ECONOMIA SERVICIILOR

CURSUL I CONTINUTUL SERVICIILOR, EVOLUTIA GANDIRII ECONOMICE DESPRE SERVICII 1. 2. 3. 4. 5. Conceptul de serviciu Caracteristicile serviciilor Evolutia gandirii economice despre servicii Tipologia serviciilor Clasificarea serviciilor

1. CONCEPTUL DE SERVICIU Dimensiuni ale conceptului de serviciu: a. invizibile ca produse finale ale activitatii unei intreprinderi sau sector economic (artefact imaterial artes facta = structura, fenomen, imagine de natura artificiala obtinuta prin arta, mestesug) ; b. invizibilul ca factor de productie sau ca active utilizate de catre producatori pentru a crea si distribui un produs (serviciu) destinat consumului (activ intangibil) ; c. invizibilul ca strategie de dezvoltare aplicabila tuturor sectoarelor economiei stabilind noi principii de organizare, competitie si valorizare. Activ intangibil Marca de firma Mediu cultural Marca de produs Know how Capital uman Brevete Informatie Reputatie Activitate Publicitate Agrement Programare Sport Informare Turism Intermedieri Artefact Clip publicitar Sate de vacanta Program (soft) Studiu sau cercetari Programe turistice Produse financiare

Definirea serviciilor ca activitate reprezinta o prestare efectiva care pune in legatura activitatea prestatorului, mijloacele materiale ale prestatiei si obiectului serviciului (realitatea materiala de transformat sau modificat). Ex. Tuns la frizer Principala diferenta intre procesul de productie al bunurilor materiale si procesul de productie al serviciilor rezida in faptul ca clientul face parte din procesul de productie. Procesul este cunoscut sub denumirea de servuctie. Serviciul este o activitate economica ce are ca rezultat un ansamblu de avantaje explicite si implicite ce sunt obtinute de un utilizator pornind de la consumul de oferte comerciale de natura intangibila. Client prestatia finala agent prestator conceptie pentru organizarea activitatii procurare de materiale, subansamble, informatii lucrari de manipulare, transferare, si alte operatii pregatitoare

Definitiile -

in sens larg serviciul este perceput ca o activitate umana cu un continut specializat avand ca rezultat efecte utile, imateriale si intangibile, destinate satisfacerii unei nevoi sociale; in sens restrans (apartine marketingului) elemente ale politicii de marketing ale intreprinderii menite sa ofere utilitati aditionale produsului. Sistemul clasificarii centrale a productiei a adus in discutie nivelul serviciilor in cadrul conferintei de la Geneva in 1999. Clasificarea a fost preluata din cadrul negocierilor rundei Uruguay, Geneva 1991. 1. servicii de afaceri 2. servicii de comunicatii 3. servicii de constructii si inginering asociat 4. servicii de vanzare 5. servicii de invatamant 6. servicii de ambient (gunoi, salubritate) 7. servicii financiare 8. servicii de sanatate si sociale 9. servicii de turism si servicii legate de calatorii 10. servicii recreative, culturale si sportive 11. servicii de transport. 2. a. CARACTERISTICILE SERVICIILOR

imaterialitea sau intangibilitatea serviciile apar in acele activitati umane in cazul carora mecanismul social (prestator beneficiar) si indeosebi mecanismul tehnic specific sunt de asa natura incat rezultatul muncii nu apare neaparat intr-un invelis obiectual separabil de lucratorul prestator ca in cazul productiei tipice; nu sunt stocabile, acumulabile sau transportabile un element nu poate fi palpat, bineinteles, greu de comercializat si imposibil de stocat ; cuvantul stoc reprezinta ceva strict, obiectual; pentru servicii putem afirma ca sunt utile, adica au potential. Acest potential este format din doua aspecte: capacitate (capacitatea de a produce, productivitate) si capabilitate (pricepere, talent, aspect material, aspect intelectual sau savoir faire). Efectele : sunt fie de tip produs (in cazul serviciilor comerciale sau fie

b.

rezultate necomparabile intre ele, neputand fi comparabile nici cu serviciile din productie care au efect doar asupra universului spiritului uman (serviciile spirituale sau intelectuale); c. serviciile sunt perisabile (ex. servicii oferite si nefolosite ca: oferta de locuri de munca, locuri de cazare in hotel, locuri la spectacole); pentru diminuarea perisabilitatii se vor folosi strategii pentru sincronizarea cererii si a ofertei. strategii care vizeaza cererea : strategia preturilor diferentiate, oferta de servicii speciale, servicii complementare, servicii bancare, sisteme de rezervare. strategii care vizeaza oferta: angajari parti-time, stimularea participarii consumatorilor la prestarea serviciului (autoservirea), inseparabilitatea consumului si productiei (servuctie); calitatea serviciului este inseparabila de calitatea prestatorului (factorul uman este preponderent si face diferentierea ); utilitatea apare pe loc; produsul este consumat in momentul fabricarii ; necesita prezenta prestatorului si consumatorului in timpul desfasurarii procesului; serviciile nu pot fi masurate in unitati fizice sau numarate; participarea consumatorului la prestarea serviciului; sunt complexe interactiunea dintre clienti influenteaza pozitiv sau negativ prestatia prestatorului aparitia serviciilor complementare; nu sunt repetabile (o data consumate dispar); sunt eterogene (cu cat sunt mai complexe cu atat creste gradul de eterogenitate); sunt variabile (de la o prestatie la alta apar noi elemente care influenteaza asupra calitatii); modul de formare a pretului nu urmeaza canoanele traditionale (deobicei pretul serviciului este pretul cererii); lipsa proprietatii. 3. EVOLUTIA GANDIRII ECONOMICE DESPRE SERVICII

d. e. f. g. h. i. j. k. l. m. n. o.

Sec XVII XVIII serviciile nu sunt tratate distinct ci impreuna cu celelalte activitati economice considerate utile. Curente de idei: mercantilistii contributia la realizarea bogatiei este aurul. Cele mai importante activitati sunt transporturile maritime si comertul de peste mari si au sustinut importanta serviciilor intr-o mica masura; fiziocratii activitatea cea mai importanta este agricultura iar cele mai productive categorii ale populatiei sunt cultivatorii; printre primii care au promovat conturile traditionale si au analizat pe aceasta baza si serviciile; folosesc repartitia binara , adica cei ce produc si au venit ( taranii, micii comercianti) si cei care produc si nu au venit (medicii si educatorii). Acesti din urma nu numai ca nu produc dar consuma din venitul produs de primii; Adam Smith- nu trateaza serviciile distincte ci in contextul dezbaterilor munca- productie. Considera ca munca este cea care creaza valoare, serviciile fiind considerate neproductive, deci in esenta nu aduc nici un venit. Sec XIX gandirea economica s-a raportat la ideile lui Adam Smith , dar au fost si unii care au fost pe pozitie opusa. Cei care au adoptat pozitia opusa J.B.Say considera ca serviciile sunt productive dar numai produsele nemateriale. Serviciile sunt utile , se cumpara, se vand, au valoare de schimb, dar considera ca unele servicii sunt neproductive fiind si mai putin utile , chiar distructive (armata); face legatura intre servicii si teoria capitalului uman din care rezulta ca serviciile nu sunt foarte scumpe dar necesita personal specializat. Frederic Bastiat. Serviciile sunt considerate productive deoarece materialitatea nu poate fi un criteriu de impartirea muncii. Se ghideaza dupa principiul lui Lavoisiere (nimic nu se pierde totul se transforma). Vede serviciile ca un concept global unde oamenii isi fac servicii unii altora prin intermediul banilor. Cei care au adoptat ideile lui A.Smith John Stuart le imparte in servicii productive si servicii neproductive si le imparte in 3 categorii in functie de utilitati: utilitati incorporate in obiecte; utilitati care se fixeaza asupra persoanei; utilitati valorice. Are idei preconcepute si caracterizeaza indirect productia de servicii ( servicii care nu au efecte materiale dar care contribuie la productia de bunuri aprovizionare, transport). Karl Marx considera serviciile in esenta neproductive (nu creeaza valoare, in plus mai si consuma din valoarea creata de productia bunurilor material). Sec XX pana in anii 60 Curente care sustin teoria despre societatea postindustriala pana in anii 60. Dupa Daniel Bell societatea postindustriala se caracterizeaza prin 4 trasaturi importante: 1. societatea postindustriala este o societate bazata pe servicii ritmul de crestere in sectorul servicii a productiei muncii este lent, nu toate serviciile sunt caracteristice societatii postindustriale; 2. este o societate bazata pe stiinta; 3. preponderenta clasei profesionistilor si tehnicienilor; 4. trecerea de la un nivel economic la un model de gestiune a societatii.

Teorii ale societatii neoindustriale dupa anii 60: teorii care au la baza conceptul self-service A.Tofer; curentul referitor la industrializarea serviciilor , constatarea ca progresul tehnic s-a extins si in sfera serviciilor datorita informaticii ; teoria referitoare la societatea informationala constituie resursa strategica (este regenerabila si inepuizabila), reprezentati Orio Giarini Limitele incertitudinii. Economia actuala din tarile dezvoltate poate fi considerata o economie a serviciilor cu urmatoarele trasaturi: 1. integrarea functiilor serviciilor in toate sectoarele economiei , adica integrarea pe orizontala in sectorul primar si secundar; din pretul unui produs se considera ca 60-70% - cost de servicii si 25-30 % partea materiala; 2. reconsidera importanta ofertei in economia serviciilor; datorita productiei de masa in raportul cerere-oferta, accentul este pus pe cerere; se reconsidera activitatile de productie din 2 motive: problemele ecologice (dezvoltare durabila) si limitarea produselor naturale; 3. cresterea incertitudinii si a riscului in economia serviciilor; 4. accentul este pus pe protectia sociala.

4.

