„Ma interesau aventurierii si vagabonzii“. Interviu cu Pavel CHIHAIA |... https://www.observatorcultural.ro/articol/ma-interesau-aventurierii-si-v...

„Ma interesau aventurierii si vagabonzii“. Interviu cu Pavel

CHIHAIA
10-11-2005 Nr. 294 (/numar/nr-294/)  Ovidiu ȘIMONCA (/author/ovidiusimonca/)
 Interviu (/categorie/interviu/)
 0 Comentarii (https://www.observatorcultural.ro/articol/ma-interesau-aventurierii-si-vagabonzii-
interviu-cu-pavel-chihaia-2/)

 Tipărește pagina (https://www.observatorcultural.ro/articol/ma-interesau-aventurierii-si-

vagabonzii-interviu-cu-pavel-chihaia-2/print/)

Recomandă articolul

 (https://twitter.com/intent/tweet?url=https://www.observatorcultural.ro/articol/ma-interesau-
aventurierii-si-vagabonzii-interviu-cu-pavel-chihaia-2/)
 (http://www.linkedin.com/shareArticle?mini=true&url=https://www.observatorcultural.ro/articol
/ma-interesau-aventurierii-si-vagabonzii-interviu-cu-pavel-chihaia-2/&source=Observator Cultural)
 (https://www.facebook.com/sharer/sharer.php?u=https://www.observatorcultural.ro/articol/ma-
interesau-aventurierii-si-vagabonzii-interviu-cu-pavel-chihaia-2/)
 (/rss)
 (mailto:Adaugati o adresa de email aici?subject=Observator Cultural&body=„Ma interesau
aventurierii si vagabonzii“. Interviu cu Pavel CHIHAIA https://www.observatorcultural.ro/articol/ma-
interesau-aventurierii-si-vagabonzii-interviu-cu-pavel-chihaia-2/)

Pavel Chihaia are 83 de ani si, in tinerete, fusese remarcat de Petru Comarnescu, care l-a incurajat sa scrie
literatura. O piesa de teatru tiparita, La farmecul noptii, a avut cronici favorabile. A urmat romanul
Blocada, despre care Petru Comarnescu scria ca „vesteste un destin literar neobisnuit si aduce romanului
romanesc o cuprindere si o adincire de care rareori a avut parte“. Romanul Blocada a fost interzis de
autoritatile comuniste si a ramas necunoscut vreme de decenii. Aceasta fresca era a unei lumi care se
stingea, lumea Dobrogei si a Constantei, „a unei umanitati pitoresti, intens colorate“, care „murea victima
a istoriei si a valului de transformari ce veneau ca o fatalitate“. (Gelu Ionescu)
Pavel Chihaia s-a indepartat de prima sa vocatie timp de patru decenii. Ultimul volum, Infaptuiri pontice
(Editura Ex Ponto, 2005), depune marturie despre un itinerar complicat, in care Pavel Chihaia si-a propus
mereu sa redevina prozatorul Pavel Chihaia. Cum arata acest destin scriitoricesc? Dialogul nostru, purtat
acum citeva zile in Bucuresti, doreste sa infatiseze pe acela care a rezistat istoriei cu sacri�ciul activitatii
literare.

Ce s-ar � intimplat cu dvs., ca scriitor, daca nu venea comunismul?

Este o intrebare foarte interesanta, la care m-am gindit adesea, punindu-mi-o mie insumi. Mi-am inceput
„cariera“ de scriitor inca din adolescenta. In liceu, ma a�am printre ultimii din clasa, eram omul unei
singure pasiuni: literatura, neglijind matematica, �zica, stiintele naturale. Imi amintesc despre subiectul
unui extemporal la stiintele naturale, trebuia sa descriem gasteropodele. Ignorind lectia, ca sa-mi razbun
ignoranta, am notat sub titlu versul lui Ion Barbu: „La valea U-Vel-Den-Rode ce de mai gasteropode“. Pe
undeva am crezut in umorul profesorului, dar m-am inselat, n-a gustat ironia mea. In clasa a treia de liceu

1 din 10 24.02.2023, 21:58

„Ma interesau aventurierii si vagabonzii“. Interviu cu Pavel CHIHAIA |... https://www.observatorcultural.ro/articol/ma-interesau-aventurierii-si-v...

am fost trimis la Tinerimea Romana din Bucuresti.

