EXPERTIZA FILIAȚIEI

În ţara noastră cercetarea filiaţiei este legiferată prin Codul Familiei. În afară de
cazurile de tăgadă a paternităţii, în care cuplul este căsătorit, Codul Familiei
statuează situaţia copilului născut în afara căsătoriei, în sensul că acesta are
aceleaşi drepturi cu cel născut în timpul căsătoriei, cu condiţia ca paternitatea să
fie recunoscută.

Recunoaşterea paternităţii se poate face pe două căi:

1) La Oficiul de Stare Civilă;

2) Prin sentinţă judecătorească.

În cazul în care se ajunge la proces, una din probele administrate este expertiza
serologică, bazată pe studiul şi corelarea genetică moştenite de copil de la părinţi
în cadrul sistemelor sanguine utilizate.

Grupele sanguine sunt markeri genetici de un real folos pentru expertiza serologică,
datorită faptului că sunt stabile în cursul vieţii, se transmit ereditar după anumite
legi bine cunoscute şi verificate şi sunt prezente de la naştere sau din primele luni
de viaţă.

Această expertiză poate exclude paternitatea unui bărbat faţă de un anumit copil,
dar niciodată nu o poate afirma. Cu cât se efectuează mai multe sisteme serologice,
creşte şansa unui bărbat fals învinuit de a se exclude de la paternitate, deci de a-şi
dovedi nevinovăţia.

În urma investigaţiilor serologice se poate ajunge la una din următoarele formule:

a) Paternitatea bărbatului Y faţă de copilul X se exclude;

b) Paternitatea nu se exclude. Formula pe care o folosim reflectă situaţia de fapt,

în sensul că "poate fi tată pârâtul sau orice alt bărbat" al cărui mozaic antigenic se
încadrează în complexul serologic compatibil filiaţiei. Dacă am utiliza formula
"bărbatul Y nu se exclude de la paternitate" (cum se foloseşte în alte părţi),
judecătorul ar fi tentat poate, în mod logic, să declare ca tată pe bărbatul respectiv
(nu se exclude, deci este). Aceste caractere sunt prezente la pârât, aşa cum se
găsesc la toţi bărbaţii cu formule identice. Deci caracterele respective se mai
întâlnesc şi la alţi bărbaţi, cu formula fenotipică diferită de pârât, dar care sunt
purtători ai genelor moştenite de copil de la tatăl său.

Situaţiile în care se cere expertiza filiaţiei sunt:

- cercetarea filiaţiei copilului născut în timpul căsătoriei, dar tăgăduit de soţ;

- cercetarea filiaţiei copilului născut în afara căsătoriei (cazurile cele mai frecvente);

- cercetarea maternităţii în schimburile de copii.

12.1 Clasificarea sistemelor sanguine utilizate în expertiza filiaţiei

Au fost descrise numeroase sisteme de factori, dar nu toţi pot fi aplicaţi în acest
gen de expertize. Pentru ca un sistem de alele să poată opera în expertiza filiaţiei
trebuie să îndeplinească anumite condiţii:

- să fie stabil în tot cursul vieţii;

- să fie prezent la naştere;

- să se transmită după legi stabile şi bine stabilite.

Clasificarea sistemelor utilizate are la bază locul unde se poate identifica, respectiv:

- sisteme eritrocitare: antigenele se găsesc pe eritrotite;

- sisteme serice: caracterele se găsesc în serul sanguin;

- sisteme enzimatice: acestea au la bază polimorfismul enzimelor

eritrocitare;

- sisteme limfocitare: specificităţile se găsesc pe limfotite;

- alte sisteme: secretor-nesecretor (Se-ne); gustător-negustător.

Spre exemplificare prezentăm numai sistemul A B 0.

12.2 Sistemul A B 0

Reprezintă primul sistem antigenic descoperit, foarte important pentru transfuziile

de sânge, boala hemolitică a nou-născutului, transplantul de organe, etc.

Iniţial au fost Fenotip Genotip descoperite 4

grupe; din combinaţia a trei
alele: 0, A şi B, în 01 0/0 raport de
dominantă şi A II A/A recesivitate,
rezultau 4 fenotipuri (cele
înscrise în A/0 buletinele de
identitate) şi 6 genotipuri:
B III B/B

B/0

AB IV A/B

Indivizii de grupă 0 sunt toţi homozigoţi,

indivizii de grup AB sunt heterozigoţi,

iar indivizii de grup A şi B pot fi homozigoţi AA sau BB, ori heterozigoţi A0 sau B0.
Douăzeci de ani mai târziu, s-a constatat că gena A produce mai multe variante: A,,
A2, Aht, A3, Ael, Ax, etc.

