliberate în
timpul procesului ulterior de măcinare. Regula generală
pentru boiaua sub formă de pudră este „cu cât este mai
roșie, cu cât este mai dulce”: Dacă pudra conține multe
semințe foarte iuți, va căpăta o culoare maronie-
roșcată. Este atât de importantă în bucătăria austriacă
încât localnicii folosesc cuvântul „paprizieren”, care
înseamnă literalmente „a condimenta cu boia”.
BOIA DE ARDEI
• Boiaua ușor fructată este utilizată pentru a
condimenta supe, sosuri și feluri de mâncare cu
carne. Datorită succesului său, este greu de
crezut că boiaua a fost introdusă inițial în
bucătăria europeană ca înlocuitor al piperului.
Boiaua are un conținut ridicat de zahăr, de aceea se arde
rapid când este prăjită și devine amară. Pentru a preveni
acest lucru, presară pudra de boia în uleiul fierbinte sau
în rântaș și îndepărtează tigaia de pe foc. Boiaua ar trebui
apoi deglasată cu lichid, carne sau cartofi. Pudra de boia
se păstrează într-un loc întunecat într-un recipient închis
ermetic, deoarece altfel își pierde rapid culoarea și
aroma. Boiaua are un efect ușor de îngroșare și ajută la
transformarea supelor și sosurilor în preparate picante și
groase, oferindu-le totodată o culoare roșie minunată. Pe
lângă gulaș, preparatele cu pește și carne, boiaua este un
condiment deosebit de bun pentru a aromatiza
tocănițele picante și nepicante.
 CHIMION
• Chimionul a fost prețuit de mult timp pentru
aroma sa puternică, ușor amară, dar dulce –
chiar și pe vremea egiptenilor antici. Semințele
sunt perfecte pentru condimentarea
mâncărurilor indiene.

Chimionul poate fi combinat cu majoritatea condimentelor, dar aroma sa

merge foarte bine cu usturoi, chili, boia, ceapă și ulei de măsline. Trebuie
folosit cu moderație, deoarece are o aromă foarte intensă. Chimionul întreg
are o aromă mai blândă decât cel măcinat. În prezent, chimionul este în
principal asociat cu India. Și pe bună dreptate – este un ingredient de
nelipsit în multe amestecuri de curry și de condimente indiene, cum ar fi
tikka masala, și poate fi găsit și în populara băutură pe bază de iaurt lassi.
Chimionul este, de asemenea, perfect în preparatele cu carne de porc și pui,
cu pește și cârnați și în preparatele cu legume și cartofi.
CUIȘOARE
• Cuișoarele adaugă preparatelor dulci și
sărate o aromă parfumată, dulce, de
încălzire. Numele acestor muguri floriferi
provine din franceza veche pentru cuvântul
„cui”, din cauza formei sale.
În bucătăriile din toată lumea se folosesc cuișoare în preparate de toate
felurile. Aroma lor completează cu adevărat condimente exotice
precum piper, nucșoară, scorțișoară și anason stelat. În Europa, cuișoarele
sunt folosite mai des în preparate dulci, cum ar fi compoturi și fursecuri,
dar aroma dulce și parfumată a condimentului merge bine și cu tocănițe,
fripturi și vin fiert. Cuișoarele măcinate se găsesc în multe amestecuri de
condimente asiatice. Cuișoarele trebuie folosite cu moderație, deoarece
aroma și iuțeala lor specifică nu se diminuează în timpul gătirii. Cuișoarele
întregi sunt de obicei îndepărtate înainte de servire.
 CIMBRU
• Cu aromă intensă, afumată și gust aromatic,
cimbrul se găsește în aproape fiecare preparat
mediteranean. În antichitate, cimbrul era folosit
pentru a câștiga favoarea zeiței Afrodita.
Toate părțile plantei de cimbru pot fi utilizate ca
verdeață aromatică – mănunchiurile de tulpini sunt
utilizate pentru a condimenta toate felurile de supe,
sosuri și tocănițe. Cu toate acestea, în mare parte, sunt
folosite doar frunzele, deoarece tulpinile lemnoase nu
pot fi consumate. Ar fi greu să găsiți un preparat clasic
mediteranean care nu conține această verdeață
versatilă: Cimbrul transformă pizza, sosurile de paste,
preparatele cu carne de pasăre, pește și carne, brânza de
capră, salatele și marinatele în adevărate experiențe
culinare. Cimbrul uscat are o aromă mult mai intensă
decât cimbrul proaspăt, așadar este important să se țină
seama de acest lucru atunci când îl adaugi la preparate.
 FOI DE DAFIN
• Frunzele de dafin aromate și amare erau
folosite pentru a încorona sportivii în Grecia
Antică. În prezent, dafinul își prezintă
versatilitatea în mâncăruri precum tocană și supă.

