UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

Facultatea de Litere
Departamentul de Arte

ETICĂ ȘI INTEGRITATE ACADEMICĂ

Coordonator științific:
Lect. Univ. Dr. Florentina Mogonea

Student:
Enache Alina Luiza
An I, Master – ARTĂ MUZICALĂ ROMÂNEASCĂ CONTEMPORANĂ.

CRAIOVA
2022
 Principiile și valorile etice

Principiile şi normele morale au fost prezente întotdeauna în mediul universitar, dar în

cea mai mare parte a timpului sub forma unor reguli nescrise, a unor obiceiuri academice şi
bune practici profesionale variabile de la o universitate la alta. Unii confundă morala
universităţii cu morala creştină, ce domină în afara universităţii, în societate şi în viaţa privată.
Morala academică şi cea a cercetării nu sunt părţi ale „moralei comune”, ci sunt forme ale eticii
instituţionale. Introducerea codurilor etice după anul 2000 nu a schimbat radical situaţia,
deoarece majoritatea au rămas simple hârtii într-un sertar, în lipsa unei „infrastructuri etice”
care să instituţionalizeze şi să impună valorile morale ale instituţiei.
Principiile etice sunt enunţuri de maximă generalitate, care îşi propun să încapsuleze
cerinţe considerate fundamentale ale moralităţii.
Valorile morale sunt standarde culturale valabile pentru toţi membrii organizaţiei, care
ghidează comportamentul nostru moral. În realitate, ele nu funcţionează ca un ghid propriu-
zis, ci mai degrabă ca un reper moral, fiind conţinute tacit în principiile etice. De pildă, valoarea
dreptăţii e „ascunsă” în principiul dreptăţii. Un cod de etică având ca fundament valorile morale
e un cod bazat pe o declaraţie de valori, cum sunt, de exemplu, codurile universităţilor
româneşti.
Principiile etice nu sunt nici ele reguli de conduită, ci criterii majore care întemeiază şi
justifică regulile de conduită; ele ţin de fundamentele moralităţii (teorii), fiind dezbătute şi
modificate continuu de eticieni. Personalul obişnuit nu se ocupă de fundamentele eticii.
Principiile etice, valorile etice care guvernează funcția publică și modul de exercitare a
acesteia sunt structurate în trei mari categorii în aproape toate sistemele administrative din lune,
chiar și fără ca această imparțire sa fie expres realizată în tehnica legislativă de reglementare a
conduitei etice a funcționarilor publici. Clasificarea categoriilor de valori etice ține seama de
specificul și rațiunile funcției publice și a exercitarii acesteia.

Astfel, categoriile sub care se clasifică valorile etice sunt urmatoarele:

A. Valori etice raportate la exercitarea autoritații publice: legalitatea, responsabilitatea,
discernamantul, eficiența, confidențialitatea, realizarea competențelor in interesul public,
credibilitatea publica, profesionalismul.
B. Valori etice raportate la beneficiarii serviciului public: respectul, rapiditatea (celeritatea),
confidențialitatea, integritatea, imparțialitatea.
C. Valori etice raportate la obligațiile de conduita și la imaginea persoanei care exercita
funcția publica: credibilitatea, ținuta, demnitatea, autoritatea, seriozitatea.

A.Valori etice raportate la exercitarea autoritații publice

Legalitatea reprezinta principiul conform caruia exercitarea funcției publice, respectiv

