COMPORTAMENT ORGANIZAŢIONAL

REFERAT
TITLU:COMPORTAMENTUL INDIVIDUAL

AUTOR: NEGREA BEATRIX

Referat -Negrea Beatrix

Comportamentul individual
Comportamentul individual al persoanelor este produsul diferitelor grupuri cărora le
aparţin, cu care au interacţionat în diferite momente ale evoluţiei psihosociale a acestor
persoane. Efectele principale ale vieţii de grup sunt dependenţele pe care le manifestă
individul în comportamentele sale, în grupurile în care se manifestă în momente diferite
ale activităţii şi vieţii sociale.
Relaţiile individului cu ceilalţi oameni are la bază o trebuinţă fundamentală pe
scara de trebuinţe umane (Masslow), trebuinţa de afiliere, denumită şi de ataşament.
Este determinat de următorii factori:personalitate , abilităţi, emoţii, atitudini, valori.
Atitudinile
Prin atitudine, Ştefan Boncu (2003, p. 125) înţelege „o dispoziţie internă a individului,
care subîntinde percepţia să şi reacţiile sale faţă de un obiect sau stimul“.
Gordon W. Allport (1935) consideră că „o atitudine este o stare de pregătire mintală şi
neurală, organizată prin experienţă, care exercită o influenţă diriguitoare sau
dinamizatoare asupra răspunsului individual la toate obiectele şi situaţiile cu care
este în relaţie“
Este bine cunoscut faptul că atitudinile preced comportamentele. De interes pentru
cei care conduc grupuri este faptul de a cunoaşte în ce măsură atitudinile prefigurează
comportamentele şi care este legătura dintre motivaţie, atitudine şi comportament.
Spunem acest lucru pentru că între motivaţie şi atitudine există o legătură evidentă. Pe
de altă parte, motivaţia îşi are sursa într-o nevoie mai puţin stabilă decât o atitudine, iar
obiectul motivaţiei este mai precis decât al atitudinii. Aceasta din urmă poate fi la
originea apariţiei motivaţiilor.
Atitudinile nu pot fi observate şi măsurate nemijlocit; ele sunt stări psihice manifeste
prin comportament verbal, acţional etc.;
Ele se formează prin învăţare, fiind acumulate prin experienţe unice, multiple,
nemijlocite sau mijlocite. Referitor la structura internă a atitudinilor, majoritatea
specialiştilor agreează modelul triadic.
Acesta presupune următoarele elemente:
· afective (emoţii, trăiri, sentimente şi reacţii fiziologice asociate),
1
Referat -Negrea Beatrix

· cognitive (cunoştinţele despre obiectul atitudinii şi proprietăţile sale)

· comportamentale (intenţionalitatea acţiunii).
Atitudinile reprezintă ansamblul de reacţii personale faţă de un obiect determinat
reprezintă orientare personală sau de grup, rezultată din combinarea de elemente
cognitive, afective şi conative care exercita influenţe de diredctionare, motivare sau
evaluare asupra comportamentului,sunt dospozitii sau predispoziţii psihice, reacţii
caracteristice ale persoanei faţă de realitate, variabile latente, care se exprimă prin:
opinii, sentimente, comportament faţă de (evenimente, persoane, idei), postura,
mişcări, privire, voce

Chircev - atitudinile manifeste devin relaţii, iar relaţiile interiorizate, în

timp, devin atitudini

- atitudinile care ating un grad înalt de stabilitate se constituie în însuşiri

caracteriale ale unei persoane. Altfel spus, o tematizare a trăirilor în funcţie de
experienţa exprimă stabilitate.

Fac referire constant la valori, cuplul "atitudini-valori" reprezintă nucleul persoanei;

au coloratura afectivă, manifestată prin: simpatie, ataşament, activism / antipatie,
respingere, ostilitate, refuz

Allport : atitudinea este o stare mentală şi neurală de pregătire care exercita o

influenţă directiva sau dinamica asupra răspunsului unui individ la toate obiectele
sau situaţiile cu care este asociat

- atitudinile au trei tipuri de componente: - cognitive , afective ,

comportamentale

baza cognitiva ( percepţii, opinii, convingeri) poate varia cantitativ sau calitativ de
la individ la individ (unii se limitează la propria experianta de viaţă şi ignora sursele
alternaative, de cunoaştere, alţii se documentează, alţii adopta o atitudine prin simplă
imitare)