Din acestea, în expertiză se folosesc numai primele două variante: A1 şi A2, A1 fiind
dominant faţă de A2. Celelalte variante denumite „slabe” dau reacţii atipice în
tiparele lor. Considerând şi subgrupele, indivizii se împart în 6 fenotipuri şi 10
genotipuri:
 Fenotip Genotip

0 0/0

A1 A1/A1

A1/A2

A1/0

A2 A2/A2

A2/0

B B/B

B/0

A1 B A1/B

A2 B A2/B

în ultimii ani s-au descris variante de B identice cu cele ale antigenului A, dar,
deocamdată mai greu de depistat prin tehnici serologice. Transmiterea ereditară
se face conform legilor lui Mendel:

a) Nu poate să apară la un copil un antigen dacă nu există la cel puţin unul din
părinţi:

0/0 A/0 0/0 A/0

0/0 A/0 B/0

Tată posibil Excludere

b) Legea lui Bernstein: un părinte de grup 0 nu poate avea copii AB şi invers, un

părinte de grup AB nu poate avea copii de grup 0, indiferent ce este celălalt părinte.
Acestea sunt singurele situaţii, în care, se poate exclude paternitatea în sistemul A
B 0, mama fiind decedată.

12.3 Alte sisteme:

a) Secretor-nesecretor (Se-ne)

Antigenele de grup A şi B se regăsesc şi în secreţii la majoritatea indivizilor (cca.

75%) aceştia fiind denumiţi secretori (Se). La aceştia se găsesc în: salivă, spermă,
secreţie vaginală, transpiraţie etc, alături de antigenele ce se găsesc pe eritrocitele
lor şi antigenul „H”.

Deci, la persoanele de grup A se vor găsi antigenele A+H, la cei de grup AB se vor
găsi antigenele A+B+H, la cei de grup 0 numai antigenul H. Persoanele care nu-şi
secretă în lichide şi umori antigenele de pe eritrocite se numesc nesecretori (ne).
Simbolurile nu trebuie confundate cu factorii Ss din cadrul sistemului MN Ss.

Modul de transmitere ereditară al celor două alele este conform modelului

Mendelian: sistemul este format din două alele în raport de dominantă şi
recesivitate, din care rezultă trei genotipuri şi două fenotipuri:

Fenotip Genotip

Două genotipuri Se Se/Se sunt homozigote

(primul şi al treilea) al doilea
Se/se
fiind heterozigot.
se se/se
se se se se

se/se Se/se

posibil excludere

b) Gustător-ne gustător
O mică parte din indivizi percep gustul foarte amar al fenil-thio-carbaminei şi au
fost denumiţi gustători. Prin contrast cu aceştia, cei care nu percep gustul amar au
fost denumiţi negustători. Transmiterea se face conform modelului mendelian,
deci din părinţi negustători nu se poate naşte un copil gustător. Totuşi, o singură
excludere numai pe gustător-negustător nu poate fi luată în consideraţie în
procesele de cercetare ale filiaţiei.

Concluzii

Expertiza filiaţiei (serologică), aduce un aport obiectiv şi important în rezolvarea

cazurilor. Folosind toate sistemele se pot exclude 75% din bărbaţii fals învinuiţi (fără
sistemul HLA) şi 98-99% (cu sistemul HLA).

Trebuie accentuat asupra faptului că procentajul teoretic de excludere diferă foarte

mult de procentajul real obţinut în expertize, deoarece acesta ţine şi de numărul
sistemelor folosite, dar şi de incorectitudinea mamelor care aduc la expertiză nu pe
adevăratul tată al copilului.

Oricât de multe sisteme s-ar utiliza, daca mama ar aduce la expertiză pe tatăl
biologic al copilului, procentajul de excludere ar fi = 0. În unele ţări, în cazurile în
care nu se ajunge la concluzia de excludere, şi în special când sunt implicaţi mai
mulţi bărbaţi, se fac aprecieri asupra gradului de probabilitate a paternităţii.

S-au recomandat mai multe forme de calcul bazate pe frecvenţa genelor în

populaţia din care face parte cuplul, a sistemelor utilizate în expertiză. La expertiza
filiaţiei se mai pot face şi alte examinări:

- Examenul antroplogic se face printr-un studiu amănunţit al caracteristicilor

somatice şi în special al trăsăturilor fizionomice pe care le prezintă copilul
comparativ cu părinţii. Se studiază în amănunt spre exemplu: forma (ovalul) feţei,
forma bărbiei, a nasului, a urechilor, culoarea ochilor, a părului, pigmentaţia pe
baza unor măsurători şi a altor parametri bine stabiliţi în cadrul studiilor
antropologice.
Metodele senzorial-subiective au început să fie în bună parte suplinite printr-o
prelucrare matematică. In cadrul acestor examinări se pot reţine o serie de
elemente permiţând uneori concluzii de valoare ştiinţifică şi probatorie importantă.

- Examenul dermatoglifelor reprezintă examenul eredo-biologic al complexelor

desene ale crestelor papilare, palmare şi plantare (dermatoglife) a intrat în practica
expertizei în ultimii ani, dovedindu-se o metodă de certă valoare, un examen
ajutător important în cadrul expertizei filiaţiei.

Valoarea acestei metode a reieşit din faptul că prelucrând independent de

Laboratorul de serologie, rezultatele cercetărilor nu s-au observat contraziceri sau
rezultate discordante. Metoda constă în compararea desenelor papilare (palmare
şi plantare) ale copilului cu cele ale părinţilor şi constatarea - pe compartimente
(considerate de unii ca unităţi structurale cu profil ereditar propriu) a dispoziţiei şi
formei acestor desene care se transmit de la părinţi la copii nu identic, dar într-o
formă mai mult sau mai puţin asemănătoare ce permite să se ajungă la concluzii de
probabilitate sau nu, în cazurile studiate.