“Arta supremă a profesorului este de a trezi bucuria exprimării și bucuria cunoașterii”

Albert Einstein

Fenomenul învăţării este centrul preocupărilor tuturor cadrelor didactice, iar importanţa
procesul învățării are o importanță deosebită, atât în plan individual cât şi ca factor de mobilitate
socială a noii reforme derulate în sistem. Învăţarea şcolară este o activitate planificată, un model de
acţiune dinamică, un plan de acţiune prin care se reconstruieşte şi se dezvoltă sistematic cunoştinţe,
idei şi moduri prin care putem fundamenta, examina şi valida adevăruri. Este activitatea de organizare
şi autoorganizare a experienţei, de construcţie şi reconstrucţie a personalităţii elevului, de formare şi
autoformare a propriei individualităţi bio-psiho-socioculturale.

Motivaţia în învăţare nu este doar un declanşator automat al proceselor de învăţare, ci şi

un efort sistematic care presupune o ştiinţă şi un management adecvat în plan personal şi instituţional.
Prin urmare, pregătirea pentru stimularea şi organizarea motivaţiei în învăţare este o dimensiune
principală în formarea tuturor specialiştilor în educaţie.

Motivaţia este cheia succesului în predare şi învăţare pentru dascăli, părinţi sau experţii
din domeniul educaţiei. Pornind de la Piaget la Gardner, teoreticienii mecanismelor învăţării au
subliniat faptul că motivaţia este fundamentul pe care se construieşte succesul educaţional.

Consider că astăzi, a motiva elevul pentru a învăţa devine dezideratul principal al cadrelor
didactice, al părinţilor şi al comunităţii în general una dintre cele mai dificile sarcini ale cadrului
didactic este aceea de a dirija motivaţia elevilor pentru activităţile de învăţare. În acest sens, demersul
intervenţionist al tuturor actorilor educaţionali trebuie adaptat fiecărei situaţii în parte şi nu aplicat
conform unor reţete universal valabile.

Motivaţia în învăţare a reprezentat întotdeauna un subiect important în preocupările

specialiştilor în psihologia educaţiei. Astăzi, poate mai mult ca oricând, este necesar să ne îndreptăm
atenţia asupra acestui fenomen, luând în considerare schimbările majore din societatea modernă, care
au un impact considerabil asupra dezvoltării indivizilor.

Performanţa şcolară apare atunci când este puternic motivată şi mai ales când este
susţinută de o recompensă. Formele de recompense care sunt practicate în instituţiile şcolare (note,
laude, distincţii, premii, excursii, etc.) urmăresc un scop de întărire, de a forma motive puternice,
pentru a se însuşi mai bine, mai repede materialul. Cu cât întărirea este mai puternică, cu atât creşte şi
randamentul, cresc şi performanţele. În felul acesta, se constată faptul că descreşterea recompensei sau
întreruperea aplicării ei, cât şi suprimarea ei conduc la scăderea randamentului.

În articolul de față se prezintă motivaţia în învăţare din mediul preuniversitar românesc.

Performanţa ne motivează să mergem mai departe, să ne formulăm obiective clare pe care să le urmăm
cu stricteţe, chiar dacă acele obiective ne par imposibil de atins. Important este să fim motivaţi în
atingerea obiectivelor propuse.

În sprijinul acestor aserțiuni, Centrul Județean de Excelență (CEX) Galați înființat recent,
promovează și sprijină dezvoltarea tuturor elevilor capabili de performanță, formând un nucleu
educațional orientat către dezvoltarea capacităților individuale la nivel maximal. Necesitatea unui
astfel de centru este cât se poate de evidentă, sisteme educaționale pentru instruirea diferențiată fiind
deja implementate cu succes în țările foarte bine dezvoltate.

Principalele atribuții ale Centrului Județean de Excelență este să creeze un mediu

armonios pentru dezvoltarea inteligențelor multiple, să elaboreze și să aplice strategii și politici pentru
selecția, pregătirea, susținerea și motivarea copiilor și a tinerilor capabili de performanțe, realizând o
conexiune armonioasă între motivație-pasiune-performanță.

BIBLIOGRAFIE

1. Cosmovici, A., Iacob, L., (1998)-Psihologie şcolară, Editura Polirom, Iaşi.

2. Cerghit, I., Neacşu, I., Negreţ-Dobridor, I., Panişoara, I.O., (2001)- Prelegeri
pedagogice,Editura Collegium, Bucuresti.
3. Heider, (1958)- The psychology of interpersonal relation, New York: Willey
4. Maslow, A.,( 1970)- Motivation and Personality, Longman, New York.
5. Neacşu. I., (1978)-Motivaţie şi învăţare, E.D.P., Bucureşti
6. Neveanu, P.,P.,(1978)- Dicţionar de psihologie, Editura Albatros, Bucureşti.
7. Piaget, J.,(1965)-Psihologia inteligenţei, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.