UNIVERSITATEA „BABEȘ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

CONVERSIA PROFESIONALĂ: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI
PRIMAR ȘI PREȘCOLAR, AN II

Didactica activităților extracurriculare

Managementul excursiilor

Propunător
Rîpan Anca –Ioana

Cluj-Napoca
2019
 Managementul excursiilor

Excursiile contribuie la dezvoltarea simţului de observaţie şi de orientare al elevilor, la

lărgirea orizontului lor geografic dar şi la dezvoltarea personalităţilor acestora şi de creştere a
sentimentului că aparţin unui grup, sentiment care de cele mai multe ori le lipseşte.
Ele constituie o bogată sursă de îmbogaţire a gândirii şi de aplicare a cunoştinţelor
dobândite la orele de curs. Elevul poate aprofunda anumite conţinuturi ale învăţării din
domeniu.
Criteriul care diferenţiază activităţile în tipuri distincte este forma lor de organizare. În
funcţie de aceasta se disting:
 plimbarea – deplasarea elevilor pentru câteva ore în parcuri, grădini botanice sau
zoologice, în păduri apropiate, pentru a vedea, descoperi sau cunoaşte;
 vizita – o deplasere la o unitate industrială, la o fermă, la un muzeu, etc.;
 drumeţia – o deplasare fără mijloace de transport, într-o localitate sau în afara acesteia,
în scopul recreerii;
 excursia – o călătorie cu durata de o zi sau mai multe zile, în afara propriei localităţi,
cu un mijloc de transport, având ca scop recreerea, vizitarea şi informarea.
Expediţia este o călătorie de studii şi de cercetare, de circa 10 – 14 zile, organizată
într-o anumită regiune a ţării, cu scopul cercetării complexe a acesteia, iar tabăra este un
spaţiu pentru cazarea, relaxarea şi instruirea elevilor.
Planul unei excursii cuprinde trei etape: organizarea excursiei, desfăşurarea excursiei
şi evaluarea.

Organizarea excursiei.
Profesorul stabileşte obiectivele care vor fi atinse prin excursie, alege traseul,
obiectivele care vor fi vizitate, stabileşte dimensiunea şi structura grupului, include excursia
în proiectul activităţii anuale sau semestriale al catedrei şi ariei curriculare, comunică intenţia
sa directorului şcolii şi solicită acordul acestuia.
Alegerea traseului. Profesorul stabileşte lungimea, gradul de dificultate şi
complexitatea traseului în funcţie de scopul instructiv - educativ, de pregătirea fizică, vârsta şi
experienţa participanţilor, de sezon, de mijloacele de transport, de posibilitatile de cazare, de
costuri, de numărul de zile destinate excursiei, etc.
 Traseul trebuie să cuprindă obiective variate care să trezească şi să menţină interesul
elevilor, să le ofere emoţii plăcute prin frumuseţea peisajului, prin unicitatea sa. Profesorul
alege obiectivele în funcție de scopul excursiei. Traseul trebuie să ofere o combinaţie
armonioasă, echilibrată, variată de obiective pentru a nu obosi şi plictisi elevii, ci pentru a
determina odihna activă a acestora. Se recomandă evitarea traseelor lungi care determină o
privire superficială a unui număr mare de obiective şi au ca efect, mai ales obosirea
participanţilor.
Stabilirea programului. Profesorul stabileşte programul în funcţie de lungimea
acestuia, de numărul şi importanţa obiectivelor vizitate, de mijlocul de transport, de
dificultatea traseului, de locurile de masă şi cazare.
Programul stabilit va fi respectat fără rigiditate în excursie şi va fi adaptat în funcţie de
situaţiile concrete. Programul nu trebuie să fie foarte încărcat şi să nu poată fi respectat,
deoarece determină insatisfacţii participanţilor.
Evaluarea costului excursiei se realizează în funcţie de lungimea traseului, de numărul
de zile, de calitatea şi numărul cazărilor, de calitatea şi numărul meselor asigurate.
Asigurarea documentării. Profesorul care concepe şi conduce excursia se va
documenta asupra traseului şi asupra obiectivelor situate de-a lungul lui. De asemenea, va
întocmi o schiţă pe care va trasa itinerariul cu toate punctele care vor fi atinse şi obiectivele
care vor fi vizitate. Această schiţă va fi multiplicată şi distribuită tuturor participanţilor.

