Capitalul uman constă în acele abilită ți ale indivizilor care sunt
caracteristice acestora și ră mân aceleași în orice mediu social putând fi valorificate pe piața muncii în schimbul unor resurse economice de orice tip. Practic capitolul uman este format din capital educațional (abilită ți dobândite de indivizi în procesul de instruire școlară dar și în afara acestuia) și capital biologic (abilită ți fizice ale indivizilor sistematizate cel mai adesea prin starea de să nă tate). Capitalul uman s-a dezvoltat ca și concept în economie, unde este privit, în special ca „estimare a abilită ții unei persoane de a produce venituri prin muncă ”.
Resursele umane au rol de forță creatoare de valoare cu rol
hotă râtor în procesul muncii. Ele asigură combinarea eficientă a celorlalte resurse necesare creă rii de bunuri și servicii pentru productie si consum.
În sensul larg al termenului capitalul mare prezintă avuția colectivă
formată din cunoștințe abilită ți opinii și experiențe acumulate în timp de că tre o populație. Capitalul uman este considerat din ce în ce mai mult un factor determinant al creșterii economice și dezvoltă rii.
Rolul capitalului uman în organizații
Capitalul uman determină capacitatea unor organizații publice sau private dar ră spunde provocă rilor și de asemenea de a crea condiții teritoriale sau locale pentru ca inovația și productivitatea sa prospere.
Capitalul uman joacă rolul cel mai important în cadrul unei
organizații reprezentând practic organizația societatea modernă se prezintă după cum se poate constata ca o rețea de organizație ce apar se dezvoltă sau dispar în aceste condiții oamenii reprezintă o sursă comună și totală de resurse cheie o resursă vitală de azi și de mâine a tuturor organizațiilor care asigura supraviețuirea dezvoltarea și sensul competițional al acestora fă ră prezența efectivă a oamenilor care știu ce când și cum trebuie fă cute este imposibil ca organizațiile să își atingă obiectivele.
Organizațiile există deoarece oamenii au capacită ți fizice și
intelectuale dar și capacitatea de a avea și dezvolta organizații. Prin urmare, organizațiile implică oameni și, la final depind de efortul lor. Existența orică rei organizații este efortul uman iar eficiența și eficacitatea acesteia sunt influențate în mare mă sură de comportamentul oamenilor în organizație. Așadar organizațiile există deoarece oamenii lucrează împreună pentru a realizarea obiectivelor organizaționale, în vederea îndeplinirii propriilor obiective. Organizațiile sunt implicate în viața noastră zilnică și reprezintă o parte de existență noastră cotidiană , locul în care consumă m cea mai mare parte a timpului nostru.
În concepţia modernă oamenii sunt recrutaţi şi selectaţi pentru a
ocupa anumite posturi vacante ci aceştia sunt că utaţi şi atraşi pentru rolul deosebit de important în cadrul organizaţiei. Relaţia capital uman-capitale intelectual contribuie la sustenabilitatea unei organizaţii pe termen lung având în vedere urmă toarea idee cunoaşterea înseamnă putere şi aprofundare. Capitalul uman este definit drept valoarea cunoştinţelor abilită ţilor şi experienţei angajaţilor firmei iar capitalul structural constă în toate acele lucruri care constituie suportul capitalului uman într o firmă .
O creștere economică este condiționată de o dezvoltare continuă a
capitalului uman. In concluzie resursa fă ră de care organizația nu poate funcționa este reprezentată de capital uman, aceasta prin informare, educație, experiență și perseverență poate atinge obiectivele organizației și astfel îndeplinindu-și propriile obiective.