Raport National de Sanatate A Copiilor Si Tinerilor Din Romania 2018

Raportul Național
de Sănătate a Copiilor și Tinerilor

din ROMÂNIA
2018
1
Institutul Național de Sănătate Publică
Centrul Național de Evaluare și Promovare a Stării de Sănătate
Cuprins
INTRODUCERE .......................................................................................................................................................... 3
Sinteza raportului ..................................................................................................................................................... 4
CAP 1. INDICATORI DEMOGRAFICI .......................................................................................................................... 5
1.1 NATALITATEA .................................................................................................................................................. 5
1.2 MORTALITATEA LA COPII ȘI TINERI (0-19 ani) ................................................................................................ 6
1.2.1 MORTALITATEA INFANTILĂ ..................................................................................................................... 8
1.2.2 MORTALITATEA PERINATALĂ ................................................................................................................10
1.2.3 MORTALITATEA NEONATALĂ PRECOCE ................................................................................................11
1.2.4 MORTINATALITATEA..............................................................................................................................12
CAP 2. INDICATORI AI STĂRII DE SĂNĂTATE A COPILULUI ................................................................................14
2. 1 DEZVOLTAREA FIZICĂ...................................................................................................................................14
2. 2 MORBIDITATEA - REZULTATELE ACTIVITĂȚII DE SUPRAVEGHERE ...............................................................19
2.2.1. MORBIDITATEA ÎNREGISTRATĂ PRIN EXAMENE DE BILANȚ.................................................................19
2.2.2 MORBIDITATEA ÎNREGISTRATĂ ÎN CABINETELE MEDICILOR DE FAMILIE..............................................23
2.2.3 EVALUAREA MORBIDITĂŢII CRONICE PRIN DISPENSARIZARE ÎN COLECTIVITĂŢILE DE COPII ŞI
TINERI .............................................................................................................................................................46
2.2.4 MORBIDITATEA ÎNREGISTRATĂ PRIN TRIAJUL EPIDEMIOLOGIC ÎN COLECTIVITĂȚILE DE COPII ŞI
TINERI .............................................................................................................................................................49
2.2.5 TUBERCULOZA .......................................................................................................................................54
CAP. 3 DETERMINANȚI AI STĂRII DE SĂNĂTATE A COPILULUI SI REZULTATELE SUPRAVEGHERII SPECIFICE .........57
3.1 IDENTIFICAREA, CUANTIFICAREA ȘI MONITORIZAREA COMPORTAMENTELOR CU RISC LA ELEVII DE 15-
19 ANI (YOUTH RISK BEHAVIOR SURVEILLANCE SYSTEM- YRBSS)......................................................................57
3.2 UTILIZAREA MODELULUI ECOLOGIC PENTRU INTERVENŢIILE DE PREVENIRE A VIOLENŢEI LA ELEVI .........68
3.3 EVALUAREA BULLYING-ULUI LA ELEVI ..........................................................................................................73
BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................................................................82
2
INTRODUCERE
Prezentul Raport integrează informațiile activităților de supraveghere cât și informațiile din raportările
statistice ale DSP-urilor teritoriale, analizate de către specialiștii Centrului Național de Statistică și
Informatică în Sănătate Publică (CNSISP) dar și date și informații ale Institutului Național de Statistică.
Raportul valorifică și sintetizează rezultatele activităților de supraveghere realizate de către specialiștii