2
Referat -Negrea Beatrix

componenta afectivă (reacţii neurovegetative, stări emoţionale) e dominantă,

manifestându-se printr-o intensitate variabilă şi prin orientare pozitivă, negativă sau
neutră a trăirii

componentele comportamentale (acţiuni deschise) sunt rezultatul elementelor

cognitive şi afective

-comportamentul atitudinal consta în exprimarea verbală, afectiva sau prin alte mijloace
de comunicare a atitudinilor

-una şi aceea şi atitudine se poate asocia cu mai multe comportamnete posibile în

funcţie de contextul social în care se implica persoanna
Bogardus: o atitudine e o tendinţă pro sau contra faţă de un element din mediu care
devine astfel o valoare pozitivă / negativă
- atitudinea este definită ca o modalitate de raportare la o clasă generală de
obiecte sau fenomene şi prin care subiectul se orineteaza selectiv şi se
autoreglează preferenţial.
MĂSURAREA ATITUDINILOR
- se realizează dificil, nu sunt direct observabile
- se efectuează cu ajutorul chestionarelor ce urmăresc reacţii afective faţă de
persoane şi grupuri
- tehnicile proiective analizează natura atituduinilor şi gradul de exprimare
Thurstone - "scala intervaleleor aparent egale" se aplică chestionar cu itemi
dihotomici ( da/nu).

Fiecare item este cotat în funcţie de un indice prestabilit. Obiectivul este acela de a
crea un continuum de stimuli (7-11) care să reproducă cât mai fidel conţinutul psihic
pe care-l reprezintă atitudinea

Scala Likert - metoda clasamentelor adiţionale: în care examinatorul construieşte el

însuşi valorile intervalor scalei, răspunsurile subiecţilor neavând decât funcţia de a
confiorma şi verifică apartenenta itemilor propuşi faţă de continuumul atitudinilor.
Fiecare propoziţie e urmată de 5 răspunsuri posibile .

3
Referat -Negrea Beatrix

Scala N.Guttmen (analizei ierarhice) - cea mai precisă, dar şi cea mai greoaie tehnică
de măsurare. Autorul cauta să determine exact corespondenta dintre variabilă
cantitativă şi variabilă, atribut care se schimbă în funcţie de persoană. După o primă
măsurare pe bază de chestionar, urmează construirea unei scalograme.

- Pentru elaborarea unei scale exista cerinţele:

a) nu se măsoară decât o atitudine => calitatea unidimensionalităţii
b) orice scală trebuie să aibă fidelitate
c) validă
d) să fie predictiva
- Teste de distanta socială:
Bogardus - măsoară respingerea prezentă sub formă de opinii, succesiune care situează
pe altul la o distanţă psihologică din ce în ce mai mare folosite pentru prejudecăţile
etnice şi rasiale .Indicii pe care-i foloseşte psihologia socială în evaluarea atitudinii:

a) direcţia atitudinii: - poate fi pozitivă/negativă, favorabilă/nefavorabila,

aprobatoare/neaprobatoare, posibilitatea de a măsura direcţia atitudinii prin
răspunsuri pozitive şi negative e discutabilă

b) forţa atitudinilor - folosită la tehnicile scalare (ex: distanţe sociale, Thurstone,

Guttman)

c) centralitatea atitudinilor: - dată de implicarea subiectului în întregimea sa în

atitudinea respectivă, o atitudine periferică angajează într-o mai mică măsură
dominantele personalităţii, în acest caz putem vorbi de specificitate şi coerenţă, iar
acestea se apreciază în raport cu celelete structuri de personalitate

d) emergenţa atitudinilor: - este legată de oportunitatea lor şi de solicitările

mediuluiin care se formează individul, natura atitudinilor este, în general, social-
culturala, pe măsura transformării realităţilor sociale, a realităţilor dintre indivizi se
modifică şi atitudinile persoanei.

Alte modele de măsurare:

- Welb (1969) sugerează că atutudinile pot fi inferate prin observarea

activităţilor celorlalţi, din datele de arhivă şi din urmele fizice (ex: modalităţile în
4
Referat -Negrea Beatrix

care indivizii se aşază pe un scaun intro incapare; când exista sentimente bune
între oameni, ei vor tinde să se aşeze mai aprope unul de altul)

- Tehnica valorii atitudinii: cercetările au arătat că atitudinile şi

comportamentul pot fi strâns legate dacă există o componbenta evaluativa precum
şi una decredinta. Se combina doua scale de evaluare. Tăria credinţei poate fi
combinată cu valoarea asociată în scopul furnizării unei valori numerice penru
tăria atitudinii.