Organizarea grupului de elevi

Profesorul comunică elevilor obiectivele excursiei, traseul, obiectivele ce vor fi
vizitate, perioada, locurile şi condiţiile de cazare şi masă, mijloacele de transport, componenţa
grupului, numele profesorilor însoţitori, alimentele şi echipamentul necesar, costul excursiei,
sarcinile pe care le vor avea de efectuat înainte, în timpul excursiei şi după efectuarea ei,
regulile care vor trebui să le respecte, comunică data, ora, locul de plecare şi înapoiere.
Elevii semnează obligatoriu un tabel nominal prin care se angajează să respecte o serie
de reguli per parcursul excursiei: vor respecta regulamentul şcolar şi regulile de circulaţie, nu
vor părăsi grupul fără aprobarea profesorilor însoţitori, nu vor urca sau coborâ din mijloacele
de transport decât după oprirea acestora la indicaţia profesorului, vor păstra curăţenia, etc.
Nu sunt admişi în excursie elevii suferinzi de boli infecto-contagioase în evoluţie sau
convalescenţă, cu cardiopatii, cu nefripatii, cu afecţiunii dermatologice transmisibile, cu
deficienţe psihice grave, elevii cu tulburări de comportament sau nevrotici.
 Elevii participanţi la excursie îşi asumă diferite responsabilităţi pe care le propune
profesorul astfel, aleg un conducător elev pe baza propunerilor efectuate de către ei şi supuse
la vot. În cazul în care elevii propun mai mulţi lideri, profesorul poate stabili mai multe grupe,
dar fiecare elev trebuie să ştie din care grupă face parte. Prin organizarea elevilor pe grupe,
verificarea prezenţei, cazarea se fac mult mai rapid şi se asigură gruparea elevilor conform
relaţiilor stabilite anterior în grup.

Recomandări privind echipamentul

Profesorul va stabili lista echipamentului necesar şi înaintea plecării va controla cu
grijă mai ales îmbrăcămintea şi încălţămintea. Îmbrăcămintea trebuie să fie uşoară, rezistentă,
uşor de îmbrăcat şi dezbrăcat, comodă pe corp, de preferinţă purtată, nu nouă, nici prea lungă
pentru a împiedica mersul, nici prea strâmtă pentru a împiedica circulaţia sângelui.

Recomandări privind conduita elevilor

Prevederile regulamentului şcolar sunt valabile şi în excursii. Profesorul recomandă
elevilor să vorbească puţin şi să bea apă puţină în timpul deplasării pe jos. Pe munţi elevii
trebuie să meargă ordonat, la urcuş să meargă încet, pas cu pas, cu mişcări lete, aproape
automate, cu lungimi de pas egale, într-o cadenţă rară.
Pentru efectuarea excursiei este necesară aprobarea din partea Inspectoratului Şcolar.
Pentru obţinerea acestei aprobări sunt depuse următoarele: o adresă din partea şcolii prin care
se solicită aprobarea, tabel nominal cu elevii şi profesorii însoţitori participanţi aprobat de
cabinetul medical al şcolii un tabel nominal cu semnăturile elevilor prin care aceştia iau la
cunoştinţă regulile ce trebuie respectate în timpul excursiei şi care sunt consemnate într-un
proces verbal.

Desfăşurarea excursiei
La plecarea în excursie profesorul va avea asupra sa aprobarea Inspectoratului Şcolar,
tabelul nominal cu elevii participanţi, documentele de transport şi financiare, cartea de
identitate. Înainte de plecare profesorul va verifica prezenţa elevilor şi echipamentul.
Disciplina conştientă asigură unitatea grupului, eficienţa în acţiune şi face ca elevii să nu se
plângă pentru orice, să îndeplinească sarcinile primite, să facă faţă dificultăţilor. Pentru ca
elevii să aibă încredere în profesorul care conduce excursia acesta trebuie să fie un exemplu
de principialitate, moralitate, pregătire profesională, să dovedească tact pedagogic şi
competenţă în organizarea activităţii turistice. Profesorul trebuie să urmărească ca elevii
timizi să nu se izoleze, să se simtă neajutoraţi, ei primind sarcini pe care le pot îndeplini.
Profesorul trebuie să ştie că în excursie nu este suficient să dovedească rezistenţă
fizică şi cunoştinţe, ci să formeze un grup unit, disciplinat, puternic şi să creeze o atmosferă
plăcută.

Valorificarea instructiv-educativă a rezultatelor excursiei şcolare

După întoarcerea acasă se recomandă trierea, prelucrarea, conservarea şi prezentarea
tuturor informațiilor culese. Prezentarea rezultatelor excursiei se poate face prin mijloace
verbale (rezumate, descrieri) şi vizuale (hărţi, fotografii, videoclipuri, expoziţii, etc.).
 Bibliografie

1.Cerghit I., 2001, „Teoria şi metodologia instruirii”, Note de curs.

2. Vrăşmaş, T., 2004, Şcoala şi educaţia pentru toţi, Editura Miniped, București.