C 1.

SERVICIILE

1. SERVICIILE sunt produse imateriale

=funcţii, acţiuni sau munci prestate în folosul cuiva, prin care se satisfac nevoi materiale şi spirituale
ale

indivizilor

- organisme sau subdiviziuni dintr-un ansamblu administrativ sau economic

Caracteristici: complexitate, diversitate

2. DELIMITAREA SECTORULUI SERVICIILOR

SECTORUL TERŢIAR

= ansamblul unităţilor de producţie individualizate din punct de vedere statistic, a căror activitate
principală

constă în oferirea de servicii

= un ansamblu de meserii care se exercită în cadrul societăţilor prestatoare de servicii şi în

intreprinderi.

CAZURI PARTICULARE - activitati la granita intre tertiar si industrial: tertiarul industrial (ex. activitati
de

servicii din cadrul unei fabrici: management, promovare etc), artizanatul industrial etc.

artizanatul industrial:au caracteristici specifice productiei de bunuri (industriei) dar si serviciilor

(personalizare, realizare la cererea clientului. ex. croitorie la comanda /vs/ fabrica de textile.

DELIMITAREA BUNURI / VS / SERVICII

SERVICII BUNURI

- activitati al caror rezultat este imaterial şi

deci nestocabil

- modifică starea iniţială a

persoanei/bunului

- produse materiale

- pot fi stocate, transportate

- presupun PRODUCŢIE ŞI CONSUM

SIMULTANE, în timpul interacţiunii între

prestator şi client

- rezultatul unei producţii autonome, detaşate

temporal și spațial de consum (consumul se

realizează de regulă in alte locuri şi momente

decât cele în care au fost produse)

- producţie personalizată, la comanda

specială a utilizatorului

- relaţie directă între UTILIZATOR şi

PRESTATOR (PRODUCATOR);

- producţie standardizată, de tip industrial

- Producție planificată în avans

- Nu necesita o relatie directa P-C

Relaţia de servicii- are 2 actori: PRODUCĂTOR (public sau privat) – CONSUMATOR (un individ,o

instituţie,o colectivitate). Rezultatul interactiunii dintre ei este: realitatea modificată.

4. TRANSFORMARI IN SECTORUL SERVICIILOR:

4.1. DIVERSIFICAREA ACTIVITĂȚILOR DE SERVICII:

a. apariţia unor noi servicii şi transformarea celor deja existente. Ex. servicii care folosesc internetul

(comerț online).

b. Specializarea în crestere a serviciilor: Ex. apariția unor produse turistice specializate ( bird
watching,

sporturi extreme etc).

c. creşterea interdependenţei cu bunurile : bunuri ce nu pot fi utilizate decat prin apelarea la servicii (
Ex.

condusul unei masini necesita scoala de soferi in prealabil).

4.2. EVOLUŢIA MODULUI DE DESFĂȘURARE A ACTIVITĂȚII DE SERVICII:

a. separarea spaţială a activităţilor - back office/vs/front office

back office - nu necesita interactiune directa cu clientii, pentru ca acestia sa fie satisfacuti de
serviciile

firmei. Ex.camerista si managerul hotelului.

front office - implica in interactiune directa cu clientii. Ex. casier, receptioner etc.

b. Flexibilizarea activității:

- Externalizarea unor activitati: servicii date spre indeplinire altor firme din exterior. Ex. servicii de

curatenie pentru care platim o firma specializata.

- apar locurile de muncă atipice (sezoniere, pe baza de proiect etc).

- creşterea capitalului investit: se fac invesitii materiale (ex.calculatoare, imprimanta) + imateriale
(ex :

specializarea personalului, training)

c. crește controlul calitatii prin: standarde, certificări, legislație specifică.

4.3. MULTIPLICAREA ŞI SPECIALIZAREA PRODUCĂTORILOR:

- prestatorii de servicii pot fi: publici/privati, nationali/internationali, de talie diferita, cu capital diferit
etc

- internationalizarea (globalizarea) serviciilor: sub forma investitiilor straine directe (= investitii

straine pe

teritorul tarii - au forme diverse , precum francize, filiale etc)

- dualizarea economiei: se dezvolta in paralel o economie subterana (adică neinregistrata fiscal) , care

include: activitati ilegale, activitati nedeclarate etc.

4.4. DIVERSIFICAREA SI CRESTEREA CONSUMULUI DE SERVICII: cumparam tot mai multe

servicii si tot mai diversificate, pe măsură ce înaintăm în vârstă, în funcție de buget.

- facilitati vamale,

- dezvoltarea serviciilor turistice si a infrastructurii de cazare si divertisment.

C 1. SERVICIILE

1. SERVICIILE sunt produse imateriale

=funcţii, acţiuni sau munci prestate în folosul cuiva, prin care se satisfac nevoi materiale şi spirituale
ale

indivizilor

- organisme sau subdiviziuni dintr-un ansamblu administrativ sau economic

Caracteristici: complexitate, diversitate

2. DELIMITAREA SECTORULUI SERVICIILOR

SECTORUL TERŢIAR

= ansamblul unităţilor de producţie individualizate din punct de vedere statistic, a căror activitate
principală

constă în oferirea de servicii

= un ansamblu de meserii care se exercită în cadrul societăţilor prestatoare de servicii şi în

intreprinderi.

CAZURI PARTICULARE - activitati la granita intre tertiar si industrial: tertiarul industrial (ex. activitati
de

servicii din cadrul unei fabrici: management, promovare etc), artizanatul industrial etc.
artizanatul industrial:au caracteristici specifice productiei de bunuri (industriei) dar si serviciilor

(personalizare, realizare la cererea clientului. ex. croitorie la comanda /vs/ fabrica de textile.

DELIMITAREA BUNURI / VS / SERVICII

SERVICII BUNURI

- activitati al caror rezultat este imaterial şi

deci nestocabil

- modifică starea iniţială a

persoanei/bunului

- produse materiale

- pot fi stocate, transportate

- presupun PRODUCŢIE ŞI CONSUM

SIMULTANE, în timpul interacţiunii între

prestator şi client

- rezultatul unei producţii autonome, detaşate

temporal și spațial de consum (consumul se

realizează de regulă in alte locuri şi momente

decât cele în care au fost produse)

- producţie personalizată, la comanda

specială a utilizatorului

- relaţie directă între UTILIZATOR şi

PRESTATOR (PRODUCATOR);

- producţie standardizată, de tip industrial

- Producție planificată în avans

- Nu necesita o relatie directa P-C

Relaţia de servicii- are 2 actori: PRODUCĂTOR (public sau privat) – CONSUMATOR (un individ,o

instituţie,o colectivitate). Rezultatul interactiunii dintre ei este: realitatea modificată.

4. TRANSFORMARI IN SECTORUL SERVICIILOR:

4.1. DIVERSIFICAREA ACTIVITĂȚILOR DE SERVICII:

a. apariţia unor noi servicii şi transformarea celor deja existente. Ex. servicii care folosesc internetul

(comerț online).
b. Specializarea în crestere a serviciilor: Ex. apariția unor produse turistice specializate ( bird
watching,

sporturi extreme etc).

c. creşterea interdependenţei cu bunurile : bunuri ce nu pot fi utilizate decat prin apelarea la servicii (
Ex.

condusul unei masini necesita scoala de soferi in prealabil).

4.2. EVOLUŢIA MODULUI DE DESFĂȘURARE A ACTIVITĂȚII DE SERVICII:

a. separarea spaţială a activităţilor - back office/vs/front office

back office - nu necesita interactiune directa cu clientii, pentru ca acestia sa fie satisfacuti de
serviciile

firmei. Ex.camerista si managerul hotelului.

front office - implica in interactiune directa cu clientii. Ex. casier, receptioner etc.

b. Flexibilizarea activității:

- Externalizarea unor activitati: servicii date spre indeplinire altor firme din exterior. Ex. servicii de

curatenie pentru care platim o firma specializata.

- apar locurile de muncă atipice (sezoniere, pe baza de proiect etc).

- creşterea capitalului investit: se fac invesitii materiale (ex.calculatoare, imprimanta) + imateriale

(ex :

specializarea personalului, training)

c. crește controlul calitatii prin: standarde, certificări, legislație specifică.

4.3. MULTIPLICAREA ŞI SPECIALIZAREA PRODUCĂTORILOR:

- prestatorii de servicii pot fi: publici/privati, nationali/internationali, de talie diferita, cu capital diferit
etc

- internationalizarea (globalizarea) serviciilor: sub forma investitiilor straine directe (= investitii

straine pe

teritorul tarii - au forme diverse , precum francize, filiale etc)

- dualizarea economiei: se dezvolta in paralel o economie subterana (adică neinregistrata fiscal) , care

include: activitati ilegale, activitati nedeclarate etc.

4.4. DIVERSIFICAREA SI CRESTEREA CONSUMULUI DE SERVICII: cumparam tot mai multe

servicii si tot mai diversificate, pe măsură ce înaintăm în vârstă, în funcție de buget.

- facilitati vamale,

- dezvoltarea serviciilor turistice si a infrastructurii de cazare si divertisment.

C 1. SERVICIILE

1. SERVICIILE sunt produse imateriale

=funcţii, acţiuni sau munci prestate în folosul cuiva, prin care se satisfac nevoi materiale şi spirituale
ale

indivizilor

- organisme sau subdiviziuni dintr-un ansamblu administrativ sau economic

Caracteristici: complexitate, diversitate

2. DELIMITAREA SECTORULUI SERVICIILOR

SECTORUL TERŢIAR

= ansamblul unităţilor de producţie individualizate din punct de vedere statistic, a căror activitate
principală

constă în oferirea de servicii

= un ansamblu de meserii care se exercită în cadrul societăţilor prestatoare de servicii şi în

intreprinderi.