Măsurarea atitudinilor este dificilă. Este dificil de seoparat componentele

dcognitive de cele de eficacitate , sau aceste a doua de aspectul comportamental

Se afirmă că fiecare individ va interpreta problema în aceeaşi manieră . Nu

totdeauana este adevărat. De asemenea, nu putem fi siguri pe o atitudine particulară
este în mod sigur legată de un anumit tip de comportament

CARACTERISTICI ŞI NIVELURI ALE ATITUDINII

CARACTERISTICI:

1- atitudinea este o dispoziţie sau o predispoziţie psihică , o variabilă latentă

2- atitudinile şi relaţiile constituie laturile aceleiaşi realităţi pentru că atitudinea se

dezvăluie în relaţiile noastre cu ambientul, dar se şi formează în cadrul acestuia

- Chircev: atitudinile manifeste devin relaţii, iar relaţiile interiorizate constituie

atitudini

3- atitudinea constituie un lait-motiv al relaţiilor noastre cu lumea;

4- nu sunt dispoziţii pasagere pentru că atitudinea se raportează tot timpul la valori

- definitoriu pentru o atitudine este referinţă conmtiua la valori. Exista

permanent momente de evaluare care dau o notă de selectivitate relaţiilor noastre
-> se utilizează sintagme"atitudini-valori" - ele constituie nucleul personalităţii

5- atitudinile sunt formaţiuni complexe: au 3 tipuri de componente:

5
Referat -Negrea Beatrix

+ baza cognitiva: poate varia cantitativ/ calitativ de la individ la individ

(unii se limitează la propria experienţă de viaţă şi ignora sursele alternative de
cunoaştere, alţii se documentează, alţii adopta o atitudine prin simplă imitare0

+baza afectivă dominantă, manifestanduse printro intensitate variabilă şi

prin orientare pozitivă, negativă sau neutră a trăirii

+componenta comportamentală este rezultatul elementelor cognitive şi

afective

6- se impun intre motivele acţiunii şi efectuarea acestora

7- se manifestă ca un principiu unificator al relaţiilor cu mediul şi cu ceilalţi din

colectivitate, pentru că din mulţimea coportamentelor de care dispunem, le grupam
pe unele şi le respingem pe altele

8- presupun organizări de conduită interioară (de o profunzime mai redusă în raport

cu motivele) care s erefera la multiple obioecte, la relaţii şi evenimente unificate prin
semnificaţia lor pentru individ

- atitudinile îşi au originea în interacţiunea socială a individului cu mediul

familial, cultural à atitudini simple, unidimensionate/ multidimensionate

NIVELE ALE ATITUDINII

Atitudinile şi calităţile voluntare asociate lor sunt corelate, interdependente şi chiar

organizate intrun sistem prin integrări la diverse niveluri, în acelaşi fel în care se
prezintă piramida conceptuală.

- Piramida atitudinilor caracteriale e diferită de cea cognitiva

- Dacă la un subiect, o trăsătură concretă ocupa o poziţie dominantă, se

sityueaza în vârful piramidei

- Allport à atitudinile se ierarhizează: dominante şi subordonate

+ exiosta una-două trăsături cardinale (definitorii) care domina şi le controlează

pe celelelte

+ există o grupă de 10-15 trăsături principale care-i sunt caracteristice individului

6
Referat -Negrea Beatrix

+ sute, mii de trăsături secundare şi de fond, ce sunt slab exprimate şi pe care

însuşi subiectul le neagă.

- trăsătura dominantă nu trebuie să se rupă de trăsăturile principale pe care şi le

subordonează şi pe care le integrează într-o structură unică, rezultând profilul
caracterial

- ierarhie: - centrale - periferice ;;dominante - subordonate è determina

subsisteme

- atitudini izolate (Pavelescu)

FORMAREA, MENŢINEREA ŞI SCHIMBAREA ATITUDINILOR

Atitudinile sunt structuri psihice relativ stabile , reprezentând dispoziţii latente ale
individului de a răspunde sau a acţiona într-o manieră sau alta la o stimulare a mediului
natural sau social , ce preced percepţia , acţiunea , judecata , fiind de aceea o pre-
perceptie , pre-actiune , pre-judecata . Prin faptul că atitudinile reprezintă un principiu
unificator al raporturilor noastre cu lumea , cu mediul nostru , cu alţii , ele îndeplinesc
un rol extrem de important atâ6t în cadrul psihologiei individuale cât şi în cadrul
psihologiei colective. De aceea numeroşi autori au stăruit asupra
funcţiilor lor . N.R.F.Maier arata , de exe. , ca atitudinile , odată formate :

