„Educație timpurie incluzivă și de calitate - ETIC”

(cod POCU/446/6/22)

CURRICULUM ȘI EVALUARE ÎN ABORDAREA REGGIO EMILIA

Material elaborat în urma vizitei de studiu în Reggio Emilia, Italia

(A3.7 –Valorificarea competențelor în urma programului de formare)

OCTOMBRIE 2022

Au contribuit la realizarea materialului:

- AGOSTON-VAS MARIANA- RODICA, Hunedoara

- AVĂDĂNI ADRIANA, Botoșani

- BARBĂLATĂ CLAUDIA, Vrancea

- DOBRIN MIHAELA, Galați

- ENE ANA-MARIA, Dâmbovița

- MAGHIU PAULA LUCIA, Sălaj

- MINCIUNĂ TEODOR IONUȚ, Argeș

- ROȘCA ELENA, Bacău

- STAN LOREDANA ALINA, Alba

- TRUȚA LUCIANA, Cluj

- VULTUR IOANA-MIHAELA, Mureș

 Abordarea Reggio

Emilia a fost inițiată de către

Loris Malaguzzi și este descrisă ca

fiind una dintre cele mai bune

pedagogii alternative

datorită faptului că propune un

sistem centrat în jurul copilului, în

care acesta își construiește și își consolidează învățarea atât prin explorarea mediului înconjurător, cât și prin interacțiunea cu persoanele din

jurul său.

Curricula Reggio Emilia este una emergentă, ea se formează în mod natural din interesele copilului și ale educatorului făcând

procesul de învățare plăcut și natural. Mai mult decât atât, educatorul nu este autoritatea supremă care învață copilul ce să gândească, ci un

observator al copilului, un partener de învățare pentru acesta și un creator de relații în cadrul clasei astfel încât copiii să învețe unii de la alții.

Caracteristicile cheie ale Curriculumului Reggio Emilia:

Imaginea copilului: Toți copiii sunt competenți, curioși, creativi și capabili. Explorarea curiozităților și intereselor lor poate duce la

o mai mare înțelegere și o mai mare dorință de a învăța.

Educatorii sunt conștienți de potențialul fiecărui copil și

este responsabilitatea lor să îi sprijine și să-i ghideze pe

copii pe parcursul călătoriei de învățare.

Curriculum emergent: În abordarea Reggio

Emilia, curriculum-ul este inițiat de copii, colaborează

și răspunde la nevoile acestora. În calitate de co-creator

a propriei învățări, copilul ajută la crearea curriculum-

ului pe măsură ce descoperă, se întrebă și este întrebat.

Educatorul este un fin observator care ascultă cu atenție copilul pentru a-l îndruma și a-l ghida mai departe în întrebările lui. Copilul își pune

propriile întrebări, iar educatorul vede greșeala ca oportunitate de a gândi, de a învăța și de a descoperi adevărul. Curriculumul emergent este un

stil de predare și învățare care depinde de faptul că educatorul introduce întrebări și ascultă ideile și discuțiile copiilor. Prin observarea atentă a

clasei, profesorii pot introduce situații de învățare și pot dezvolta proiecte pe termen lung. În acest sens, curriculumul permite procesului de

învățare să devină mai degrabă o progresie în spirală decât un proces liniar.

Munca pe proiecte: Prin curriculumul emergent, educatorii pot facilita munca pe proiecte care le va permite copiilor să-și exploreze

în detaliu domeniile de interes. Profesorii introduc

materiale, concepte și medii care le permit

copiilor să-și exprime ideile și interesele. Copiii

dezvoltă un entuziasm pentru cunoștințe care este

sporit de capacitatea de a experimenta în detaliu

numeroasele fațete ale lucrului pe proiecte. Odată

ce activitățile au fost puse în aplicare, educatorul

observă modul în care copiii reacționează cu

subiectul/tema studiată, modificându-le în mod constant pentru a se potrivi interesului crescut sau schimbarea direcției de învățare. Educatorul

documentează aceste observații și reflectă ulterior, împreună cu colegele, atelieristul și expertul în pedagogie asupra eficienței activităților. Apoi

procesul se reia din nou. Proiectele pot dura de la câteva zile la câteva luni.

Rolul profesorului: într-un curriculum inspirat de Reggio Emilia, educatorii sunt priviți ca mai mult decât doar un partener în

educație. Aceștia joacă mai multe roluri diferite, pe lângă cel de profesor. Ei sunt ghizii care îi conduc pe copii prin călătoria învățării , sunt

scribii care ascultă, înregistrează și afișează experiențele din clasă. Aceștia sunt susținători ai copiilor și lucrează îndeaproape cu colegii și

părinții pentru a promova un mediu de învățare primitor, interesant, bazat pe comunitate. Abordarea Reggio Emilia pune accent pe faptul că

adultul (educatorul) nu știe mai nimic despre un copil

până când nu se afla în prezența sa și nu îl observă și

descoperă, acesta fiind un proces de învățare în primul

rând pentru educator.

Rolul mediului: Sălile de clasă și spațiile

comune joacă un rol esențial în abordarea inspirată de

Reggio. Mediul este privit ca al treilea profesor și trebuie considerat nu doar o reflectare a copiilor, profesorilor sau părinților, ci o reflectare a

imaginii copilului. Sălile inspirate de Reggio sunt privite ca un organism viu și sunt amenajate atent pentru a stimula explorarea creativă,

încurajând în același timp interacțiunea și comunicarea. Sunt adesea spații deschise, primitoare, pline cu mobilier natural, materiale din viața

reală, oglinzi, ferestre și iluminare naturală. În sălile de clasă sunt afișate lucrări de proiect, atât finalizate, cât și în curs, pentru a spune povestea

celor care împart spațiul.