CAZURI PARTICULARE - activitati la granita intre tertiar si industrial: tertiarul industrial (ex. activitati
de

servicii din cadrul unei fabrici: management, promovare etc), artizanatul industrial etc.

artizanatul industrial:au caracteristici specifice productiei de bunuri (industriei) dar si serviciilor

(personalizare, realizare la cererea clientului. ex. croitorie la comanda /vs/ fabrica de textile.

DELIMITAREA BUNURI / VS / SERVICII

SERVICII BUNURI

- activitati al caror rezultat este imaterial şi

deci nestocabil

- modifică starea iniţială a

persoanei/bunului

- produse materiale

- pot fi stocate, transportate

- presupun PRODUCŢIE ŞI CONSUM

SIMULTANE, în timpul interacţiunii între

prestator şi client

- rezultatul unei producţii autonome, detaşate

temporal și spațial de consum (consumul se

realizează de regulă in alte locuri şi momente

decât cele în care au fost produse)

- producţie personalizată, la comanda

specială a utilizatorului

- relaţie directă între UTILIZATOR şi

PRESTATOR (PRODUCATOR);

- producţie standardizată, de tip industrial

- Producție planificată în avans

- Nu necesita o relatie directa P-C

Relaţia de servicii- are 2 actori: PRODUCĂTOR (public sau privat) – CONSUMATOR (un individ,o

instituţie,o colectivitate). Rezultatul interactiunii dintre ei este: realitatea modificată.

4. TRANSFORMARI IN SECTORUL SERVICIILOR:

4.1. DIVERSIFICAREA ACTIVITĂȚILOR DE SERVICII:

a. apariţia unor noi servicii şi transformarea celor deja existente. Ex. servicii care folosesc internetul

(comerț online).

b. Specializarea în crestere a serviciilor: Ex. apariția unor produse turistice specializate ( bird
watching,

sporturi extreme etc).

c. creşterea interdependenţei cu bunurile : bunuri ce nu pot fi utilizate decat prin apelarea la servicii (
Ex.

condusul unei masini necesita scoala de soferi in prealabil).

4.2. EVOLUŢIA MODULUI DE DESFĂȘURARE A ACTIVITĂȚII DE SERVICII:

a. separarea spaţială a activităţilor - back office/vs/front office

back office - nu necesita interactiune directa cu clientii, pentru ca acestia sa fie satisfacuti de
serviciile

firmei. Ex.camerista si managerul hotelului.

front office - implica in interactiune directa cu clientii. Ex. casier, receptioner etc.

b. Flexibilizarea activității:

- Externalizarea unor activitati: servicii date spre indeplinire altor firme din exterior. Ex. servicii de

curatenie pentru care platim o firma specializata.

- apar locurile de muncă atipice (sezoniere, pe baza de proiect etc).

- creşterea capitalului investit: se fac invesitii materiale (ex.calculatoare, imprimanta) + imateriale
(ex :

specializarea personalului, training)

c. crește controlul calitatii prin: standarde, certificări, legislație specifică.

4.3. MULTIPLICAREA ŞI SPECIALIZAREA PRODUCĂTORILOR:

- prestatorii de servicii pot fi: publici/privati, nationali/internationali, de talie diferita, cu capital diferit
etc

- internationalizarea (globalizarea) serviciilor: sub forma investitiilor straine directe (= investitii

straine pe

teritorul tarii - au forme diverse , precum francize, filiale etc)

- dualizarea economiei: se dezvolta in paralel o economie subterana (adică neinregistrata fiscal) , care

include: activitati ilegale, activitati nedeclarate etc.

4.4. DIVERSIFICAREA SI CRESTEREA CONSUMULUI DE SERVICII: cumparam tot mai multe

servicii si tot mai diversificate, pe măsură ce înaintăm în vârstă, în funcție de buget.

- facilitati vamale,

- dezvoltarea serviciilor turistice si a infrastructurii de cazare si divertisment.

IV. INFRASTRUCTURA DE INTERES TURISTIC

1. Infrastructura de transport

2. Infrastructura de cazare turistcă

2.1. Tipuri de structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare in Romania

2.2. Evaluarea infrastructurii de cazare turistică:

2.3. Evaluarea experientei de cazare turistică

ANEXA 4.1. Criterii de clasificare a unităților de cazare.

1. Infrastructura de transport

Aceasta include infrastructuri de:

- transport rutier: autocare, microbuze, mașini de teren etc.;

- transport feroviar: trenuleţe turistice.

- transport fluvial şi maritim: ambarcaţiuni cu scop turistic (ex: in Delta, pe Nil etc);

- transport pe cablu: telecabine, teleschi etc.;

Infrastructura de transport influențează puternic atractivitatea unei destinații și anume:

- accesibilitatea destinației (cât de ușor și rapid ajungi acolo).ccesibilitatea se masoara prin distanta
de
deplasare, costul deplasarii si timpul de deplasare.

- ponderea costurilor de deplasare in bugetul total de calatorie - pot ajunge la 50 % sau chiar mai

mult, in cazul unor destinatii foarte indepartate, exotice, cu zborurui putine si mai ales daca ai multe

conexiuni de facut.

Exemple de indicatori pentru măsurarea accesibilității unei destinații/atracții:

- Tipologie - ce mijloace de transport sunt disponibile ( tren/autobuz/avion etc)

- Capacitate de transport (număr de locuri/persoane ce pot fi transportate simultan)

- Costuri de transport

- Orar : sunt suficiente curse? sunt la ore potrivite? sunt in fiecare zi?

- Durata deplasarii (și distanta)

- Conectivitatea cu alte localitati/obiective turistice: cu ce localități are legături directe?

- Pozitia garii/autogarii fata de centru / obiective turistice, conectarea cu centrul (există curse directe

către aeroport/gară ? cat costa/dureaza?)

În ultimele decenii infrastructurile și serviciile de transport s-au dezvoltat foarte mult, ținând

cont de evoluția cererii turistice. A crescut însă și concurența dintre mijloacele de transport

(avion/vs/tren/vs autocar/vs mașină personală).

Analiza importanței turistice a acestor infrastructuri poate urmări:

- avantajele și dezavantajele acelui mijloc de transport turistic. Exemplu: costul redus la tren dar

viteaza mai mica; rapiditatea la avioane si serviciile superioare, insa cost mai mare etc.

- adaptarea la cererea turistica actuală. Exemplu: cursele charter introduse de companiile aeriene in

perioadele de varf de sezon, cand cererea e foarte mare; stații de transport rutier și feroviar deschise
in

cadrul aeroportului pentru a fi mai confortabil pentru calatori sa faca conexiunile cu alte orase etc.

- amenajari ( servicii și infrastructuri) turistice asociate, forme de turism asociate frecvent. Exemplu:

motelurile sunt asociate cu turismul de tranzit, sunt situate în lungul căilor de transport rutier; lângă

aeroport se concentrează servicii de cazare (hoteluri ), parcări, servicii de transfer (rutier sau feroviar)

etc.

Experiența de călătorie asociată unor infrastructuri de transport a evoluat atât de mult încât

infrastructurile respective sau călătoria în sine au devenit atracții turistice . Exemplu: o călătorie cu

Orient-Expressul e axata pe calatoria in sine nu pe destinatie ; stațiile de metrou din Moscova sunt
mai

multe decat un spatu de tranzit.

Stație de metrou din Moscova

2. Infrastructura de cazare turistică

2.1. Tipuri de structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare in Romania

Conform legislației în vigoare (Ordinul 65/2013, Ordinul117810.10. 2018), în România

pot funcţiona următoarele tipuri de structuri de primire cu funcţiuni de cazare turistică:

1. hoteluri de 5, 4, 3, 2, 1 stele;

2. hoteluri- apartament de 5, 4, 3, 2 stele;

3. moteluri de 3, 2, 1 stele;

4. hosteluri de 3, 2, 1 stele

5. vile de 5, 4, 3, 2, 1 stele;

7. bungalowuri de 3, 2, 1 stele;

8. cabane turistice de 3, 2 ,1 stele;

9. sat de vacanta - 3,2 stele*;

10. campinguri, popasuri turistice, căsuțe tip camping, de 4, 3, 2, 1 stele;

10. pensiuni turistice și pensiuni agroturistice de 5, 4, 3, 2, 1 margarete;

11. apartamente sau camere de închiriat de 3, 2, 1 stele;

12. structuri de primire cu funcţiuni de cazare pe nave fluviale şi maritime de 5,4, 3, 2, 1 stele.

In functie de profilul ales fiecare structura de primire turistica trebuie sa indeplineasca un set

obligatoriu de cerinte pentru fiecare nivel de clasificare.

HOTELUL este structura de primire turistică amenajată în clădiri sau în corpuri de clădiri,

care pune la dispoziţia turiştilor camere, garsoniere sau apartamente dotate corespunzător, asigură

prestări de servicii specifice, dispune de hol de primire/recepţie şi de spaţii de alimentaţie publică.

HOTELUL APARTAMENT esteun hotel compus din apartamente sau garsoniere,

dotate astfel încât să asigure păstrarea şi prepararea alimentelor, precum şi servirea mesei în

incinta acestora.

MOTELUL este unitatea hotelieră situată, de regulă, în afara localităţilor, în imediata

apropiere a arterelor intens circulate, dotată şi amenajată atât pentru asigurarea serviciilor de

cazare şi alimentație pentru turişti, precum şi pentru parcarea în siguranţă a mijloacelor de

transport.

HOSTELURILE sunt structuri de primire turistice cu o capacitate minimă de 3 camere,

garsoniere, sau apartamente dispuse pe un nivel sau pe mai multe niveluri, în spaţii amenajate, de
regulă, în clădiri cu altă destinaţie iniţială decât cea de cazare turistică.

Sunte destinate calatorilor cu buget mic si care sunt deschisi catre socializare (in special

tineri).

