Relevanța cunoașterii elementelor comunicării în vederea obținerii succesului școlar

Prof. Mone Viorica-Cornelia

Liceul Tehnologic ”Unirea” Ștei
”Cum șă comunic mai eficient cu elevii mei? Ce îmi transmit elevii ? Cum știu dacă au înțeles?
Cum pot să le transmit mai clar informațiile?” Acestea sunt întrebări pertinente pe care fiecare
profesor cred că și le-a pus măcar o dată în cariera sa.
Comunicarea definește existența umană ,în general, dar cred că ea este esențială în cariera
didactică. Profesorul, pe lângă faptul că este un fin observator, facilitează şi participă la actul de
comunicare. De aceea, el trebuie sa stăpânească bine metodele de relaționare, dar și cele de
transmitere eficientă a informațiilor.
Din punct de vedere teoretic, procesul de comunicare se realizează prin transmiterea mesajelor
între emiţători şi receptori prin utilizarea unor diferite limbaje, simboluri şi semne, care pot fi
verbale sau neverbale, prin diferite canale și în anumite contexte. Studiile au demonstrat că în
profesia didactică, bazată în mod fundamental pe comunicare, pe lângă comunicarea verbală,
nivelurile paraverbal şi nonverbal deţin un rol important.
În primul rând, comunicarea didactică are un caracter instructiv, deoarece presupune un proces
de transfer de cunoștințe dinspre profesor către elev , cât şi un caracter formativ, deoarece este
un proces de formare şi educare a acestuia. În ambele cazuri, stilul de comunicare este
esențial, utilizarea paraverbalului şi a nonverbalului ca o completare a comunicării verbale,
poate duce la o eficienţă superioară a actului didactic, antrenând o serie de factori de susţinere,
cum ar fi: captarea atenţiei, evidențierea conţinuturilor esenţiale, reducerea apatiei şi a
dezinteresului elevilor, influenţarea pozitivă a reacţiilor de răspuns faţă de sarcinile de lucru
alocate.
În al doilea rând, pentru un cadru didactic, este foarte importantă în comunicare capacitatea de a
folosi în mod adecvat limbajul paraverbal și nonverbal pentru a influenţa, a convinge, a
dezaproba, sau a oferi susținere. O utilizare inteligentă a comunicării paraverbale și nonverbale
poate susţine şi îmbunătăţi comunicarea cu elevii, la clasă şi în afara ei, aşa cum ignorarea lui
poate crea confuzie şi derută în rândul acestora. De exemplu, o apreciere adresată unui elev
folosind un ton aprobator, însoţită eventual de un zâmbet, motiveză elevul, îl încurajează. Pe de
altă parte, critica transmisă pe un ton apatic, în grabă, sau privind în altă direcţie poate fi
interpretată ca un interes redus al profesorului faţă de greșelile elevului şi nu mai are un impact
major asupra celui care a greşit. De asemenea , ritmul prea rapid de exprimare poate conduce la o
slabă înţelegere a mesajului, iar un ritm prea lent poate genera plictiseala. Pauzele, între cuvinte
sau propoziţii, pot fi utilizate în mod conştient fie pentru a întări afirmaţiile , fie pentru a lasa
timp receptorului să înţeleagă conţinuturile transmise. Însă, ezitările , repetiţiile nejustificate ale
unor idei sau termeni şau ticurile verbale sunt erori de paralimbaj care trebuie conştientizate şi
evitate. Acestea pot fi sancţionate din perspectiva elevului, influenţând în mod negativ percepţia
sa faţă de cadrul didactic.
În concluzie, un cadru didactic trebuie să devină un maestru în arta comunicării, să dețină
cheile cu ajutorul cărora să poată deschide sufletul elevilor săi, să le ofere nu numai cunoștințe, ci și
încredere și sprijin, pentru că o comunicare didactică optimă conduce la creşterea eficienţei actului
instructiv-educativ și la obținerea succesului școlar.