TEMA DE CONTROL nr.

Pornind de la aspectele teoretice prezentate în unitatea a doua de învățare, identificaţi

câte două calităţi ale unui profesor, bun orator pentru fiecare dintre formele
comunicării: verbală, nonverbală, paraverbală. Indicaţi câte o modalitate de
stimulare a fiecăreia dintre calităţile oratorice identificate. Precizați pe care dintre
acestea le aveți.

Comunicarea verbală, caracterizată prin stabilirera de conexiuni, fluență, claritate și

înțelegere reciprocă este esențială în interacțiunea dintre profesori și elevi pentru buna
desfășurare a activității școlare . Două dintre calitățile pe care un profesor/ bun orator ar trebui
să le aibă în ceea ce privește acest tip de comunicare sunt empatia și adaptabilitatea.

În primul rând, empatia îi este necesară unui dascăl pentru a înțelege nevoile copiilor pe
care îi pregătește. În măsura în care pedagogul este pregătit să fie deschis față de perspectivele
copiilor, să creeze o conexiune cu copiii și să fie răbdător cu lacunele acestora, micuții vor
percepe mediul de învățare ca fiind unul pozitiv, necesar și potrivit pentru ei înșiși. O
modalitate de stimulare a empatiei este reprezentată de ascultarea activă, fiind necesar ca
profesorii să fie cu adevărat prezenți în interacțiunea cu elevii.

În al doilea rând, adaptabilitatea este o altă calitate necesară unui profesor pentru o bună
comunicare verbală. Caracteristica de a înțelege categoria de vârstă a micuților la care te
raportezi, exprimarea la nivelul acestora,răbdarea și căutarea unor metode eficiente de
învățare care să se plieze pe capacitățile elevilor nu trebuie să lipsească din contextul
educațional. Această calitate îmbunătățește procesul de învățare și stabilește relații profunde
între învățător și elevi, aceștia din urmă simțindu-se apreciați. O modalitate de stimulare a
adaptabilității este reprezentată de încurajarea comunicării deschise, astfel încât școala să
devină un loc confortabil pentru elev, în care să se simtă înțeles și încurajat.

Comunicarea nonverbală influențează activitatea didactică prin felul în care gesturile,

mimica, tonalitatea vocii și limbajul corpului sunt folosite pe parcursul orelor de studiu. Prin
acest tip de comunicare, profesorul transmite siguranță, încredere, sprijin și înțelegere
elevilor, iar două calități reprezentative ale sale în acest context sunt expresivitatea și
autenticitatea.

În primul rând, expresivitatea îi face pe elevi să simtă că profesorul este deschis față de
ei, receptiv și încărcat de emoție. Prin această calitate vizibilă în gesturi, cu ajutorul căreia se
exprimă satisfacerea profesională, încântarea și bunăstarea, un dascăl va ieși mereu în
evidență și se va bucura de aprecierea elevilor săi. O modalitate de stimulare a acestei calități
este marcată de utilizarea gesturilor și a mimicii, astfel încât elevul să simtă că dascălul este
cu adevărat implicat în activitate.

În al doilea rând, autenticitatea ajută profesorul în crearea unei legături speciale cu copiii
cu care interacționează. Prin această calitate se inspiră încredere și respect datorită exprimării
sincere a emoțiilor . Un profesor deschis față de elevi va primi același feedback din partea
acestora și va fi mereu ținut minte pentru originalitatea sa în predare. O modalitate de
stimulare a autenticității este reprezentată de feedbackul expresiv, profesorul transmițând
nevoile sale și emoțiile prin intermediul limbajului corpului și mimicii feței.

Comunicarea paraverbală face referire la modalitatea prin care se transmite informația,

acest lucru fiind esențial pentru o activitate școlară eficientă. Pornind de la timbrul vocii,
viteza de vorbire, dicția sau chiar tăcerea, profesorul se face înțeles valorificând aceste
mijloace ale verbalizării. Două calități pe care un cadru didactic trebuie să le aibă referitoare
la comunicarea paraverbală sunt claritatea vocii și o intonație corectă.

În primul rând, exprimarea mesajului de către dascăl trebuie să fie clară, coerentă,
organizată și bine stăpânită. Un profesor nesigur, cu lacune în vorbire și cu un discurs haotic
nu va atrage atenția elevilor și nu va îmbunătăți calitatea procesului didactic. În schimb, o
voce fermă, decisă și bine articulată facilitează înțelegerea mesajului de către copii. O
modalitate de stimulare a clarității vocii este reprezentată de exercițiile de dicție, care ajută la
îmbunătățirea vorbirii și la coerența discursului.

În al doilea rând, o intonație adecvată, specifică situației, și capacitatea de a varia ritmul

vorbirii astfel încât să fie atrasă atenția elevilor, duce către folosirea unei tonalități care
impune atât respect, cât și atenție sporită și o atmosferă prielnică studiului. Tonul vocii
transmite intenții, iar valorificarea acestuia în actul educațional duce către rezultate uimitoare
privind captarea focusării elevilor față de informațiile importante. O modalitate de stimulare a
intonației este marcată de citirea cu voce tare a unor texte, astfel încât profesorul să exerseze
abilitățile de a varia ritmul și tonul vocii în timpul predării la clasă.

Dintre calitățile menționate mai sus, consider că le dețin pe câteva dintre ele sau am
muncit pentru a le dobândi. De exemplu, îmi sunt caracteristice empatia, expresivitatea,
autenticitatea și coerența discursului.