CABANELE TURISTICE sunt structuri de primire turistice de capacitate relativ redusă,

funcţionând în clădiri independente, cu arhitectură specifică, care asigură cazarea, alimentaţia şi

alte servicii specifice, necesare turiştilor aflaţi în drumeţie sau la odihnă în zone montane,

rezervaţii naturale, în apropierea staţiunilor balneare sau a altor obiective de interes turistic.

VILELE sunt structuri de primire turistice de capacitate relativ redusă, funcţionând în

clădiri independente, cu arhitectură specifică, situate în staţiuni turistice sau în alte zone şi

localităţi de interes turistic, care asigură cazarea turiştilor şi prestarea unor servicii specifice.

BUNGALOURILE sunt structuri de primire turistice de capacitate redusă, realizate, de

regulă, din lemn sau din alte materiale similare. În zonele cu umiditate ridicată (munte, mare)

acestea pot fi construite şi din zidărie.

Sunt amplasate în perimetrul campingurilor, satelor de vacanţă, ca unităţi independente

situate în staţiuni turistice sau zone turistice, ori ca spaţii complementare pe lângă alte structuri de

primire turistice. Asigură cazarea turiştilor, precum şi celelalte servicii prestate de unitatea de bază,

după caz.

Funcţionează, de regulă, cu activitate sezonieră.

PENSIUNILE TURISTICE sunt structuri de primire turistice, având o capacitate de

cazare de până la 15 camere, totalizând maximum 40 locuri de cazare, funcţionând în locuinţele

cetăţenilor sau în clădiri independente, care asigură în spaţii special amenajate cazarea turiştilor

şi condiţii de pregătire şi de servire a mesei. Minim 1000 mp de teren.

PENSIUNILE AGROTURISTICE sunt structuri de primire turistice, având o capacitate

de cazare de până la 8 camere, funcţionând în locuinţele cetăţenilor sau în clădiri independente,

care asigură în spaţii special amenajate cazarea turiştilor şi condiţiile de pregătire şi servire a mesei,

precum şi posibilitatea participării la activităţi gospodăreşti, sau meşteşugăreşti.

- Turiștilor li se oferă masa preparată din produse majoritar naturale din gospodăria proprie

(inclusiv produse piscicole) sau de la producători/pescari autorizați de pe plan local.

- gazdele câștigă o parte din venituri din agricutură sau activități meșteșugărești (olărit, de ex.)

- gazdele se ocupă direct de primirea turiștilor și de programul acestora pe tot parcursul sejurului

pe care îl petrec la pensiune și însoțesc turiștii care participă la activitățile gospodărești sau
meșteșugărești.

CAMPINGURILE sunt structuri de primire turistice destinate să asigure cazarea turiştilor

în corturi sau rulote, astfel amenajate încât să permită acestora să parcheze mijloacele de

transport, să îşi pregătească masa şi să beneficieze de celelalte servicii specifice acestor tipuri de

unităţi.

APARTAMENTELE SAU CAMERELE DE INCHIRIAT sunt structuri de primire

turistice constând într-un număr limitat de spaţii, care oferă servicii de cazare şi posibilitatea

preparării hranei în bucătăria folosită exclusiv de turişti. Se pot organiza şi spaţii special

amenajate pentru prepararea hranei destinate exclusiv turiştilor.

NAVELE MARITIME SI FLUVIALE, inclusiv pontoanele plutitoare, utilizate pentru

cazarea turiştilor pe durata călătoriei sau ca hoteluri plutitoare ancorate în porturi, se clasifică pe

stele (de la 1 la 5) în funcţie de calitatea dotărilor şi a serviciilor pe care le oferă.

Ambarcațiuni turistice în Delta Dunării

2.2. EVALUAREA INFRASTRUCTURII DE CAZARE TURISTICĂ

Indicatori specifici sunt:

- tipologie: număr de hoteluri, pensiuni etc, ponderea lor în totalul unităților .

- capacitate de cazare: nr. locuri in unitatile de cazare, număr de camere.

Capacitatea de cazare turisticã în functiune (exprimatã în locuri-zile) = numãrul de

locuri de cazare puse la dispozitia turistilor * numãrul de zile cât sunt deschise structurile

în perioada consideratã. Se exclud locurile din camerele sau structurile închise temporar

din lipsã de turisti, pentru reparatii sau pentru alte motive.

- gradul de utilizare: Numărul de înnoptări, Indicele de utilizare netã a capacitãtii de

cazare turisticã în functiune, Numãr de turisti - zile, Durata medie a sejurului

Innoptarea = fiecare noapte pentru care o persoana este inregistrata intr-o unitate de cazare

turistica, indiferent daca fizic este sau nu prezenta in camera.

Indicele de utilizare netã a capacitãtii de cazare turisticã în functiune = nr. de înnoptãri

realizate / capacitatea de cazare turisticã în functiune, din perioada respectivã.

Numãr de turisti - zile = nr. turistilor * durata efectivã în zile a actiunilor turistice.

Durata medie a sejurului - raportul numarului de turisti-zile la numarul de turisti

participanti la actiunile turistice organizate de titularii de licente de turism.

- facilități si servicii oferite: restaurant, piscină, sală de sport, mic dejun în cameră etc.
- localizare: centru, periferie, lângă aeroport/gară etc.

- clientela tinta: călători cu buget redus, oameni de afaceri, etc.

2.3. EVALUAREA EXPERIENTEI DE CAZARE TURISTICĂ

Criteriile de evaluare a serviciilor de cazare turistică au evoluat treptat de la evaluarea

infrastructurilor propru-zise la evaluarea serviciilor asociate și apoi la evaluarea întregii

experiențe de cazare facilitate de acestea.

Criteriile de evaluare folosite astăzi sunt:

- Criterii măsurabile, obiective: suprafata camerei, facilitati, diversitatea micului dejun ,

disponibilitatea unor facilitati si servicii (sunt sau nu sunt disponibile).

- Criterii subiective, cum ar fi: confortul camerei, decorul camerei, privelistea din cameră,

confortul patului etc.

- Calitatea prestarii serviciilor: caracteristicle angajaților (rapiditate, profesionalism,

ospitalitate), calitatea mancarii si bauturilor , serviciile oferite gratuit.

Pe lângă sistemele de clasificare convenționale (realizate de instituții specializate, pe baza

unor criterii oficiale și obligatorii pentru a putea funcționa) s-au dezvoltat treptat sistemele

neconvenționale (nu sunt obligatorii dar influențează) decizia turiștilor.

Forme convenționale de evaluare (vezi ANEXA 4.1. ) sunt clasificarea și cotarea.

- Clasificarea (classification) se referă la diferențierea pe tipuri de unități de cazare, în funcție de

diverse facilități și caracteristicile acestora: încadrarea unei unități la moteluri, hoteluri, pensiuni

etc.

- Cotarea (grading) este o forma de evaluare a calității acestor infrastructuri. În România, există

clasificarea cu stele sau margarete (în cazul pensiunilor), și este bazată pe niște criterii definite

oficial, care vizează în special atribute măsurabile (prezența unor facilități /servicii și

caracteristicile lor funcționale - dimensiuni, curățenie etc).

O formă neconvențională de evaluare este notarea de către vizitatori (ratingul), care

apreciază întreaga experiență turistică trăită într-o unitate de cazare. O întâlnim în special pe

platforme online de rezervări și de călătorie ( booking.com, TripAdvisor etc) . Notarea în acest caz

ține cont de elemente tangibile și intangibile, obiective și subiective (cum ar fi evaluarea cu note

de către vizitatori, pe platforme gen - vezi Figurile 4.1., 4.2.

Figura 4.1. Atributele serviciilor de cazare evaluate de vizitatori și afișate pe Booking.com.

Figura 4.2. Evaluarea pe TripAdvisor.

Sondajele de opinie reprezintă o metodă populară de investigare a opiniei turiștilor vis a vis de

calitatea experienței turistice, a produselor și destinațiilor tursitice. Ele sunt folosite de actorii din

turism pentru a-și ameliora serviciile și a veni în întâmpinarea cererii.

STRUCTURI DE PRIMIRE TURISTICE CU FUNCTIUNI DE ALIMENTATIE PUBLICA

sunt:

- unitati de alimentatie din incinta structurilor de primire cu functiuni de cazare;

- unitati de alimentatie publica situate in municipii si in statiuni turistice.

* Restaurante, baruri si fast-fooduri.

ANEXA 4.1. Criterii de clasificare a unităților de cazare.

( cu titlu informativ)

IV. INFRASTRUCTURA DE INTERES TURISTIC

1. Infrastructura de transport

2. Infrastructura de cazare turistcă

2.1. Tipuri de structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare in Romania

2.2. Evaluarea infrastructurii de cazare turistică:

2.3. Evaluarea experientei de cazare turistică

ANEXA 4.1. Criterii de clasificare a unităților de cazare.

1. Infrastructura de transport

Aceasta include infrastructuri de:

- transport rutier: autocare, microbuze, mașini de teren etc.;

- transport feroviar: trenuleţe turistice.

- transport fluvial şi maritim: ambarcaţiuni cu scop turistic (ex: in Delta, pe Nil etc);

- transport pe cablu: telecabine, teleschi etc.;

Infrastructura de transport influențează puternic atractivitatea unei destinații și anume:

- accesibilitatea destinației (cât de ușor și rapid ajungi acolo).ccesibilitatea se masoara prin distanta
de

deplasare, costul deplasarii si timpul de deplasare.

- ponderea costurilor de deplasare in bugetul total de calatorie - pot ajunge la 50 % sau chiar mai

mult, in cazul unor destinatii foarte indepartate, exotice, cu zborurui putine si mai ales daca ai multe

conexiuni de facut.

