STRATEGII DE MOTIVARE A ELEVILOR PENTRU ÎNVĂȚARE

Prof. Înv. Primar Prodan Adriana

A găsi metode personale pentru a face ceva și nu doar pentru a obține beneficii, a fi
fascinați de o activitate sau de un anumit domeniu de cunoaștere, presupune o motivație
intrinsecă asociată în general cu un nivel mai ridicat de creativitate și de performanță.
Motivația intrinsecă a copiilor reprezintă o preocupare comună a părinților și a cadrelor
didactice atunci când vine vorba de învățare. Atunci când copilul este motivat intrinsec nu este
nevoie să insistăm pentru ca acesta să-și facă temele, să citească sau să exerseze lucrând
suplimentar. Studiile de specialitate au arătat că există trei factori esențiali pentru motivația
intrinsecă: competența, autonomia și relaționarea sociala. Atunci când aceste trei elemente se
împletesc, energia, inspirația vor atinge cote maxime și vom fi pregătiți să creștem indiferent
de domeniul de care vorbim, la scoală, personal sau la locul de muncă.
Într-o lume în care internetul ne oferă acces rapid la orice informație, motivarea
elevilor la ora de curs pare a fi tot mai dificilă. Pentru a-i motiva pe copii, pentru a le deschide
apetitul către cunoaștere, cadrul didactic trebuie să apeleze la câteva „artificii” strategice: să
dezvolte relații autentice cu elevii săi, să creeze un mediu prietenos în sala de clasă, să implice
părinții în demersul educativ, să selecteze informații relevante care să permită răspunsuri
alternative și să conducă în final la entuziasmul pe care îl oferă noutatea.
Fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare, propriul caracter, propriile nevoi și
necesități. De aceea este necesară o abordare diferențiată a elevilor, atât în conținut, cât și în
metode. Pozitivismul, încurajarea, realizarea personală și/sau succesul academic au un rol
important în motivarea elevilor. Relația ideală profesor - elev se bazează pe raporturi de
colaborare, respect și încredere reciprocă. Un climat afectiv care se realizează printr-un stil de
conducere democrat, înseamnă comunicare asertivă și mai ales, ascultare activă și empatică.
Motivația poate fi cheia care deschide poarta universului educațional. Succesul în plan
educațional se clătește pe fundamentul motivațional. Daca vrei sa motivezi pe cineva, trebuie
sa fii motivat tu însuți.
Atunci când impulsul cognitiv este minim, profesorii ar putea face mai mult în direcția
captării interesului elevilor. Cadrul didactic trebuie să fie capabil să stârnească curiozitatea
elevilor prin elemente de noutate, prin crearea unor conflicte cognitive, prin utilizarea
studiului de caz ori prin antrenarea elevilor în realizarea unor proiecte de echipă. Este necesar
deasemenea să se realizeze un profil motivațional al elevului, prin evaluarea intereselor
acestuia, a interesului său pentru o anumită disciplină sau dezinteresul pentru alta, a
perspectivelor de viitor pe care și le-a conturat. Profilul motivațional al elevului trebuie să
includă și percepțiile cu privire la competența și gradul de control pe care acesta estimează că
le are în îndeplinirea diferitelor sarcini de învățare. Problemele de motivație ale elevilor sunt
extrem de diverse și din acest motiv, intervenția profesorului nu se poate baze pe un tipar
prestabilit, ci trebuie adaptată la fiecare situație în parte. Ulterior aplicării metodelor de
stimulare a motivației este necesară o introspecție a rezultatelor obținute în vederea remedierii
problemelor și completării lacunelor existente.
 Ştiind că omul are tendinţa de a se dezvolta şi perfecţiona individual, educaţia trebuie
să aibă rolul de a motiva şi încuraja depăşirea limitelor şi evoluţia armonioasă a tuturor
abilităţilor elevului, până la atingerea potenţialului său maxim.