Ce era Tinerimea romana?

Era o tabara de creatie, la care se dadeau premii, distinctii. Profesorul de romana ma aprecia, in contrast
cu ceilalti profesori. In ultima clasa, am publicat trei nuvele intr-o revista a liceului, iar in facultate, in
timpul razboiului, o piesa de teatru, Viata ascunsa. Publicam cronici despre arta plastica la Fapta, Timpul,
Ecoul, ziare cu pro�l democrat. Intr-o zi fericita, piesa mea a ajuns la Petru Comarnescu, care a fost
entuziasmat si m-a primit la Fundatiile Regale. Cind am incheiat studiile universitare, m-a ajutat sa capat
un post modest la Directia Generala a Teatrelor, unde dinsul era inspector general. Era in 1945, cind am
scris o noua piesa de teatru, La farmecul noptii.

Pentru aceasta piesa ati obtinut premiul Fundatiilor Regale acordat scriitorilor tineri.
Un premiu de prestigiu. Dupa aceea, incurajat, am inceput sa scriu romanul Blocada, care a aparut spre
s�rsitul lui 1947. La citeva luni, romanul a fost retras din librarii si a fost dat la topit de catre autoritatile
comuniste. Timp de 12 ani am supravietuit trudind la munca de jos, pina in 1960.

Din 1948 pina in 1960 n-ati mai publicat nimic?

Nu, nimic.

Iar din 1960, pina la plecarea in Germania, in 1978, ati publicat studii de arta medievala. Nu ati mai scris
literatura?
Nu, nu am mai publicat literatura. Cerurile, domiciliile, etapele de viata mi-au fost diferite, ca si infaptuirile
mele. M-am nascut in Corabia, judetul Romanati, am venit in Constanta, am scris literatura, am continuat
trei ani in Bucuresti. Au urmat somajul si munca de jos, apoi studiile medievale. In s�rsit, evadarea in
Germania.

– Au fost 12 ani penibili

Revenind la intrebarea de la inceput: daca nu ati � cunoscut prigoana comunista, care ar � fost destinul
dvs. de scriitor? Ati � publicat mai departe?
Fac parte din generatia anilor 1945-1947, numita „generatia pierduta“. Au fost trei ani in care am putut
publica ceea ce am crezut eu de cuviinta. Dupa extrema dreapta, in timpul razboiului, a urmat, dupa 1947,
extrema stinga. De virsta mea, au mai fost trei prozatori pe care i-am cunoscut, a caror literatura nu a mai
continuat: Mihai Villara, Alexandru Vona, Teodor Cazaban.

Cum ati resimtit coborirea la „munca de jos“?

Ca o indepartare de dialogul meu cu literatura, cu opiniile scriitorilor. Nu a fost doar o despartire de
literatura romaneasca, ci si de cea straina. In intervalul acesta, dupa razboi, am tradus din engleza, din
P.B. Shelley, William Butler Yeats, Edmund Spencer. A fost o e�orescenta de carti romanesti, traduceri,
legaturi culturale cu Occidentul. Dar, de la inceputul tiraniei comuniste, toate aceste fericite perspective
au disparut, orice necunoscut te putea denunta la Securitate. In drumurile mele, vedeam anumiti
trecatori, numiti „colaborationisti“, cu care, anterior, avusesem relatii civilizate, pe care ii ocoleam trei
strazi pentru a nu avea surprize. Nu doream sa intru in cercul preocuparilor lor.

Prin ce „munci de jos“ ati trecut?

Au fost 12 ani penibili. Am lucrat ca sapator la Intreprinderea de Constructii Bucuresti, ani de zile. Singura
indeletnicire mai placuta a fost catre s�rsitul acestei perioade, intre 1958-1960, cind am fost primit ca
�gurant la Teatrul Tineretului. Nu se cerea nici un fel de acte, te a�ai imobil pe scena, dincolo de actiune,
de roluri, de discursuri. O mobila doar, incremenita.

In 1948, cind vi s-a interzis sa mai publicati, aveati 26 de ani, si ati fost distins cu un premiu al Fundatiilor
Regale. Petru Comarnescu salutase elogios debutul dumneavoastra si va sprijinise. Nu v-a tentat niciodata

2 din 10 24.02.2023, 21:58

„Ma interesau aventurierii si vagabonzii“. Interviu cu Pavel CHIHAIA |... https://www.observatorcultural.ro/articol/ma-interesau-aventurierii-si-v...

sa pactizati cu regimul pentru a putea publica in continuare?