TIPOLOGIA SERVICIILOR

Datorita eterogenitatii serviciilor se impune ca o necesitate clasificarea dupa doua criterii: statice si economice. Clasificarea statica a serviciilor. Analiza structurii tendintei in evolutia serviciilor se bazeaza pe date statistice, furnizate dupa diferite clasificari sau nomenclatoare . Datorita faptului ca serviciile sunt eterogene este necesara o clasificare pe categorii omogene (sa aiba trasaturi comune). Armonizarea serviciilor corespondenta intre doua sau mai multe caracteristici este dificil de realizat din urmatoarele motive: gradul de externalizare a serviciilor este diferit ; nu este trasata o demarcatie intre bunuri si servicii; statisticile nationale nu prezinta grade egale de detaliere; evidentele statistice nu cuprind sectoarele neformale (economia subterana). Clasificari: a. pe produse; b. pe activitati. Pe produse grupeaza rezultatele productiei in conformitate cu caracteristicile folosite pt clasificarea produselor adica: origine, natura, destinatie. Clasificarea internationala pe produse este subdivizata pe bunuri si servicii. Clasificarile centrale pe produse: 1. clasificarea centrala pe produs CCP elaborata sub egida ONU, analizeaza dimensiunea si structura productiei si a fost folosita in negocierile runda Uruguay; 2. clasificarea centrala pe produs a Comunitatii Europene CCPCOM; 3. clasificarea bunurilor si serviciilor gospodariilor CBSG , sub egida ONU- analizeaza consumul final; 4. clasificarea schimburilor invizibile este o clasificare speciala care analizeaza comertul international cu servicii. Clasificarea statica pe activitati. Caracteristicile folosite pt clasificarea pe activitati : natura tehnica a productiei ( comert cu ridicata, comert cu amanuntul); modul de folosire a bunurilor sau serviciilor (servicii de sanatate, de asistenta sociala; materia prima ,procese tehnologice, organizarea si finantarea productiei. Clasificari internationale pe activitati: clasificari internationale tip industrie CITI nomenclatorul activitatilor din Comuniunea Europeana NACE clasificarea ramurilor economiei nationale CREN. CATEGORIILE DE SERVICII 1. dupa sursele de procurare: - servicii marfa ( activitati vanzare-cumparare pentru marfa ) - servicii nemarfa ( servicii publice, non profit pentru nemarfa ) 2. dupa natura nevoilor satisfacute: - servicii publice - servicii private 3. dupa utilizator (beneficiar): - servicii intermediare (activitati conexe care se folosesc pentru productie, stocaj,transport, distributie, asigurari); - servicii finale ( servicii pentru consumul individual self-service si servicii publice finantate prin redistributia venitului de la buget care la randul lor sunt de doua feluri : colective (armata, politie,protectia mediului) si personalizate (invatatura, sanatate, cultura)); -dupa functiile economice indeplinite:

- servicii de distributie (transport, comert, comunicatii); - servicii de productie (banci, asigurare, contabile, de cercetare); - servicii sociale sau colective (sanatate, educatie, posta sau societati economice nonprofit); -servicii personale (casnice , din hoteluri, restaurante, centre de reparatii); 4. dupa natura efectelor: - servicii materiale ( incorporate in bunuri, transport, distributie, marketing) - servicii nemateriale( servicii care contribuie la satisfacerea unor nevoi sociale sau nevoi spirituale); 5. dupa efecte si beneficii directe ale serviciilor: - servicii care afecteaza bunurile (reparatii, curatire); - servicii care afecteaza persoanele (transport, sanatate, educatie); - servicii care afecteaza atat bunurile cat si persoanele( serviciile de asigurari, - serviciile bancare, serviciile de transport); 6. dupa posibilitatile de comercializare: - servicii transferabile (sunt schimbate la distanta); - servicii netransferabile (nu pot fi nici schimbate nici comercializate); 7. dupa modalitatea de furnizare: - servicii ce necesita deplasarea producatorului; - servicii ce necesita deplasarea cumparatorului; 8. dupa raportul capital-munca: - servicii ce se bazeaza pe personal; - servicii ce se bazeaza pe echipament; 9. dupa ponderea serviciilor in totalul ofertei ce poate reuni fie bunuri autentice fie servicii autentice : - bun pur tangibil (oferta este constituita dintr-un bun tangibil :sare, zahar); - oferta este insotita de un bun pur tangibil si servicii, scopul este de a mari interesul cumparatorului; ex: automobil + salon de prezentare sau salon de reparatii si intretinere; - oferta este constituita dintr-un hibrid (bunuri si servicii in proportii egale); ex: restaurantele pot fi frecventate atat pentru servicii cat si pentru produsele culinare; - oferta este constituita dintr-un serviciu de baza insotit de bunuri secundare ex : calatoria cu avionul (serviciu de transport aerian si un program TV) - oferta este formata dintr-un serviciu pur (supraveghere, psihoterapie,masaj); 10. dupa prezenta sau absenta clientului in timpul prestarii; 11. dupa natura prestatorului, forma de proprietate si modul de organizare : - servicii din sectorul public - servicii din sectorul asociativ - servicii din sectorul privat 12. dupa momentul aparitiei in sfera vietii economice: - servicii traditionale (arhaice) (casnice, medicina, arta); - servicii moderne. Caracteristici ce trebuie sa cuprinda o clasificare a serviciilor: sa fie suficient de detaliata; sa fie elastica (flexibila) sa fie compatibila; sa fie operationala ( sa permita standardizarea).

CURSUL II LOCUL SI ROLUL SERVICIILOR IN ECONOMIE Serviciile si sectorul tertiar 1. Sectorul serviciilor a. Dimensiunile sectorului tertiar b. Interpendente ale serviciilor in economie si societate 2. Rolul serviciilor in dezvoltarea economico-sociala a. Contributia serviciilor la cresterea economica b. Serviciile si calitatea vietii SERVICIILE SI SECTORUL TERTIAR Dupa 1930 se afirma teorii privind clasificarea sectoriala a serviciilor. Promotorii acestei teorii : Allan Fischer, Colin Clark, Jean Fourastie. Activitatile de servicii au fost grupate pt prima data de catre Allan Fischer in 1935. primul sector sectorul primar grupeaza activitatile agricole si extractive; al doilea sector sectorul secundar industria de prelucrare; al treilea sector sectorul tertiar ansamblul de activitati consacrate productiei nemateriale. Nota ulterior aceasta clasificare a cunoscut o perfectionare in persoana lui Colin Clark. Cel care a reusit sa formeze un criteriu stiintific de delimitarea sectoarelor economiei in functie de comportamentul lor economic este Jean Fourastie. Componentele economice a celor 3 sectoare se caracterizeaza prin: 1. receptivitate la progresul tehnic; 2. ritmurile de crestere ale productiei muncii. Ritmurile de crestere a productiei muncii pe cele trei sectoare se prezinta astfel:

pentru sectorul primar cresterea productiei muncii este medie; pentru sectorul secundar cresterea se situeaza peste nivelul mediu; pentru sectorul tertiar se situeaza sub nivelul mediu.

Productivitatea relativa a muncii pentru sectorul tertiar se calculeaza folosind raportul intre procentul serviciilor in PIB si procentul serviciilor in populatia ocupata. Desi aceasta clasificare sectoriala care permite o analiza unitara a sectorului economic prezinta anumite limite : sfera serviciilor este mai mare decat sectorul tertiar deoarece sunt cuprinse servicii din cele trei sectoare. Comportamentul economic al celor trei sectoare. Intre anii 1970 si 1980 s-a afirmat ca sectorul serviciilor este mai putin receptiv la progresul tehnic fapt ce nu este adevarat (in prezent asistam la industrializarea serviciilor). Aproape de anii 1980 si dupa sectorul serviciilor a fost ca un colac de salvare pentru somaj. Serviciile din epoca contemporana, dupa anii 1990 cand sectorul serviciilor s-a diversificat mult; s-a impus nevoia unor clasificari a serviciilor: timpul liber : loisier si turism si sectorul informational. 1. SECTORUL SERVICIILOR. DIMENSIUNI SI INTERDEPENDENTA

Dimensiunile sectorului tertiar Sectorul serviciilor poate fi caracterizat si analizat cu urmatorii indicatori: 1. procentul serviciilor in PIB (numai la nivel macroeconomic); 2. procentul serviciilor in populatia ocupata; 3. procentul serviciilor in comertul international (in schimburile internationale); 4. procentul consumului populatiei pe economie. Din punct de vedere al dezvoltarii serviciilor exista un decalaj foarte mare intre tarile dezvoltate si celalte tari . Gradul de ocupare a populatiei in tarile ocupate in servicii este de 60 -70 %, in Romania era de 35% in 1996 ca dupa 2 ani , in 1998 sa scada la 33- 34%. Dezvoltarea economica a unei tari (indicator sintetic) - acest indicator se masoara in PIB pe locuitor. In 1995 Luxembourg are 34.000 /loc SUA 27.000/loc Romania 4.360/loc Sectorul Primar (agricultura, silvicultura, pescuit,vanatoare) Secundar (industrie si constructii) Tertiar (servicii) Productie imputata de serviciile bancare Valoare adaugata bruta Impozite nete de subventie pe produs PIB 1996 19,2 39,7 36,6 -2,0 93,5 6,5 100% Structura PIB pe tipuri de activitati in Romania 1997 1998 18,1 14,48 40,6 33,2 -0,5 91,6 8,4 100% 32,81 44,3 -0,5 90 9,8 100% 1999 13,37 31,95 45,1

PIB = valoarea adaugata bruta + impozite (TVA) + taxe vamale subventii Valoarea adaugata bruta- masoara excedentul valorii de bunuri sau servicii produse peste valoarea adaugata bruta a bunurilor sau serviciilor consumate, reprezinta valoarea nou creata sau diferenta de TVA deductibil care se duce la stat. Productia imputata de serviciile bancare se masoara ca diferenta intre soldul dobanzii incasate si soldul dobanzii platite rezultatul activitatii de intermediere bancara. Desi aportul sectorului tertiar la crearea PIB este modest in comparatie cu tarile dezvoltate si chiar cu fostele tari socialiste , in ultima perioada se poate constata o usoara tendinta de crestere ceea ce demonstreaza eforturile care se fac pentru restructurarea economiei. Sectorul Primar Secundar Tertiar Structura investitiilor pe sectoare de activitate in Romania 1995 1996 1998 10,9 11,6 6,5 46,8 50,1 53,1 42,3 38,3 40,4 1999 13,4 32 45,1

Concluzii sectorul secundar pana in 1995 a avut o evolutie oscilanta datorita lipsei unei strategii de dezvoltare a acestui sector, drept rezultat si sectorul tertiar a avut si are o evolutie oscilanta. Sectorul primar se confrunta cu o lipsa severa a resurselor financiare pentru investitii. Interdependenta serviciilor in economie si societate Sistemul de legatura a sectorului tertiar se structureaza pe doua directii principale: 1. impactul cu procesul de productie propriu zis; 2. impactul asupra omului cu nevoile sale. Serviciile destinate consumului pot fi de doua tipuri:

functional (se refera la serviciile organizate in afara societatilor comerciale productive - externalizate); organic (se refera la serviciile organizate in interiorul societatilor comerciale - internalizate).