actele de competența autoritaților publice trebuie sa se realizeze cu respectarea Constituției și
a tuturor legilor in spiritul și litera lor, aplicarea legilor facandu-se in interesul cetațenilor,
pentru atingerea interesului general pentru care au fost elaborate.
Responsabilitatea reprezinta principiul conform caruia funcționarul public trebuie sa iși
asume responsabilitatea actelor sale. In acest sens, exista și protecția, reglementata in toate
sistemele de drept, pentru funcționarii publici, prin posibilitatea ce le este oferita de a discerne
toate chestiunile care le sunt supuse atenției in vederea realizarii competențelor funcțiilor
publice pe care le exercita.
Discernamantul reprezinta valoarea etica in baza careia fiecare funcționar public este
dator sa acționeze legal și moral in realizarea atribuțiilor sale conform propriei convingeri și
de aceea el este responsabil de decizia luata. Acest principiu exclude orice influențe sau
presiuni care ar putea denatura actul decizional și realizarea atribuțiilor de catre funcționarii
publici.
Eficiența este valoarea etica care presupune respectul pentru banii publici și pentru
mijloacele materiale pe care funcționarul le are la indemana in vederea realizarii atribuțiilor
sale, astfel aceasta impunand abținerea de la risipa și responsabilitatea in efectuarea
cheltuielilor din resursele publice.
Confidențialitatea este principiul conform caruia funcționarii publici nu trebuie sa faca
uz de informațiile de care au luat cunoștința in exercitarea funcției pentru a obține foloase din
dezvaluirea lor. Este vorba in acest caz de informațiile care sunt clasificate confidențial sau
secret și a caror dezvaluire ar putea aduce prejudicii autoritații sau instituției publice in care iși
desfașoara activitatea.
 Realizarea competențelor in interesul public presupune faptul ca funcționarii publici
trebuie sa indeplineasca funcția publica, de importanța sociala, in interesul cetațenilor,
excluzand orice alte interese proprii.
Credibilitatea publica reprezinta principiul conform caruia funcționarii publici sunt
obligați sa respecte și sa sporeasca prestigiul autoritații și instituțiilor publice in care iși
desfașoara activitatea și sa fie rezervați și discreți pentru a nu compromite acțiunile respectivei
autoritați sau instituții.
Profesionalismul este valoarea care impune funcționarilor publici sa-și indeplineasca
exemplar atribuțiile și sarcinile de serviciu.

B. Valori etice raportate la beneficiarii serviciului public

Respectul reprezinta valoarea etica ce obliga funcționarul public la o atitudine civilizata

fața de cetațeni, dar in același timp reprezinta și o obligație de a da cetațeanului petiționar
lamuririle necesare, o obligație de a raspunde la petiții.
Rapiditatea sau celeritatea reprezinta valoarea etica prin care funcționarul public este
obligat sa iși indeplineasca atribuțiile in cel mai scurt timp și sa formuleze raspunsurile catre
petenți in termenul stabilit de lege.
Confidențialitatea reprezinta obligația funcționarilor publici de a nu face publice
problemele petenților cu care au fost insarcinați spre rezolvare, de a nu face publice actele sau
anchetele de la dosar.
Integritatea este fundamentata pe lipsa oricarui conflict de interese in exercitarea
funcției publice in procesul de decizie, reprezentand valoarea etica care interzice funcționarilor
publici sa solicite sau sa accepte cadouri sau alte beneficii de la cetațeni pentru indeplinirea
unor atribuții care le incumba.
Imparțialitatea reprezinta valoarea etica conform careia funcționarii publici trebuie sa
fie imparțiali in acțiunile, judecațile și opiniile lor, sa respecte egalitatea tuturor cetațenilor in
fața legii și sa fie absolut neutri fața de interesele politice, economice și religioase.

C. Valori etice raportate la obligațiile de conduita și la imaginea persoanei care exercita

funcția publica

Credibilitatea reprezinta cel mai important aspect al valorilor pe care funcționarul public
trebuie sa le respecte și sa le reprezinte, aceasta presupunand ca funcționarul public sa se bucure
de increderea cetațenilor in fața carora sta și a caror probleme trebuie sa le rezolve. Din
credibilitatea funcționarilor publici se poate contura imaginea autoritaților publice unde aceștia
iși desfașoara activitatea, iar pentru aceasta se impune necesitatea integritații .
Ținuta reprezinta o obligație de serviciu, fiind un element al conduitei. Aceasta trebuie
sa fie decenta (vestimentație sobra), care sa nu poata fi considerata neglijenta sau o etalare a
opulenței.
Demnitatea, ca valoare etica, presupune respectul funcționarului public fața de sine.
Aceasta are la baza transferul de statut, de atribute de la instituția publica la funcționar in baza
raportului de funcție publica.
Autoritatea ca valoare etica se refera la autoritatea epistemica, cea deontica, fiind un
atribut al instituției administrative și reprezinta totalitatea calitaților prin care funcționarul
public iși impune atitudinea.
Seriozitatea impune funcționarului public o viața decenta, un comportament civilizat
fața de ceilalți și supunerea la anumite interdicții.