Direcțiilor de sănătate publică teritoriale în anul 2018, în cadrul Programului naţional de evaluare şi
promovare a sănătăţii şi educaţie pentru sănătate, PN V. 1, Subprogramul de evaluare şi promovare a
sănătăţii şi educaţie pentru sănătate, PN V.1, sub coordonarea metodologică a Centrului Național pentru
Promovarea și Evaluarea sănătății (CNEPSS) din cadrul INSP.
Raportul actual, în plus față de anii precedenți analizează distribuția geografică, pe medii, gen și grupe de
vârstă pentru principalele afecțiuni ale tabloului morbidității copiilor și tinerilor.
În concluzie, Raportul, prin informațiile privind nivelul și dinamica indicatorilor și determinanților stării de
sănătate pentru copiii și tinerii României, reprezintă o resursă pentru identificarea priorităților și
fundamentarea deciziilor privind prioritățile de intervenție viitoare, care să asigure punerea în aplicare a
cerințelor Strategiei Naţionale de Sănătate 2014-2020 “Sănătate pentru Prosperitate”, aria strategică de
intervenție pentru domeniul sănătății publice, OG 1, îmbunătăţirea stării de sănătate şi nutriţie a femeii şi
copilului.
Coordonator,
Director CNEPSS, Conf. Univ. Dr. Alexandra Cucu
3
Sinteza raportului
►Aspecte pozitive:
• Rata mortalităţii pe grupe de vârstă este în scădere pentru toate grupele de vârstă: cea mai accentuată
reducere se înregistrează la grupa de vârstă 0-4 ani, de la o valoare maximă de 5,2‰ locuitori în 1997 la
1,6‰ în 2017.
• Mortalitatea infantilă, principalul indicator sintetic pentru starea de sănătate a copiilor, deși
înregistrează o tendință favorabilă, de scădere accentuată, de la 22‰ (decese 0-1 an la 1000
născuți vii) în anul 1997 până la valoarea de 6,6‰ în anul 2017, se situează încă la o valoare de
aproape 2 ori mai mare față de media europeană (3,6‰ la nivelul anului 2015).
• Accidentele de transport în ultimii cinci ani au o tendință de scădere.
• Afecțiunile respiratorii care domină tabloul morbidității acute a copiilor marchează o ușoară
tendință de scădere a incidenței specifice.
• Prevalenţa bolilor cronice dispensarizate la nivel naţional pentru copiii cu vârste cuprinse între 0 şi
19 ani, aflaţi în evidenţa cabinetelor medicale şcolare scade este de 16,46% în anul 2016 la 15,86%,
• Evoluția nivelurilor de activitate fizică intensă în rândul elevilor de 15-19 ani din România (conform
YRBSS 2018), prezintă o creștere a activității fizice intense la fete de la 17,86% în anul 2014 la
22,02% în anul 2018, în timp ce la băieți nivelurile prezintă ușoare creșteri.
►Aspecte negative:
• Natalitatea scade de la 10,3‰ loc. în 1997 la 9,3‰ loc. în 2017 și se menține în trendul descendent
al intervalului 1997-2017;
• Accidentele, otrăvirile, intoxicațiile, toate leziunile traumatice, au la copii o tendință de creștere în

perioada 2013-2017.
• Viciile de refracţie, urmate de obezitatea de cauză neendocrină, deformaţiile dobândite ale