Tendinta spre externalizare-internalizare este data de: progresul stiintific si tehnic, care apare de obicei numai la internalizarea serviciilor; tendinta relatiilor cu piata care va tinde spre externalizarea serviciilor. Tendinta pe plan mondial este de externalizarea serviciilor. Avantajele externalizarii: pret mai scazut; calitate superioara a serviciilor efectuate; timpul este folosit la maxim; se reduce personalul.

2.

ROLUL SERVICIILOR IN DEZVOLTAREA ECONOMICA

Contributia serviciilor la cresterea economica. O perioada indelungata de timp serviciile au fost considerate ca neproductive. Astfel spus aveau o contributie neinsemnata la cresterea economica. In ultima perioada aceasta optica s-a schimbat datorita schimbarii opticii asupra notiunii opticii de crestere economica. Cresterea economica reprezinta cresterea avutiei nationale (tot ceea ce noi oamenii pretuim ca valoare, deci rolul principal il are productia bunurilor materiale. Orice sector de productie a bunurilor materiale este insotit si de servicii, acestea din urma vor contribui la cresterea productiei materiale, cresterea averii spirituale si duce la realizarea unor conexiuni puternice de informare economica. Boeing cheltuie 10% din cifra de afaceri pentru activitatea de cercetare dezvoltare. Nu toate serviciile contribuie la fel la cresterea economica. Servicii intensive in munca si servicii intensive in cunoastere. Serviciile intensive in munca se caracterizeaza prin faptul ca necesita un personal numeros fara o calificare prealabila pe cand celelalte invers. Daca sectorul serviciilor unei tari este caracterizat de serviciile intensive in munca , contributia la cresterea economica este mica. Contributia la cresterea economica se masoara cu functia de productie W. Douglas. Serviciile si calitate vietii Conceptul de calitatea vietii include: aspecte materiale sau spirituale ale vietii oamenilor; calitatea relatiilor dintre oameni; perceptia selectiva de catre oameni a aspectelor. Include 3 concepte: nivelul de trai; bunastarea; fericirea. Ca si caracteristica acesti trei indicatori (concepte) nu pot fi exprimati printr-un singur indicator, se folosesc indicatori partiali: economici; demografici; ecologici. Indicatorii economici care exprima sintetic calitatea vietii: PIB; Consum pe locuitor; Consumul de servicii pe locuitor cuprinde 3 relatii: 1.relatiile servicii cu consumul de servicii - consumul de servicii se masoara cu ajutorul coeficientilor bugetari ai serviciilor care masoara procentul serviciilor in consum si procentul serviciilor in bugetul familiilor. Etape de calcul: a. se iau in considerare numai cheltuielile pentru servicii ale populatiei (sunt servicii pe care consumatorul le plateste contracost direct: intretinere, apa, electricitate, telefon etc); in Romania procentul acestor cheltuieli in bugetul unei familii in 1996 erau intre 10 -15 % crescand la 20% dupa 2000; b. se iau in calcul si serviciile consumate de stat (sunt cele platite indirect de consumatori sub forma taxelor si impozitelor pentru sanatate, cultura, invatamant); c. se iau in calcul si serviciile de comert este un serviciu pentru populatie; se adauga si valoarea serviciilor la acest comert ( adaos comercial 30%) . 2.relatiile serviciilor cu timpul liber. Conceptul de timp liber in sens larg exprima acel timp liber care este in opozitie cu timpul de munca iar in sens restrans se refera la impartirea pe sectoare a timpului liber. Modalitatea de calcul dupa ce ne-am indeplinit obligatiile profesionale si familiale ne ramane un timp liber. In sens restrans conceptul de timp liber este conceput ca loisir. Serviciile contribuie la cresterea loisirului prin: reducerea timpului de munca; reducerea timpului pentru activitatea de transport; reducerea timpului pentru activitatile casnice; reducerea efectelor cumparaturilor; reducerea timpului cu birocratia. Dupa multe estimari timpul liber a crescut de 7 ori de la 5 ani la inceputul sec XX la 20 ani in orizontul anului 2000. Durata medie de viata era 45 ani si a crescut la 70 in 2000.

1800 Timp liber 3 ani (18%) Munca 11 ani (30 %) Transport 2 ani (6%) Copilarie + scoala 5 ani (14%) Timp fiziologic 15 ani ( 42%) Total 36 ani

2000 19 ani (27%) 8 ani (11%) 6 ani (8 %) 8 ani (11%) 31 ani (43%) 72 ani

3.relatiile serviciilor cu dezvoltarea durabila Dezvoltarea durabila reprezinta dezvoltarea care satisface nevoile generatiilor actuale fara a prejudicia interesele generatiilor viitoare. Serviciile sunt implicate in degradarea mediului : dezvoltarea industriala; agricultura intensiva; activitatile casnice; poluarea; poluarea sonora. Serviciile sunt implicate si in protejarea mediului: folosirea rationala a resurselor materiale ; prevenirea si combaterea poluarii mediului; educatia ecologica a oamenilor. Legatura intre dezvoltarea economica si dezvoltarea serviciilor se masoara cu ajutorul coeficientilor de corelatie r : simpla; multipla; a rangurilor Spearman si Kendall. r [ -1, 1] - daca r apartine (0, 1] arata o legatura de acelasi sens directa si puternica intre efectul x si cauza y - daca r apartine (0) nu exista legatura intre cei 2 factori - daca apartine [ -1,0) arata o legatura de sens invers, directa si puternica intre efectul x si cauza y. coeficientul de corelatie simpla r: xy - x y r = [( n x - ( x)][( n y - ( y)] Ex: Se iau in considerare urmatoarele date privind evolutia indicatorilor: PIB adica x si a ponderii populatiei ocupate in servicii y din totalul populatiei ocupate in perioada 1996 1999. Sa se cerceteze legatura intre cei doi indicatori cu ajutorul coeficientului de corelatie statistica r Anii 1996 1997 1998 1999 ( x) = 119 854,4 ( y) = 15 006,25 x y = 42 409,5 Se obtine r = -0,46 Este o inversa, are o intensitate medie intre cei doi indicatori luati in calcul. Evolutia de ansamblu a economiei care se observa din trendul indicatorilor economei PIB este independent, nu este reflectat si de indicatorul independent deoareec tranzitia la economia de piata a facut necesara cresterea populatiei ocupate in servicii. CURSUL III PIATA SERVICIILOR 1. Caracteristici 2. Interventia statului si tendinte de liberalizare in sectorul serviciilor 3. Raportul intre piata serviciilor si piata bunurilor 4. Servicii centrale, complementare, anexe 1.CARACTERISTICILE PIETEI SERVICIILOR Piata serviciilor se refera la modalitatile de intalnire si mecanismul de reglare (adaptare) a cererii sau ofertei de servici cu sectorul tertiar. Serviciile se rezuma la toate activitatile de acest tip indiferent de destinatie, provenienta. Aceasta piata are in obiectiv doar serviciile marfa (numai serviciile care sunt prestate in conditiile de vanzare-cumparare). Piata serviciilor se contureaza in conditii variate si variabile si functii sub influenta mai multor factori. Exceptii ale serviciilor care sunt prestate in afara pietei propriu-zise: x 93,4 87,7 83,5 81,6 346,2 y 30,3 30,5 31,3 30,4 122,5 xy 2830,02 2674,85 2613,55 2480,64 10399,06 x 8723,56 7691,29 6972,25 6658,56 30065,66 y 918,09 930,25 979,69 924,69 3752,19

servicii oferite cu deiverse grade de gratuitate; servicii publice; servicii care nu sunt concepute ca marfa; autoprestatiile; serviciile naturale.

Caracteristici: nu include in totalitate sfera serviciilor exista si servicii nonmarfa (servicii publice sau private, necomerciale sau servicii gratuite pe care si le fac oamenii, ei insisi); masurarea indicatorilor prin care se exprima dinamica si dimensiunile e mai dificila decat in cazul bunurilor; masurarea ofertei, cererii si a volumului tranzactiilor folosind o mare cantitate de indicatori ( ex. oferta de transport naval marfuri = indicatori folositi nr. de vase, tonaj, cantitatea de marfuri transportata, nr. de clienti, tip de marfa transportata); elementele calitative sunt dificil de evaluat : rapiditate, siguranta, confort, legatura; nu respecta cele cinci reguli ale modului de manifestare ale concurentei; exista cel mai adesea situatii de monopol sau oligopol atomicitate, omogenitate, intrare libera pe piata, transparenta, libera circulatie a capitalului ; intrarea libera pe piata si libera circulatie a capitalului sunt ingradite de costuri mari de intrare sau iesire; fiecare productie de servicii dispune de n mijloace pentru a se diferentia; transparenta este limitata de caracterul imaterial al serviciilor; serviciile sunt peste tot daca industria se retrage spre periferii , serviciile raman concentrate in centrul oraselor. Concluzie piata sectorului tertiar functioneaza de regula atipic diferit de mecanismele acceptate, traditionale pentru piata publica. 2.INTERVENTIA STATULUI SI TENDINTE DE LIBERALIZARE IN SECTORUL SERVICIILOR Forme de interventii interventia statului in sectorul serviciilor se grupeaza in trei categorii: nationalizarea; lasarea in proprietatea colectiva a investitiilor, dar se incredinteaza gestiunea societatilor comerciale unor firme private carora li se impune respectarea unor tarife maxime; sistemul american de reglementare impune societatilor comerciale sa nu depaseasca anumite limite maxime de rentabilitate. Dupa 1970 miscarea de nationalizare s-a inversat. S-a trecut la privatizare. Trecerea la sistemul planificat si formularea unor reglementari specifice serviciilor. Tipuri de reglementari: tehnice (sa respecte anumite norme); administrative (fixarea unui anumit numar de societati care practica un singur serviciu pe piata); controlul preturilor si al tarifelor; reglementari fiscale (nivelul impozitului). Justificarea economica a interventiilor interventia a fost justficata prin diverse teorii economice: monopolul natural (este monopol justificat economic); teoria pietelor contestabile (o piata este contestabila daca intrarea sau iesirea pe piata se face liber); teoria concurentei distructive. Tendinte de liberalizare tendintele se refera la diminuarea interventiilor statului in sectorul serviciilor sau de transferul spre sectorul privat al unei importante parti din sectorul public: mica privatizare (comertul cu amanuntul, anumite sectoare de transport); marea privatizare (telecomunicatiile, serviciile bancare, transportul aerian).