Exemple de indicatori pentru măsurarea accesibilității unei destinații/atracții:

- Tipologie - ce mijloace de transport sunt disponibile ( tren/autobuz/avion etc)

- Capacitate de transport (număr de locuri/persoane ce pot fi transportate simultan)

- Costuri de transport

- Orar : sunt suficiente curse? sunt la ore potrivite? sunt in fiecare zi?

- Durata deplasarii (și distanta)

- Conectivitatea cu alte localitati/obiective turistice: cu ce localități are legături directe?

- Pozitia garii/autogarii fata de centru / obiective turistice, conectarea cu centrul (există curse directe

către aeroport/gară ? cat costa/dureaza?)

În ultimele decenii infrastructurile și serviciile de transport s-au dezvoltat foarte mult, ținând

cont de evoluția cererii turistice. A crescut însă și concurența dintre mijloacele de transport

(avion/vs/tren/vs autocar/vs mașină personală).

Analiza importanței turistice a acestor infrastructuri poate urmări:

- avantajele și dezavantajele acelui mijloc de transport turistic. Exemplu: costul redus la tren dar

viteaza mai mica; rapiditatea la avioane si serviciile superioare, insa cost mai mare etc.

- adaptarea la cererea turistica actuală. Exemplu: cursele charter introduse de companiile aeriene in

perioadele de varf de sezon, cand cererea e foarte mare; stații de transport rutier și feroviar deschise
in

cadrul aeroportului pentru a fi mai confortabil pentru calatori sa faca conexiunile cu alte orase etc.

- amenajari ( servicii și infrastructuri) turistice asociate, forme de turism asociate frecvent. Exemplu:

motelurile sunt asociate cu turismul de tranzit, sunt situate în lungul căilor de transport rutier; lângă

aeroport se concentrează servicii de cazare (hoteluri ), parcări, servicii de transfer (rutier sau feroviar)

etc.

Experiența de călătorie asociată unor infrastructuri de transport a evoluat atât de mult încât

infrastructurile respective sau călătoria în sine au devenit atracții turistice . Exemplu: o călătorie cu

Orient-Expressul e axata pe calatoria in sine nu pe destinatie ; stațiile de metrou din Moscova sunt
mai

multe decat un spatu de tranzit.

Stație de metrou din Moscova

2. Infrastructura de cazare turistică

2.1. Tipuri de structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare in Romania

Conform legislației în vigoare (Ordinul 65/2013, Ordinul117810.10. 2018), în România

pot funcţiona următoarele tipuri de structuri de primire cu funcţiuni de cazare turistică:

1. hoteluri de 5, 4, 3, 2, 1 stele;

2. hoteluri- apartament de 5, 4, 3, 2 stele;

3. moteluri de 3, 2, 1 stele;

4. hosteluri de 3, 2, 1 stele

5. vile de 5, 4, 3, 2, 1 stele;

7. bungalowuri de 3, 2, 1 stele;

8. cabane turistice de 3, 2 ,1 stele;

9. sat de vacanta - 3,2 stele*;

10. campinguri, popasuri turistice, căsuțe tip camping, de 4, 3, 2, 1 stele;

10. pensiuni turistice și pensiuni agroturistice de 5, 4, 3, 2, 1 margarete;

11. apartamente sau camere de închiriat de 3, 2, 1 stele;

12. structuri de primire cu funcţiuni de cazare pe nave fluviale şi maritime de 5,4, 3, 2, 1 stele.

In functie de profilul ales fiecare structura de primire turistica trebuie sa indeplineasca un set

obligatoriu de cerinte pentru fiecare nivel de clasificare.

HOTELUL este structura de primire turistică amenajată în clădiri sau în corpuri de clădiri,

care pune la dispoziţia turiştilor camere, garsoniere sau apartamente dotate corespunzător, asigură

prestări de servicii specifice, dispune de hol de primire/recepţie şi de spaţii de alimentaţie publică.

HOTELUL APARTAMENT esteun hotel compus din apartamente sau garsoniere,

dotate astfel încât să asigure păstrarea şi prepararea alimentelor, precum şi servirea mesei în

incinta acestora.

MOTELUL este unitatea hotelieră situată, de regulă, în afara localităţilor, în imediata

apropiere a arterelor intens circulate, dotată şi amenajată atât pentru asigurarea serviciilor de

cazare şi alimentație pentru turişti, precum şi pentru parcarea în siguranţă a mijloacelor de

transport.

HOSTELURILE sunt structuri de primire turistice cu o capacitate minimă de 3 camere,

garsoniere, sau apartamente dispuse pe un nivel sau pe mai multe niveluri, în spaţii amenajate, de

regulă, în clădiri cu altă destinaţie iniţială decât cea de cazare turistică.

Sunte destinate calatorilor cu buget mic si care sunt deschisi catre socializare (in special

tineri).

CABANELE TURISTICE sunt structuri de primire turistice de capacitate relativ redusă,

funcţionând în clădiri independente, cu arhitectură specifică, care asigură cazarea, alimentaţia şi

alte servicii specifice, necesare turiştilor aflaţi în drumeţie sau la odihnă în zone montane,

rezervaţii naturale, în apropierea staţiunilor balneare sau a altor obiective de interes turistic.

VILELE sunt structuri de primire turistice de capacitate relativ redusă, funcţionând în

clădiri independente, cu arhitectură specifică, situate în staţiuni turistice sau în alte zone şi

localităţi de interes turistic, care asigură cazarea turiştilor şi prestarea unor servicii specifice.

BUNGALOURILE sunt structuri de primire turistice de capacitate redusă, realizate, de

regulă, din lemn sau din alte materiale similare. În zonele cu umiditate ridicată (munte, mare)

acestea pot fi construite şi din zidărie.

Sunt amplasate în perimetrul campingurilor, satelor de vacanţă, ca unităţi independente

situate în staţiuni turistice sau zone turistice, ori ca spaţii complementare pe lângă alte structuri de

primire turistice. Asigură cazarea turiştilor, precum şi celelalte servicii prestate de unitatea de bază,

după caz.

Funcţionează, de regulă, cu activitate sezonieră.

PENSIUNILE TURISTICE sunt structuri de primire turistice, având o capacitate de

cazare de până la 15 camere, totalizând maximum 40 locuri de cazare, funcţionând în locuinţele

cetăţenilor sau în clădiri independente, care asigură în spaţii special amenajate cazarea turiştilor

şi condiţii de pregătire şi de servire a mesei. Minim 1000 mp de teren.

PENSIUNILE AGROTURISTICE sunt structuri de primire turistice, având o capacitate

de cazare de până la 8 camere, funcţionând în locuinţele cetăţenilor sau în clădiri independente,

care asigură în spaţii special amenajate cazarea turiştilor şi condiţiile de pregătire şi servire a mesei,

precum şi posibilitatea participării la activităţi gospodăreşti, sau meşteşugăreşti.

- Turiștilor li se oferă masa preparată din produse majoritar naturale din gospodăria proprie

(inclusiv produse piscicole) sau de la producători/pescari autorizați de pe plan local.

- gazdele câștigă o parte din venituri din agricutură sau activități meșteșugărești (olărit, de ex.)

- gazdele se ocupă direct de primirea turiștilor și de programul acestora pe tot parcursul sejurului

pe care îl petrec la pensiune și însoțesc turiștii care participă la activitățile gospodărești sau

meșteșugărești.

CAMPINGURILE sunt structuri de primire turistice destinate să asigure cazarea turiştilor

în corturi sau rulote, astfel amenajate încât să permită acestora să parcheze mijloacele de

transport, să îşi pregătească masa şi să beneficieze de celelalte servicii specifice acestor tipuri de

unităţi.
APARTAMENTELE SAU CAMERELE DE INCHIRIAT sunt structuri de primire

turistice constând într-un număr limitat de spaţii, care oferă servicii de cazare şi posibilitatea

preparării hranei în bucătăria folosită exclusiv de turişti. Se pot organiza şi spaţii special

amenajate pentru prepararea hranei destinate exclusiv turiştilor.

NAVELE MARITIME SI FLUVIALE, inclusiv pontoanele plutitoare, utilizate pentru

cazarea turiştilor pe durata călătoriei sau ca hoteluri plutitoare ancorate în porturi, se clasifică pe

stele (de la 1 la 5) în funcţie de calitatea dotărilor şi a serviciilor pe care le oferă.

Ambarcațiuni turistice în Delta Dunării

2.2. EVALUAREA INFRASTRUCTURII DE CAZARE TURISTICĂ

Indicatori specifici sunt:

- tipologie: număr de hoteluri, pensiuni etc, ponderea lor în totalul unităților .

- capacitate de cazare: nr. locuri in unitatile de cazare, număr de camere.

Capacitatea de cazare turisticã în functiune (exprimatã în locuri-zile) = numãrul de

locuri de cazare puse la dispozitia turistilor * numãrul de zile cât sunt deschise structurile

în perioada consideratã. Se exclud locurile din camerele sau structurile închise temporar

din lipsã de turisti, pentru reparatii sau pentru alte motive.

- gradul de utilizare: Numărul de înnoptări, Indicele de utilizare netã a capacitãtii de

cazare turisticã în functiune, Numãr de turisti - zile, Durata medie a sejurului

Innoptarea = fiecare noapte pentru care o persoana este inregistrata intr-o unitate de cazare

turistica, indiferent daca fizic este sau nu prezenta in camera.

Indicele de utilizare netã a capacitãtii de cazare turisticã în functiune = nr. de înnoptãri

realizate / capacitatea de cazare turisticã în functiune, din perioada respectivã.

Numãr de turisti - zile = nr. turistilor * durata efectivã în zile a actiunilor turistice.

Durata medie a sejurului - raportul numarului de turisti-zile la numarul de turisti

participanti la actiunile turistice organizate de titularii de licente de turism.

