C5.

CURRICULUM-UL ȘCOLAR

C5: CURRICULUM-UL ȘCOLAR La finalul

acestui curs, veți fi capabili:
Să caracterizați curriculum-ul, conținutul învățământului, produsele
curriculare
Să prezentați procesul elaborării curriculum-ului
Să clasificați tipurile de curriculum și produsele curriculare
Să exemplificați modalități de organizare a conținuturilor
Să analizați produse curriculare
Să argumentați relația dintre obiective-cunoștințe și competențe

5.1. Conceptul de curriculum

În prezent, conceptul de curriculum reprezintă o paradigmă centrală a procesului

educațional (Mândruț, 2010, p. 9). Etimologic, termenul derivă din limba latină, în care acesta
desemna fugă, alergare, cursă, întrecere, car de luptă (Potolea, 2013, p. 92). Sensul
termenului de curriculum a avut inițial conotația de deplasare rotundă sau deplasare în cerc,
adică sistem coerent care are un început și o finalitate (Negreț, Dobridor, 2001, p. 133). În
context educațional, acest termen se regăsește pentru prima dată în documentele unor
universităţi din Olanda (Leiden, 1582) și Scoţia (Glasgow, 1633).
Până la mijlocul sec. al XIX-lea, conceptul de curriculum a fost folosit în general cu
înțelesul de curs oficial, organizat într-o școală, colegiu, universitate, a cărui parcurgere și
absolvire asigura cursantului un grad superior de școlarizare (Potolea, 2013, p. 92).
Perioada modernă din istoria curricumului debutează în primii ani ai sec. al XX-lea,
atunci când J. Dewey (1902) arată că acest termen reprezintă o sinteză între materia de studiu
și experiențele de învățare (Dewey, 1977, p. 71).
În sec. XX, în urma acumulărilor teoretice şi practice, precum şi a cercetărilor
pedagogice şi psihologice s-a dezvoltat şi generalizat teoria curriculumului, neexistând o
abordare unanim acceptată.
În sens restrâns, tradițional, curriculumul se suprapune cu conținutul
învățământului și cuprinde ansamblul documentelor școlare de tip reglator (planuri
școlare, programe, manuale).
În sens larg, modern, curriculumul reprezintă oferta educațională a școlii, adică
sistemul proceselor educaționale și al experiențelor de învățare și formare, directe și
indirecte, oferite elevilor și trăite de aceștia pe durata parcursului lor școlar în contexte
formale, neformale și informale (Ionescu, Bocoș, 2009, cit. Dulamă, 2010, p. 11).
Referitor la Curriculumul național, în Legea educației naționale (2011), cap. IV, art. 64
se precizează următoarele:
✔ În învățământul preuniversitar se aplică Curriculumul național elaborat în conformitate
cu nevoile specifice dezvoltării personale și cu nevoile pieței forței de muncă și ale
fiecărei comunități, pe baza principiului subsidiarității;
✔ Curriculumul național reprezintă ansamblul coerent al planurilor-cadru de învățământ
și al programelor școlare din învățământul preuniversitar;
✔ Planurile-cadru de învățământ cuprind disciplinele, domeniile de studiu, respectiv
modulele de pregătire obligatorii și opționale, precum și numărul minim și maxim de
ore aferente acestora;
✔ Trunchiul comun se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de
 pregătire obligatorii, iar Curriculumul la decizia școlii (CDS) se constituie din
disciplinele/domeniile de studiu/modulele de pregătire opționale;

C5. CURRICULUM-UL ȘCOLAR

✔ Programele școlare pentru fiecare disciplină, domeniu de studiu sau modulul de

pregătire din planul de învățământ, finalitățile urmărite evidențiază conținuturile
fundamentale de ordin teoretic, experimental și aplicativ, oferind orientări
metodologice generale pentru realizarea și evaluarea acestora;
✔ Planurile-cadru și programele școlare pentru disciplinele/domeniile de studiu,
respectiv modulele de pregătire obligatorii din învățământul preuniversitar sunt
elaborate de către instituțiile și organismele abilitate ale Ministerului Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului și se aprobă prin ordin al ministrului.