3.RAPORTUL INTRE PIATA SERVICIILOR SI PIATA BUNURILOR Relatia intre piata serviciilor si piata bunurilor este complexa putand lua diferite aspecte: concurenta stimulare indiferenta Aceste 3 aspecte sunt valabile atat pentru piata serviciilor de consum cat si a serviciilor de productie. Relatiile de concurenta pe piata serviciilor si bunurilor de consum provin din faptul ca bunurile si serviciile isi disputa veniturile concurentei. Consumul de servicii a evoluat rapid si este mai mare decat consumul total. Toate aceste evolutii se pot explica in mare parte prin legea lui Engel (indivizii sau gospodariile consuma tot mai multe servicii in conditiile unor niveluri de venituri tot mai ridicate). Evoluand in timp consumul de servicii crescand pe ansamblul populatiei au crescut si veniturile. Orientarea spre servicii a tuturor categoriilor de populatie este inevitabila. Pentru anumite nevoi - forme de concurenta si substitutie ( intre folosirea transportului in comun, inchirierea unui automobil si folosirea automobilului personal). Pe langa chestiunea bugetara va exista o chestiune care depinde de obiceiuri, de aspectul cultural sau de statutul social al individului. Aplicatii practice si instrumente statistice pentru piata serviciilor. Preveziunea modificarilor structurale cu ajutorul lanturilor Markov. Se folosesc pentru analiza si previzionarea modificarilor structurale ale unui indcator. Etape: Ex: Structura cheltuielilor gospodaresti din Romania intre anii 1997 -1999 a evoluat conform urmatoarelor date din tabel. Sa se studieze evolutia indicatorilor din tabel pentru anul 2000. Anii Cheltuieli cu produsele alimentare Cheltuieli cu produsele nealimentare Cheltuieli cu serviciile

1997 1998 1999

46,4 34,1 40,5

34,7 34,1 34,0

18,9 21,8 25,5

Etapa 1 se calculeaza matricile de tranzitie (trece dintr-o stare in alta). Se calculeaza n- matrici de tranzitie unde n = nr. de ani previzionati pentru ca exista date in sistem. A NA S 1998 TENDINTE A 44,4 NA 34,1 44,1 34,1 S 2,3 0,6 18,9 21,8 - 2,9 1997 46,4 34,7 18,9 100% Tendinte +2,3 +0,6

Diagonala fidelizarii la intersectia a n linii cu n coloane se ia valoarea cea mai mica. Calculam a doua matrice de tranzitie. A NA S 1999 Tendinte A 40,5 NA 34,0 40,5 34,0 S 3,6 0,1 21,8 25,5 -3,7 1998 44,1 34,1 21,8 100% Tendinte - 3,6 - 0,1

Etapa 2 se calculeaza matricea totala de tranzitie (se insumeaza cele n- matrici de tranzitie. A NA S 1999 Tendinte A 84,6 NA 68,1 S 5,9 0,7 40,7 47,3 1998 Tendinte 90,5 68,8 40,7 200%

68,1

Etapa 3 se calculeaza matricea probabilitatilor de tranzitie prin impartirea fiecarui element al matricei totale la totalul de pe linie : 0,9348 W= 0 0 0 0,9898 0 0,065 0,010 1

Etapa 4 se calculeaza structura previzionata pe inmultirea transpusei matricei probabilitatile de tranzitie cu datele din structurile ultimului an cunoscut. 0,9348 W = 0 0,065 0 0,9898 0,010 0 0 1 x 40,5 34,0 25,5

W2000 =

37,9 33,6 28,5

Concluzie fata de cei 3 ani cheltuielile cu productia alimentara scad in continuare, cheltuielile cu NA scade si ponderea serviciilor creste.

CURSUL IV OFERTA, CEREREA SI TARIFUL PT SERVICII 1. Oferta de servicii 2. Cererea de servicii 3. Tarifele pt servicii 1.OFERTA DE SERVICII Caracteristici ale serviciilor Oferta de servicii este capacitatea de a furniza. In sens general oferta de servicii este reprezentata de catre productia de servicii destinata comercializarii pe piata dar datorita caracteristicii serviciilor (nematerialitate si nestocabilitate) nu vor exista stocuri, nu vor exista contracte de furnizare intre furnizori si beneficiari ca in cazul marfurilor. Def 1. (Maria Ioncica) oferta reprezinta capacitatea organizata a furnizorilor de servicii de a satisface in anumite conditii de calitate, structura si termene, cererile beneficiarilor. Def 2. (Alexandru Jivan) oferta reprezinta o actvitate lucrativa a firmei de profil, volumul de prestatii pus la dispozitia consumatorilor intr-un anumit domeniu de activitate. Caracteristicile ofertei : a. nu se afla stocata sau inmagazinata in bunuri precum rezultatele productiei industriale si consta intr-o capacitate functionala sau organizatorica (intr-o stare gata de a servi ) a prestatorilor intr-un potential de satisfacere a cerintelor pietei; b. oferta presupune o baza materiala aflata intr-o stare de asteptare fiind totodata activa in raport cu piata, in sensul ca vine in intampinarea clientilor ( a nevoilor pietii permanente fiind conectata la mecanismele de declansare a cererii ( de aceea exista marketing ca sa scoata in evidenta serviciile oferite prin studii de piata, imagine, comunicare, promovare); c. starea de asteptare a ofertei ( fara stoc) face ca pe termen scurt adaptarea ofertei la piata sa fie deosebit de dificila (chiar imposibila ) oferta fiind relativ rigida cu riscul pierderii; d. ofertantii trebuie sa aiba in vedere pentru perioadele mai lungi nivelul si evolutia cererii, durata si periodicitatea aparitiei factorilor de influenta, estimarile facandu-se pe baze statistice. Din aceasta cauza oferta va fi stabilita in concordanta cu concluziile rezultate din profitul urmarit (se va corela in timp si spatiu in conditiile unei rigiditati sporite, oferta cu cererea); e. oferta va fi data de ponderea fortei de munca in realizarea ei, precum si rolul persoanelor de contact. In plus fata de productia materiala (structuri tehnice si activitatea lucratorilor, oferta va gestiona si alte activitati: - organizarea muncii, marketingul intern, coordonarea intre personalul care efectueaza servirea directa si client-servuctie, adica clientul participa nemijlocit la procesul de productie); f. aspectele psihoemotionale (imagine, comunicare, promovare, reclama, ambianta, atitudine fata de client) vor avea o importanta deosebita avand rol hotarator in acceptarea serviciilor de catre client.

Tendinte in evolutia ofertei de servicii a. cresterea in ritmuri superioare a ofertei fata de oferta din celelalte sectoare ale economiei; este o tendinta care a aparut in ultimile 2 decenii datorita minimului de servicii indispensabile; Ex: serviciul oferit de medicina de familie b. tendinta de asociere ( disociere) atat in raport cu oferta de bunuri cat si in interiorul ofertei de servicii; Ex. de tendinta de asociere: la inceputul anilor 1990 calculatoarele se comercializau impreuna cu un soft sau program caracteristic; bunuri pentru care se utilizeaza consultanta fara de care utilizarea nu ar fi posibila; Ex. de tendinta de disociere: softurile se vand de catre firme specializate; c. asocierea intre oferta de bunuri si servicii ( se folosesc aceste asocieri ptentru depasirea concurentei iar serviciile folosite sunt de obicei servicii cost-vanzare); Ex: consultant intretinere d. vizeaza accentul care se pune pe calitatea serviciilor (un serviciu de calitate la fel ca un produs de calitate este unul pe care te poti baza, care prezinta consecventa) consecventa- calitatea genereaza un nivel mai inalt de productivitate in sensul ca se va oferi clientului ceea ce doreste. Dimensionarea ofertei de servicii in conditiile de probabilitate a cererii Majoritatea deciziilor care se iau in sectorul serviciilor cu privire la dimensionarea ofertei se iau in conditiile de risc (incertitudine) si de manifestare a cererii in anumite conditii. In aceste conditii teoria statistica ne ofera urmatoarele metode de rezolvare a problemelor aparute in conditiile de mai sus: 1. criteriul maximin (maximizarea consecintelor minime); 2. criteriul minimax (minimizarea regretului maxim); 3. calculul sperantei matematice. Criteriul maximin = consta in a determina pentru fiecare actiune posibila rezultatul minim si a alege din acesta pe cel mai mare .Alegerea acestui criteriu caracterizeaza o atitudine de prudenta a firmei in ceea ce priveste dimensionarea ofertei.

10

Criteriul minimax = regretul se manifesta pentru profitul pierdut in situatia in care oferta este dimensionata la un nivel mai mic decat nivelul cererii. Regretul se calculeaza ca diferenta intre rezultatul celei mai favorabile actiuni in conditiile de manifestare a nivelului cererii. In consecinta, dintre regretele maxime ale fiecarei actiuni se alege cel minim. Speranta matematica = acest criteriu alege actiunea corespunzatoare nivelului cererii care are cea mai mare probabilitate de realizare. Valoarea adaugata in servicii cresterea ponderii serviciilor la formarea deflatiei PIB si PNB evidentiaza tendinta de crestere a valorii adaugate de la nivelul microeconomic. Valoarea adaugata (VA) = produsul global (Pg) consumul intermediar (Ci) VA = Pg - Ci In practica, valoarea adaugata se calculeaza ca diferenta intre volumul de vanzare si volumul de cumparare intr-o intreprindere sau pentru o firma de intermedieri. Valoarea adaugata = adaosul comercial sau comisionul perceput. Valoarea adaugata intr-o societate comerciala este apropiata de: 1. factorul munca prin salarii si participare la profit; 2. de stat prin impozite; 3. sistemul bancar prin cheltuielile financiare; 4. societatea comerciala prin amortizari si profitul destinat pentru rezerve si dezvoltare; 5. patroni sau asociati prin dividente. Erori in calculare: nu se poate stabili valoarea economica a serviciilor gratuite; nu se poate stabili evolutia valorii adaugate de servicii in timp, ea putand fi evaluata in preturi curente sau preturi comparabile. Pentru transferul cantitatii de productie din preturi curente in preturi comparabile (constante) se folosesc metodele deflatiei si extrapolarii. Metoda deflatiei consta in eliminarea inflatiei pornind de la pretul din perioada curenta.