coloanei vertebrale (locul III in urban) și hipotrofia ponderală (locul III în rural) sunt principalele
afecțiuni evidențiate prin examenele de bilanţ efectuate în cursul anului şcolar 2016-2017.
• Consumul frecvent de alcool (>20 zile/lună) pentru copii de 15-19 ani a manifestat o evoluție
ascendentă în intervalul 2010-2016 și descendentă în perioada 2016-2018, neatingând însă în anul
2018 valorile minime, înregistrate în anul 2010 (YRBSS).
• Evoluția frecvenței elevilor de 15-19 ani care fumează 1-5/30 zile a crescut în intervalul 2014-2018
la 10,4% (fete) și 9,47% (băieți) (YRBSS).
4
CAP 1. INDICATORI DEMOGRAFICI
Conform cifrelor raportate de către Institutul Naţional de Statistică, titularul statisticii demografice din țara
noastră, în România, în anul 2017 exista un număr total de 3055366 copii 0-14 ani (15,60% din totalul
populației rezidente a României), cu următoarea structură pe grupe de vârstă: 198868 copii pentru grupa
de vârstă 0-1 an (1,02%), 782603 copii pentru grupa de vârstă 1-4 ani (3,99%), 1 021919 copii pentru grupa
de vârstă 5-9 ani (5,22%) şi 1 051976 copii la grupa de vârstă 10-14 (5,37%).
Total populație % din total populație % din total copii 0-14 ani
Total populație rezidentă 19 591 668 100,00 -
Total copii 0-14 ani, din care: 3 055 366 15,60 100,00
0-1 an 198 868 1,02 6,51
1-4 ani 782 603 3,99 25,61
5-9 ani 1 021 919 5,22 33,45
10-14 ani 1 051 976 5,37 34,43
Tabel nr. 1 Ponderea pe grupe de vârstă la copii (0-14 ani) în România, anul 2017
Sursa datelor: INS
1.1 NATALITATEA
Natalitatea, fenomenul demografic al născuților vii, se menține pe trendul descendent al intervalului 1997-
2017, după cum se observă din Figura 1, scăzând de la 10,3‰ loc. în urmă cu 20 ani, în 1997, la 9,3‰ loc. în
2017. Dinamica fenomenului înregistrează mici oscilații, valorile ratei brute de natalitate menținându-se
peste 9,0‰ loc. până în anul 2010, după care scade și revine la această valoare, alternativ.
13
12.3 12.3 12.3
12
12 12.4
11 11
11 10.7
10.5
la 1000 locuitori
10.3 10.3 10.3 10.3 10.3

10.1 10
10 9.8 9.8 9.9 9.7
10.4 10.3 9.7 9.4 9.7 9.5 9.5 9.5 9.5 9.5
9.4 9.2 9.6 9.6
9.3 9.3
8.7 8.6 9.3 9.5 9.5 9 9.1 9.1
9 9.3 9.5 8.7
9.2 9.1 9.3
9.2 9 8.9 9
8.7 8.6 7.8 8.6 8.8
8 8.4 8.6
7.9 8.1
7
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
Total Urban Rural
Fig. 1 Evoluţia ratei de natalitate pe medii, în România în perioada 1997-2017

Sursa: INS
Din perspectiva numărului născuţilor vii acesta scade de la 206190 în 2015 la 205835 în 2017 (9,3‰).
5
Pe medii se continuă tendințele anterioare, astfel numărul de născuţi vii, mai mare în mediul urban, scade
de la 113590 născuți vii în anul 2015 la 113042 în anul 2017. În mediul rural numărul născuților vii crește de
la 92600 în 2015 la 92793 născuți vii în 2017.
În context european dinamica ratei natalităţii din România comparativ cu rata medie a natalităţii din UE în
perioada 1997-2015 se situează constant sub nivelul mediei europene care osciliează în jurul valorii de
10‰, excepție făcând în anul 2015 ,când rata natalității naționale (10,12%0) este mai mare decât media
europeană (10,04%0).
12
10.84 10.7
10.68 10.55 10.61 10.67
11 10.46 10.56 10.32 10.4 10.53
10.24 10.29 10.38 10.38 10.27
la 1000 locuitori
9.98 10.08 10.12

10 10.51 10.55 10.4510.45 10.32 10.36
9.83 9.9810.22 10.17 9.97 9.9 9.95 10.04
9.66 9.78
9.43 9.28
9
9.19
8
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
Romania UE
Fig. 2 Evoluţia ratei de natalitate, România vs UE în perioada 1997-2015

Sursa: WHO/Europe, European HFA Database
1.2 MORTALITATEA LA COPII ȘI TINERI (0-19 ani)