- facilități si servicii oferite: restaurant, piscină, sală de sport, mic dejun în cameră etc.

- localizare: centru, periferie, lângă aeroport/gară etc.

- clientela tinta: călători cu buget redus, oameni de afaceri, etc.

2.3. EVALUAREA EXPERIENTEI DE CAZARE TURISTICĂ

Criteriile de evaluare a serviciilor de cazare turistică au evoluat treptat de la evaluarea

infrastructurilor propru-zise la evaluarea serviciilor asociate și apoi la evaluarea întregii

experiențe de cazare facilitate de acestea.

Criteriile de evaluare folosite astăzi sunt:

- Criterii măsurabile, obiective: suprafata camerei, facilitati, diversitatea micului dejun ,

disponibilitatea unor facilitati si servicii (sunt sau nu sunt disponibile).

- Criterii subiective, cum ar fi: confortul camerei, decorul camerei, privelistea din cameră,

confortul patului etc.

- Calitatea prestarii serviciilor: caracteristicle angajaților (rapiditate, profesionalism,

ospitalitate), calitatea mancarii si bauturilor , serviciile oferite gratuit.

Pe lângă sistemele de clasificare convenționale (realizate de instituții specializate, pe baza

unor criterii oficiale și obligatorii pentru a putea funcționa) s-au dezvoltat treptat sistemele

neconvenționale (nu sunt obligatorii dar influențează) decizia turiștilor.

Forme convenționale de evaluare (vezi ANEXA 4.1. ) sunt clasificarea și cotarea.

- Clasificarea (classification) se referă la diferențierea pe tipuri de unități de cazare, în funcție de

diverse facilități și caracteristicile acestora: încadrarea unei unități la moteluri, hoteluri, pensiuni

etc.

- Cotarea (grading) este o forma de evaluare a calității acestor infrastructuri. În România, există

clasificarea cu stele sau margarete (în cazul pensiunilor), și este bazată pe niște criterii definite

oficial, care vizează în special atribute măsurabile (prezența unor facilități /servicii și

caracteristicile lor funcționale - dimensiuni, curățenie etc).

O formă neconvențională de evaluare este notarea de către vizitatori (ratingul), care

apreciază întreaga experiență turistică trăită într-o unitate de cazare. O întâlnim în special pe

platforme online de rezervări și de călătorie ( booking.com, TripAdvisor etc) . Notarea în acest caz

ține cont de elemente tangibile și intangibile, obiective și subiective (cum ar fi evaluarea cu note

de către vizitatori, pe platforme gen - vezi Figurile 4.1., 4.2.

Figura 4.1. Atributele serviciilor de cazare evaluate de vizitatori și afișate pe Booking.com.

Figura 4.2. Evaluarea pe TripAdvisor.

Sondajele de opinie reprezintă o metodă populară de investigare a opiniei turiștilor vis a vis de

calitatea experienței turistice, a produselor și destinațiilor tursitice. Ele sunt folosite de actorii din

turism pentru a-și ameliora serviciile și a veni în întâmpinarea cererii.

STRUCTURI DE PRIMIRE TURISTICE CU FUNCTIUNI DE ALIMENTATIE PUBLICA

sunt:
- unitati de alimentatie din incinta structurilor de primire cu functiuni de cazare;

- unitati de alimentatie publica situate in municipii si in statiuni turistice.

* Restaurante, baruri si fast-fooduri.

ANEXA 4.1. Criterii de clasificare a unităților de cazare.

( cu titlu informativ)

Cap VI. PIAȚA TURISTICĂ

1. Componentele pieței turistice.

2. Turoperatori

3. Agenții de turism.

1. COMPONENTELE PIEȚEI TURISTICE

Piața turistică este locul unde se întâlnesc comonentele acesteia și anume cererea și oferta turistică.

1.1. CEREREA TURISTICA reprezintă ansamblul persoanelor care îsi manifesta dorinta de

a călători în scop turistic.

Cererea turistică depinde de mai mulți factori precum:

- veniturile populației,

- timpul liber disponibil (durata concediilor, weekendurile libere)

- distanta si durata călătoriei,

- diverse comportamente turistice (ex. concediile grupate în august în Italia)

- Caracteristicile individuale ale turiștilor (preferințe, vârstă, mobilitate etc).

1.2. OFERTA TURISTICĂ reprezintă totalitatea serviciilor și facilităților prin care este pus

în valoare patrimoniul turistic. Ea include:

- atracții și destinații turistice

- operatori din turism,

- agenții de turism

- unități de cazare, de transport, de alimentație

- servicii și infrastructuri sportive, de agrement, tratament, etc.

- ospitalitatea și mediul socio-cultural de la destinație.

Componentele ofertei turistice sunt conectate între ele și cu consumatorii într-o rețea numită lanțul
ofertei

turistice ( vezi figura de mai jos).

Furnizorii de servicii turistice pot fi furnizori direcți sau indirecți (intermediari).

În cazul furnizorilor direcți, turistul închiriază și plătește direct serviciile primite (ex. inchiriezi

sau faci rezervare direct la un hotel sau restaurant).

Furnizorii indirecți sunt intermediari între turiști și furnizorii direcți de servicii turistice. ei fac

rezervări, negociază prețul și vând pachete complexe de servicii. În cadrul furnizorilor indirecți se
disting

turoperatorii și agențiile de turism.

2. TUROPERATORII.

Turoperatorul este firma care creează produse turistice.

Funcțiile turoperatorului sunt de:

- cercetare a pieții (vede ce produse se cer),

- concepere a produselor turistice,

- negocierea cu furnizorii direcți și fixarea prețurilor finale,

- promovarea produselor turistice.

- vânzarea produselor turistice.

Avantajele cumpărării de produse turistice de la turoperatori:

• prețuri atractive la produsele turistice, mai ales în perioadele de vârf de sezon și în destinațiile
foarte

populare (achizitioneaza in avans)

• accesul la evenimente și servicii (intrari la muzee, bilete la diverse competiții etc)

• comoditate: platești o singură dată tot in avans.

• siguranța călătoriei (esti protejat de legislatia in domeniu).

Turoperatorii pot fi de dimensiuni mai mari sau mai mici. Ei pot fi:

- generalisti (universali) - creeaza categorii diverse de produse, pentru toate gusturile. Aici intra de
obicei

turoperatorii de talie mare, care avnd foarte multe produse.

- specializati - profilati pe o singura forma de turism (ex: sportiv, religios etc) sau pe o anumita

destinatie (o tara anume).

Turoperatorii care domină azi piața turistică internațională sunt mari conglomerate multinaționale

care, în urma unor procese de tip achiziții, fuziuni, extindere si dezvoltare etc, au reușit să dețină

numeroase servicii și facilități care pot asigura turistilor toată experiența turistică incepand de la
plecare
pana la sosire.

Exemplu: turoperatorul TUI – Touristik Union International, a evoluat dintr-o simplă

companie de transport (2001) la a deține în 2021: peste 400 hoteluri, 17 nave de croaziera, 5
companii

aeriene, magazine, circa 1600 de agentii de turism + alte agentii de incoming. TUI vinde produse
turistice

in 180 de destinatii pentru cca 27 milioane de clienți din toată lumea.

Turoperatorii specializati. Pe lângă marile conglomerate care vând produse diverse, există și

turoperatori mai mici specializați pe anumite produse. Exemplu: pe turism de aventură și sporturi

extreme.

3. AGENTIILE DE TURISM

Agenția de turism este cea care promovează și vinde produsele turistice create de turoperatori.
Funcțiile

sale principale sunt de promovare și vânzare a produselor turistice .

În România se face distincția între:

- agenția de turism organizatoare (sau turoperatoare cum era numita pana in 2018), care

creeaza, organizează, combină și vinde pachete turistice, și

- agenția de turism intermediară (care doar intermediază, adică vinde si promoveaza pachete

concepute de o agenție de turism organizatoare).

Mai exista pe piata turistica si FURNIZORII DE SERVICII SPECIALIZATE: adica

organizatori de evenimente/congrese/targuri/expozitii. Acestia se ocupa cu planificarea

evenimentului si

planificarea intregii experiente turistice a vizitatorilor/participantilor la eveniment (, transport,

cazare,

masa, catering, traducere, inchirierea salilor de conferinte si echipamente necesare etc).

CAP VII _VIII. PROMOVAREA TURISTICĂ

1 Marketing și promovare turistică.

2. Forme de promovare turistica

3. Mijloace de promovare turistica

4. Funcțiile materialelor de promovare turistica

5. Imaginea turistică

6. Construirea imaginii destinației

7. BRAND
Promovarea turistică are un rol extrem de important în câștigarea încrederii turiștilor și în

influențarea deciziei lor de călătorie.

1. MARKETING ȘI PROMOVARE TURISTICĂ.

MARKETINGUL TURISTIC este procesul de identificare, anticipare şi satisfacere a necesităţilor

vizitatorilor. Acesta presupune:

- identificarea cererii turistice existente (pentru a afla preferinţele turiştilor, numărul de potențiali
vizitatori

etc.)

- crearea unor produse turistice care sa satisfacă cererea identificată.

- promovarea = informarea turiştilor privind produsele turistice.

- vânzarea produselor pe piață.

- analiza succesului produselor vândute (analiza gradului de satisfacție a turiștilor).

PROMOVAREA TURISTICĂ este o componentă a marketingului turistic, care se referă la partea

de comunicare cu potențialii turiști - informarea lor privind produsele turistice disponibile. Prin

promovarea turistică se mai urmărește:

- informarea turiștilor cu privire la oferta turistică (produse turistice și caracteristciile lor, modalitatea
de

cumpărare, etc).

- stimularea interesului turiștilor pentru o destinație sau un produs

- creșterea vânzărilor

- detașarea de concurenţă, punand accentul pe trasaturile unice ale produsului sau destinatiei
promovate.