5.2. TIPURI DE CURRICULUM

Maria Eliza Dulamă (2013, p. 59-60) identifică următoarea tipologie curriculară, privită
din perspective diferite - teoria curriculară; dezvoltarea curriculară; documentele curriculare
din România:
1) Tipuri de curriculum din perspectiva teoriei curriculumului:
– Curriculumul general reprezintă acea realitate care oferă o bază de competenţe
(cunoştinţe, abilităţi, comportamente, atitudini) obligatorii pentru toţi cursanţii dintr-un ciclu
de şcolaritate;
– Curriculumul specializat este focalizat pe dezvoltarea competenţelor în domenii
particulare de studii (literatură, ştiinţă, muzică, arte plastice şi dramatice, sporturi etc.); –
Curriculumul subliminal constă în experienţele de învăţare trăite în mediul psihosocial şi
cultural al instituţiei (şcoală, universitate, clasă), fără a fi explicit şi declarant; – Curriculumul
informal emerge din ocaziile de învăţare oferite de câmpurile educaţionale exterioare acţiunii
şcolii sau universităţii, instituţii specializate în servicii de educaţie.
2) Tipuri de curriculum din perspectiva dezvoltării curriculumului (după Goodlad,
1979; Walker, 1990; Glatthorn,1990; apud F. Frumos, 2009, p. 245):
– Curriculumul recomandat de experţi drept cel mai bun la un moment dat; este util
profesorilor ca un ghid general, dar aceştia au misiunea de a-l adapta la realităţile şcolii; –
Curriculumul scris, care are caracter oficial, este specific unei instituţii concrete şi este
esenţial pentru aprecierea politicii educaţionale;
– Curriculumul predat cuprinde experienţa de învăţare oferită direct de profesori celor
care învaţă, în activitatea didactică curentă;
– Curriculumul testat este experienţa de învăţare transpusă în teste, probe de examinare
şi alte instrumente de apreciere a progresului şcolar;
– Curriculumul învăţat reprezintă ceea ce a învăţat elevul, ca rezultată a acţiunii
cumulate a celorlalte tipuri de curriculum; curriculum asimilat sau interiorizat şi manifestat
psihocomportamental de către elev;
– Curriculumul suport desemnează materialele curriculare adiţionale (culegeri de texte,
de exerciţii, de probleme, sofware educaţional etc.).
3) Tipuri de curriculum în structura sistemului de învățământ din România: –
Curriculumul nucleu cuprinde trunchiul comun de experienţe de învăţare (65-75%) pentru
elevii dintr-un ciclu de învăţământ; trebuie parcurs în numărul minim de ore de la fiecare
disciplină obligatorie prevăzută în planurile-cadru. La geografie numărul minim de ore în
clasele a IV-a şi a V-a este de o jumătate de oră/săptămână, la clasele a VII-a şi a IX-a, o
oră/săptămână.
 – Curriculumul la decizia şcolii permite flexibilizarea experienţelor de învăţare (25- 35%) ale
elevilor, în acord cu nevoile lor diferenţiate şi chiar personalizate; reprezintă numărul de ore
alocate şcolii pentru construirea propriului proiect curricular. El acoperă diferenţa de

C5. CURRICULUM-UL ȘCOLAR

ore dintre curriculumul nucleu şi numărul minim/maxim de ore/săptămână, disciplină şi an

de studiu prevăzute în planul-cadru.
C.D.Ş. cuprinde trei subtipuri curriculare:
a. Curriculumul nucleu aprofundat - urmăreşte aprofundarea experienţelor de predare
învăţare-evaluare oferite de şcoală, până la însuşirea în acord cu standardele naţionale ale
curriculumului-nucleu, pe tot parcursul plajei orare alocate în planul de învăţământ disciplinei
respective, cu elevii care nu pot însuşi curriculumul obligatoriu în numărul de ore alocat;
b. Curriculumul extins - şcoala urmează sugestiile din programele incluse în
Curriculumul Naţional, pentru un segment de 25-35% din competenţe. Este recomandat
elevilor capabili de performanţe şi care au motivaţie deosebită pentru disciplinele respective;
c. Curriculumul elaborat în şcoală implică activităţile opţionale propuse de şcoală în
funcţie de: resursele umane şi materiale ale şcolii, interesele elevilor, necesităţile comunităţii
locale, situaţiile specifice şcolii, importanţa sau atractivitatea subiectelor. Pentru fiecare clasă,
în aria curriculară Om şi societate sunt prevăzute 0-1 ore pentru discipline opţionale.
Profesorul propune tema cursului opţional, proiectează programa şcolară, o prezintă
inspectorului de specialitate pentru aprobare, informează elevii şi părinţii asupra obiectivelor
şi conţinuturilor cursului. Pentru constituirea unei grupe sunt necesari minim 10 elevi care
provin dintr-o clasă sau din clase paralele.

