Neagu Andrei-Ștefan

Clasa a XI-a D

Temă acasă

. În istoria romanului românesc din veacul al XX-lea, un moment semnificativ îl reprezintă

apariția, în 1938, a capodoperei lui George Călinescu, ,,Enigma Otiliei ".Romanul ilustra
întoarcerea la formula epică balzaciană. Dar valoarea acestei creații este conferită și de
numeroasele elemente de noutate și de originalitate. ,,Enigma Otiliei " surprinde viata
societății bucureștene de la începutul veacului trecut, întrunește majoritatea trăsăturilor
romanului obiectiv: narațiune la persoana a treia din perspectiva unui narator omniprezent și
omniscient, fir epic linear, personaje care se încadrează în tipologii.
Într-o compoziție epică echilibrată, douăzeci de capitole, cu un epilog, o acțiune care se
dezvoltă linear, interferenta planurilor narative (cel care urmărește lupta pentru moștenirea
averii lui moș Costache Giurgiuveanu și cel care surprinde iubirea adolescentină a lui Felix
Sima) realizează suportul pentru prezentarea amplei imagini a societății bucureștene într-o
perioadă istorica semnificativă. Din perspectiva clanului Tulea sau a bătrânului avar, moș
Costache, putem avea imagina unei lumi la apusul ei, incapabilă să supraviețuiască într-un
univers sufocant, așa cum este strada Antim prezentată de la început, o stradă pustie și
întunecată, cu un aspect bizar, cu un amestec de stiluri. Și exteriorul casei lui Costache
Giurgiuveanu, prezentată cu detaliile sale semnificative sugerează calitatea și gustul estetic
îndoielnice. Atenția este centrată apoi pe un detaliu al casei, ușa, descrisă amănunțit : de lemn
umflat și descheiat, imensă, ,,de forma unei ferește gotice". Aspectul neîngrijit, degradarea
clădirii, trimit la conturarea imaginii despre proprietar. Simetria incipitului cu finalul se
realizează prin descrierea străzii și a case lui moș Costache din perspectiva lui Felix, în două
momente diferite: la începutul romanului și la sfârșitul acestuia. Într-o duminică dimineața,
Felix se duce pe strada Antim și revedere casa lui moș Costache . Era innegrită de vreme și
părea nelocuită, cu poarta legată cu lanț și curtea năpădită de scaieți. El își amintește de seara
când a venit pentru prima oară aici, i se pare că vede capul chel al lui moș Costache și îi
răsună clar în urechi cuvintele de atunci: ,,Aici nu stă nimeni !"
În ceea ce privește construcția personajelor, se poate observa că portretele sunt de factura
clasică, preferința pentru portrete fiind evidentă. Dintre aparițiile memorabile, Costache
Giurgiuveanu ,, avarul morbid", Stănică Rațiu, arivistul, ,,studentul sentimental, Felix Sima,
clanul Tulea. Cei mai mulți sunt tratați sub semnul comicului, cu excepția Otiliei, a lui Felix
și a lui Pascalopol. O reușită, prin prisma viziunii și a realizării artistice, este bătrânul
Costache Giurgiuveanu. Deși este tipul de avar, personajul este în bună măsură, umanizat prin
dragostea lui sinceră pentru Otilia, chiar dacă nu reușește să o materializeze, astfel încât
personajul este ,,privit", dacă nu cu simpatie, măcar cu înțelegere.
Se poate constata că personajele ilustrează tipologii, dar există și individualități, așa cum sunt
Pascalopol și Otilia al căror comportament nu poate fi încadrat într-un anumit tipar, chiar dacă
putem accepta ideea că Otilia reprezintă eternul mister feminin, iar Pascalopol pe vârstnicul
care își caută consolare în admirația pentru o fata tânără.
De asemenea, se poate observa că în realizarea personajelor, autorul apelează la tehnica
balzaciană , care are ca punct de plecare caracterele clasice. Tot în manieră balzaciană,
George Călinescu urmărește personajul în mediul sau de viață. În acest sens, camera Otiliei
evidențiază, nu numai un stil de viață, dar și exuberanta temperamentală.
 În ceea ce privește conflictele, există în roman două tipuri de conflict : unul interfamilial și
unul erotic. Conflictul familial ( exterior) este prezent în relația Aglaei cu fratele ei, declanșat,
în special, de lupta pentru moștenirea averii lui Costache Giurgiuveanu. Dar si relațiile din
interiorul familiei Tulea sunt total degradate.
Conflictul interior este erotic, fiind trăit de Felix care parcurge o iubire adolescentină
pentru Otilia, dar, prin manifestările ei față de Felix , rămâne pentru acesta o enigmă.