- determina sensul faptelor ( unul şi acelaşi fapt este interpretat diferit ,

favorabil sau nefavorabil , tocmai în funcţie de conţinutul şi specificul atitudinii )

- contribuie la organizarea faptelor ( introduce în conţinutul lor date pe care în

mod obiectiv nu le conţin , justifica faptele )

- selectează faptele ( le reţine pe cele care sunt în acord cu ele ) .

P.Fraisse indică :

- rolul stabilizator al atitudinilor - una şi aceeaşi atitudine produce efecte

diferite în funcţie de aşteptarea noastră

- rolul lor deformator - dacă atitudinea este în dezacord cu stimulul atunci

acesta va fi perceput eronat .
7
Referat -Negrea Beatrix

D. Katz se referă şi el la câteva din funcţiile importante ale atitudinii , cum ar fi:

- funcţia de ajustare - prin atitudinile şi opiniile de care dispunem ne punem în acord

cu cele ale altora , ele exprima nu doar un proces de integrare şi diferenţiere personală ,
ci şi o luare în considerarea a opiniilor altora ;

- funcţia de apărare - atitudinile constituie pt. individ sau grup adevărate mecanisme
de protecţie , prin care aceştia se apăra de ei însăşi sau de alţii , în sensul ca prin
atitudini pot să-şi justifice propriile slăbiciuni , pot ignora sau deforma realitatea , pt. a
se apăra de alţii

- funcţia de expresie - prin ele individul se exprima , se exteriorizează , îşi face

cunoscute valorile , fapt care îi creează satisfacţii ;

- funcţia de cunoaştere şi de caracterizare -individul cunoaşte nu direct , ci prin

intermediul atitudinilor , fapt care facilitează înţelegerea lumii , introducerea unor
distincţii , precizări , clarificări .Iată de ce atitudinile sunt cea mai importantă valoare
reglatorie în raport cu propriul nostru comportament individual , interpersonal sau de
grup .Nu întotdeauna însa atitudinile sunt corespunzătoare , pozitive , tonifiante ,
facilitatoare şi susţinătoare ale comportamentului .Există suficient de multe ocazii şi
suficient de mulţi factori care contribuie la formarea şi consolidarea unor atitudini
negative , nefavorabile , cu rol frenator şi dezorganizator al vieţii sociale . Acestea o
dată manifestate sadescneîncredere , suspiciuni în oameni , îi îndemna spre
comportamente nonconformiste , chiar reprobabile din punct de vedere social .

FORMAREA

- atitudinea constituie un obiect al învăţării şi schimbării

- achiziţionarea atitudinii se realizează:

1. contactul direct cu obiectul, persoană

2. interacţiunea cu cei ce deţin o atitudine (observare şi modelare)

3. experienţă socială asimilată în grupurile formale şi informale

4. dezvoltarea cognitivă

- familia joacă un rol important în formarea, modelarea la copil a atitudinii

8
Referat -Negrea Beatrix

- multe din atitudinile de mai târziu îşi au originea în socializarea timpurie din
cadrul familiei

- atitudinile dobândite în copilărie şi adolescenţa sunt ulterior consiolidate sau

schimbate ca urmare a multiplicării influentelor sioo relaţiilor sociale sau de
generare a unor conflicte între informaţiile sau experienţele vechi şi cele noi

- atenţia acordată formartii atitudinilor este apreciată ca o ştiinţă de pregătire

sau de fundamentare a opţiunii pentru iniţierea şi manifestarea unui
comportament

- atitudinile apar astfel ca factori psihologici ce influenţează prea puţin

predicţiile teoretice

Sunt alţii care susţin că atitudinile nu sunt determinate de structurile sociale şi sunt
dimensiuni.

SCHIMBAREA

-schimbarea unei atitudini generează o tendinţă de refacere a echilibrului tulburat

- teoria congruentei se referă la prezicerea mai exactă a direcţiei şi gradului de

schimbare a atitudinii

- atitudinile caracterizate prin extremitate şi intensitate mare, manifesta nu doar

rezistenta la schimbare, dar le şi asiimileaza pe cele cu valenta opusă.