5.3. PRODUSELE CURRICULARE

Conform M. E. Dulamă (2013, p. 74) produsele curriculare reprezintă ansamblul

documentelor şcolare oficiale şi neoficiale, al resurselor şi al produselor care structurează
conţinutul învăţământului şi sprijină procesul curricular în calitate de instrumente de
organizare a situaţiilor de învăţare şi de generare a experienţelor de învăţare. Aceeași autoare
identifică următoarea tipologie și structură a produselor curriculare:

1. Produse curriculare principale:

o Planul-cadru de învăţământ,
o Programa şcolară și
o Manualele şcolare alternative – pentru nivelul preuniversitar

∙ Planul de învățământ și
∙ Fişa disciplinei – pentru nivelul universitar.

2. Produsele curriculare auxiliare:

o Ghiduri de implementare,
o Ghiduri metodice pentru cadrele profesori,
o Îndrumătoare pentru elevi şi pentru profesori,
o Metodologii de aplicare,
o Norme metodologice, reglementări şi materiale de suport/ajutătoare,
o Caiete de muncă independentă pentru elevi,
o Softuri educaţionale, seturi multimedia - pentru nivelul preuniversitar
 ∙ Suporturi de curs,
∙ Cursuri universitare,
∙ Caiete de lucrări practice - pentru nivelul universitar

C5. CURRICULUM-UL ȘCOLAR

3. Produsele curriculare specifice activităţii de proiectare didactică:

- Planificarea calendaristică, Proiectele unităţilor de învăţare, Proiectele de lecţie, Proiectele
de activitate didactică - pentru nivelul preuniversitar
- Syllabus-ul, Proiectele cursurilor, Proiectele seminariilor, Proiectele lucrărilor practice -
pentru nivelul universitar

Conţinutul învăţământului preuniversitar este asigurat prin Curriculumul naţional.

Curriculumul naţional este ansamblul coerent al planurilor-cadru de învăţământ, al
programelor şcolare şi al manualelor şcolare din învăţământul preuniversitar (Legea educației
naționale). Curriculumul naţional reprezintă: „ansamblul proceselor educative şi al
experienţelor de învăţare prin care trece elevul pe durata parcursului său şcolar; ansamblul
documentelor şcolare de tip reglator, în cadrul cărora se consemnează datele esenţiale privind
procesele educative şi experienţele de învăţare pe care şcoala le oferă elevului.” (HG nr. 231/
2007).

A. Planul-cadru de învăţământ reprezintă principalul document oficial de tip reglator –

componentă a curriculumului naţional – şi, prin aceasta, un instrument de bază în promovarea
politicii educaţionale la nivel naţional.

În Legea nr. 1/2011-Legea educației naționale, cap. IV, art. 66, se precizează:

Planurile-cadru de învățământ cuprind disciplinele, domeniile de studiu, respectiv

modulele de pregătire obligatorii și opționale, precum și numărul minim și maxim de ore
aferente acestora;
Trunchiul comun se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de pregătire
obligatorii, iar curriculul la decizia școlii se constituie din disciplinele opționale
Curriculumul la decizia școlii se constituie atât din pachete disciplinare opționale ofertate la
nivel național, regional și local, cât și din pachete disciplinare opționale ofertate la nivelul
unității de învățământ. În urma consultării elevilor, părinților și pe baza resurselor disponibile,
consiliul de administrație stabilește curriculumul la decizia școlii. Disciplinele obligatorii
au o pondere de 80% în planurile–cadru de la nivelul învățământului preuniversitar de la
gimnaziu, iar disciplinele opționale au o pondere de 20%. La nivelul liceului, disciplinele
obligatorii au o pondere de 70%, iar disciplinele opționale au o pondere de 30%.