Cu comunistii?

Da, sa va supuneti lor.

Niciodata. Cred ca am avut (am si in continuare) o profunda vocatie pentru libertate.

Nici o tentatie de colaborare?

Nu. La inceputul stalinismului, am facut parte dintr-o organizatie anticomunista, impreuna cu Vladimir
Streinu, Iordan Chimet, Constant Tonegaru, ajutati de preotul catolic, Monseniorul Marie-Alype Baral,
pentru a ajuta familiile celor inchisi, pentru a-i incuraja pe cei care ne impartaseau opiniile. Am realizat de
la inceput ceea ce insemna noua ideologie impusa, adversara culturii traditionale, a libertatii de gindire,
care incerca sa compromita valorile in care credeam si pe care le a�rmam.

N-au fost tentative, dintre colegi, dintre cunoscuti, sa va atraga spre noul regim?
Nu aveau cum. Nu am pastrat relatii decit cu adversarii regimului. Organizatia Eminescu, din care am
facut parte, adversara comunismului, a fost condamnata ca atare. Constantin Tonegaru a fost arestat si
inchis, la citeva luni dupa eliberare a murit, Vladimir Streinu a ramas ani de zile in inchisoare.

– Am preferat sa ramin in mahala

Dvs. cum ati scapat de puscarie?

Am fost arestat de doua ori, dar nu au avut dovezi si am redevenit un om liber.

Nu v-ati gindit nici o clipa ca, supunindu-va noului regim, ati � putut continua cariera literara?

Nu mi-am pus aceasta problema: sa-mi insusesc o alta viziune a lumii, pentru o noua identitate a mea.

Daca privim in epoca, Arghezi si Sadoveanu au scris in continuare in vremea comunistilor, s-au adaptat.
Ei realizasera ceva in literatura, scrieri care s-au pastrat. Nefericirea pentru noi a fost „colaborarea“ lui
Petru Dumitriu, care a avut o mare vocatie pe care a pingarit-o. De asemenea, e de consemnat si trecerea
la comunisti a lui Eugen Barbu, care mi-a fost vecin, aici in Bucuresti. Locuia pe strada Sutasului, iar eu pe
Rotasului. Am fost amici pina la supunerea sa.

Ce facea Barbu pina in epoca colaborarii?

Isi cistiga existenta vinzind ziare intr-o ghereta. Era pasionat de fotbal, conducea echipa unor tineri din
cartier. Il ingrijea o bunica. Locuia, ca si mine, intr-o camera foarte modesta, in apropierea cimitirului
S�nta Vineri, acolo unde se desfasoara actiunea romanului Groapa. De fapt, Barbu s-a infratit cu
comunistii, mai tirziu, dupa ce a publicat Groapa, in 1957.

Si dvs.?
Am preferat sa ramin in mahala, in afara de buna, recenta societate. In 1960 m-am imbolnavit foarte grav
si mi-am pus problema unor mijloace de supravietuire fara compromisuri.

Pe Petru Dumitriu l-ati cunoscut?

Desigur. Petru Dumitriu a facut parte din cercul literar al lui Petru Comarnescu, unde ma a�am si eu. Cind
ne-am cunoscut, venise licentiat din Germania, cu o cultura temeinica, cu o exprimare deosebita. Aspectul
sau era, de asemenea, de neuitat. Am gindit adesea ca, daca nu ne invada comunismul, ar � avut o
existenta admirabila.

Petru Dumitriu a scris rusinosul volum Drum fara pulbere, despre constructia canalului Dunarea-Marea
Neagra. Si a schimbat si destinele personajelor din Cronica de familie, in�erind burghezia.

In acel an am avut un dialog cu dinsul, pe marginea lacului Herastrau.

Ce v-a spus? A avut o explicatie pentru colaborarea sa?

3 din 10 24.02.2023, 21:58

„Ma interesau aventurierii si vagabonzii“. Interviu cu Pavel CHIHAIA |... https://www.observatorcultural.ro/articol/ma-interesau-aventurierii-si-v...