Festinger - disonanta e o stare de inconsistenta a două elemente cognitive, care

prezintă sensuri opuse ale mesajelor, iar consonanta corespunde stării de consistenţă.
- dacă proporţia elementelor consonante şi disonante este relativ egală,
disonanta este maximă
- disonanta este mică, dacă proprtia elementelor disonante este mult mai
mică
- Disonanta trebuie eliminată:

a)schimbarea unui element comportamental penmtru a stabili consonanţă cu

atitudinea

b) schimbarea unui element cognitiv din ambianţa

9
Referat -Negrea Beatrix

c) adăugarea de noi elemente cognitive atunci când nici unul dintre cei
implicaţi în disonanţa nu pot fi schimvbati

d) când cineva a acţionat în contradicţie cu propria atitudine, va tinde să

modifice atitudinea pentru a o face consonanţă cu comportamentul

- Schimbarea atitudinii este dependentă de contextul social în care ste integrata

persoană. Cei mai puternici factori:

a) grupurile sociale

b) reţelele de comunicare interpersonală

c) comunicaţiile în masă(presa, radio, tv)

-grupul oferă sprijin social în susţinerea unei atitudini, conducând, fie la

schimbarea ei, fie la conservare

-incongruenta factorilor structurali şi atitudinali împiedica schiombarea

comportamentelor, ori produc efecte sau consecinţe neanticipate

Schimbarea atitudinilor presupune:

a) Mecanisnmul persuasiunii

-cel mai mult studiat în mass-media prin modelul sursa-mesaj-receptor

-caracteristicile sirsei: credibilitatea, competentă, atracţie, prestigiu, asemănarea

cu receptorul, aparteneta la grupul de referinţă
- conţinutul, forma mesajului
-forta argumentului
-caracterul unic şi bilateral al mesajului
-ordinea prezentării informaţiilor
-diferite reacţii emoţionale trezite de mesaj
-canalul de difuzare

-S receptor şi caracteristicile sale:

-implicarea Eu-lui - cu cât subiectul este mai implicat la vederea poziţiei, cu

atât mă aştept mai puţin să-şi schimbe atitudinea

10
Referat -Negrea Beatrix

- rezistenta la schimbare ca urmare a factorilor de personalitate-mecanisme:

+ expunerea selectivă la mesaj

+ deprecierea credibilităţii sursei

+ distorsionarea mesajului

+ elaborarea contra-argumentelor

+tehnica inocularii- tinta îşi însuşeşte un argument

mai slab al sursei, dar pe care îl transformă în contra-argument

b)Schimbarea atitudinilor spontane

-pot fi explicate de: teoria balanţei cognitive, teoria disonantei cognitive care explica
schimbarea atitudinilor în sensul că noi respingem distorsiunea informaţiilor care vin în
contradicţie cu atitudinikle preexistente , dar intensitatea acestora ne face să ne
schimbăm atitudinile preexistente.

Principala afirmaţie din teoria lui Festinger este: individul tinde să reducă disonanta
posibilă dintre diferitelke elmente prezente. Un element cognitiv este tot ceea ce poate
deveni element de cunoaştere la individ: comportament, opinii, credinţe, sancţiuni,
senzaţii de durere. Există disonanta atunci când din 2 elemente care se prezintă
împreună, unul implică negarea celuilalt.

Zajonc rezuma teoria disonanţei cognitive:

1. disonanţă cognitivă este o stare penibilă

2. individul încearcă să reducă sau să elimine disonanţă

cognitivă

3. într-o stare de consonanta cognitivă, individul evita tot ceea

ce ar putea produce disonanta

4. intensitatea disonantei cognitive variază în funcţie de

importanta cogniţiilor în chestiune şi de proporţie a cogniţiilor,
aflate în relaţie de disonanta

11
Referat -Negrea Beatrix

5. disonanţă cognitivă poate fi redusă sau eliminată: adăugând

noi cogniţii sau modificând cogniţiile existente

6. adăugarea unor noi cogniţii reduce disonanta:

-atunci când noile cogniţii întăresc elementele

consonante, diminuând priportia elementelor cognitive
disonante

-atunci când noile cogniţii diminuează importanta

elementelor cognitive în stare de disonanta

7.modificarea cogniţiilor existente reduce disonanta atunci când:

- noul lor conţinut le face mai inconsistenţe

- când importanţa lor se diminuează

8. această modificare a cogniţiilor se poate face prin modificarea

aspectelor cognitive ale mediului prin acţiune

Personalitatea

Personalitatea reprezintă totalitatea valorilor, scopurilor, trăirilor și efectelor pe care le

provoacă în ansamblu, atât fizicul cât și intelectualul. Personalitatea face parte din
conștient, alăturându-se curentului de existențialism, în cadrul căruia ființa umană
învață și face concluzii în urma experienței personale, adică o experiență calitativă.