În Legea educației naționale, Secțiunea 1, art. 22-24 se menționează:

⮚ Sistemul naţional de învăţământ preuniversitar este constituit din ansamblul unităţilor

de învăţământ de stat, particulare şi confesionale autorizate/acreditate.
⮚ Învăţământul preuniversitar este organizat pe niveluri, forme de învăţământ şi, după caz,
filiere şi profiluri şi asigură condiţiile necesare pentru dobândirea competenţelor cheie
 şi pentru profesionalizarea progresivă.
⮚ Sistemul naţional de învăţământ preuniversitar cuprinde următoarele niveluri:

❖ educaţia/învăţământul preşcolar (3–6 ani), care cuprinde grupa mică, grupa

mijlocie şi grupa mare;
❖ învăţământul primar, care cuprinde clasa pregătitoare şi clasele I–IV;

C5. CURRICULUM-UL ȘCOLAR

❖ învăţământul secundar, care cuprinde: - învăţământul secundar inferior sau

gimnazial, care cuprinde clasele V–IX; - învăţământul secundar superior sau
liceal, care cuprinde clasele de liceu X– XII/XIII, cu următoarele filiere:
teoretică, vocaţională şi tehnologică;
❖ învăţământul profesional, cu durată între 6 luni şi 2 ani;
❖ învăţământul terţiar nonuniversitar, care cuprinde învăţământul postliceal.

⮚ Învăţământul liceal, vocaţional şi tehnologic, învăţământul profesional şi învăţământul

postliceal se organizează pentru specializări şi calificări stabilite de Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în conformitate cu Registrul naţional al
calificărilor.
⮚ Învăţământul general obligatoriu este format din învăţământul primar şi învăţământul
secundar inferior.
⮚ Învăţământul tehnic cuprinde clasele a XII-a şi a XIII-a din învăţământul liceal, filiera
tehnologică.
⮚ Învăţământul profesional şi tehnic este format din: învăţământ profesional, învăţământ
tehnic şi învăţământ postliceal

În aceeași lege, la Secțiunea a 6-a, Învăţământul liceal, art. 31, se menționează:

⮚ Învăţământul liceal cuprinde următoarele filiere şi profiluri: a) filiera teoretică, cu

profilurile umanist şi real; b) filiera tehnologică, cu profilurile tehnic, servicii, resurse
naturale şi protecţia mediului;
c) filiera vocaţională, cu profilurile militar, teologic, sportiv, artistic şi pedagogic.

Planurile-cadru de învăţământ stabilesc, diferenţiat în funcţie de nivelul de

şcolarizare, disciplinele studiate de către elevi în şcoală şi numărul de ore alocat fiecăreia
dintre acestea.

Disciplinele sunt prezentate grupat în cele şapte arii curriculare: Limbă şi

comunicare, Matematică şi ştiinţe ale naturii, Om şi societate, Arte, Educaţie fizică şi sport,
Tehnologii, Consiliere şi orientare. Această grupare asigură coerenţa structurală a planurilor
cadru de învăţământ pentru toate nivelurile de şcolaritate.

Ariile curriculare sunt aceleaşi pe toată durata şcolarităţii, dar ponderea numărului de
ore afectat variază pe clase şi cicluri. În Planul de învăţământ se specifică numărul de ore
maxim şi minim atribuit fiecărei arii curriculare şi discipline numit şi plajă orară. Numărul de
ore alocat unei discipline se decide în funcţie de mai mulţi factori: opţiunea elevilor,
competenţa profesorului, spaţiul şi dotarea şcolii, numărul maxim de ore alocat unei clase etc.
Pentru a exemplifica, redăm Anexa 1 la OMECTS nr. 5347/7.09.2011, privind
aprobarea planurilor-cadru de învățământ pentru clasele a IX-a – XII-a, filiera vocațională,
profilul pedagogic:

C5. CURRICULUM-UL ȘCOLAR

EXEMPLIFICARE:
Plan-cadru de învățământ pentru ciclul inferior al liceului, filiera vocațională
- Profil pedagogic, specializarea învățător-educatoare
Aria curriculară CLASA a IX-a CLASA a X-a
Disciplina
TC CD TC+CD CDȘ TC CD TC+CD CD
Ș