Conform datelor statistice ale INS numărul de decese pentru grupele de vârstă 0-14 ani înregistrează
scăderi de la 8307 decese în 1997 la 2018 decese în 2017. Din perspectiva valorilor ratei mortalităţii pe grupe
de vârstă se observă o scădere pentru toate grupele de vârstă. Îmbucurător, cea mai accentuată reducere se
înregistrează la grupa de vârstă 0-4 ani, de la o valoare maximă de 5,2‰ locuitori în 1997 la 1,6‰ în 2017.
8
6
la 1000 locuitori
3
5.2 4.9
4.5 4.5
2 4.1 3.8 3.7 3.8
3.4 3.2
2.7 2.5
1 2.3 2.2 2 1.9 1.8 1.8 1.8 1.6 1.6
0
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
0- 4 ani 5- 9 ani 10-14 ani 15-19 ani
Fig. 3 Mortalitatea pe grupe de vârstă la copii şi tineri, în perioada 1997-2017

Sursa: INS
6
În anul 2017, în privința structurii deceselor înregistrate pe clase de boli, la copiii şi tinerii de până la vârsta de 19
ani, în ordine descrescătoare, primele 5 clase de boli sunt: leziuni traumatice şi cauze externe. boli ale aparatului
respirator, afecţiuni perinatale, malformaţii congenitale şi anomalii cromozomiale, tumori.
Boli ap. respirator

2% 0%
3% Leziuni traumatice
3%
Afect. prd. perinatala
3% 20% Malf. congenitale
5% Tumori
Boli sis. nervos
6% Rez. anorm. ale inv. cl.
Boli ap. circulator
Boli infectioase
14% Boli ap. digestiv
23% Boli endocrine
Boli ap. genito-urinar
Boli sange
20% Boli sist. osteo-artic.
Fig. 4 Structura deceselor 0-19 ani pe principalele cauze de deces în România în anul 2017
Sursa: INSP-CNSISP
Afect. in prd. perinatala
Boli ap. circulator
Boli ap. digestiv
Boli ap. genito-urinar
Boli ap. respirator
Boli endocrine
Boli infectioase
Boli sange
Boli sist. nervos
Boli sist. osteo-artic.
Leziuni traumatice
Malf. congenitale
Rez. anorm. ale inv. cl.
Tumori
0.0 10.0 20.0 30.0 40.0 50.0 60.0 70.0 80.0 90.0 100.0
Rez. Malf. Boli ap. Afect. in

Leziuni Boli sist. Boli sist. Boli Boli Boli ap. Boli ap. Boli ap.
Tumori anorm. ale congenital Boli sange genito- prd.
traumatice osteo-artic. nervos infectioase endocrine respirator digestiv circulator
inv. cl. e urinar perinatala
sub 1 an 5.3 34.9 84.0 7.8 0.0 25.0 33.3 55.6 46.7 68.4 50.0 83.7 40.0 100.0
1-4 ani 18.4 14.0 10.9 15.5 0.0 13.3 33.3 22.2 13.3 12.9 0.0 4.1 10.0 0.0
5-9 ani 21.1 10.5 2.0 9.3 25.0 18.3 16.7 4.2 6.7 4.4 0.0 4.1 6.3 0.0
10-14 ani 25.0 15.1 1.1 16.0 50.0 15.0 0.0 2.8 13.3 6.6 25.0 4.1 11.3 0.0
15-19 ani 30.3 25.6 2.0 51.3 25.0 28.3 16.7 15.3 20.0 7.8 25.0 4.1 32.5 0.0
Fig. 5 Structura deceselor pe clase de boli şi grupe de vârstă la copii şi tineri în România, în anul 2017
Sursa: INSP-CNSISP
7
1.2.1 MORTALITATEA INFANTILĂ
Mortalitatea infantilă, principalul indicator sintetic pentru starea de sănătate a copiilor, deși înregistrează o
tendință favorabilă, de scădere accentuată, de la 22‰ (decese 0-1 an la 1000 născuți vii) în anul 1997 până
la valoarea de 6,6‰ în anul 2017, se situează încă la o valoare ridicată față de media europeană (3,6‰ la
nivelul anului 2015) Fig.6.
25
22.0
20 18.6 18.4
20.5 16.7
15.0
la 1000 născuți vii
18.6 17.3
15
16.8 12.0
13.9 10.1 9.4
10
11.0 7.8 7.3 6.6
9.8
9.0
8.1 6.9
5
0
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
Fig. 6 Mortalitatea infantilă în România în perioada 1997-2017

