Fleancu Lucian Ionut - C.I.G.

AN III

∙ Teste de rezolvat CAPITOLUL I. Finanțele internaționale în contextul globalizării 1.

Globalizarea:
A. presupune creşterea interdependenţelor economice şi politice dintre economiile naţionale;
B. aceasta permite apariţia efectului de domino: cu cât gradul de integrare şi interdependenţă
între componente este mai mare, cu atât efectele negative induse de apariţia unui
dezechilibru, unei crize sau evoluţia nefavorabilă a uneia dintre componentele participante
la sistemul global integrat sunt mai ample şi efectul distructiv asupra întregului sistem este
mai mare
C. presupune reducerea interdependenţelor economice şi politice dintre economiile
naţionale D. toate variantele sunt corecte.
2. Cu cât dimensiunea unei firme sau a unei economii naţionale este mai mare, cu atât
capacitatea sa de a face faţă presiunilor concurenţiale şi de a găsi mecanismele de
gestiune eficientă a crizelor este mai mare.
A. Firmele sau economiile naţionale mici, pentru a compensa aceasta deficienţă care le
împiedică să beneficieze pe deplin de avantajele globalizării şi să controleze efectele
negative induse de acest fenomen, vor căuta metode de reducere artificială a
dimensiunilor.
B. Ca atare, firmele vor căuta metode pentru a depăşi acest impas: vor fuziona, vor
achiziţiona alte firme sau vor forma alianţe strategice cu alte firme naţionale sau
străine.
C. Prin urmare, deşi această reacţie a fost un răspuns la efectele negative ale
globalizării, prin internaţionalizarea noilor firme rezultate se va reduce
globalizarea
D. Firmele sau economiile naţionale mici, pentru a compensa aceasta deficienţă care le
împiedică să beneficieze pe deplin de avantajele globalizării şi să controleze efectele
negative induse de acest fenomen, vor căuta metode de creştere artificială a
dimensiunilor.
3. În cazul economiilor naţionale mici sau chiar celor mari, pentru a gestiona mai bine
efectele negative ale globalizării, ele se vor integra în grupări regionale deoarece, prin
intermediul acestora, vor putea face faţă mai bine presiunilor concurenţiale.
A. În consecinţă, regionalizarea devine o formă de reacţie la globalizare.
B. participarea blocurilor regionale la aranjamente interregionale poate fi privită ca o
cale spre globalizare.
 C. În consecinţă, globalizarea devine o formă de reacţie la regionalizare
D. toate variantele sunt corecte.

1
4. Datorită faptului că nici globalizarea şi nici regionalizarea nu sunt fenomene statice şi că
ambele sunt procese a căror evoluţie este departe de a fi încheiată, în prezent:
A. Regionalizarea şi globalizarea sunt două fenomene incompatibile
B. Regionalizarea şi globalizarea sunt două fenomene complementare
C. iar regionalizarea poate fi considerată atât o reacţie la globalizare, cât şi o cale spre
globalizare; cele două fenomene nu pot fi considerate complet independente deoarece
unele efecte ale regionalizării induc globalizarea.
D. toate variantele sunt corecte.

5. Economia globală:
A. se dovedeşte a fi dominată de societăţile transnaţionale şi instituţiile financiare
internaţionale care operează, independent de graniţele naţionale, de obiectivele
politicilor naţionale şi de constrângerile interne
B. din globalizare decurge diminuarea importanţei graniţelor naţionale, a structurilor
de stat şi a politicilor interne pentru derularea activităţii economice
C. din globalizare decurge augmentarea importanţei graniţelor naţionale
D. toate variantele sunt corecte.

6. Ordinea economică mondială:

A. reprezintă modul de dispunere şi de organizare, în timp şi spaţiu, a elementelor
economiei mondiale.
B. caracterizează starea calitativă a economiei mondiale într-o perioadă istorică în
raport cu rezultatele interacţiunii dintre elementele care o compun.
C. caracterizează starea cantitativă a economiei mondiale într-o perioadă istorică în
raport cu rezultatele interacţiunii dintre elementele care o compun.
D. toate variantele sunt corecte.
 2
7. Moneda:
A. se concretizează prin ansamblul mijloacelor de plată direct utilizabile în vederea efectuării
plăţilor pe pieţele de bunuri şi servicii.
B. apare ca un activ care poate fi deţinut, schimbat, împrumutat.
C. valoarea monedei trebuie să se bazeze pe încrederea acelora care o vor deţine, încredere
circumscrisă unei anumite comunităţi naţionale sau internaţionale.
D. toate variantele sunt corecte.

8. Teoria instabilităţii financiare în privinţa crizelor financiare a fost formulată de Hyman

Minsky.
A. Conform acestei teorii, crizele financiare reprezintă o trăsătură inerentă şi inevitabilă a
sistemului capitalist şi acestea urmează un curs vizibil şi previzibil; primul semn al unei crize
financiare este ceea ce Minsky denumeşte o "dislocare" sau un şoc din exterior asupra
economiei.
B. Majoritatea economiştilor resping modelul lui Minsky referitor la crizele financiare deoarece
aceştia consideră că fiecare criză financiară este fie unică, fie de un tip aparte, care cere un
model special.
C. Un alt lucru care i se reproşează modelului Minsky este faptul că el presupune că aceste
crize sunt cauzate de incertitudine, speculaţie şi instabilitate.
D. toate variantele sunt corecte.

9. Ce concluzii putem desprinde din exemplul crizei asiatice?

A. crearea noului spaţiu financiar global presupune absenţa crizelor
B. caracterul crizelor devine din ce în ce mai complex, datorită atât aspectelor monetare, cât şi
celor de credit, pe care le încorporează
C. crizele de lichidităţi, legate inevitabil de dezechilibrele din domeniul creditului, nu pot fi
ameliorate doar prin infuzie de capital deoarece ele sunt însoţite de deprecieri foarte puternice
ale monedelor naţionale care îi aduc pe debitori în stare de instabilitate financiară şi atrag
ţările implicate într-o recesiune profundă
D. toate variantele sunt corecte.
3