Limbă și comunicare 6 2 8 6 2 8

Limba și literatura română 3 1 4 3 1 4

Limba modernă 1 2 - 2 2 - 2

Limba modernă 2 1 1 2 1 1 2

Matematică și științe 5 - 5 5 - 5
ale naturii

Matematică 2 - 2 2 - 2

Fizică 1 - 1 1 - 1

Chimie 1 - 1 1 - 1

Biologie 1 1 1 1

Om și societate 4 3 7 4 3 7

Istorie 1 - 1 1 - 1

Geografie 1 - 1 1 - 1

Socio- umane 1 - 1 1 - 1

Discipline psihologice - 3 3 2 - 3 3 2
Și pedagogice

Religie 1 - 1 1 - 1

Arte - 2 2 - 2 2

Educație muzicală - 1 1 - 1 1

Educație vizuală - 1 1 - 1 1
 Educație fizică 1 - 1 1 - 1
Și sport

Educație fizică 1 - 1 1 - 1

Tehnologii 2 3 5 2 3 6

Tehnologia informației 2 - 2 2 - 2
și comunicațiilor

Pregătire practică - 3 3 - 3 3
Și de specialitate

Educație antreprenorială - - - 1 - 1

Total ore/săpt.TC/CD/CDȘ 18 10 28 2 19 10 29 2

Total 30 31
ore/săpt.TC+CD+CDȘ

TC=trunchi comun; CD= curriculum diferențiat; CDȘ= curriculum la dispoziția școlii

C5. CURRICULUM-UL ȘCOLAR

EXEMPLIFICARE:
Plan-cadru de învățământ pentru ciclul superior al liceului, filiera vocațională
- Profil pedagogic, specializarea învățător-educatoare
Aria curriculară CLASA a X I-a CLASA a XII -a
Disciplina
TC CD TC+CD CDȘ TC CD TC+C CD
D Ș

Limbă și comunicare 7 1 8 7 1 8

Limba și literatura română 3 1 4 3 1 4

Metodica predării limbii române - 1 1 - - -

Limba modernă 1 2 - 2 2 - 2

Limba modernă 2 1 - 1 2 - 2

Matematică și științe ale 5 - 5 2 2 4

naturii
 Aritmetică 2 3 5 - 1 1

Matematică 1 - 1 1 - 1

Metodica predării matematicii - 1 1 - - -

Științe ale naturii 1 - 1 1 1 2

Metodica predării - 1 1 - - -
științelor naturii

Om și societate 4 7 11 4 7 11

Istorie 1 - 1 1 - 1

Geografie 1 - 1 2 1 - 1 2

Metodica predării - 1 1 - - -
istoriei și geografiei

Socio- umane 1 - 1 1 - 1

Discipline psihologice - 6 6 - 7 7
Și pedagogice

Religie 1 - 1 1 - 1

Arte - 2 2 - 2 2

Educație muzicală și - 1 1 - 2 2
Educație plastică

Metodica predării educației - 1 1 - - -

muzicale și educației plastice

Educație fizică 1 - 1 1 - 1
Și sport

Educație fizică 1 - 1 1 - 1

Metodica predării educației - 1 1 - - -

fizice

Tehnologii 1 - 1 1 - 1

Tehnologia informației și 1 - 1 1 - 1
comunicațiilor

Consiliere și orientare - - - - - -

Total ore/săpt.TC/CD/CDȘ 14 15 29 2 15 12 27 2

Total ore/săpt.TC+CD+CDȘ 31 29

TC=trunchi comun; CD= curriculum diferențiat; CDȘ= curriculum la dispoziția școlii

 7

C5. CURRICULUM-UL ȘCOLAR

Geografia este inclusă în aria curriculară Om şi societate. În clasa a IV-a pentru

istorie şi geografie erau alocate 1-2 ore, în timp ce la gimnaziu pentru cele două discipline se
alocă 2-3 ore.
În Anexa nr. 1 din ORDINUL nr. 3.371 din 12 martie 2013 privind aprobarea
planurilor-cadru de învățământ pentru învățământul primar si a Metodologiei privind aplicarea
planurilor-cadru de invatamant pentru învățământul primar, Geografia este inclusă în aceeași
arie curriculară, ca disciplină de sine-stătătoare, alături de istorie, educație civică și religie,
cu o oră la clasa a IV.
Pentru învăţământul primar şi gimnazial, planurile-cadru cuprind două componente: 1)-
trunchi comun, ca ofertă curriculară obligatorie pentru toţi elevii, şi 2) - curriculum la
decizia şcolii, care cuprinde orele alocate pentru dezvoltarea ofertei curriculare proprii
fiecărei unităţi de învăţământ; se asigură astfel cadrul pentru susţinerea atât a unor
performanţe diferenţiate, cât şi a intereselor specifice de învăţare ale elevilor.