Sursa: INS
Dinamica ratei mortalităţii infantile în România și în UE, ilustrată în figura 7, prezintă o scădere importantă
pe întreaga perioadă, mai accentuată în România, de la 22‰ în anul 1997 la 7,6‰ în 2015, iar în UE de la
6,8‰ în anul 1997 la 3,6‰ în anul 2015. Chiar dacă această scădere a ratei mortalităţii infantile din
România este semnificativă, aceasta are o valoare de peste două ori mai mare faţă de media europeană în
anul 2015.
24.0
22.0
20.5
20.0 18.6
18.6 18.4 17.3
16.7 16.8
15.0
16.0
13.9
12.0
11.0
12.0 10.1 9.8 9.4 9.0
8.1 8.4
7.6
6.8 6.5 6.2
8.0 5.9 5.8 5.5 5.3 5.1 4.9 4.7 4.5 4.3 4.2 4.1 4.0 3.8 3.7 3.7 3.6
4.0
0.0
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
Romania UE
Fig. 7 Mortalitatea infantilă în România vs UE în perioada 1997-2015

Din perspectiva cauzelor, ierahia afecțiunilor este dominată de cauzele perinatale, bolile respiratorii și
anomaliile congenitale, conform figurii de mai jos.
8
100.0
% din total decese 0-1 an
80.0
60.0
40.0
20.0
0.0
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
Ap. resp. Cauze perinatale Anom.congenitale Alte cauze
Fig. 8 Structura deceselor 0-1 an pe principalele cauze de deces în România 1997–2017

Sursa: INSP-CNSISP
Principalele cauze ale mortalității infantile în anul 2017 au fost reprezentate de:
• cauzele perinatale reprezintă 31,9% din total cauze de deces la copiii 0-1 ani în anul 1999, 33,2% în
2000 şi 37,8% în 2005; din 2003 cauzele perinatale devin principala cauză de deces infantil cu
33,4%, în 2014 se atinge maximul perioadei de 39,3%, scăzând în anul 2015 la 36,4% - 2017 –
35,7%;
• bolile aparatului respirator, care s-au situat pe primul loc cu 33,6% în 1999, trec din 2000 pe locul 2
după cauzele perinatale, revin pe primul loc cu 31,3% în 2002; în 2013 înregistrează valoarea
minimă a perioadei studiate de 24,0% din totalul deceselor; în 2014 și 2015 se menține la aceeași
proporție de 24,4%; - 2016 – 26,3% și 2017-25,2%.
• anomaliile congenitale au oscilat între 18,0% în 1999 şi 23,6% în 2015, reprezentând a treia cauză
de deces infantil. – 2017 – 21,5%.
În profil teritorial în anul 2017 cele mai mari valori ale mortalității infantile s-au înregistrat în județele
Botoșani (11,6‰), Călărași (11,1‰) şi Sălaj (10,0‰) iar cele mai mici valori în municipiul București (4,4‰)
și Cluj (4,6 ‰).
O creștere a mortalității infantile în anul 2017 față de anul 2016 s-a înregistrat în județele: Bistrita (8,4‰ în
anul 2017 față de 6,7‰ în anul 2016), Botoșani (11,6‰ în anul 2017 față de 9,1‰ în anul 2016), Sălaj
(10,0‰ în anul 2017 față de 6,6‰ în anul 2016), Timiș (7,5%0 în anul 2017 față de 4,5 %0 în anul 2016),
Vâlcea (8,6%0 în anul 2017 față de 5,1‰ în anul 2016), iar o scădere accentuată se observă în județele
Tulcea (7,0‰ în anul 2017 față de 11,3‰ în anul 2016), Mehedinți (7,0‰ în anul 2017 față de 11.4‰ în
anul 2016), Satu Mare (7,1‰ în anul 2017 față de 10,4‰ în anul 2016), Giurgiu (5,7%0 în anul 2017 față de
9,9%0 în anul 2016). (Fig. 9).
9
Fig. 9 Mortalitatea infantilă în România în 2017
Sursa: INSP-CNSISP
1.2.2 MORTALITATEA PERINATALĂ

