IMPORTANŢA RESURSEI UMANE ÎN ORGANIZAŢII

Managementul resurselor umane:

• Ajută organizaţia să îşi atingă scopurile;
• Să folosească eficient abilităţile şi deprinderile forţei de muncă;
• Să ofere organizaţiei angajaţi bine pregătiţi şi motivaţi;
• Să sporească nivelul de satisfacţie al angajatului faţă de locul de muncă;
• Să ajute la menţinerea eticii profesionale;

RESURSELE UMANE
Resursele umane sunt unice în ceea ce priveşte potenţialul lor de creştere şi dezvoltare,
precum şi capacitatea lor de a-şi cunoaşte şi învinge propriile limite, pentru a face faţă noilor
provocări sau exigenţelor actuale şi de perspectivă;
Resursele umane constituie elementul creator, activ şi coordonator al activităţii din cadrul
organizaţiilor, ele influenţând decisiv eficacitatea utilizării resurselor materiale, financiare şi
informaţionale;
Resursele umane reprezintă una dintre cele mai importante investiţii ale unei organizaţii.

Tendinţe ale managementului resurselor umane:

●Descentralizarea responsabilităţii privind resursele umane în organismele centrale de
management la departamente şi agenţii operaţionale;
●fundamentarea unor sisteme mai flexibile pentru angajare, promovare, motivare,
remunerare;
●dezvoltarea politicilor de pregătire şi perfecţionare în scopul creării abilităţilor,
competenţelor şi mobilităţii angajaţilor. In scopul obtineri unei performanţe mai bună şi a
unor rezultate eficiente, reale, bazate pe costuri minime;
●crearea principiilor şi normelor generale privind instrumentarea politicilor de personal;
●deconcentrarea responsabilităţii privind resursele umane în cadrul departamentelor şi
agenţiilor spre nivelul operativ.

Resursele umane – cheia succesului organizațional

              Resursele reprezintă organizația, iar oamenii reprezintă o resursă comună si vitală
tuturor organizațiilor care asigură supraviețuirea, dezvoltarea si succesul competițional al
acestora.
              Făcând referire la faptul că orice aspect din activitatea firmei este determinat de
asigurarea competenței, motivației si eficienței în activitatea personalului, Rensis Likert
subliniază expres că “Dintre toate sarcinile managementului, conducerea componenței
umane este cea mai importantă deoarece de ea depinde cât de bine este realizat totul într-o
organizație”.

            
   În primul rând, resursa umanǎ este singura care produce, creeazǎ si deschide
perspectiva inovǎrii continue a producției.Sub un alt aspect, acestea sunt formate, utilizate,
remunerate, evaluate, promovate si protejate împotriva unor riscuri atât la scarǎ socialǎ și
comunitarǎ, cât și, bineînțeles, în organizație.
           
   În al doilea rând, resursele umane au posibilitatea de a valorifica superior toate
celelalte resurse naturale, pǎmantul, bogǎțiile solului si subsolului, etc.Apoi, resursele de
muncǎ sunt extrem de neomogene, atât din perspectiva aspectului lor fizic, cât și din
perspectiva nivelului de inteligențǎ, de educație si creație.Resursele umane se diferențiazǎ de
la o persoanǎ la alta din foarte multe puncte de vedere, nu numai fizic și intelectual, dar și din
perspectiva moral-volitivǎ, sentimentalǎ etc. Pornind de la toate aceste particularitǎți ale
indivizilor, managementul poate croi si obține comportamentele de care organizația respectivǎ
are nevoie.
              
În al treilea rând, dar nu cel din urmǎ, indiferent de potențialul oamenilor, trebuie
să li se acorde un tratament diferențiat, echitabil, aceasta fiind condiția mobilizării sau a
delăsării, toți având nevoie să trăiască respectabil, refuzând fiecare dintre ei frustrarea sau
umilința.
          
     Resursa umană este cea care sintetizează și exprimă cel mai sugestiv specificitatea
managementului ca tip de activitate umană.Tocmai pentru a exprima nuanța cerută de
spiritualizarea întrebuințării inteligente a omului se administreaza termeni ca leadership,
leader. Funcția manageriala a leadingului se definește ca procesul de influențare a oamenilor
astfel incât de bună voie să se străduiască pentru a realiza obiectivele organizației.
         
      S-a ajuns la concepția ca intr-o anumită instituție, îndeplinirea obiectivelor propuse
este poate cel mai important lucru, dar acesta nu trebuie realizat fără să se țină cont de
anumite aspecte cum ar fi demnitatea umană.Nu se ajunge la maximul de succes într-o
instituție prin distrugerea valorilor, ignorarea nevoilor umane și modelarea personalităților, ci
prin stabilirea regulii că fiecare individ este unicat în felul său.Acesta trebuie tratat așa cum se
cuvine, nefăcând diferențiere între faptul că este director sau simplu angajat și luând în
considerare trăsăturile de temperament și caracter, aspirațiile, abilitățile, cunoștințele.
            
   Așadar, prin toate aceste aspecte, resursele umane constituie un potențial uman
deosebit, care trebuie înțeles, motivat sau antrenat în vederea implicării cât mai depline sau
mai profunde a angajaților la realizarea obiectivelor organizaționale; individul, prin structura,
mentalitatea și cultura sa, se constituie într-o entitate biologică, care reprezintă întotdeauna
marea „necunoscută” putând împiedica sau, dimpotrivă, putând potența o acțiune, o activitate
sau un proces.