Metoda extrapolarii consta in citirea datelor din perioada de baza pentru a afla in viitor cum vor evalua acestea. Metoda Deflatia Extrapolare 1 indicator Deflatie simpla Extrapolare simpla 2 indicatori Deflatie dubla Extrapolare dubla

Algoritm de calcul Daca se cunosc informatii despre cantitati si preturi , valoarea adaugata in perioada de baza se calculeaza : VAo= QPgo PPgo QCio PCio VA =QPg PPg QCi PCi QPgo = cantitatea de produs global in perioada de baza PPg = pret de produs global QCio = cantitate consum intermediar in perioada de baza PCi = pret consum intermediar 2.CEREREA DE SERVICII a populatiei; pentru societatile comerciale

Cererea de servicii reprezinta un mecanism de selectie a serviciilor oferite pe piata (ideea de a lansa un produs nou la care se ataseaza un serviciu) de aici rezulta alcatuirea segmentelor de clientela care doresc serviciul respectiv. Caracteristici ale cererii de servicii pentru populatie: diversificarea si variabilitatea cererii de servicii in timp si spatiu si pe diferite categorii de clientela. Aceasta caracteristica particularizeaza pietele tuturor serviciilor (elasticitatea este mare la o multitudine de factori); va acoperi numai o parte a nevoilor de consum (numai pe cele solvabile); posibilitatea de emigrare a cererii (mobilitate teritoriala) 3 categorii de servicii: servicii care nu admit migrarea cererii ( servicii de reducitate, curatenie, incalzire), servicii ce permit migrarea cererii intre anumite limite (comert, servicii personalizate) si servicii ce impun migrarea cererii (servicii turistice); elasticitatea ridicata in functie de factorii de influenta (venituri si tarife/pret) , serviciile vor satisface nevoile secundare sau tertiare care sunt foarte sensibile la modificarile ce intervin in venituri, tarife sau pret. Caracteristici ale cererii pentru societatile comerciale: unitatile cumparatoare, volumul productiei, tehnologiile, legatura cu piata antreneaza o disponibilitate in ceea ce priveste volumul, structura si esalonarea in timp a cererii; cererea pentru consumul intermediar este ferma; cererea pentru servicii pentru societatile comerciale are un caracter tehnic (operatiunea de vanzare are aspectul unei prezente tehnice); factorii psihologici nu influenteaza decizia de cumparare. Factorii care influenteaza cererea de servicii ( cererea de servicii pentru populatie, cererea de servicii pentru productie, cererea de servicii internationala)

11

Factori care influenteaza cererea de servicii a populatiei: 1. veniturile si timpul liber (influenteaza in acelasi sens cererea de serviciu ; mecanismul are urmatoarele idei : indivizii pe masura cresterii veniturilor dau un plus de valoare a timpului liber); 2. oferta de servicii va influenta cererea deoarece nu se poate manifesta decat in paralel cu aceasta adica, cu oferta de servicii aparuta pe piata (la aparitia de noi servicii tendinta este de a fi incercate de consumatori ceea ce duce la diversificarea ofertei); 3. tarifele la cresterea tarifelor incidenta asupra cererii este nefasta; coeficientii de elasticitate in functie de tarife sunt de obicei pozitivi si supraunitari ; cu toate acestea reducerea tarifelor nu va conduce intotdeauna la sporirea cererii( aceasta tendinta de scadere va fi asociata cu scaderea calitatii serviciilor); cresterea tarifelor pentru nevoi primare (transport, sanatate, igiena, intretinere, etc) nu determina intotdeauna scaderea in aceeasi proportie a cererii, coeficientul de elasticitate avand valori subunitare; 4. factorii demografici la cresterea numarului populatiei vom asista la cresterea serviciilor pentru populatie (educatie), la cresterea duratei medii a vietii, vom asista la o crestere a serviciilor de sanatate , turism, timp liber, servicii domestice; 5. concurenta intre bunuri , servicii si self-service serviciile nu au intotdeauna un caracter de prima necesitate, satisfac o nevoie de ordin tertiar; daca tarifele cresc, familiile sunt determinate sa renunte la unele dintre ele; astfel serviciile de piata si serviciile de munca domestica se afla in raport de concurenta continua pentru satisfacerea unor nevoi ca : alimentatia , transportul, reparatii, petrecerea timpului liber; 6. factori psihologi si sociali factorii psihologici precum preferintele, gusturile, aspiratiile influenteaza cererea de servicii atat ca volum cat si ca structura. Factori care influenteaza cererea de servicii a societatilor comerciale: Tendinta este urmatorea cresterea achizitiei de servicii va fi intotdeauna mai mare decat cresterea achizitiilor de bunuri, aceasta datorita influentei a doi factori : 1. complexitatea stiintei si tehnicii internationale care presupune cresterea complexitatii suporturilor materiale ale productiei pentru a caror functionare fac sa intervina un numar tot mai mare de parametri care implica punerea in practica a cunostintelor tot mai inalte; 2. complexitatea externa care presupune cresterea gradului de flexibilitate tehnica a sistemelor productive (se refera la mediul extern al intreprinderilor care fluctueaza dupa mai multe variabile) : fizice si chimice inovatii, mediul natural; economice apar datorita segmentarii pietei si internationalizarii ei; sociale se refera la segmentarea clientelei in functie de exigente, diferentierea veniturilor, diferentierea aspiratiilor; institutionale (legislatie, reglementari fiscale, reglementari contabile. Cererea de servicii internationale Factorii care influenteaza cererea de servicii internationale: cresterea veniturilor si modificarea cheltuielilor de consum a populatiei au drept rezultat cresterea cererii de servicii; cresterea si liberalizarea comertului cu bunuri au drept rezultat cresterea de servicii complementare ( transporturi, servicii bancare); progresul stiintific si tehnic( orice transfer de tehnologie se face impreuna cu un pachet de servicii cum ar fi: informatica, inginerie, know- how); expansiunea activitatii realizate de societatile multitrust a determinat cresterea cererii pentru servicii de studiere a pietelor de transport, bancare, telecomunicatii; strategia pentru implementarea industrializari ( consultanta de orice fel, servicii de telecomunicatii) Metode de studiere a cererii de servicii: pe piata interna : evidente statistice, cercetari statistice, metode indirecte, metode directe; pe piata mondiala se impune cercetarea urmatoarelor aspecte: riscuri care apar ( acestea pot sa fie de natura comerciala sau politica), se impune cercetarea reglementarilor in vigoare; trebuie studiate sursele de informatii; competitia locala.

3.TARIFELE PENTRU SERVICII La baza determinarii tarifelor (preturilor) pentru servicii, ca in orice economie de piata se face in functie de modificarea cererii si a ofertei. Un element important in stabilirea tarifelor pentru servicii il reprezinta costul, in special la serviciile ce reprezinta pozitii de monopol costul va trebui recuperat + o marja (profit). Tehnicile de stabilirea tarifelor pot avea in vedere egalitatea dintre venitul marginal si costul marginal prin egalitatea costurilor totale cu a veniturilor totale. Denumiri uzuale: Tarif = valoarea pe piata a unui serviciu; Taxa = valoarea serviciilor cu caracter fiscal; Redeventa = contravaloarea serviciilor legate de achizitionarea unei licente (know-how); Plata = procent din cifra de afaceri; Onorariu = valoarea serviciilor in cazul liber profesionistilor; Prima = valoarea serviciilor de asigurari. Determinarea tarifelor cu ajutorul pragului de rentabilitate-se pleaca de la egalitatea veniturile = cheltuielile totale, adica pretul unitar x nr. de unitati = costuri fixe + costuri variabile pe unitate x nr. unitati. Pret unitar = x Nr. unitati = y x x y = costuri fixe (costuri varibile xy)

12

y = costuri fixe/x costuri variabile Coeficientul de utilizare a capacitatii CUC = y/Kp x 100 Maximizarea profiturilor- elasticitatea cererii Ex Ex = Dy/y : Dx/x = yf- yi / yi : xf xi / xi xi = nivel de baza al tarifului xf = nivel cautat al tarifului (cel optim) yi = nivelul de baza al cererii yf = nivelul cautat al cererii maximizarea ( nivelul cautat al tarifului nivelul cautat al cererii costuri fixe + costuri max[xf yf (cf + cv x yf)]

variabile x nivelul cautat al cererii):

Criterii de diferentiere a tarifelor: 1. variatia cresterii in timp sezonabilitate tarife mari cand cererea este mare si invers; 2. tarifare la costul marginal mecanismul - la o cerere mica functioneaza unitati de deservire putine; pe masura ce cererea creste vor creste si numarul unitatilor de deservire; 3. destinatarul serviciilor servicii de protectie sociala (transporturi cu tarifare sociala pentru anumite categorii sociale la transportul in afara localitatii; se aplica gratuitati la transportul in localitate; modalitatea de cumparare se aplica tarife diferite in turism , pentru turismul organizat de grup fata de turismul neorganizat (individual); 4. frecventa cererii si motivatia acesteia folosirea de preturi diferentiale (in SUA pentru masa de dimineata pentru comandata facuta dupa ora 12 se percepe tarif dublu). Determinarea tarifului prin adaugarea marjei de profit Capacitatea maxima de servicii 200 de clienti pe zi Costuri fixe 24.000 RON/zi Costuri variabile 5 RON/zi Rata de rentabilitate 30% Sa se gaseasca tariful pe loc Tariful pe loc = costul fix + costul variabil + TVA + rata rentabilitatii = 24000/200 +5 + 30/100(24000/200 +5) = 166 RON/loc Determinarea tarifului prin metoda pragului de rentabilitate Un hotel cu 100 locuri in care costurile fixe sunt de 4750 RON, costul variabil de 15 Ron, rata de profit 20 %, TVA 19%, tariful de cazare este de 100RON fara TVA/loc Coeficientul de utilitate a capacitatii: y = cf / x cv = 4750 / 100 15 = 56 locuri CUC = 56/100 = 56% La un studiu asupra cererii se arata ca la un tarif de 105 RON, gradul de ocupare este de 70% adica 70 ocuri si coeficientul de elasticitate = - 2 2 = yf 70 / 70 : xf 105 / 105 max prof = max xfyf ( 4750 + 15yf) 1. se determina xf f(yf) 2. se introduc in ecuatia de gradul 2 fx = axx + bx+ c fx = 2ax+b