Prin prisma noţiunilor examinate - etica şi deontologia profesională, putem reţine că

următoarele valori etice universitare vizează atât activitatea din domeniul instituţiilor de
învăţământ superior, cât şi al comunităţii universitare, relaţiile moral profesionale dintre
membrii acestora sau dintre aceştia şi colaboratorii externi.
Aceste valori sunt:
- libertatea academică – în afara oricăror constrângeri, exceptând activitatea de natura
ştiinţifică, legală, etică
- autonomia personală – opţiune asupra programelor, cursurilor, studii şi cercetări
- transparenţa – asigurarea accesului public la activităţi, date, informaţii
- etica relaţiilor dintre membrii comunităţii academice - eliminarea conflictelor de interese,
incompatibilităţile, evaluări obiective care să nu permită favoritismul, nepotismul,
aplicarea standardelor duble în aprecierea actelor de persecuţie sau răzbunare
- respectul, grija şi toleranţa – are în vedere acceptul demnităţii fiecărui membru al
comunităţii, climatului liber fără discriminare, fără umilire, dispreţ, ameninţare, intimidare,
rezolvarea disputelor prin argumente, un limbaj sau atitudini inadmisibile mediului
academic (cuvinte, etichetări, .....) bazate pe politeţe, curaj, respect, apreciere, solicitudine,
mândrie, alturism, empatie, solidaritate, optimism, promptitudine
- dreptatea şi echitatea – au efecte asupra atitudinii corecte şi respingerea discriminării
inegalităţii de şanse şi exploatării
- profesionalism – competenţa în exercitarea profesiei – înlăturarea amatorismului,
diletantismului, impostura, ...., promovarea ataşamentului faţă de cariera academică,
evitarea arbitrariului şi a tratamentului preferenţial, menţinerea standardelor profesionale,
competiţia loială
- prioritatea meritocraţiei – recunoaşterea, recompensarea realizărilor, valorii, competenţele
profesionale, încurajarea , dedicarea faţă de profesie şi studiu, promovarea talentului şi
creativităţii, loialitate faţă de instituţie şi comunitatea academică

Metodologia de etică şi integritate în procesul de evaluare instituţională a

universităţilor din România

P Guvernării Ministerului Educaţiei naţionale ID POSDRU 123199 „Pregătiţi pentru a