2. FORME DE PROMOVARE TURISTICA

- Publicitatea – forma impersonala si platita de comunicare cu piata.

- Promovarea vanzarilor – pentru stimularea cererii pe termen scurt. Ex: jocuri si concursuri,

promotii, tombole etc

- Relatiile cu publicul – asigura contactul permanent cu clientela, mass media si grupurile de interese.

Ex: prin comunicate de presa, organizare de evenimente, sponsorizari, conferinte, zile ale portilor

deschise.

- Vanzarea personala - produse create pe gusturile anumitor turisti sau grupuri de turisti. Ex. excursii

special create pentru Saptamana Scoala Altfel.

3. MIJLOACE DE PROMOVARE TURISTICA

Exista mijloace din ce in ce mai diverse de promovare turistica – si anume:

- materiale tiparite: pliante, brosuri, ghiduri de turism, cataloage,albume etc

- promovare in media - pe posturi TV si de radio: clipuri de promovare in pauzele de publicitate,

emisuni

si reportaje specializate (emisiuni despre turism si calatorii). Exista si posturi TV de profil: Travel &

Living, National Geographic etc.

- promovarea in presa scrisa: in reviste de calatorie sau prin articole in sectiuni ale altor publicatii

diverse.

- Promovare stradala: afise si postere pe panouri stradale, pe cladiri.

- promovare online, pe: pagini de internet ale destinației, pagini de internet ale agentiilor de turism
sau

ale centrelor de promovare turistica, bloguri de calatorie, platforme specializate de calatorie ( ex. Trip

Advisor, Booking.com etc)

- promovare pe Social Media: fotografii si impresii de calatorie postate pe Facebook, Instagram,

Tweeter

etc: pagini de Facebook sau Instagram ale unor evenimente sau destinatii/atractii.

- promovare prin filme si carti: destinatiile care au aparut in filme celere incep sa atraga ulterior

vizitatorii dintre fanii acelor filme/carti. Ex. Dubrovnik dupa seria Game of Thrones.

- Promovarea prin evenimente – acestea aduc notorietate si atrag multi vizitatori. Ex. Jocurile
Olimpice

promoveaza destinatiile unde sunt organizate in presa internationala.

Promovarea online - a înregistrat o creștere spectaculoasă odată cu creșterea accesului populației la

internet și folosirea în informarea turistică. Toți marii operatori din turism au pagini proprii de
internet și

sunt prezenți pe platforme specializate de turism (Trip Advisor, Booking.com), pe bloguri de profil sau
în

presa online.

Iasi, pe Tripadvisor

Pagina de Facebook a festivalului Untold

Promovarea prin filme. Filmele și serialele TV au devenit un instrument din ce în ce mai des
folosit pentru promovarea destinației. Ele au un impact foarte puternic asupra percepțiilor colective .
Multe

destinații au cunoscut o creștere foarte puternică a fluxurilor turistice după apariția lor în filme
celebre. Ex:

Castelul Alnwick din Scoția a înregistrat o creștere de 120 % a numărului de vizitatori după lansarea
seriei

cinematografice Harry Potter;

Ex. Noua Zeelandă după trilogiile Lord of the Rings și Hobitul. Autoritatile nationale din turism au
investit

10 milioane $ într-o campanie de promovare internațională lansată odată cu filmele din trilogia
Hobitul.

Imagini folosite în campanii de promovare a Noii Zeelande.

Promovarea prin evenimente. Tot mai populară este promovarea prin evenimente, folosită adesea

pentru introducerea unor noi destinații pe piața turistică (orașe sau țări). Evenimentele animează o
destinație,

construindu-i o imagine atractivă.

Exemplu: evenimente și competiții internaționale cu impact mediatic și turistic puternic, precum:

jocuri olimpice, competiții artistice (Eurovision, premiile Oscar) etc.

Unele evenimente care se repeta anual pot deveni chiar un brand local, strans legat de identitatea

locului: cum ar fi carnavalul din Veneția sau cel din Rio de Janeiro.

4. FUNCTIILE MATERIALELOR DE PROMOVARE TURISTICA

Functiile materialelor de promovare turistica sunt:

- Creeaza notorietate – aflam ca exista acea destinatie/atractie.

- Promoveaza (informeaza) - aflam informatii despre destinatiei, unde este, ce putem face acolo etc.

- Faciliteaza cumpararea – stimuleaza interesul si decizia de a calatori.

- Inlocuiesc produsul turistic – ofera un preview al experientei viitoare, il ajuta pe turist sa-si

imagineze cum va fi la destinatie.

- Constituie o promisiune pentru satisfactia viitoare – convinge turistul despre calitatea experientei

viitoare.

- Faciliteaza utilizarea produsului – ofera detalii turistice care asigura o experienta de calitate ( ex.

date despre vreme, gatsronomie locala, traditii locale etc).

- Educa turistul – poate contine reguli de vizitare care asigura o experienta frumoasa la destinatie

dar si conservarea destinatiei. Ex. reguli de vizitare intr-un parc national.

5. IMAGINEA TURISTICĂ

Imaginea destinației sau imaginea turistică (destination image) reprezintă o percepție de

ansamblu, o sinteză tuturor informațiilor (convingerilor, impresiilor) și percepțiilor legate de o

destinație

turistică (după Kotler and Gertner, 2002).

Pe scurt, gandiți-vă la prima imagine care vă vine în minte când vă gândiți la o destinație (Romania,

Iasi etc). Imaginea destinației poate fi bazată pe niște elemente reprezentative pentru noi, cum ar fi:
elemente

geografice (munții în cazul Brașovului), o atracție turistică (cum ar fi Palatul Culturii din Iași), o
mâncare

specifică, personalități (actori, cântăreți) etc.

Tabelul 1. Primele 5 cele mai frecvente asocieri facute cu destinații, conform unui sondaj european

(extras din Kotler et al, 1999) (pe baza raspunsurilor la intrebarea: Ce va vine in minte cand auziti de

Belgia/Danemarca..etc?)

Țara de destinație Primele cinci imagini asociate

Belgia Bruxelles, ciocolată, Tintin, bere, capitala

Europei

Danemarca Vikingi, Hans Christian Andersen,

Copenhaga, Lego

Germania Bere, Berlin, autostrăzi, Goethe, seriozitate

Spania Barcelona, lupte cu tauri, paella, artă, Juan

Carlos

Franţa Paris, vinuri, Gerard Depardieu, mâncare,

modă

Italia Roma, paste, artă, pantofi, Pavarotti

Irlanda Verde, pub-urile irlandeze, James Joyce,

designul celtic, U2

6. CONSTRUIREA IMAGINII DESTINAȚIEI

Formarea imaginii destinației în mintea turiștilor are la bază selectarea unor caracteristici-cheie ale

destinației din tot cumulul de informații foarte diverse cu care turistul a intrat în contact de-a lungul
timpului.

Principalele surse de formare a imaginii destinației sunt:

- surse externe, cum ar fi: informații acumulate în școală, in familie sau din media (știri,

documentare, reclame), din brosuri turistice; din părerile altor persoane (exprimate direct sau
online), din

filme și cărți, de pe internet.

. Ex. imaginea străinilor despre Transilvania bazată pe filmele și cărțile cu

vampiri.

- factori interni (care țin de caracteristicile individuale ale turistului): experiența personală,

personalitatea și preferințele individuale.

Datorita acetsor 2 tipuri de factori, oamenii pot avea imagini complet diferite despre aceeași

destinație: unii rețin mai degrabă atmosfera romantică, alții partea culturală, alții viața de noapte etc.

Trebuie reținut însă ca imaginea destinației evoluează în permanență, în funcție de informațiile cu

care venim în contact și de experiența noastra personală.

Ex. imaginea noastra despre o destinatie se modifica de fiecare data cand o vizitam si

descoperim/trăim altceva. La fel, un atac terorist/o epidemie pot afecta în mod negativ imaginea
unei

destinații preferate, cel putin temporar.

7. BRANDUL TURISTIC

Spre deosebire de imaginea turistcă care poate varia de la o persoana la alta, brandul presupune

existența unei asocieri foarte puternice (în mintea noastră) cu destinația/produsul și reflectă o
percepție

generală a majorității consumatorilor. Ex.asocierea dintre Paris și Turnul Eiffel. Brandul este creat

intentionat de niste organizatii specializate, care vor sa transmita un anumit mesaj (imagine) despre
acea

destinatie.

Brandul poate fi un nume, un semn, un simbol sau o imagine sau o combinatie a acestora, care

exprimă esența produsului/destinației (sinteza atributelor sale cheie), ajutând la recunoașterea și

diferențierea

acesteia de alte destinații similare. Ex. imaginea unui cal asociată cu firma producătoare d e mașini
Ferrari,

frunza de arțar asociată Canadei, sintagma Țara Soarelui Răsare asociată Japoniei etc.

În turism, vorbim despre brandul destinației (destination brand). Acesta este reprezentat de un

nume, un simbol sau alt element grafic care exprimă atributele cheie ale destinației și este imediat
recunoscut
și asociat automat cu destinația (de exemplu, Statuia Libertății asociată cu New Yorkul).

Componentele brandului sunt:

- numele destinației,

- logoul - este elementul grafic folosit pentru identificarea unei destinații1

- sloganul - este un cuvânt, o expresie sau o propoziţie care exprimă sintetic imaginea și

personalitatea destinației.

Logoul și sloganul trebuie să exprime atribute unice ale destinației și să fie originale (brandul fiind o

marcă înregistrată, protejată legal si care nu poate fi copiată).

1 Pe lângă simbolul grafic, culorile au și ele rol de identificare (de aceea multe țări folosesc culorile

drapelului național).