Mi-a marturisit acolo, pe marginea lacului, opinia sa ca „la noi, exista, in prezent, sclavi si stapini“. Si a
adaugat: „Eu nu vreau sa �u sclav“. A trecut la comunisti nu pentru bani, ca atitia altii, ci pentru ca dorea
ca realizarile sale sa �e cunoscute, sa �e „cineva“, sa nu faca parte din multimea anonima, lipsita de
prestigiu si de autoritate postuma.

– Institutul de Istoria Artei a adapostit niste „mizerabili“

In 1960, ati intrat la Institutul de Istorie a Artei cu ajutorul lui George Oprescu, directorul de atunci.
George Oprescu imi fusese profesor in timpul facultatii. In liceu ma vadisem mediocru, am ramas si
corigent. Dar in facultate am fost un student vrednic, scriam literatura, publicam cronici plastice. Si
Oprescu ma aprecia, la seminariile unde luam cuvintul. De aceea, in 1960, cind am fost bolnav si nu am
avut pe nimeni sa ma ajute, cind am avut nevoie de un salariu ca sa pot trai, am fost la Oprescu si dinsul
m-a primit cu bratele deschise. Nu numai pe mine. Tot atunci i-a angajat pe Emil Lazarescu, pe Remus
Niculescu, care tocmai iesisera din inchisoare. Si pe Alexandru Paleologu, care si el venea din puscarie.
Am fost numit in sectia de arta medievala.

Un mare curaj pentru profesorul Oprescu sa va adune, sa va angajeze.

Profesorul Oprescu a colaborat cu comunistii, a fost academician in vremea aceea. Dar, in cuibul lui, in
Institutul de Istorie a Artei, a adapostit si niste „mizerabili“. Eu veneam din Constanta, ma interesau
aventurierii, vagabonzii si orizontul marii. De aceea scrisesem Blocada. Si m-am trezit intre oameni cu
volume consacrate de istoria Evului Mediu, cu doctorate la Paris si Berlin, iar eu, nevinovat, simulam ca
inteleg ceea ce vorbeau, argumentele lor, cu o mimica imitind pe a lui Charles Chaplin din Timpuri noi.
Dar eram incapatinat si – dupa o scurta prezenta in sectia de arta moderna, care imi era mai cunoscuta –
am fost rechemat in cea medievala, unde am studiat anumite aspecte care m-au atras. Rezultatul se
poate constata in cele cinci volume de arta medievala, publicate recent, la Editura Albatros.

La ce concluzie v-a dus studierea mentalitatilor din Evul Mediu romanesc?

Contributia mea mai importanta a fost insumarea, intr-o noua viziune, a trasaturilor de Renastere cu cele
bizantine, intr-un nou aspect al mentalitatilor medievale europene. La noi s-a intilnit Renasterea cu
e�orescenta bizantina, dind nastere unei noi traditii. In teza mea de doctorat, aparuta la Madrid,
Immortalité et décomposition dans l’art du Moyen Age, am scris despre contrastul intre nemurirea
crestina si decompozitia, scrierile si imaginile mai tirzii. Pina spre s�rsitul secolului al XIII-lea oamenii nu
s-au interesat de trupul omenesc care piere, se descompune, care este ingropat. A fost un con�ict intre
clanul cavaleresc, cea care accepta si ideea existentei noastre biologice, si Biserica, unde se marturisea
coborirea din Paradis si intoarcerea in lumea vesnica.

In 1978, dupa o cariera in domeniul istoriei artei si un doctorat la Paris, ati plecat in Germania, la
München. De ce?
In timpul comunismului am incercat sa evadez de trei ori din tara. O data am proiectat fuga cu Dimitrie
Stelaru, la Constanta, cu un vapor argentinian, Ceibo, care transporta piei crude. A doua oara am incercat
sa fug pe la Mamaia, a treia oara am reusit, in 1978, cind am obtinut din partea Institutului sa iau parte la
un simpozion, la Geneva. Am gindit mereu la idealul libertatii.

– Am vrut sa ajung in lumea libera pentru a relua scrisul literar

De ce ati vrut sa plecati din Romania?

Am vrut sa ajung in lumea libera pentru a relua scrisul literar. Am gindit mereu sa revin ceea ce am fost in
prima tinerete, sa parasesc totul pentru literatura, pentru radacinile mele. Eu am plecat in Germania
impreuna cu sotia. Pe baiatul nostru, Matei, care avea patru ani, l-am lasat cu bunicii. A fost dramatica
alegerea intre �u si libertate. Au fost parinti, in Occident, care si-au revazut copiii numai dupa 1989. L-am
primit pe Matei dupa 9 luni, apelind, cu ajutorul unor profesori, la citeva organizatii internationale.