CURSUL V SERVICIILE DE PRODUCTIE SI SERVICIILE DE CONSUM Serviciile de productie si sectorul tertiar In sensul cel mai larg conform conceptului generalizat al servirii toate activitatile omenesti prestate in forma economiei de piata sunt servicii. Inasasi diviziunea muncii presupune specializari pe compartimente diferite. Cand vorbim despre servicii in mod curent subintelegem servicii propriu-zise adica tot ce nu este activitate de productie. Serviciile nu trebuie subordonate productiei ci in relatii de reciprocitate. Semnificatii, rol si evolutii Productia materiala si productia de servicii nu sunt separate, sunt activitati complementare in acelasi proces de productie. Costul si calitatea materialelor care intervin in procesul productiei determina calitatea produsului. 70 80 % din costul produsului sunt servicii si se clasifica in 5 categorii: 1. inainte de productie ( cercetare, dezvoltare, fundamentarea si finantarea investitiilor, studii de piata, recrutare, selectare, formare profesionala); 2. in timpul productiei (finantare pentru produsul finit, gestiunea resurselor umane si financiare, control calitate, intretinere, reparatii); 3. vanzarea productiei; 4. in timpul utilizarii produsului ( mentenanta modul de utilizare a produsului in limitele de obtinere a calitatii si durabilitatii, consultanta, leasing); 5. dupa utilizare (reciclare, managementul deseurilor). Cercetare dezvoltare productiedistributieutilizarereciclarecostul de productie. Serviciile sunt dominante Ponderea serviciilor in procesul de productie : au sporit meseriile de servicii in structura angajatorilor; au sporit investitiile nemateriale in totalul investitiilor. Se identifica 3 caracteristici majore valabile in ansamblul serviciilor pentru societatile comerciale:

13

concentrarea spatiala; internationalizare puternica; rolul pe care acestea il joaca in dezvoltarea regionala. Concentrarea spatiala puternica- acest termen se poate explica prin luarea in calcul a trei aspecte esentiale: manopera, accesul catre alte servicii ale societatilor comerciale, accesul catre informatii generale sau specifice. Toate cele trei aspecte ofera importanta urmatoarelor elemente: piata fortei de munca, transporturile, comunicatiile, mediul economic si social. Toate aceste elemente accentueaza rolul economic de localizare si urbanizare. Economia de localizare grupare pe un spatiu restrans a activitatii din acelasi sector ceea ce va permite specializarea si complementaritatea fortei de munca profesionalizata. Economia urbanizarii folosirea colectiva a echipamentelor intr-o zona aglomerata economica si sociala.

Tendinte ale localizarii serviciilor comerciale pt societatile comerciale la o scara extraurbana: Firmele isi localizeaza sediile centrale in metropole iar sucursalele in orase conform unei logici a pietei. Activitatile de servicii de tip fordist (analiza datelor) sunt localizate in suburbii si orase mici unde forta de munca este disponibila si cheltuielile cu forta de munca sunt scazute. Activitatile de servicii ce presupun forta de munca calificata sunt localizate in orase unde forta de munca este abundenta. Activitatile serviciilor societatilor comerciale de interes local care opereaza comercial intr-o zona se instaleaza in centru pentru accesul mai liber al clientilor. Tendinte de localizare ale serviciilor pt societatile comerciale la scara intraurbana : localizare centrala serviciile se gasesc in imobile de birouri sau vechi cartiere Londra; localizari periferice cele mai frecvente locuri parcuri de afaceri ( platforme industriale) In dezvoltarea regionala si cea a comunitatilor locale, rolul serviciilor este complimentar activitatii de productie sau agricultura care se confrunta la randul lor cu probleme de somaj, blocaj financiar, poluare si de aceea se va urmari diversificarea economca avand la baza doua principii: flexabilitate ( adaptarea la situatii noi); creativitate (modificare in alocarea resurselor) Conform acestor evolutii dezvoltarea serviciilor moderne pote fi caracterizata prin succesiunea a trei momente: valul 1 in perioada interbelica apar si se cristalizeaza societatile cu rol periferic pentru societatile comerciale( consultanta juridica, consultanta fiscal contabilla, studii de piata, publicitate); valul 2 intre 1965 1975 este caracterizata prin externalizarea serviciilor ( proiectare, transport, mentenanta); valul 3 dezvoltarea exploziva a serviciilor avansate ale productiei si proliferarea a doua categorii mari de prestatii : a) informatizarea procesului de productie b) studierea pietelor si comercializarea productiei In afara de cele doua caracteristici (flexibilitate si creativitate) se adauga si tendinta de adancire si diversificare a gradului de specializare. Externalizare internalizare modalitatile de organizare; criterii de alegere a solutiei interne sau externe. Principalul criteriu de alegere a solutiei de internalizare a serviciilor il constituie reducerea costurilor si realizarea unui spor de productie. Aceasta se poate face: prin posibilitatea de a acoperi o cerere prestata (necesara) fara a dispune in permanenta de personal specializat; eliminarea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare prin achizitii de licenta sau tehnologii; selectionarea personalului inalt calificat care va duce la cresterea calitatii serviciilor; degrevarea managerilor de o suma de activitati de rutina. Criteriile de alegeri: 1. costurile de productie (reducerea); analiza lor va duce la doua tipuri de elemente: - cu cat frecventa de utilitate este mai ridicata cu atat se va cauta evitarea repetarii costurilor, tendinta fiind spre internalizare daca aceasta activitate este necesara frecvent sau in permanenta; - cu cat nevoia este mai specifica cu atat costurile de tranzactie externa sunt mai mari, din nou tendinta este spre internalizare; 2. protectia informatiilor; 3. prestarea serviciilor de compartimente specializate : compartiment cercetare dezvoltare, de marketing, de aprovizionare, de desfacere; aceste compartimente pot fi externalizate sau internalizate; 4. se va face apel la prestatorii de servicii din exterior. Modalitati de organizare Serviciile fie se cumpara, fie se subcontracteaza sau exista o coproductie. Nu se poate face o delimitare strica intre compararea unui serviciu si subcontractarea lui (in situatia bunurilor , schimbul se face contra unui pret, in servicii fac apel la un prestator si platesc un tarif pentru prestatia facuta. Nivelul la care se face acest schimb duce la definirea produsului. Exista doua situatii particulare: prestatorul de servicii subcontracteaza la randul sau serviciul altor prestatori( el joaca rol de coordonator sau de integrator); face apel la un prestator pentru a-i pune la dispozitie personal specializat pe un interval de timp determinat. Coproductia se refera la participarea clientului la producerea serviciului ( servuctie ). Caracteristicile clientului: trebuie sa fie activ; formuleaza propriile nevoi; studiaza solutiile cele mai optime (vor fi in avantajul sau). Caracterizarea principalelor categorii de servicii de productie (comertul, transporturile, serviciile de intermediere financiara, leasingul si timesharingul). Serviciile de consum continut, rol, tendinte : sunt reprezentate de serviciile destinate populatiei; pe masura cresterii progresului stiintific si de cresterea populatiei impreuna cu timpul liber conduce la cresterea exponentiala a nevoilor si a cresterii cererilor de servicii. Serviciile destinate populatiei se regasesc atat in sfera consumului cat si in sfera distributiei. Structura serviciilor pentru populatie:

14

dupa natura relatiilor economice si financiare care intervin intre prestatori si beneficiari: serviciile de piata platite si cumparate prin acte de vanzare cumparare (transport, telecomunicatii, posta, turism, servicii nonmarket sau servicii nonmarfare); servicii cu titlu gratuit finantate de la bugetele publice sau locale in folosul comunitatii ( administratie, aparare, ordine publica, invatamant de stat); dupa caracteristicile beneficiarului servicii personale (cetatenii apeleaza in mod direct prin intermediul pietei, prin acte de vanzare-cumparare a serviciului de consum individualizat (inchirieri, reparatii, turism, sanatate, curatatorii) sau servicii colective ( de utilitati publice) care la randul lor sunt personalizate (invatamant, sanatate, cercetare dezvoltare sau colectizate in ansamblu protectia mediului); dupa existenta servicii independente adica cele care sunt in relatie de independenta fata de consumul de bunuri materiale (completeaza paleta bunurilor de consum); servicii asociate bunurilor adauga utilitati noi bunurilor pe care le insotesc sporindu-le valoarea de utilizare; dupa continutul activitatii: cu caracter industrial sunt servicii care din sfera productiei imprumuta tehnici de productie si tehnici de organizare (restaurante si hoteluri), servicii de tip neindustrial servicii care se adapteaza la tipul cererii (cultural creative, postale, medicale); dupa nivelul de dezvoltare si importanta pentru servicii organizate ca ramuri distincte ale economiei sau servicii organizate ca activitati separate in interesul unor sectoare ( iluminatul public, curatenia oraselor). Tendinte pentru a analiza tendintele se folosesc informatiile statistice. Aceste informatii se vor referi asupra urmatoarelor aspecte: structura cheltuielilor de consum; volumul si structura de piata destinate populatiei; marimea si structura cheltuielilor de la bugetul de stat pentru servicii publice, personalizate sau colective. Nivelul consumului de servicii a populatiei si ponderea consumului total final al indivizilor, famiilor, gospodariilor se masoara parcurgand 3 etape: 1. se iau in considerare serviciile marfa ( serviciile procurate de populatie); 2. cheltuieli de marfa (servicii cheltuite direct de indivizi sau familii); 3. se masoara prestatiile comerciale prin masurarea TVA. Etapele 1 + 2 + 3 ne dau consumul largit de servicii. In tarile dezvoltate 65 70 % din totalul consumului 1 + 2 + 3 + consumul largit de servicii + consumul de servicii finantate de la bugetul statului ne dau consumul total.