Exemplu: în campanie de promovare turistică a României numită Explore the Carpathian garden, sau
folosit:

- o frunză ca logo (care reprezintă prin formă și culoare Carpații și Dunărea, ca atribute cheie ale

destinației Romania),

- sloganul Explore the Carpathian garden (care face referire la Carpați și natura bine conservata)

- numele destinației România scris cu diacritice - Figura 1.

- culoarea verde intareste ideea de natura.

Fig.1. Exemple de logouri și sloganuri în campanii de promovare turistică.

Printre funcțiile brandului turistic se numără:

a. recunoașterea destinației. Turiștii sunt de obicei tentați să aleagă destinații cunoscute de vacanță.

b. crearea unei imagini pozitive a destinației (Blain et al, 2005). Brandul le face mai atractive prin

imagini și mesaje frumoase, motivante.

c. diferentierea de competitie, prin evidențierea atributelor unice ale destinației. De exemplu

cangurul folosit ca logo pentru Australia.

d. promite un anumit nivel de calitate. De exemplu, marca Philips/Apple/Prada promite

consumatorilor săi

un anumit nivel de calitate a produselor.

Brandul trebuie sa fie realist și adaptat cerintelor actuale ale consumatorilor.

Exista câțiva pași principali în construirea brandului unei destinații, și anume:

- Analiza SWOT a destinației, prin care sunt identificate punctele forte, punctele slabe, amenințările și

oportunitățile de dezvoltare turistică, în raport cu concurența și cu tendințele pieței turistice.

- identificarea caracteristicilor cheie ale destinației, naturale și/sau culturale. Pe baza acestora se
stabilește

apoi mesajul (povestea) care va fi comunicata . Exemplu Veneția - orașul îndrăgostiților.

- Alocarea de fonduri suficiente pentru construirea și promovarea brandului.

- Promovarea brandului - în mod cosnistent și pe canalele potrivite.

Alte exemple de logouri care subliniază atribute cheie ale destinație promovate.

Cap. IX-X. FORME DE TURISM

1. TURISM DE MASA, TURISM ALTERNATIV.

Turismul de masă este un fenomen de scară, care construiește și vinde servicii de masă
standardizate, la prețuri

fixe, unei clientele de masă (numeroasă și puțin diferențiată din punct de vedere al așteptărilor și
comportamentelor)

Turistii au practici turistice relativ similare, de unde și preferința pentru produse turistice
standardizate.

Ex. destinații pentru turismul de masa sunt destinatiile foarte cunoscute pentru turism litoral sau
stațiunile balneare

renumite.

Turismul alternativ s-a dezvoltat ca o reacție/alternativă la produsele turistice standardizate, specifice

turismului

de masă. Include forme de turism cu impact mai redus asupra destinației și se adresează unui număr
mai redus de

consumatori, cu motivații și preferințe mai personalizate.

2. CRITERII DE DIFERENTIERE A FORMELOR DE TURISM

2.1. Origine/destinatie:

• turism intern – se desfasoara in interiorul granitelor unei tari.

• turism international – calatorii dincolo de granitele unei tari.

Acesta poate fi de incoming (se refera la turisti care vin in tara) sau de outgoing (turistii care pleaca in
afara tarii).

2.2. Localizarea geografica si resursele valorificate:

- Turism rural – se desfasoara in spatiul rural

- turism urban – se desfasoara in spatiul urban (vizitarea unor orase). Are foarte multe forme de
manifestare:

turism cultural, turism de afaceri si conferinte, turism de shopping, turism educational etc.

- turism montan – vizitarea zonelor montane

- turism litoral – se desfasoara in zone litorale

- turism fluvial/lacustru –activitati fluviale/lacustre

2.3. Durata:

TURISM DE WEEKEND – se desfasoara pe durata unui weekend. Necesita servicii si infrastructuri de

agrement

mai usoare (nu foarte diverse, data fiind durata scurta a calatoriei).

TURISM DE TRANZIT - destinatia nu este aceeasi cu localitatea unde te cazezi pentru o noapte. Ex.
dormi o

noapte in Oradea in calatoria cu masina catre Viena.

SEJUR TURISTIC mai lung - dureaza mai mult de un weekend la destinatie. Necesita servicii si
infrastructuri

turistice mai complexe si diversificate, ca sa nu se plictiseasca turistii (aici apar de obicei excursiile
optionale oferite

turistilor).

2.4. Frecventa si perioada manifestarii :

- turism sezonier . Ex turismul pe litoralul romanesc sau turismul de sporturi de iarna.

Sezonalitatea in turism = concentrarea activitatilor si fluxurilor turistice pe o anumita perioada

(sezon). Este o

problema importanta a destinatiilor pentru ca limiteaza veniturile din turism la doar cateva luni.

- turism permanent. Ex. in marile capitale unde tot anul sunt turisti - Paris, Londra etc.

2.5. Motivatiile turistice

Motivatia turistilor reprezinta unul din cele mai populare criterii de diferentiere a formelor de turism
(este

exemplificat in formele de turism de mai jos).

3. TURISMUL CULTURAL.

Se refera la deplasari turistice motivate de nevoia experimentarii cuturii locale, sub diversele ei forme
de

manifestare.

Atracții specifice: muzee, monumente, tradiții, sarbatori traditionale, gastronomie traditionala etc,
sau pentru

anumite aspecte culturale mai specializate (istorie, religie, etnografie etc.)

Comportamentele turiștilor culturali pot fi: pasive (observarea si fotografierea atracțiilor culturale,
tururi ghidate)
sau vizite active (în care turiștii învață și experimentează cultura locală, interacționând cât mai mult
cu populația

gazdă).

Experiențe (activități) turistice culturale - exemple:

- vizitarea muzeelor si a siturilor istorice ,

- participarea la pelerinaje religioase (turism religios),

- participarea la diverse evenimente culturale - concerte, spectacole, festivaluri tradițional (turism de

evenimente),

- experimentarea gastronomiei (turism gastronomic și vitivinicol) și a culturii locale.

- imersiunea profunda a turistilor in cultura locala (experiente culturale complexe) si anume:

interactiunea cu

localnicii e foarte stransa, turistul cunoscand direct viata, obicieiurile, traditiile acestora (de ex. poate
petrece cateva

saptamani chiar in mijlocul comunitatii respective- turism etnografic).

Destinații culturale pot fi:

- orașe cu valoare cultural-istorică - marile capitale cu funcții turistice diverse, alte orase mari
(Barcelona).

- orașe cu valoare dominant culturală. Ex. Iasi

- destinații rurale (sate cu valoare etnografică și/sau religioasă) . Ex. sate din Bucovina, Maramures
unde se

pastreaza traditiile si mestesugurile.

- areale izolate (ex. turism tribal in Africa, Amazonia etc.).

4. TURISMUL DE AFACERI ȘI CONGRESE

Se refera la călătorii în scop profesional, neremunerate însă la destinație1

Imbraca forme diverse (numite generic în engleză MICE - Meetings, Incentives, Conferences and
Exhibitions2

):

- întâlniri de afaceri,

- evenimentele corporatiste,

- târguri și expozitți,

- trainguri,

- team building, călătorii de motivare, etc.

Caracteristici ale turismului de afaceri și congrese:

- necesită echipamente tehnice și servicii specializate (săli de conferințe, catering, traducători,

securitate etc),

- destinații ușor accesibile, cu patrimoniu turistic și cu o imagine pozitivă;

- turiștii cheltuie de 3-4 ori mai mult comparativ cu alte forme de turism (sunt cazați în hoteluri de 4
si 5 stele,

necesită servicii de calitate, mai scumpe și mai diversificate);

- sezonalitate redusă (multe evenimente au loc chiar în extrasezon - primăvara și toamna în special).

Destinații specifice :

- marile centre universitare (Paris, Londra, Madrid, Geneva, Bruxelles),

- marile capitale/centre culturale, politice și financiare ale lumii (Londra, Paris, Bruxelles, New York,
Milano,

HongKong, Dubai), unde se organizeaza intalniri diplomatice, targuri si expozitii internationale etc

5. TURISMUL DE EVENIMENTE

Se refera la deplasări motivate de participarea la evenimente.

Tipuri de evenimente:

- culturale (festivaluri, pelerinaje),

- politice (summituri),

- artistice (concerte),

- educaționale (conferințe),

- sportive (competiții).

Pot fi evenimente unice (ex. Jocurile Olimpice) sau repetitive (ex. Carnavalul de la Rio de Janeiro,
cursele de

Formula 1).

1 Sunt călătorii plătite de angajator în scopul motivării și fidelizării angajaților.

2 Întâlniri, incentive, conferințe și expoziții.

Pot avea un impact foarte mare asupra fluxurilor turistice si asupra notorietatii destinatiei (gradului ei
de cunoastere

la scara nationala si internationala).

Impactul evenimentelor (dupa impactul mediatic si aria de origine a turistilor) poate fi :

- global (ex. Jocurile Olimpice),

- național (ex. pelerinajul de la Sf Parascheva)

- local (ex. un concert intr-o cafenea din Iasi).

Caracteristici - necesită:

- infrastructuri de mare capacitate pentru primirea vizitatorilor (cazare si masa, parcari),

- Sali de evenimente, stadioane

- servicii de securitate.

- alte servicii de primire speciale : hosting, transfer de la aeroport/hotel etc

- accesibilitate crescuta : aeroport, autostrazi etc.

Multe produse de tip city break sunt asociate cu turismul de evenimente.

6. TURISMUL RURAL SI AGROTURISMUL

6.1. Turismul rural

Include diverse activităţi turistice desfăşurate în mediul rural. Mai presupune o experimentare
profundă și

personalizată a vieții rurale, prin interacțiunea turistului cu mediul cultural și natural de la destinație.

Destinațiile rurale atrag prin: liniște, apropierea de natură, cultura și stilul de viața tradițional,
interactiunea mai

stransa cu localnicii, prețurile mai mici etc.