4 din 10 24.02.2023, 21:58

„Ma interesau aventurierii si vagabonzii“. Interviu cu Pavel CHIHAIA |... https://www.observatorcultural.ro/articol/ma-interesau-aventurierii-si-v...

Cum v-ati descurcat in Germania?

In Germania, in vremea aceea, ni s-a dat locuinta, bani de cheltuiala, lectii de limba germana. Dar mai este
un aspect. Nemtii aveau un nivel de trai care le permitea sa ajute pe cei veniti din lumea comunista. Am
constatat la germani o seriozitate si o mare tenacitate in a realiza pina la capat orice infaptuire. Si
punctualitate, lucruri stiute. Conteaza mult seriozitatea cuiva, efortul pentru rezultate.

Stiati limba germana?

Am invatat germana in liceu, cred ca trei ani, iar franceza am studiat-o in toti anii. Facultatea am urmat-o
in timpul razboiului, cu bibliogra�a �reasca, dar, venit la München, cam uitasem limba lui Goethe,
trecusera peste treizeci de ani de la terminarea liceului. Sotia mea, admiratoare a literaturii engleze, n-a
mai avut probleme: intr-o luna, dupa ce a luat lectii de germana pentru imigranti, vorbea �uent limba. Ca
si �ul nostru, in prezent asistent la catedrele de franceza si spaniola din Köln.

Unde ati lucrat la München?

In München, sotia mea a lucrat intr-un laborator de microbiologie, ca si la Bucuresti, iar eu am gasit un
post de pedagog, apoi de bibliotecar – conteaza foarte mult hazardul in viata emigrantilor – la liceul
francez.
Se spune ca diaspora romaneasca este foarte divizata.
Nu este adevarat. Romanii se ajuta intre ei, la fel ca si alte neamuri venite de peste granita. Bineinteles,
daca esti un tip afurisit, lumea te evita.

Cum ati trait decembrie 1989, caderea lui Ceausescu?

In ianuarie ’90 am venit in Bucuresti, din partea postului de radio Europa Libera, pentru a dialoga cu
scriitori si artisti, cu colegi si prieteni. Am publicat aceste interviuri in cartea Fata cernita a libertatii, in care
am transcris sperantele, dar, mai cu seama, dezamagirile celor care sperau in adevarata libertate.

Ati colaborat la Europa Libera si inainte de 1989. Nu ati fost amenintat pentru activitatea dvs. de jurnalist
la Europa Libera?
Desigur, se trimiteau periodic scrisori de amenintare, Securitatea nu neglija aceste amanunte, dar nu le-
am dat atentie.

– Batrinii care cer mila

Cum v-ati inchipuit Romania dupa 1989?

Dupa caderea lui Ceausescu, am sperat ca Romania va evolua spre idealurile lumii libere in care am
crezut totdeauna. Din nefericire nu a fost asa. O problema care se pune – care nu este nici literara, nici
�lozo�ca – este raportul intre industria occidentala si industria din tara noastra. In 1989, noi eram desigur
dezavantajati fata de cei in culmea evolutiei industriale. Un motiv, totodata, pentru care foarte multi tineri
vor sa plece din Romania.
Este vorba de nivelul de salarizare, salariul de mizerie pe care il primeste un tinar care este specialist in
calculatoare, de exemplu, si care alege sa lucreze in Occident.
Desigur, salariile se vor imbunatati, dar mai tirziu, peste citiva ani.

Ce va intristeaza cel mai mult cind veniti in Romania?

Marturisesc bucuria mea de a vedea, in Bucuresti, edi�cii moderne, magazine deosebite, spectacole de
teatru, emisiuni TV de o calitate deosebita. Am intervenit, de altfel, la Televiziunea Romana, sa se poata
vedea in Landul Bavaria, prin cablu digital, programele TV romanesti. Pe de alta parte, ma intristeaza
batrinii care cer mila pe treptele bisericilor, ale metroului, pe strazi. In strainatate nu vezi chipuri atit de
chinuite.

Ce face statul german pentru ei?

Ii intretine, au pensii, nu vezi atita suferinta.