CURSUL VI SERVICII INTERNATIONALE Conceptul de comert international cu servicii Caracteristicile serviciilor apar intr-o categorie speciala atunci cand se pune problema desfasurarii afacerilor cu servicii intre natiuni. Suprapunerea (inseparabilitatea) in timp si spatiu a produsului si consumului precum si factorii implicati determina ca deplasarea factorilor de productie si a clientelei sa fie cele mai evidente forme pentru prestatiile internationale. Preocuparile pentru comertul international cu servicii s-au conturat si definit dupa anii 70. Tranzactiile peste granita se refera la schimburile intre rezidenti si nerezidenti(firme sau persoane). Balantele de plati vor cuprindepe langa tranzactiile cu servicii si transportul aferent acestora. Def. Comertul international cu servicii este un comert care cuprinde comertul cu servicii separate , transportul, prestatiile de servicii bazate pe deplasarea peste granita a persoanelor (prestatori sau consumatori) si tranzactii. In cadrul ATS comertul cu servicii este definit prin intermediul a 4 forme: 1. din teritoriul unei natiuni in teritoriul alteia; 2. din teritoriul unei natiuni consumatorilor altor natiuni; 3. cu ajutorul serviciilor de aprovizionare a unei natiuni prin intermediul prezentei comerciale in teritoriul altei natiuni; 4. cu ajutorul serviciilor de aprovizionare a unei natiuni prin intermediul persoanelor fizice a unei natiuni in teritoriul alteia. Daca se are in vedere masura in care aceste treceri peste granita sunt vizibile, serviciile cele mai materiale (cele mai vizibile) sunt servicii complementare comertului international cu marfuri (servicii de transport , de posta). Daca transportul de persoane (serviciile postale) reprezinta o activitate vizibila mai redusa neputand fi disociata de bunul careia ii este aplicabil (care il insoteste). O categorie a comertului invizibil ( servicii pentru populatie, turism, loisir, sanatate, alimentatie publica, invatamant) frontiera nu este trecuta vizibil de nici unul dintre ele , ci de rezultatele prestatiei care sunt legate de beneficiari sau catre actiunile asupra beneficiarilor. Se deosebesc doua tipuri mari de servicii: - serviciile factor; - serviciile nonfactor. Serviciile factor reprezinta venituri din investitii facute in strainatate, beneficiile fiind incasate de posesorii de capital ( aici se includ si veniturile provenite din proprietatea intelectuala ( brevete, licenta) precum si veniturile factorului munca). Serviciile nonfactor sunt servicii propriu-zise adica cele ce se inregistreaza in statistici si sunt enumerate pe trei categorii: 1. transporturi; 2. calatorii; 3. alte servicii. In functie de necesitatea apropierii intre furnizorii si consumatorii de servicii clasificarea tranzactiilor internationale cu servicii se face conform tabelului alaturat: Consumatorul nu se deplaseaza Consumatorul se deplaseaza

15

Producatorul nu se deplaseaza Producatorul se deplaseaza

Servicii separate (transfer flux de date) Servicii ce includ deplasarea internationala a factorilor de productie (munca sau capital) investitii straine directe ce necesita deplasarea temporara a fortei de munca

Servicii de sanatate, invatamant, turism Servicii libere

Modalitati de livrare a serviciilor in schimburile internationale. Sunt definite in cadrul acordului GAZ : 1. transfrontiere servicii transferabile; 2. consumul in strainatate se deplaseaza consumatorul sau proprietatea consumatorului; 3. prezenta comerciala (prezenta persoanei juridice pentru furnizarea serviciului in strainatate); 4. prezenta persoanelor fizice care sunt furnizoare de servicii. O categorie aparte o reprezinta serviciile guvernamentale(cuprind cheltuieli legate de intretinerea ambasadelor si consulatelor, a militarilor in termen, militarilor de operatiuni sau a altor entitati publice in strainatate. Realizarea schimbului international de servicii: Balanta operatiuni balanta miscare curente de capital transferuri private venituri/cheltuieli transferuri curente (servicii. ofic)

balanta operatiuni curente: comert international cu bunuri si comert international cu servicii; balanta miscare capital : venituri sau cheltuieli cu investitiile curente si alte venituri sau cheltuieli cu investitie de capital.

Avantajul comparativ si competitiv si comertul international cu servicii Teoria avantajului absolut Adam Smith se refera la diferentele de costuri. Ex: 2 tari produc 2 bunuri si comertul intre ele ar fi complet avantajos daca fiecare dintre ele s-ar specializa pentru bunul al carui cost de productie este mai mic. Teoria avantajului relativ David Ricardo este criticata teoria avantajului absolut si are la baza compararea costului de oportunitate. Costul de oportunitate arata la cate unitati dintr-un produs x ar trebui sa se renunte ca sa se produca in plus o unitate de produs y. Teoria avantajului competitiv - Emilian Porter unele tari au mai mult succes in export decat altele. S-a constat ca anumite tari cu potential natural ce le da un avantaj absolut uneori esueaza in exploatarea acestuia, in timp ce altele fara acest avantaj au succes. Avantajul competitiv este dat de dotarea cu factori plus eforturi de investitie plus resurse si in formarea capitalului nu conteaza cantitatea ci calitatea. Datorita acestei teorii se va observa din datele statistice ca tarile dezvoltate au un avantaj comparativ atat in bunuri cat si in servicii intensive in munca. Tendinta ca mai multe tari in dezvoltare sa-si extinda exporturile de servicii din trei motive: 1) preturile serviciilor sunt mai scazute; 2) tendinta de liberalizare a muncii temporare va replasa tendinta in dezvoltare intr-o pozitie competitiva; 3) necesitatea apropierii fizice a furnizorului de servicii si a utilizatorului accentueaza importanta pietelor generale. Dinamica si locul comertului cu serviciile in schimbul international. La inceputul sec XX volumul comertului invizibil era 5% din comertul totatl. La sfarsitul anului 2000 a ajuns la %0% din valoarea comertului cu bunuri si 30% din comertul total. Sectoare cu pondere importanta in comertul international cu servicii: venituri din investitii; turism; transporturi; servicii finante; leasing; inginerie; consultanta; publicitate. In structura schimburilor invizibile in ultimii 30 de ani ritmurile cele mai inalte le-au realizat serviciile factor mai precis veniturile din investitii.

Structura serviciilor comerciale intre anii 1970 2000 Export din serviciile comerciale Transport Turism Alte servicii 1970 40,5 28,3 31,2 1980 36,9 26,6 37,1 1990 28,8 31,3 39,9 2000 23 32,4 44,6

Participarea tranzactiilor dezvoltate si a celor in curs de dezvoltare la transferul de servicii atat ca export de servicii (90%) cat si ca import (85,2%). Lider mondial la aceste tranzactii export import este SUA 18,1% in 2001. Romania in 2003 soldul pentru serviciile nonfactor este usor pozitiv ( 62 milioane euro) pozitiv la transport si alte servicii si negativ la turism international. La serviciile factor soldul a fost negativ in 1990 2003 datorita soldului negativ la investitiile de capital. Pentru veniturile din munca soldul a fost pozitiv.

16

CURSUL VII

RESURSE UMANE SI MATERIALE IN SERVICIUL TERTIAR In legatura cu factorul munca ne intereseaza toate legaturile , influentele si implicatiile sectorului tertiar asupra acestui factor (atat la nivel global cat si la nivel sectorial sau la nivel micro sau macroeconomic. La acest mod de abordare (care este strict economic) se mai adauga si alte probleme cum ar fi timpul liber, nivelul venitului sau standardul de viata. Optand pentru o tratare economica a resurselor umane din sectorul tertiar nu putem sa nu luam in considerare ca problemele legate de aceste resurse nu pot fi separate foarte strict : au accente sociale adica problema ocuparii se afla in imediata apropiere sau in conexiune cu cea a asigurarii veniturilor cu timpul liber si in final cu calitatea vietii. Pentru ca serviciile ca si activitatile economice se gasesc in amontele oricarei activitati economice, se pot aprofunda si alte probleme ale factorului munca cum ar fi : calificare, conditii de munca, mobilitate. Exista doua moduri de analiza a populatiei angajate in servicii: analiza evolutiei angajarilor pe ramuri sau sectoare de activitate; categoriile profesionale. Caracterizarea muncii si a modelelor de ocupare a factorului munca in servicii De la inceputul anilor 80 pe fondul tranzactiilor economice din tarile dezvoltate s-a inceput adaptarea teoriilor si tehnicilor referitoare la angajare si a celor referitoare la piata muncii ( in general acestea purtau amprenta industrializarii). Din multitudinea de analize, statistici, prelucrari de date, rezulta fara echivoc o realitate incontestabila: se constata o reducere accelerata a locurilor de munca din productia materiala si o crestere simetrica a functiilor in servicii. Deplasarea catre tertiar a dus la recente preocupari pentru calitatea locului de munca deoarece esenta structurii pietei muncii in servicii are un caracter dualist. Se intalneste o piata primara de conducere. Piata secundara (tertiarul de subzistenta) reprezentat de serviciile primare servicii servile. Datorita acestei abordari pe cele doua tipuri de piete, serviciile pot fi impartite in trei categorii: servicii de rutina in productie ( sunt serviciile care necesita operatii repetitive dupa proceduri standard de operare folosind reguli calificate; ex: serviciul meteorologic de pe un aeroport salariile depind fie de timpul necesar efectuarii operatiilor fie de volumul de activitate); prestarea de servicii pentru public plata se efectueaza in functie de numarul de ore lucrate sau de volumul de munca realizat, nu necesita o pregatire intelectuala deosebita; ex: vanzarea cu amanuntul, serviciul de servire la masa, lucrator hotelier; servicii de analiza conceptuala foloseste categorii de persoane cu pregatire profesionala , se confrunta cu activitatile de identificare, alegere, implementare; categorii profesionale: cercetatori stiintifici, proiectanti, avocati, bancheri. Factorii care determina alcatuirea ocuparii sectorului tertiar precum si modelele de munca ocupate: ocupatii tehnice - nivelul de calificare , sisteme de gestiune necesar fortei de munca; concentrarea economica ( activitatile tertiare sunt mai putin concentrate decat activitatile industriale) banci si asigurari; formele de organizare : pe functii, pe produs, pe zone geografice (organizare zonala); interese economice si institutionale angajarea trebuie sa raspunda anumitor interese, scopuri sau motivatii cum ar fi: maximizarea veniturilor, valorificarea capitalurilor, scopuri benevole a organzatiilor nonprofit. Caracteristicile originale ale pietei muncii in tertiar: pondere mai mare a angajarilor; feminizarea tertiarului; introducerea muncii part-time. Avand in vedere aceste trei caracteristici s-a elaborat un model de gestiune flexibila a fortei de munca ce ar cuprinde urmatoarele categorii de angajati: 1. specialisti, tehnicieni, ingineri profesionisti de inalt marketing, in informatica, in cercetare-dezvoltare sau functii comerciale; 2. salariati generalisti (salariati polivalenti) pot sa fie si angajati si manageri; 3. angajati part-time nu au o perspectiva reala in cariera; 4. angajati cu durata determinata; 5. lucratori temporari; 6. forta de munca subcontractuala. Productivitatea muncii in servicii. Particularitati si evolutii In servicii se constata dificultati in evaluarea productiei de baza . nu se dispune de o definitie clara pentru servicii nemateriale si de o masura a produsului. Nu exista studii, statistici. Asupra legaturii dintre efortul de formare profesionala si reusita economica si sociala a unui agent economic in sevicii. In schimb avem o corelare structurala intre cheltuieli, fonduri salariale, de formare profesionala si calitatea personalului. ex. 12% din fondurile salariale ale concernului Gamble sunt pentru formarea si ridicarea calificarii personalului. Pe langa rezultatele cu efect imediat al productiei de servicii (livrarea productiei direct) exista si un rezultat indirect (pe termen lung) care se refera la eficienta prestatorului considerat mult mai semnificativ decat prestatia imediata. Un aspect al productiei in servicii este dat de imbinarea preocuparilor privind industrializarea serviciilor si sporul de productivitate cu cele avand ca obiect calitatea serviciilor si satisfacerea consumatorului. Capitalul tehnic este format din capitalul fix si cel circulant. Nota serviciile (o impartire dupa procesul de productie) necesita personal sau echipament. Diferentele pot sa apara si pentru acelasi tip de servicii: serviciul medical necesar de personal pentru psihiatrie si echipament pentru chirurgie, stomatologie; servicii pe baza de personal se deosebesc in functie de gradul de specializare pe care il solicita beneficiarul; serviciile pe baza de echipament pot fi mai mult sau mai putin automatizate. Suportul material in domeniul serviciilor trebuie sa raspunda simultan urmatoarelor cerinte: functionalitate; economicitate; informatica; estetica.