Exemple de activități turistice rurale:

- activități pasive (recreere, relaxare în natură, plimbări etc)

- activități interactive (ex. participarea la munci casnice, drumeții, la festivaluri rurale).

Categoriile principale de vizitatori rurali sunt:

- excursioniștii (originari in orasele din apropiere),

- familiile cu copii, seniorii (atrași de liniște, tradiții și un mediu sănătos),

- turiști de nișă (pasionații de ciclism, gastronomie, sporturi diverse etc),

- elevii și studenții (experiențe educative) și persoanele cu dizabilități.

Destinații rurale tipice sunt:

- arealele naturale protejate, unde turismul este integrat cu protecția mediului și viața comunităților
rurale (in

special in sptiile montane);

- destinații rurale tradiționale din proximitatea orașelor mari, care atrag mulți excursioniști;

- destinații tradiționale de vacanță, cu infrastructuri și servicii turistice complexe și cu peisaje naturale

bine

conservate, areale viticole si pomicole. Ex: zona Sucevei și Maramureșului; Normandia, Provence și
zonele viticole

din Franța, coasta de Sud-Vest a Irlandei, sudul Italiei, Toscana și Piemonte etc.
6.2. Agroturismul

Este o formă mai specializată a turismului rural. Diferența față de turismul rural este dată de
imersiunea mai

profundă a turiștilor în viața rurală, precum și de ocupațiile de bază ale localnicilor/gazdelor

(agricultură și

meșteșuguri).

Ex. agroturiștii sunt cazați în locuințele sătenilor, consumă alimente și băuturi produse local și sunt
implicați activ

în viața rurală prin:

- participarea la activități gospodărești,

- echitație,

- culesul fructelor/viei,

- prepararea unor mâncăruri tradiționale,

- participarea la evenimente locale etc.

6.3. Turismul gastronomic (food tourism) = turismul care are ca atracție principală gastronomia
locală.

Atractii: gastronomia locala, festivaluri gastronomice, restaurante renumite (ex. Bolta Rece in Iasi).

Activități turistice specifice : degustări de mancaruri locale, cursuri de gastronomie, mese traditionale
organizate

in gospodaria locanicilor, degustari in restaurante cu specific local, participare la festivaluri culinare

etc.

6.4. Turismul vitivinicol (wine tourism) = deplasările care au ca motivație principală degustarea
vinurilor,

vizitarea podgoriilor, cramelor și a unităților de producție, participarea la festivaluri si expoziții de vin.

Atractii : podgorii, crame, cursuri de specialitate, degustari.

7. TURISM IN NATURA SI ECOTURISM

7.1. Turismul în natură

Turismul în natură diferă de alte forme de turism care valorifică resurse naturale (cum ar fi turismul
rural) prin :

- interesul centrat pe o natură - o natură cât mai puțin transformată de om și

- interesul crescut al turiștilor față de aspectele ecologice (conservare și protecție).

Atractii specifice: cascade, varfuri montane, chei, lacuri, delte, padurea etc.

Activități turistice în natură:

- forme pasive - simpla relaxare, plimbare

- fome mai active: drumeția, sporturile ușoare, aventură extremă (sporturi extreme, supraviețuire în
junglă etc).

Destinații tipice: areale cu natură bine conservată și peisaje atractive - ariile protejate, parcurile
naționale, păduri,

munți, zone umede etc. Acestea sunt amenajate cu trasee marcate, transport ecologic, locuri de
campare, centre de

primire a turiștilor etc.

Turismul în natură include mai multe forme specializate de turism printre care:

- ecoturismul,

- turismul axat pe viața în sălbăticie (wildlife tourism), care include birdwatching și animal watching3

. Turistii

sunt interesati sa observe, sa fotografieze si/sau sa interctioneze cu fauna locului. Ex. turismul de tip
safari in parcurile

nationale din Africa, birdwatching in Delta Dunarii, etc.

- turismul fotografic – calatorii pentru pasionatii de fotografie. Atractii: atractii divesre si peisaje care
dau bine in

poze, cursuri de fotografie etc.

- speoturism (vizitarea pesterilor).

- turismul de aventură.

7.2. ECOTURISMUL se referă la călătoriile către destinații naturale bine conservate, călătorii care
contribuie la :

- protejarea si conservarea destinatiei (valorificarea ei turistica fara a distruge patrimoniul local)

- educarea turistilor privind aspectele ecologice si comportamentele potrivite la destinatie. Ecoturiștii

sunt instruiți

în avans cu privire la aspectele ecologice ale sitului și ei nu numai ca trebuie sa aiba un impact
negativ minima supra

locului dar si contribuie la conservarea acestuia prin plata taxelor de vizitare, prin donații sau prin
voluntariat.

- experiente turistice de calitate.

Activități ecoturistice: explorare, relaxare, fotografierea florei și faunei sălbatice (ex. birdwatching în
Delta

Dunării, drumetii in Parcul National Ceahlau, safari în Kenya).

Destinații ecoturistice renumite: insulele Galapagos (cu numeroase specii endemice), Nepal (pentru
drumețiile
în Himalaya), Rep. Dominicană (pentru observarea balenelor și drumețiile în pădurea ecuatorială),
Costa Rica (cu

pădure ecuatorială, vulcani, faună diversă), Amazonia (peisaje salbatice), Antarctica; safari in
parcurile nationale

3 Se referă la privitul faunei sălbatice (animal watching) respectiv a păsărilor (birdwatching) în mediul
lor natural

de viață.

africane precum Serengeti (in Tanzania), in Masai Mara si Amboseli (Kenya), Kruger (Africa de Sud);
parcurile

naționale Colorado si Yellowstone (SUA); Blue Mountains si Marea Barieră de Corali în Australia etc.

8. TURISMUL ACTIV

= călătoriile care combină elemente de aventură + activități în natură + activități culturale. Turiștii
sunt persoane

active care caută activitati care sa-i implice fizic in special dar si emotional si mental.

Turismul de aventură și cel sportiv sunt cele mai populare forme de turism activ.

8.1. Turismul de aventură combina: activitatea fizică + mediul natural (și interacțiunea cu populația
locală - o

imersiune culturală).

Turiștii sunt persoane active care caută adrenalină, explorare.

Activitati:

- aventură ușoară (drumeție, expediție arheologică, campare în natură, canoe, echitație, safari,
navigație etc)

- aventură cu grad mai ridicat de dificultate (cum ar fi alpinismul, speoturismul sau trekkingul).

8.2 Turismul sportiv = deplasări turistice motivate de implicarea în activități sportive.

Implicarea turiștilor poate fi pasivă (ca spectatori) sau activă (ca sportivi, invitați).

Forme de manifestare:

a. participarea la evenimente sportive (ex. Jocuri Olimpice, campionate de fotbal etc sau de amatori).

b. deplasari pentru invatarea sau practicarea de sporturi diverse (Active Sport Tourism): ciclism, golf,
caiac, tenis

etc.

9. TURISMUL DE SANATATE = deplasările care au ca motivație principală ameliorarea stării de

sănătate

(fizică, mentală, sau ambele)

Are mai multe forme de manifestare, care implică activitati, proceduri și echipamente medicale
diverse:

- de la relaxare în natură sau în centre spa - turismul de welness (amelioreaza starea fizica,
emotionala si

mentala). Se desfasoara in centre spa, in retreaturi specializate (centre de detoxifiere cu retreaturi de

10-14

zile, de ex.).

- proceduri medicale ușoare care amelioreaza starea de sanitate fizica (ex. tratamente balneare). Ex.
la Baile

Felix, Vatra Dornei, Techirghiol etc

- la proceduri complexe și riscante (ex. operații chirugicale riscante). Ex. India, Tailanda specializate
pe turism

medical international.

10. TURISMUL INTUNECAT

= vizitarea unor locuri asociate cu moarte și suferință. Moartea poate fi reală (ex. locul unor dezastre)
sau

intrepretată (ex. case amenajate de halloween)

Populația tinta:

- specialisti (atrasi de latura ştiinţifică)- oameni de stiinta, reporteri care investigheaza.

- amatori - rude/prieteni ale victimelor (sunt legati emotional de acel loc) sau pasionati de latura
mistică

Atracții tipice:

- locul unor dezastre soldate cu victime omeneşti. ex. locul turnurilor gemene din NYork , Hiroshima,
New Orleans

(dupa uraganul Katrina-2005)

- lagăre de concentrare (Auschwitz)

- cimitire: Pere Lachaise, Paris.

- câmpuri de bătălie

- case bântuite,

- locuri ale unor crime reale sau imaginare (din filme si carti). Ex. turul Jack Spintecatorul in Londra

- inchisori. Ex. inchisorile comuniste (Sighet)

- parcuri tematice / muzee cu temă horror (ex. London Dungeons)

10. URBAN EXPLORING / URBEX

= explorarea unor spaţii interzise, neobişnuite, inaccesibile publicului larg.

Pot fi situri active sau nelocuite (cladiri abandonate).

Caracteristici: riscul asumat de vizitatori ( risc de a fi arestati ca intra intr-un spatiu interzis, risc de
accidentare)

Atractii specifice:

1. Clădiri abandonate, acoperişuri - baze militare, case bantuite etc..

2. Clădiri active – din acestea doar locurile interzise publicului larg sunt atractive (camere tehnice,
ascensoare,

acoperişuri).

3. Catacombe – Paris, Napoli, Roma.

4. Drenuri, canale, tuneluri, galerii miniere abandonate /inchise.

11. SCHEMA DE DISCUTIE/ANALIZA A FORMELOR DE TURISM:

- care sunt resursele turistice specifice?

- ce amenajari turistice specifice presupune (cazare, masa, servicii si echipamente specifice) ?

- care este populatia tinta ?

- exemple de destinatii reprezentative.