inova, pregătiţi pentru a răspunde mai bine nevoilor locale, calitate şi diversitate a
universităţilor din România
Faţă de cele de mai sus Programul Naţional cu privire la diversitatea şi calitatea
universităţilor din România prevede pentru învăţământul superior următoarele:
- promovarea eticii şi integrităţii în invăţământul superior
- elaborarea Metodologiei de etică şi integritate în procesul de evaluare instituţională a
universităţilor din România
-
- ........ aplicabil de către structurile Ministerului Educaţiei Naţionale cu atribuţii în acest
domeniu, echipele de evaluare, universităţile evaluate şi membrii comunităţilor academice
- creşterea transparenţei, dezvoltarea managementului strategic în învăţământul superior
- Legea 1/2011 a educaţiei – 2 principii guvernează învăţământul preuniversitar şi
superior, etica şi integritatea, legea introduce şi conceptul „răspundere publică”,
universităţile având obligaţia de a „respecta politicile de echitate şi etică universitară
cuprinse în codul de etică şi deontologie profesională, aprobate de Senatul universitar
- Legea 1/2011 prevede că în codul de etică şi deontologie profesională
universitară să fie incluse obligatoriu
- stabilirea situaţiilor de conflict de interese şi incompatibilităţi
- prevederea ca persoanele care se află în relaţie de soţi, afini, rude până la gr. al III lea
verisori nu pot ocupa concomitent funcţii astfel încât unul sau una să se află faţă de
 celălalt sau cealaltă într-o poziţie de conducere, control, autoritate sau evaluare
instituţională la orice nivel în această universitate şi nu pot fi numite în comisiile de
doctorat de evaluare sau concurs ale căror dispoziţii afectează – soţii, rudele sau afinii
până la gradul al III lea
- măsurile educaţionae, administrative, hotărârile care se iau pentru a garanta
originalitatea lucrărilor de licenţă, master, doctorat, articolele ştiinţifice şi alte
asemenea lucrări şi sancţiunile aferente
Totodată, rectorul are obligaţia de a prezenta anual Raportul privind starea
universităţilor, documentaţie care include şi situaţia respectării eticii universitare şi a eticii
activităţilor de cercetare.
Această metodologie este de aplicare generală la universităţile naţionale privind
aspectele de etică şi integritate a evaluării.
- responsabilitatea profesională şi socială – implicarea în activitatea profesională,
publică, colegială, garantarea dreptului de a critica public argumentat încălcările de
calitate şi standardele profesionale, interzicerea dezinformării, calomnierii, denigrării
publice a persoanelor din instituţii, responsabilitatea faţă de studenţi, subordonaţi şi
angajaţi.
Faţă de valorile etice de mai sus, sunt considerate abateri următoarele fapte:
- obstrucţionarea activităţii didactice de cercetare ştiinţifică, administrativă sau a oricărei
funcţii a universităţii
- frauda sub orice formă în procesul de învăţământ, cercetarea ştiinţifică şi alte activităţi
din universitate
- acceptarea/lipsa de reacţie faţă de corupţie, favorizarea acesteia, obţinerea, pretinderea
sau nerefuzarea unor avantaje necuvenite
- inducerea în eroare a conducerii universităţii prin dezinformare
- agresarea fizică sau morală sub orice formă a membrilor comunităţii universităţii sau
în legătură cu activitatea academică
- discriminarea sub orice formă
- favoritismul
- participarea la activităţile din cadrul universităţii, prin încălcarea prevederilor legale şi
universitare privind consumul de alcool, droguri, alte substanţe interzise
- practicarea unor atitudini comportamentale indecente, înjositoare, obscene şi folosirea
unui limbaj neconform spiritului academic
 - denigrarea publică a personalului, instituţiei de către membrii comunităţii academice
- folosirea abuzivă a calităţii de membru al comunităţii academice
- organizarea şi desfăşurarea de activităţi nepermise în universitate, folosirea membrilor,
resurselor umane, financiare, materiale ale acesteia in scopuri nelegale/contrare
acestora
- distrugerea, alterarea/falsificarea documentelor şi a bazelor de date ale universităţii şi
utilizarea acestora în scopuri ilicite
- pătrunderea neautorizată în spaţiile în care accesul este reglementat prin măsuri speciale
- utilizarea monitorizată şi convocarea cu vinovaţii de prejudicii în dauna patrimoniului

Legea nr.1/2011 a educaţiei cuprinde două principii care guvernează învăţământul

preuniversitar şi superior şi nu se substituie prevederilor procedurilor de evaluare instituţională
ale cadrelor universitare, ale codurilor de etică şi deontologie profesională din universităţi sau
altor decizii legale privind învăţământul superior naţional.

Binele” și „raul”, „moralul” și „imoralul” sunt principii care definesc obiectul eticii in
comportament și in atitudine, etica operand cu valori sociale unanim recunoscute, iar Codurile
de etica cu valori ce se circumscriu unor anumite categorii și segmente socio-profesionale.