5 din 10 24.02.2023, 21:58

„Ma interesau aventurierii si vagabonzii“. Interviu cu Pavel CHIHAIA |... https://www.observatorcultural.ro/articol/ma-interesau-aventurierii-si-v...

Nu ati vrut sa va reintoarceti, de�nitiv, acasa?

Nu avem posibilitatea sa reincepem viata la virsta noastra, nu mai avem casa, mobile, cele necesare unui
inceput. Un poem al lui Dimitrie Stelaru se intitula Prea tirziu, care cred ca ni s-ar potrivi.

„Am trait farmecul noptilor dobrogene, al cerurilor, al stepei fara margini“

Ce a insemnat Dobrogea pentru dvs.?

Pentru mine, un simbol. Acolo am cunoscut limpezimea cerurilor, diversitatea formelor omenesti. Am
cunoscut navigatori si oameni care lucrau cimpia, negustori si saltimbanci, o diversitate care m-a facut sa
inteleg imaginea lumii intregi.

Sinteti multumit de cum vi s-a receptat literatura, dupa 1989?

Cine vine ca mine din mijlocul secolului trecut se a�a doar in istoriile literaturii, nu pe ecranul actual. Este
o necunoastere reciproca, nici eu nu-i cunosc prea bine pe scriitorii actuali.

Ne intoarcem la tineretea dvs. foarte indepartata. Ati vorbit de o viata de bostanagiu. Ce insemna?
Tatal meu adoptiv avea un petic de pamint pe care cresteau pepeni. In timpul verii, inca de pe la 13 ani,
ingrijeam aceasta bostanarie impreuna cu un tatar. Urcam pepenii in caruta si ii vindeam in satele din jur.
Atunci am trait farmecul noptilor dobrogene, al cerurilor, al stepei fara margini. Multi scriitori
contemporani au infatisat con�icte, probleme sociale, nu singuratatea in peisaj, in destinul propriu, pe
drumul catre mereu invecinata moarte. Nu m-a interesat con�ictul intre clasele sociale, care apartine
istoriei, ci eternitatea, eliberarea din timp, meta�zica, absolutul, desprinse de vremelnicie. Am trait in
Constanta si casa noastra, de pe strada Basarabiei 12, se a�a in apropierea tarmului marii, a orizonturilor
tainice.

Cititi literatura romana care se scrie astazi in Romania?

Am 83 de ani si cunosc doar in parte ceea ce se scrie in Romania. Din fericire, Departamentul pentru
relatiile cu romanii de pretutindeni a avut fericita initiativa de a trimite cercului literar Apozitia, din care
fac parte, revistele literare importante care apar in tara. Si sint foarte fericit sa �u la curent cu ceea ce se
gindeste si se realizeaza, pe plan cultural, in Romania.

Dvs. ce scrieti in prezent?

Imi propun sa inchei un roman intitulat Hotarul de nisip, din care am publicat opt capitole in Jurnalul
literar. Este vorba, in roman, de acea plaja, intre Constanta si Mamaia, care despartea tara noastra de
lumea libera. Personajele principale din roman vor sa fuga in Occident: un scriitor, o tinara dansatoare si
un arhitect. Un vas francez urma sa ii primeasca, in apropierea Constantei, ei imbarcindu-se pe o barca cu
motor. Se a�au ascunsi, in momentul plecarii, intr-o tufa de ierburi de linga plaja, cind un granicer, trecind
din intimplare pe acolo, simte o miscare ne�reasca, trage, impusca eroina si isi continua drumul. Barca
soseste, arhitectul se urca, se salveaza, va ajunge la vapor, apoi in lumea libera. Scriitorul se intoarce in
infern cu iubita, moarta, in brate. Pentru el, libertatea nu mai avea sens.

Susține jurnalismul cultural!

6 din 10 24.02.2023, 21:58

„Ma interesau aventurierii si vagabonzii“. Interviu cu Pavel CHIHAIA |... https://www.observatorcultural.ro/articol/ma-interesau-aventurierii-si-v...

