REALISMUL

Actori în relațiile internaționale:

- Statul este singurul actor relevant în relațiile internaționale

Perspectiva față de natura umană:

- fixă, conflictuală(agresivă sau chiar violentă)

- este bazată pe egoism (fiecare individ își urmărește propriul interes-
„Omul este lup pentru om”)
- pesimistă, sceptică față de acțiunile indivizilor
- e definită prin temeri, suspiciuni
- omul este o ființă invidioasă

Mediul internațional:

- Anarhic (lipsit organizare sau suprastructură, ierarhie)

- organizarea este posibilă
- ordinea e disputabilă

Perspectiva față de schimbare:

- realiștii nu sunt adepții schimbării

- perspectivă pesimistă

Perspectiva față de ordinea mondială:

- ordinea prin perspectiva balanței de putere: puterea este văzută ca o

constantă în lume (joc de sumă zero: ce am eu nu poți avea tu)
- realiștii consideră că forma cea mai stabilă, echilibrată a balanţei de putere
este cea bi-polară (ca în cazul Războiului Rece, cu două super-puteri); cea
 mai instabilă este cea multi-polară, pentru că alianțele sunt bune doar când
există interese comune
- alianțele se formează conjunctural
- realiștii vor miza întotdeauna pe resursa militară
- resursele sunt limitate, iar statele vor lupta pentru ele
- etica machiavelică: scopul scuză mijloacele
- diplomația este pârghia folosită de cei puternici împotriva celorlalți pentru
a-și urmări îndeplinirea obiectivelor
- politicile internaționale înalte sunt cea politică și militară
- politicile internaționale joase: cea comercială
- realiștii sunt adepții izolaționismului
- există tendința spre hegemonie
- sistemul de auto-ajutor: statele își urmăresc obiectivele bazându-se doar
pe forțele proprii, nu poți avea încredere în ajutorul din exterior.
- nu există loc de moralitate, pentru că moralitatea poate duce la
escaladarea conflictului

Obiectiv:

- supraviețuirea
- maximizarea puterii( acapararea puterii de la alți actori)
- statele urmăresc relații sau politici de putere
- puterea este un scop în sine, un obiectiv constant

Caracterul teoriei: descriptiv( descrie lumea așa cum este, nu cum ar trebui să
fie)

LIBERALISMUL

Actori în relațiile internaționale:

- Statele națiune
- agenții economici (corporațiile)
- societățile civile
- organizațiile internaționale (guvernamentale sau non-guvernamentale)
- indivizii
Perspectiva față de natura umană:

- nu este fixă
- natura umană este perfectibilă (deși nu neagă ca omul este egoist prin
firea sa, liberalismul spune că nu e obligatoriu ca lucrurile să rămână așa,
că prin cooperare pot exista progrese semnificative)
- războiul nu este văzut ca ceva profitabil

Mediul internațional:

- Anarhic, dar incepe să fie în mod progresiv organizat, cu o organizare

care crește (ex: avem din ce în ce mai multe instituții)

Perspectiva față de schimbare:

- sunt adepții schimbării

- schimbarea este posibilă și chiar necesară, oportună pentru mai multă
ordonare

Perspectiva față de ordinea mondială:

- din perspectiva balanței de putere, cea mai echilibrată formă a puterii este
multipolaritatea, și cea mai dezechilibrată monopolaritatea
- etica de tip kantian: tratează-l pe om ca pe om în sine
- teza păcii democratice: democrațiile nu se războiesc între ele (statele cu
aceleași principii nu se războiesc între ele)
- războiul nu este exclus, dar este ultima variantă
- primează cooperarea și diplomația (în special economică)
- se bazează pe multilateralism(puterea difuză), pentru a nu se ajunge la
poli de putere(concentrarea puterii de un număr restrâns de actori)
- se bazează pe interdependență, pe cooperare extinsă, fapt ce duce la
scăderea anarhiei
- politicile internaționale înalte sunt cea politică și economică
- politicile internaționale joase: cea militară
- Instituţiile se armonizează,conciliază interesele diferite
 - puterea reală a statelor vine din idei reciproc susținute, cum ar fi religia,
limba, economiile și sistemele politice, care vor conduce statele să
formeze alianțe și să devină interdependente
- miza inexistentă, lipsa interesului național
- negocierea ca instrument al diplomației

Obiectiv:

- guvernare la nivel global prin norme

- interdependența duce la un regim internațional( la reguli aplicabile peste
tot)
- puterea este un mijloc pentru a genera norme la nivel internațional( a
genera noi structuri, a descrește anarhia)