Existențialismul — variantă distinctă a filozofiei existențiale — este o doctrină

filozofică și de acțiune caracterizată printr-o accentuare a individualității, propagarea
libertății individuale și a subiectivității. Reflectări majore asupra personalității omului
au fost înregistrate încă din antichitate, Aristotel a fost unul din primii care a evidențiat
tangețial acest subiect, luând în considerație ca din antichitate și până la sfârșitul
secolului al 19-lea psihologia a fost considerată parte componentă a filozofiei, aceasta a

12
Referat -Negrea Beatrix

întrunit mari piedici în dezvoltarea sa autonomă, Personalitatea având un loc primordial

în domeniul psihologiei. Existența personalității are câteva trepte:

· Percepere

· Sectionalizare

· Creare

· Dezvoltare

· Modernizare

· Declin

Perceperea face parte din compartimentul introductiv al existenței sale fizice și

intelectuale. Perceperea are referire la vârsta pre-natală și natală, când copilul conceput
și nou-născut "admiră" lumea din jur, o studiază, o adaptează și o însușește, reușind
astfel să cunoască bazele personalității.

Secționalizare - face parte din compartimentul post-introductiv al existenței omenești

ca personalitate, datele stocate din compartimentul Percepere sunt analizate, sortate și
aranjate în ordinea lor cronologică a acțiunii, în felul corect al derulării acțiunii cursiv,
clar.

Creare - face parte din compartimentul cel mai important al existenței personalității
umane. Acestei etape îi revine partea cea mai importantă a realizării personalității. În
cadrul acesteia, toate datele stocate, analizate, sortate și aranjate în ordine cronologică,
sunt reanalizate, respectiv filtrate și adăugate unui dosar personal al persoanei, care în
susținerea ideii de Existențialism, face concluzii în urma diferitor acțiuni și situații
petrecute de-alungul experienței individului, creându-se astfel intimitatea și
personalitatea, caracterele definitorii și trăsăturile distinctive ale acesteia.

Dezvoltare - în treaptă ce urmează, individul își sistematizează gândirea, formîdu-și un

reflex parasimpatic, căruia îi revine rolul de "degajare" a experienței. În timpul
dezvoltării, se shimbă în totalitate uneori întregul proces de existență a personalității,
aceasta căutându-ţi perfecțunea în domeniul ales, fie el de oricare tip, individul caută să
se perfecționeze, acest proces avându-şi durată pe întreaga viața a omului.
13
Referat -Negrea Beatrix

Modernizare - această treaptă face parte din "feedback"-ul pe care-l primește individul,
acesta compară reflecțiile sale cu cele exterioare, în dependență de totalitatea progresiei
acestuia, acest "feedback" îl face să schimbe caractere distincte sau chiar pagini întregi
în personalitatea deja creată, fapt care degenerează de fapt într-o schimbare
incontrolabilă uneori, care duce la Declin.

Declin - este faza finală a existenței personalității omenești, este însoțită de apusul
existenței fizice. Este perioada în care puterea și motricitatea personalității scade, fiind
supusă unui impuls intensiv de neputință, care nu face decât să grăbească procesul
invers al Perceperii, acesta fiind caracterizat prin întârzierea logică și necronologica a
individului, incapabilitatea acestuia de a efectua cele două activități vitale
personalității: Dezvoltare și Modernizare.

Necesar a fi precizat că aceste etape diferențiază de la individ la individ, nu sunt o

legitate caracteristică tuturor, însa aceste trepte sunt înregistrate pe parcursul vieții
tuturor indivizilor, diferită fiind doar cronologia acestora.

CONCEPTUL DE PERSONALITATE
Definiţia şi caracteristicile personalităţii

În viaţa de zi cu zi de multe ori sunt folosiţi termenii de persoană şi personalitate,

sensul comun al acestuia din urmă fiind o însuşire sau calitate pe care cineva o poate
avea sau nu. Dar utilizarea lor ca termeni psihologici necesita o definire mai exactă a
personalităţii.