Agenda culturală

01/03
A dirijat serviciile de nuntă ale Familiei Regale [...] (https://www.observatorcultural.ro/stire/a-
dirijat-serviciile-de-nunta-ale-familiei-regale-britanice-dirijorul-christopher-warren-green-invitat-
la-sala-radio/ )

27/02
Teatrul Nottara din București prezintă trei spectacole la [...] (https://www.observatorcultural.ro
/stire/teatrul-nottara-din-bucuresti-prezinta-trei-spectacole-la-oslo-cu-sprijinul-institutului-
cultural-roman/ )

26/02
Programul concertelor Classix Festival 2023 (https://www.observatorcultural.ro/stire/programul-
concertelor-classix-festival-2023/ )

Vezi toate evenimentele (/stiri/toate-stirile/ )

7 din 10 24.02.2023, 21:58

„Ma interesau aventurierii si vagabonzii“. Interviu cu Pavel CHIHAIA |... https://www.observatorcultural.ro/articol/ma-interesau-aventurierii-si-v...

(https://www.observatorcultural.ro/wp-content/uploads

/2023/02/1.jpg )
Numărul curent

(https://gheorghecezar.podbean.com/ )

Podcastul Narativ cu Cezar Gheorghe

8 din 10 24.02.2023, 21:58

„Ma interesau aventurierii si vagabonzii“. Interviu cu Pavel CHIHAIA |... https://www.observatorcultural.ro/articol/ma-interesau-aventurierii-si-v...

Adaugă comentariu

Nume

Email

This site is protected by reCAPTCHA and the Google Privacy Policy

(https://policies.google.com/privacy) and Terms of Service (https://policies.google.com
/terms) apply.

Comentariu

Comentează

Cele mai citite articole

Despre „dimensiunea suplimentară a vieții“ (https://www.observatorcultural.ro/articol/despre-
dimensiunea-suplimentara-a-vietii/)
Cultura e (și) muncă. Despre Statutul lucrătorilor culturali profesioniști
(https://www.observatorcultural.ro/articol/cultura-e-si-munca-despre-statutul-lucratorilor-culturali-
profesionisti/)
Donnatela, prietena genială din România anilor ’90 (https://www.observatorcultural.ro/articol
/donnatela-prietena-geniala-din-romania-anilor-90/)
Despre puterea subversivă a culturii (https://www.observatorcultural.ro/articol/despre-puterea-
subversiva-a-culturii/)
Victor Brauner – actualitatea premonitorie a avangardei (https://www.observatorcultural.ro/articol
/victor-brauner-actualitatea-premonitorie-a-avangardei/)

Cele mai comentate articole

Cultura e (și) muncă. Despre Statutul lucrătorilor culturali profesioniști
(https://www.observatorcultural.ro/articol/cultura-e-si-munca-despre-statutul-lucratorilor-culturali-
profesionisti/)

Comentarii recente

9 din 10 24.02.2023, 21:58

„Ma interesau aventurierii si vagabonzii“. Interviu cu Pavel CHIHAIA |... https://www.observatorcultural.ro/articol/ma-interesau-aventurierii-si-v...

Dan SALCEA la Cultura e (și) muncă. Despre Statutul lucrătorilor culturali profesioniști
(https://www.observatorcultural.ro/articol/cultura-e-si-munca-despre-statutul-lucratorilor-culturali-
profesionisti/#comment-141959)
Luc. Ad. la Renaștere și modernitate (https://www.observatorcultural.ro/articol/renastere-si-modernitate-
2/#comment-141958)
Sorin la Renaștere și modernitate (https://www.observatorcultural.ro/articol/renastere-si-modernitate-
2/#comment-141957)
M. Constantin la O cercetare critică asupra poeziei române din 2022 (I) (https://www.observatorcultural.ro
/articol/o-cercetare-critica-asupra-poeziei-romane-din-2022-i/#comment-141956)
DG Ontelus la O cercetare critică asupra poeziei române din 2022 (I) (https://www.observatorcultural.ro
/articol/o-cercetare-critica-asupra-poeziei-romane-din-2022-i/#comment-141954)

Termeni și condiții (https://www.observatorcultural.ro/termeni-si-conditii/)

Publicitate (https://www.observatorcultural.ro/publicitate/) Ajutor (https://www.observatorcultural.ro/ajutor/)
RSS Feed (/rss) Newsletter (https://www.observatorcultural.ro/newsletter/)
Parteneri (https://www.observatorcultural.ro/parteneri/)
Despre Cookies (https://www.observatorcultural.ro/despre-cookies/)
Copyright © 2023. All Rights Reserved. Design and
development by High Contrast (http://www.highcontrast.ro/)

10 din 10 24.02.2023, 21:58