Boicenco Valeria, BA 2202

Coordonarea în management
1.Necesitatea şi esenţa coordonării.

2. Tipurile de coordonare. Etapele de realizare a coordonării.

3. Metode şi tehnici utilizate în procesul de coordonare (pentru studiu individual).
Coordonarea reprezintă ansamblul proceselor prin care se armonizează deciziile şi acţiunile
firmei şi ale subsistemelor sale, în cadrul previziunilor şi sistemului organizatoric stabilite
anterior. Coordonarea este o „organizare în dinamică”, a cărei necesitate rezultă, în
principal, din: - dinamismul organizaţiei şi al mediului său ambiant, imposibil de reflectat în
totalitate în previziuni şi sistemul organizatoric; - complexitatea, diversitatea şi chiar ineditul
reacţiilor personalului (şi subsistemelor firmei), ce reclamă un feed-back operativ,
permanent, de natură să asigure corelarea adecvată a deciziilor şi a acţiunilor acestora
Coordonarea – dirijarea şi integrarea activităţii personalului pentru îndeplinirea sarcinilor ce
le revin în vederea atingerii obiectivelor firmei (prin distribuirea sarcinilor şi resurselor
subdiviziunilor şi persoanelor, stabilirea obiectivelor, delegarea executării deciziilor etc. –
surse potenţiale de conflict). 2.Tipuri de coordonare I.Coordonarea bilaterala-are loc intre
sef si subordonator Avantaje: -prezinta filtrajul si distorsiunea informatiei -asigura
operatiunea operatiei a feed-beck Dezavantaje: -consumul mare de timp II. Coordonarea
multilaterala-are loc intre un sef si mai multi subordonati,este folosita cel mai des in cadrul
sedintelor

III. Coordonarea verticala-presupune corelarea activitatilor si deciziilor adoptate la niveluri

erarhice superioare cu cele de la nivelul ierarhic medii si inferioare,in scopul indeplinirii
obiectivelor organizatiei.In lipsa ecestie coordonari,conlucrarea eficienta a diferitelor
subunitati ale organizatiei devina dificila.Ceimai importanti factori care contribuie la
realizarea eficienta a coordonarii verticale sint: a.formalizarea; b.ponderea ierarhica.
Daca sunt prea putini subordonatori,managerii nu sunt solicitati la capacitatea maxima si
altii au tendinta de a extinde excesiv controlul lasindu-le subordonatilor prea putina
libertate de actiune. c.nivelurile ierarhice-(reprezinta numarul de lucratori ce pot fi
subordonati direct unui manager pentru ca are un efect direct asupra modului in care
managerii intra in contact cu subordonatii si ii supravecheaza) d.centralizarea se
descentralizarea e.delegarea competentilor Realizarea unei coordonări eficiente presupune
parcurgerea unor etape: 1. determinarea sarcinilor şi atribuţiilor, competenţelor şi
responsabilităţilor individuale; 2. stabilirea sistemului de comunicaţii; 3. determinarea
standardelor de performanţă ale personalului; 4. proiectarea şi realizarea sistemului de
legături între compertimente de muncă 5. precizarea modalităţilor de motivare a
personalului.