Înainte de a defini personalitatea trebuie să definim persoana.

Persoana înseamnă individul uman concret. Personalitatea însă, este o construcţie

teoretică elaborată de psihologie, în scopul înţelegerii şi explicării modalităţilor de
fiinţare şi funcţionare ce caracterizează organismul psihofiziologic pe care îl numim
persoana umană.

14
Referat -Negrea Beatrix

"PERSONALITATEA este organizarea dinamică în cadrul individului a acelor

sisteme psihofizice care determină gândirea şi comportamentul său caracteristic."
Personalitatea şcolarului este totalitatea însuşirilor biofizice,psihologice şi socio-
cultulare ,înăscute sau dobândite ori organizate într-un întreg ,care îi asigura un
compartament adecvat cerinţelor şcolii şi societăţii .În procesul său sau de formare
personalitatea şcolarului se prezintă în continuă schimbare urmărind să acumuleze tot
ceea ce este util şiş a valorifice într-un mod propriu experinta acumulată petru a
răspunde corespunzător cerinţelor noi şi tot mai complexe ale mediului

Conceptele din această definiţie sunt :

Organizarea dinamică - Problema centrală a psihologiei este organizarea mentală

(formarea structurilor sau ierarhiilor de idei şi deprinderi, care ghidează în mod dinamic
activitatea). Integrarea şi alte procese organizaţionale sunt necesare pentru a explica
dezvoltarea şi structura personalităţii. Termenul implica şi procesul reciproc de
dezorganizare, mai ales la acele personalităţi anormale care sunt marcate de o
dezintegrare progresivaa.

Psihofizic - Acest termen ne aminteşte că personalitatea nu este nici exclusiv

mentală, nici exclusiv nervoasă. Organizarea să atrage după sine funcţionarea atât a
"spiritului", cât şi a "trupului" într-o unitate inextricabilă.

Sisteme - Un sistem este un complex de elemente într-o interacţiune reciprocă. O

deprindere este un sistem, la fel şi un sentiment, o trăsătură, un concept , un stil de
comportare. Aceste sisteme exista în mod latent în organism chiar când nu acţionează.
Sistemele sunt "potenţialul nostru de activitate".
Determina Personalitatea este ceva şi face ceva. Sistemele psihofizice latente
motivează sau direcţionează o activitate şi o gândire specifică atunci când intră în
acţiune. Toate sistemele care compun personalitatea trebuie considerate ca tendinţe

15
Referat -Negrea Beatrix

determinate. Ele exercita o influenţă directoare asupra tuturor actelor adoptative şi

expresive prin care personalitatea ajunge să fie cunoscută.

Caracteristic - Orice comportament şi orice gândire sunt caracteristice persoanei şi

sunt unice pentru aceasta.
Comportament şi gândire - Aceşti doi termeni constituie o etichetă pentru a desemna
tot ceea ce poate un individ să facă . Ele sunt moduri de adaptare şi desfăşurare
provocate de situaţia ambientală în care ne aflam, totdeauna selecţionate şi conduse de
sistemele psihofizice care alcătuiesc personalitatea noastră.

Personalitatea este compusă din trei elemente: id-ul (şinele), supraeul (superego) şi
eul (ego).

Id-ul constituie impusurile noastre biologice, universale care cer satisfacere imediată.
Supraeul este conştiinţa, id-ul reprezentat în personalitate.
Eul este partea persoanei care este în contact cu realitatea.

Personalitatea e văzută sub aspect dinamic, adică mişcarea "energiei psihice", a

libido-ului între cele trei instante psihice.
Personalitatea umană se dezvolta printr-o serie de stadii succesive, universale cu
substrat biologic şi legate de vârsta numite "stadiile dezvoltării psiho-sexuale".
Primul stadiu este stadiul oral (1 an) în care sugarul cauta plăcere prin acte orale
(suptul, muscatul).
Al doilea stadiu este stadiul anal (2 ani) când apare controlul intestinelor şi al vezicii
urinare.
Al treilea stadiu este stadiul falic (3-5 ani) este perioada conştientizării sexuale
iniţiale, sau altfel spus conflictul Oedipal.
Al patrulea stadiu este stadiul latentiei (5 ani-pubertate) în care este important
dezvoltarea fizică şi deprinderile intelectuale.
Al cincilea stadiu este stadiul genital când apare sexualitatea matura.