Dafinul este rezistent la căldură și poate fi gătit pentru

perioade mai lungi de timp fără a pierde multă aromă. Din
acest motiv, este un condiment foarte popular utilizat la
tocane, caserole și sosuri. De asemenea, dafinul este o
verdeață aromatică excelentă care poate fi utilizată în
preparate cu carne. Aroma amară a dafinului completează
perfect și alimentele conservate, precum măslinele. Este
mai bine să nu puneți prea multe frunze în mâncare –
aroma lor începe să se dezvolte în timpul gătirii. Deoarece
frunzele de dafin uscate își pierd repede aroma, îți
recomandăm să nu le cumperi pentru a le pune în dulapul
de depozitare – cumpără-le numai atunci când ai nevoie de
ele.
MĂGHIRAN
• În antichitate, măghiranul era cunoscut ca
planta iubirii – astăzi, conferă aroma sa
florală, rășinoasă, citrică unei game largi de
preparate gătite.

Măghiranul a intrat în bucătăria multor țări, iar această

verdeață aromatică mediteraneană poate fi găsită în multe
preparate tradiționale. În Europa Centrală, măghiranul este
adesea utilizat în preparate cu carne, carne tocată și
mezeluri. Măghiranul este condimentul perfect care poate
fi adăugat la preparate cu friptură de gâscă, legume și
cartofi. Notele măghiranului sunt evidențiate cu adevărat
când este combinat cu piper, nucșoară, cimbru și ienupăr.
Măghiranul este adesea confundat cu oregano, chiar dacă
cele două plante aromatice au gusturi diferite. Măghiranul
are o aromă mult mai subtilă decât cea conferită de
oregano și, prin urmare, este folosit frecvent în bucătăria
de înalt rafinament.
 SCORȚIȘOARĂ
• Scorțișoara, prin aroma caldă și gustul aromat, ușor picant, este utilizată pentru a îmbunătăți atât
preparatele dulci cât și cele sărate. În trecut, acest condiment festiv tradițional era considerat un simbol al
bogăției.
Turtă dulce, mere coapte și compot: Majoritatea dintre noi asociem
scorțișoara cu preparate dulci, dar de fapt este utilizată și pentru a asezona
diferite preparate sărate. Este disponibilă în formă măcinată sau ca
batoane întregi și, de asemenea, puteți găsi ocazional în magazine fructele
necoapte ale arborelui cu scorțișoară. În India, batoanele de scorțișoară
sunt prăjite în ulei fierbinte, astfel încât fâșiile de scoarță să se desfacă și
să-și elibereze aroma deplină. Folosim în principal batoanele de
scorțișoară întregi în supe, caserole
și preparate cu orez, precum
și în vin fiert și punci.
Scorțișoara măcinată este
adesea utilizată în cofetării pentru
a adăuga o aromă irezistibilă
prăjiturilor și produselor de patiserie.
 CEAPĂ

• În bucătărie este folosită drept

condiment. În medicină, împreună
cu usturoiul ajută la restabilirea și
normalizarea circulației sanguine.
Are o acțiune antimicrobiană,
reglează metabolismul și mai ales a
lipidele, stimulează sistemulu
imunitar, ajută la combaterea
răcelii.