Caracterul teoriei: normativ ( cum ar trebui să fie lumea)

CONSTRUCTIVISMUL

Actori în relațiile internaționale:

- Statele națiune
- agenții economici (corporațiile)
- societățile civile
- organizațiile internaționale (guvernamentale sau non-guvernamentale)
- indivizii
- elitele și ideile( ideile devin un actor important, deoarece delimitează
structurile de acțiune, construiesc identitatea actorilor)

Perspectiva față de natura umană:

- natura umană este schimbătoare în funcție de context

- Natura umana este schimbătoare și nu există tendințe ireversibile
- Destinația e pusă pe seama ideilor actorilor, respectiv pe seama voinței lor
de a respecta acele idei

Mediul internațional:

- Anarhic, depinde de ce înțeleg statele și colectivitățile prin anarhie

- mediul internațional variază între ordine și dezordine
Perspectiva față de schimbare: schimbarea este continuă și depinde de context
și de idei

Perspectiva față de ordinea mondială:

- ideile influențează ordinea mondială (relațiile ce rezultă între actori au la

bază ideile)
- relațiile internaționale sunt caracterizate de concepții și așteptări pe care
actorii le au unii față de ceilalți, iar acestea sunt construite mai degrabă de
structuri sociale și ideatice decât materiale (rolul contează mai mult în
interpretare decât capabilitățile)
- sistemul internațional se definește prin structurile ce devin agreate( reguli
împărtășite, un fel de cod în relațiile internaționale)
- ceea ce avem în comun definește ordinea internațională
- actorii sunt agenții ideilor, iar ideile sunt generate de elite

Obiectiv

- Co-constutivitatea: să determine complementaritate între actori în relațiile

internaționale și de a construi sensuri comune
- cooperarea la nivel ideatic

Caracterul teoriei: normativ( evidențiază modul în care principiile morale sunt

justificate)

REALISM OFENSIV ȘI REALISM DEFENSIV

- realismul defensiv are ca scop supraviețuirea, realismul ofensiv are ca

scop maximizarea puterii
- Centrală pentru realiști este credința că puterea trebuie definită în termeni
militari, iar o putere militară considerabilă va conduce statele către ceea
ce realiștii cred că este în interesul lor final: să fie un hegemon - pentru
realiștii ofensivi; fie către un echilibru între două state puternice - pentru
realiștii defensivi
- pentru siguranța unui stat din perspectivă realist defensivă, echilibrul
puterii s-ar polariza pe două părți egale, oferind o lume care are mult mai
puțini jucători care să se angajeze în conflict și o situație care oferă puține
oportunități de a angaja state puternice în război cu state mai slabe.
Realiștii ofensivi susțin că un hegemon lucrează pentru a elimina
oportunitățile statelor de a se angaja în război oferind un stat puternic care
poate bloca ambițiile statelor mai slabe, dar el însuși nu simte nevoia de a
câștiga mai multă putere prin război.

CONCEPTE EXPLICATE

- anarhie= lipsa ierarhiei, incertitudine la nivel internațional

- actor internațional= jucător/participant în relațiile internaționale
- etică neconvențională= etica machiavelică: scopul scuză mijloacele
- etica de tip kantian: tratează-l pe om ca pe om în sine
- teza păcii democratice: democrațiile nu se războiesc între ele (statele cu
aceleași principii nu se războiesc între ele)
- sistemul de auto-ajutor: statele își urmăresc obiectivele bazându-se doar
pe forțele proprii, nu poți avea încredere în ajutorul din exterior.
- jocul de sumă zero în teoria jocurilor (câştigul unui actor este automat
pierderea unui alt actor);
- rațiunea de stat= realizarea intereselor de stat
- joc de sumă pozitivă= toți actorii beneficiază de pe urma cooperării (chiar
dacă în măsură diferită);
- balanța de putere = o distribuție specifică a puterii între entitățile ce
compun sistemul internațional, astfel încât nici un stat și nici o alianță
existentă să nu poată obține în mod covârșitor sau predominant puterea
- monopolaritatea/unipolaritatea= puterea concentrată în mâinile unui
singur actor internațional, bipolaritatea la doi actori, multipolaritatea la
mai mulți
- dilema securității= atunci cand “multe dintre mijloacele prin care un stat
incearca sa-si sporeasca securitatea conduc la diminuarea securitatii altor
state”
- interdependență= cooperarea extinsă între actori, astfel încât unul să
depindă de celălalt pentru o bună funcționare, condiționare reciprocă
- Co-constutivitatea: să determine complementaritate între actori în relațiile
internaționale și de a construi sensuri comune