Pentru învăţământul liceal, planurile-cadru cuprind tot două componente: - trunchi

comun şi curriculum diferenţiat, ca ofertă curriculară obligatorie pentru fiecare filieră, profil,
specializare;
- curriculum la decizia şcolii, pentru filierele teoretică şi vocaţională, respectiv curriculum
în dezvoltare locală, pentru filiera tehnologică – componente care cuprind orele alocate
pentru dezvoltarea ofertei curriculare proprii fiecărei unităţi de învăţământ. Curriculumul la
decizia şcolii asigură cadrul pentru susţinerea atât a unor performanţe diferenţiate, cât şi a
intereselor specifice de învăţare ale elevilor. Curriculumul în dezvoltare locală asigură cadrul
pentru realizarea instruirii elevilor, în parteneriat cu agenţi economici, conform Standardelor
de pregătire profesională(www.edu.ro).
Ciclurile curriculare reprezintă periodizări ale şcolarităţii, grupând mai mulţi
ani de studii, care au în comun obiective specifice. Sunt cinci cicluri curriculare: a) ciclul
achiziţiilor fundamentale cuprinde grupa pregătitoare a grădiniţei (acolo unde există) urmată
de clasele I şi a II-a; are ca obiective majore acomodarea la cerinţele sistemului şcolar şi
alfabetizarea iniţială;
b) ciclul de dezvoltare – clasele a III-a – a VI-a (având ca obiectiv major formarea
capacităţilor de bază necesare pentru continuarea studiilor);
c) ciclul de observare şi orientare - clasele a VII-a –a IX-a şi are ca obiectiv major
orientarea în vederea optimizării şcolare şi profesionale ulterioare
d) ciclul de aprofundare – clasele a X –a XI-a
e) ciclul de specializare – clasele a XII – a XIII-a(www.edu.ro).

B. Programa şcolară (curriculum scris sau oficial), ca parte componentă a

curriculumului naţional, reprezintă principalul document şcolar de tip reglator – instrument de
lucru al cadrului didactic – care stabileşte, pentru fiecare disciplină, oferta educaţională
(obiective/ competenţe şi conţinuturi ale învăţării) propusă spre realizare în bugetul de timp
stabilit prin planul-cadru, pentru un parcurs şcolar determinat, în conformitate cu statutul şi
locul disciplinei în planul-cadru de învăţământ (www.edu.ro)
Actualele programe şcolare sunt unice la nivel naţional, fiind concepute conform
paradigmei competenţei. Ele sunt centrate pe competenţe educaţionale, plasând accentul pe
activitatea de învăţare şi formare a elevului. Noile programe şcolare sunt concepute ca
instrumente didactice, care descriu condiţiile învăţării, criteriile dezirabile pentru asigurarea
învăţării, condiţii exprimate în termeni de competenţe, conţinuturi, activităţi de învăţare şi
standarde curriculare de performanţă. În noua proiectare curriculară, conţinuturile sunt

C5. CURRICULUM-UL ȘCOLAR

considerate mijloace prin care se vizează atingerea competenţelor generale şi specific

(Dulamă, 2013, p. 85).
Programa şcolară este structurată astfel:
a) nota de prezentare- cuprinde o descriere a disciplinei, argumentează structura
didactică adoptată şi sintetizează o serie de recomandări semnificative în formarea de
competențe la nivelul fiecărei discipline geografice pe clase
b) competenţele generale- au un evident caracter de generalitate şi complexitate având
rolul de a orienta demersul didactic către achiziţiile finale ale elevului; În cazul
geografiei din ciclul secundar inferior (gimnaziu), a fost construit un sistem de
competenţe generale care acoperă, prin dimensiunea educaţională specifică a
geografiei, principalele domenii ale competenţelor cheie europene.
c) competenţele specifice- se urmăresc pe parcursul întregului an şcolar; sunt formulate
în programă în termeni relativ generali, dar cu o anumită concretizare explicită la
nivelul conţinuturilor ofertate. Competenţele specifice au nivel mediu şi pot fi
dobândite în condiţiile unor resurse minime de timp (o oră săptămânal) şi de către
colectivităţi de elevi cu o instruire anterioară corespunzătoare (Dulamă, 2013, p. 86).
Există şi competenţe specifice cu un caracter complementar, redate cu litere italice,
pentru a sublinia legătura lor cu resursele de timp diferenţiate din CD (a doua oră).
Acestea pot fi atinse şi în cazul unor colectivităţi de elevi care, deşi beneficiază de
resurse minime de timp (o oră), au un interes major de învăţare (www.edu.ro). d)
conţinuturile învăţării, structurate tematic- sunt organizate în cele două situaţii de resurse
de timp din planul de învăţământ: pentru o oră săptămânal (redate prin litere drepte) şi
pentru două ore săptămânal (redate prin litere italice). Conţinuturile pentru două ore
săptămânal (CD) sunt complementare celor precizate pentru câte o oră şi urmează să fie
abordate, pe cât posibil, în succesiunea presupusă de logica internă a disciplinei.
e) sugestii metodologice generale pentru fiecare clasă, referitoare la realizarea predării,
învăţării şi evaluării.