16
Referat -Negrea Beatrix

Din numeroasele definiţii ale personalităţii se desprind câteva caracteristici ale

acestuia, care evidenţiază faptul că personalitatea este o structură .

Din punct de vedere etimologic, conceptul de personalitate provine din latinescul

"persona" care se referea la masca pe care actorii o purtau în reprezentaţiile lor teatrale.
Analizând conceptul de personalitate în contextul lumii antice, Guilford sesizează în
scrierile lui Cicero patru sensuri principale ale acestui termen:

a. personalitatea se referea la un set de calităţi şi însuşiri personale, de factură

psihică şi fizică, ce definesc individualizează şi exprima persoana aşa cum este
ea în realitate;

b. personalitatea era considerată în sensul său etimologic de mască, respectiv

de modalitate a persoanei de a se înfăţişa altora, de a prezenta deliberat o
imagine de sine care nu se suprapune decât în mică măsură sau deloc cu
realitatea;

c. personalitatea era identificată cu rolul social, politic sau economic deosebit

al unei anumite persoane, existând în acest context o anumită juxtapunere cu
conceptul de "personaj de excepţie" într-un anumit domeniu;

d. personalitatea avea ca referenţial mai ales un ansamblu de calităţi de ordin

etic (onestitate, demnitate, sobrietate) prin intermediul cărora persoana
respectivă se impunea în planul valorilor morale; (Guilford, J.P., 1985).

Definiţiile şi accepţiunile acordate conceptului de personalitate cunosc şi în zilele

noastre o varietate uimitoare de sensuri. ştiinţa contemporană, în ciuda marilor progrese
înregistrate, nu a ajuns nici ea până la ora actuală la o explicaţie unitară cu privire la
personalitatea umană, la structura şi dinamica acesteia. Explicaţia acestei stări de fapt se
afla în constatarea că persoana umană este probabil unul dintre cele mai elaborate şi
complexe fenomene din întregul univers cunoscut.

Perspectiva teoretică cu cea mai largă susţinere este astfel cea structural-interactionista
care consideră că principalele componente psihologice ale personalităţii umane,

17
Referat -Negrea Beatrix

componente aflate într-o complexă relaţie de determinare reciprocă, sunt:

temperamentul, caracterul şi aptitudinile.

Temperamentul reprezintă latura dinamico-energetica a personalităţii şi este cea

mai uşor constatabila dimensiune a acesteia. Diferenţele de ordin temperamental rezulta
din anumite particularităţi ale activităţii nervoase superioare, respectiv forţa
(determinată de substanţele constitutive ale neuronului), mobilitatea (reprezentată de
viteza cu care se consuma şi regenerează respectivele substanţe funcţionale) şi echilibrul
(exprimând repartiţia egala sau inegală a forţei între cele două procese nervoase de
bază: excitaţia şi inhibiţia). Combinarea particulară a acestora conduce la apariţia celor
patru tipuri temperamentale de bază: sangvinic (puternic, echilibrat, mobil), coleric
(puternic, neechilibrat mobil), flegmatic (puternic, echilibrat, inert) şi melancolic (slab,
inert, neechilibrat). Temperamentul, deşi suporta influenţele celorlalte componente ale
personalităţii este determinat predominat de către componenta ereditară.

Caracterul reprezintă latura relational-valorica a personalităţii şi exprima modul

de a fi al subiectului uman, respectiv modul particular şi relativ constant de raportare a
acestuia la diferitele aspecte ale realităţii: atitudinea faţă de sine, atitudinea faţă de
ceilalţi, atitudinea faţă de activitate, valori şi societate. Caracterul se constituie şi se
formează mai ales ca urmare a acţiunii factorilor de mediu.

Aptitudinile exprimă latura instrumental-operationala şi executiva a

personalităţii fiind sisteme operaţionale superior dezvoltate care facilitează obţinerea de
performanţe de nivel mediu şi supra-mediu în activitate. Facem în acest context
precizarea că aptitudinile sunt condiţionate atât de dotarea nativă a persoanei cât şi de
modelarea acesteia prin intermediul exerciţiului şi activităţii de învăţare.

18
Referat -Negrea Beatrix

Bibliografie
http://www.scritub.com/sociologie/PERSOANA-IN-CONTEXT-SOCIAL-
COM42515.php
Vlad Bilețchi, "Notițe Psihologice", p.1-3 (2012)
http://referat.clopoţel.ro/Personalitatea_în_context_educational-14425.html

19