Implicarea părinților: Învățarea nu are loc doar în școală, ci și acasă și în comunitate. Părinții sunt încurajați să participe la educația

copiilor lor și la viața de zi cu zi la școală, să extindă și să consolideze oportunitățile de învățare acasă.

Documentarea: Poate cea mai intensă parte a procesului de predare este că, pentru a fi eficientă, învățarea trebuie să fie

documentată. În abordarea Reggio Emilia, evaluarea este una continuă, unde profesorii nu folosesc evaluări standardizate, ci au dezvoltat un

sistem de documentare folosind o varietate de metode cum ar fi camerele, casetofoanele și jurnalele, pentru a urmări gândurile și ideile copiilor

în timp ce se joacă împreună sau lucrează cu materiale,

urmărind astfel pas cu pas progresul fiecărui copil. Pentru că

observarea este întotdeauna subiectivă, este nevoie de mai

multe priviri asupra documentului, iar acest lucru aici este

posibil deoarece se lucrează cu adevărat în echipă. În timpul

activităților de relaxare și somn a copiilor, educatoarele,

atelieristul și expertul în pedagogie se întâlnesc și discută pe

marginea documentării realizate, pentru ca ulterior să

dezvolte un program de studiu ce reflectă interesele,

aptitudinile și ideile copiilor.

Făcând vizibilă învățarea, gândirea și sentimentul copilului pot fi studiate în timp ce documentația servește la evaluarea muncii

educatorilor și rafinarea curriculumului. Documentarea face vizibilă învăţarea și recunoaște copiii ca indivizi competenți care trebuie să fie

implicați în analiza, clasificarea și evaluarea propriei învățări. Atunci când învățarea copiilor este documentată, copiii își pot ”re-vizita” și

interpreta experiențele de învățare și își pot consolida cunoștințele și abilitățile.

 Documentarea se poate realiza prin diferite metode, precum: fotografiile, înregistrările audio-video, mostrele de artă, produsele

activităților, transcrierea conversațiilor copiilor, hărțile mentale colaborative, povestirea poveștii de învățare, consemnarea momentelor cheie

ale descoperirii, repovestirea evenimentelor în succesiune,

documentarea modului în care concepțiile greșite au condus la

descoperire.

Educatorii din Reggio Emilia au dezvoltat un sistem

sofisticat de documentare a experiențelor de zi cu zi. O atenție

deosebită este acordată modului de prezentare a activității copiilor precum și a activității cadrelor didactice, a modului în care acestea sunt

implicate în investigațiile pe care le fac.

De la sosirea în grădiniță și până la plecarea copiilor, cele

două educatoare observă jocul, activitatea, comportamentul, relațiile

copiilor, exprimarea lor emoțională. Aspectele relevante despre copii

sunt consemnate în agenda zilnică. Este un document nestandardizat,

flexibil, care poate conține și artefacte ale activității copiilor. Este

povestea clasei, este un instrument de documentare care solicită din

partea educatoarelor capacitate de sinteză, solide cunoștințe de

psihopedagogie a învățării, întelegerea modului cum învață copiii.

În grădinițele din Reggio Emilia, spațiile sunt astfel construite încât permit păstrarea pe timp îndelungat a obiectelor, colecțiilor,

lucrărilor executate de copil. Urmele pe care le lasă copilul prin activitatea sa sunt foarte importante pentru a avea imaginea asupra a ceea ce s-a

întâmplat, s-a experimentat. Asupra a ceea ce s-a făcut se revine, se fac observații, se lucrează, se gândește, se emit ipoteze, se realizează

interpretarea datelor. Urmele nu se șterg imediat, nu se face imediat ordine, ci lucrurile se păstrează,

pentru că ele constituie memoria experiențelor. Sunt materiale care ajută înțelegerea a ceea ce s-a

făcut și a ceea ce trebuie să se mai facă, a modului în care se continuă, a materialelor necesare în

demersul viitor. Sunt documente care se păstrează pentru că ele permit să se vadă o continuitate în

evoluția copilului, dar și în evoluția educatorilor.

 Sunt foarte importante și

portofoliile care rețin materialele făcute de

copii, au valoare în timp, capătă un alt sens.

Desenele copiilor păstrate în grădiniță devin

instrumente de evaluare, autoevaluare.

Se fac și documente pe o temă

anume, care pot deveni apoi o publicație,

material pentru o expoziție, pot fi folosite în

itinerariile de căutare, cercetare, se pot expune în oraș.

 Copilul, ca ființă umană, posedă o sută de limbaje, o sută de

moduri de a gândi, de a se exprima, de a înțelege, de a întâmpina pe

celălalt grație unui gând care intersectează și nu separă dimensiunea

experienței.

O sută de limbaje este o metaforă ce exprimă capacitățile

excepționale ale copilului, procesele lui cognitive și creative, multiplele

forme prin care se manifestă viața și este construită cunoașterea.

Prin o sută de limbaje se înțelege disponibilitatea de

transformare și multiplicare pe care o oferă limbajele aflate în cooperare și în interacțiune între ele, între copii și adulți.

Creșa și grădinița au responsabilitatea de a pune în valoare toate limbajele, verbale și nonverbale, creditându-le cu egală importanță.

Abordarea Reggio - învățarea prin descoperire, prin antrenarea tuturor simțurilor, având drept pilon central strategia celor o sută de

limbaje ale copilului, realizând astfel o paralelă a teoriei inteligențelor multiple, o sinteză într-o frază pentru povestea expusă de către instituțiile

de învățământ de educație timpurie din Reggio Emilia.