Standardele curriculare de performanţă reprezintă pentru toţi elevii un sistem de

referinţă comun şi echivalent, vizând sfârşitul unei trepte de şcolaritate. Standardele
curriculare de performanţă sunt criterii de evaluare a calităţii procesului de învăţământ şi
vizează cunoştinţele, competenţele şi comportamentele dobândite de elevi prin studiul unei
discipline. Standardele permit evidenţierea progresului realizat de elevi de la o treaptă de
şcolaritate la alta. În Legea educației naționale (2011), indicatorul de performanță este definit
ca un instrument de măsurare a gradului de realizare a unei activități desfășurate de
furnizorul de educație/unitatea, instituția furnizoare de educație, prin raportare la standarde,
respectiv la standardele de referință.
 C. MANUALELE ȘCOLARE ALTERNATIVE
În D.E.X. (1998, p. 598), manualul (lat. manualis) este definit ca o carte care cuprinde
noțiunile de bază ale unei științe, ale unei arte.
S. Cristea (1998, p. 300, cit. Dulamă, 2013, p. 105) consideră că manualul şcolar este un
document oficial de politică a educaţiei, care asigură concretizarea programei şcolare într o
formă care vizează prezentarea cunoştinţelor şi capacităţilor la nivel sistemic, prin diferite
unităţi didactice, operaţionalizabile, în special, din perspectiva elevului/studentului: capitole,

C5. CURRICULUM-UL ȘCOLAR

subcapitole, grupuri de lecţii/ cursuri, seminarii; lecţii/cursuri, seminarii, secvenţe de

învăţare etc.
Manualul este o carte al cărei conţinut dezvoltă în mod sistematic şi în conformitate
cu principiile didactice, psihologice şi praxiologice, temele incluse în programa şcolară a
unei discipline şi an de studiu. Manualul este un instrument al predării şi învăţării, un suport
de prezentare a cunoaşterii ştiinţifice (Dulamă, 2013, p. 105).
Manualele şcolare reprezintă instrumente principale pentru elev, constituind sursa de
informare şi de documentare cea mai directă şi mai sigură pentru el. În opinia M.E. Dulamă
(2013, p.106), manualul ar trebui să respecte câteva cerinţe: - accesibilitatea textului
(claritatea explicaţiilor, numărul ideilor noi, complexitatea exprimării);
– adecvarea ştiinţifică (măsura şi modul în care manualul încorporează stadiul actual al
cercetării ştiinţifice);
– eficienţa instrucţională (calitatea de a fi util ca instrument de învăţare);
– raportul optim dintre partea teoretică şi cea aplicativă;
– corelaţia logică dintre teorie şi aplicaţii.
Manual şcolar îndeplinește o serie de funcţii, dintre care menționăm:
* funcţia de informare asigurată prin mijloace scrise, grafice, fotografice, cartografice; *
funcţia de formare a cunoştinţelor, capacitatilor şi atitudinilor asigurată prin exerciţii,
probleme, teme aplicative;
* funcţia de evaluare a cunoştinţelor, capacităţilor şi atitudinilor asigurată prin teste,
întrebari, situaţii-problemă.
Manualele școlare alternative sunt un element al reformei în educație; ele relevă
conţinutul precizat în programa şcolară în formă de diferite unităţi didactice şi anumite
experienţe de învăţare. Conţinuturile învăţării sunt sistematizate pe capitole, subcapitole,
lecţii, teme.
Folosite în mod adecvat de cadre didactice și elevi, manualele alternative pot să
răspundă diferitelor cerințe, interese, nevoi, ritmuri, stiluri etc. Alegerea manualului școlar
alternativ aparține profesorului, în concordanță cu dorinţa elevilor, a părinţilor ș.a.
10