17

Tendinte in evolutia bazei materiale care asigura servicii pt populatie: 1. cresterea mai rapida a spatiilor comerciale, a unitatilor de prestari servicii comparabile cu numarul lor; 2. cresterea mai rapida a numarului de unitati si a spatiilor comerciale comparabila cu cresterea populatie; 3. reducerea nr de locuitori ce revin la o unitate de servicii; 4. cresterea suprafetelor comerciale la mia de locuitori. Investitiile si eficienta lor cum se calculeaza indicele mediu al productiei in servicii. CURSUL VIII EFICIENTA ECONOMICA SI SOCIALA A SERVICIILOR Particularitati eficiente in sfera serviciilor Investitia este un consum de resurse si ceea ce ne intereseaza aici, nu ne este indiferent modul in care se cheltuie aceste resurse. Scopul recuperarii cheltuielilor si asigurarii unui venit suplimentar. Eforturile se cuantifica prin indicele de valoare, adica materia prima, cheltuieli de productie, numar de salariati, investitie totala si se exprima in unittati fizice sau untitati monetare. Efectele se cuantifica prin cifra de afaceri, profit, productie realizata exprimata in unitati fizice sau unitati monetare. In general in orice activitate economica se urmareste maximul de rezultate. Se poate obtine prin doua moduri: obtinerea unui anumit efect cu efort minim de resurse; maximizarea efectului fara a ne interesa foarte mult efortul depus. Practica economica a demonstrat ca nu este posibil sa se inregistreze efecte maxime depunand eforturi minime. Ciclul de viata al unui produs In partea I efectele cresc mai incet decat eforturile; nivelul mai scazut decat eficienta economica. In partea II efectele cresc mai rapid decat eforturile; In partea III apare deprecierea fizica ( declin, uzura morala, tehnologie depreciata). Refinantarea si analiza campului de eficienta. Raportul optim eficient. Optim intr-un context dat inseamna cea mai favorabila optiune cu privire la raportul dintre eforturi si efecte. In conditiile date privind mediul in care evolueaza sistemele ( exista o evaluare spatio-temporara) putem sa afirmam ca optimul este unic si absolut adica este un nivel maxim de eficienta ce poate fi atins in conditiile respective. In realitate optimul are un caracter dinamic, determinat de ritmul procesului tehnico-stiintific. Este un ideal (o iluzie). Campul de eficienta este locul geometric pentru care exprima o corelatie avantajoasa intre eforturi si efecte. Campul nu poate fi delimitat strict. Trasarea campului de eficienta se face prin rezolvarea problemelor de optimizare. Servicii Optimul in servicii sa gestioneze, sa utilizeze, sa consume rational, pentru obtinerea unor efecte cat mai mari, a energiei, fortei de munca, capitalului adica sa maximizam productia. Eficienta economica agregata = eficenta tehnica + eficienta de alocare. Eficienta tehnica reprezinta suma cantitatilor de intrare pentru a obtine un singur nivel de iesire o unitate de iesire (alocare optima). Efetul de alocare mixt de factori de productie adica de intrari avand drept scop minimizarea de factori de productie. Criterii de evaluare , indicatori de exprimare si cai de crestere a eficientei Principalele criterii de evaluare: 1. rentabilitatea indice ce exprima sintetic efectul economic. Tipuri de rentabilitate: rentabilitate comerciala rentabilitatea economia supra cifra de afaceri x 100 sau rentabilitatea economica supra nivelul productiei x 100; rentabilitatea economica exprima rezultatul exercitiului contabil (profit sau pierderi); rata rentabilitatii economice este = rentabilitatea economica supra activele totale x100; rentabilitatea financiara = rentabilitatea economica supra capital propriu sau rentabilitatea economica supra capitaluri permanente x 100. 2. nivelul costurilor n = suma cheltuielilor supra cifra de afaceri x 100; 3. eficienta utilizarii factorilor de productie se calculeaza productia medie a factorilor de productie W sau productia marginala Wm Q W= Q - nivelul productiei X X - este dat de consumul de factori de productie Wm reprezinta derivata productiei / derivata consumului de factori de productie si arata cu cat s-a modificat productia in functie de modificarea consumului de factori de productie. Ex: Profitul realizat de un salariat la 1000 de lei capital fix sau la 1000 cheltuieli Eficienta sociala este dificil de exprimat cu ajutorul indicilor cantitativi; majoritatea modelelor se refera la masurarea calitatii serviciilor . Masurarea niveluui in servicii este un model elaborat pe baza nivelului de satisfactie al clientului si a ponderii care exprima importanta relativa a unui criteriu in diferite situatii specifice.

18

Eficienta in scara educatiei Obiective: cresterea nivelului de pregatire a membrilor unor colectivitati avand drept rezultat imbunatatirea nivelului de trai; modalitati de rezolvare - sunt de o mare varietate din care trebuie sa alegem optimul. cresterea gradului de acces la educatie sau imbunatatirea nivelului pedagogic al dascalului - in continuare se alege modalitatea care optimizeaza cel mai bine obiectivul strategiei educationale. Resurse in general cele de natura financiara. Termene in cadrul strategiilor educationale termenele sunt mai mari decat cele din sfera economica in medie 15- 20 de ani. Principalele activitati din cadrul institutiiilor de invatamant superior. Institutia de invatamant superior impreuna cu departamentele auxiliare cuprinde: procesul educational din care fac parte: factorii de intrare ( profesori, studenti, resurse financiare si materiale); procese didactice; factori de iesire. Evaluarea factorilor de intrare: 1. ponderea preparatorilor, asistentilor, lectorilor, conferentiarilor si profesorilor din total personal didactic; 2. ponderea cadrelor didactice procentul trebuie sa se situeze intre 50 si 80 %; 3. nr de studenti din unitatea respectiva supra nr studentilor la nivel national x 100; 4. ponderea veniturilor din activitatile proprii venituri proprii supra venituri totale x 100; 5. cheltuieli pt reparatii pe m de spatiu didactic. Evaluarea eficientei procesului didactic Indicatori: 1. ponderea cadrelor cu titlu stiintific de doctor din numar total posturi = cu numarul profesorilor cu titlul stiintific de doctor / numar total de posturi x 100; A2 2. procentul de promovare A3 = numar de studenti promovati / numar total de studenti x100; 3. numarul mediu de studenti dintr-o grupa/serie = numar total de studenti/numar de grupe. conform normelor europene pt studii aprofundate ( masterat sau studii superioare) acesta nu trebuie sa fie mai mic de 15 si sa nu depaseasca 30 studenti intr-o grupa; numarul de serii sa fie intre 2 si 8 pe an. 4. spatiul didactic activ ce revine unui student A4 reprezinta suma spatiilor / nr de student; conform normelor UE aceasta norma este intre 1 si 10 mp. Ponderea spatiilor didactice echipate cu resurse multimedia A5 = cu numarul spatiilor echipate cu resurse multimedia/ nrumarul studentilor x 100. In Romania indicatorii iau valori intre 30 60%. In UE mai mari de 90%.

Indicatori ai rezultatelor procesului educational Rata de absorbtie cu doi subindicatori R1 rata de absorbtie a studentilor cu loc de munca care = numarul studentilor cu loc de munca / numarul studentilor absolventi R2 rata absorbtiei studentilor cu loc de munca in domeniul in care s-au pregatit care este = numarul studentilor cu loc de munca in domeniul care s-au pregatit / numarul studentilor absolventi. Coeficientul de castig realizat de absolventi in institutii Kc = salariul mediu al absolventilor dintr-un anume domeniu de activitate / salariu mediu al tuturor absolventilor din domeniul respectiv de activitate.

19