Funcţiile sintactice

Pronumele reflexiv

! Cum pronumele reflexiv are forme doar de acuzativ şi dativ, va avea funcţii sintactice doar în
aceste cazuri
! Reflexivele se împart în două categorii:
 Cu funcţie sintactică
 Fără funcţie sintactică: dacă forma clitică (neaccentuată) nu poate fi dublată printr-o
formă accentuată
Se gândeşte la mine. (nu se poate dubla: pe sine)
Acuzativ – majoritatea funcţiilor se realizează cu ajutorul prepoziţiilor
a. Complement direct (cu prepoziţia pe) – pe cine?
Se recunoştea în oglindă.

b. Complement prepoziţional – despre cine? la cine? pentru cine? cu cine? Etc.

Omul sigur de sine inspiră încredere.
S-a bazat întotdeauna pe sine.

c. Circumstanţial de loc – unde?

Mi-a făcut loc lângă sine.

d. Circumstanţial de scop – cu ce scop?

Oamenii nu trebuie să lucreze doar pentru sine, ci şi pentru ceilalţi.

e. Nume predicativ (cu prepoziţii)

Gândurile scrise în jurnal sunt pentru sine, nu pentru alţii.
Dativ
a. Complement indirect – cui?
Şi-a spus că nu va mai greşi.

b. Complement indirect posesiv – cui?

Mi-am pus lacăt gurii. (gurii mele)
Şi-au călcat pe inimă. (inima lor)

c. Atribut pronominal (fără prepoziţie – rar întâlnit, pentru că e preferat adjectivul

pronominal posesiv)
Te consolezi cu gândurile-ţi optimiste. (În loc de: Te consolezi cu gândurile tale
optimiste)