Mortalitatea perinatală (însumând născuţii morţi, decesele la naştere şi în primele 6 zile de viaţă raportate
la născuții vii din aceeași perioadă + născuții morți) în perioada 1997-2017 are o evoluție favorabilă,
descendentă, înregistrând valori cuprinse între 12,6‰ la începutul intervalului şi 5,8‰ în anul 2017.
Începând cu anul 2004 dinamica mortalității perinatale este una constant descendentă (Fig. 10).
14
12.6 12.8
la 1000 născuți vii+născuți morți
11.9 11.9 11.9 11.6

12 12.8
12.1 11.9
10.6 9.4
10
8
7.6
8 8.6
6.8 6.6
7.7 5.8
7 7.3
6 6.6
4
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
Fig. 10 Mortalitatea perinatală în România în perioada 1997–2017
Sursa: INSP-CNSISP
În context european, pornind de la o valoare aproape dublă față de cea înregistrată în UE în anul 1997, în
România mortalitatea perinatală scade progresiv de la 12,6‰ născuți vii+născuți morți în anul 1997 la
6,0‰ născuți vii+născuți morți în anul 2015 (Fig. 11).
10
14.0 12.6 12.8 12.2
11.8 12.1 11.8 11.8 11.8
la 1000 născuți vii+născuți
12.0 10.6
9.8
10.0 8.8
morți
8.0
7.3 7.0
8.0 6.9 6.5 6.6
6.2 6.0
6.0 7.0 6.9 7.0 7.0
6.7 6.8 6.7 6.7 6.5 6.4 6.5
6.3 6.2 6.1 6.1 6.0 6.0 6.0 6.0
4.0
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
Romania UE
Fig. 11 Mortalitatea perinatală în România vs UE în perioada 1997-2015
1.2.3 MORTALITATEA NEONATALĂ PRECOCE

Mortalitatea neonatală precoce (cuprinde totalitatea deceselor survenite în primele 6 zile de viaţă; se
calculează la 1000 născuţi vii şi este inclusă şi în indicatorul mortalităţii infantile) în România își menţine
tendinţa de scădere pentru perioada analizată, de la 6,4‰ în anul 1997 la 2,4‰ în anul 2017.
8 6.4
5.7 6.1 5.9 6
6 6.5 4.8
6.2 6.8
5.7 5.4 3.7 3.5 3.3
4 3
4.1 2.4
3.7 3.3
3.2 2.7
2
0
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
Fig. 12 Mortalitatea neonatală precoce în România în perioada 1997-2017
Sursa: INSP-CNSISP
În anul 2017 judeţele cu o mortalitate neonatală precoce mai mare decât media pe țară au fost Botoșani
(6,4‰), Vrancea (5,5‰), Brăila și Vâlcea (cu 4,5‰), iar o rată a mortalității neonatale precoce mai mică s-a
înregistrat în judeţele Cluj și Neamț (0,8‰).
Cea mai mare creștere a mortalității neonatale precoce în anul 2017 față de anul 2016 s-a înregistrat în
județele: Botosani (6,4‰ în anul 2017 față de 3,7‰ în anul 2016), Vâlcea (4,5‰ în anul 2017 față de 1,8‰
în anul 2016) , Olt (3,2‰ în anul 2017 față de 1,5‰ în anul 2016). (Fig. 13).
Fig. 13 Mortalitatea neonatală precoce în România în anul 2017

Sursa: INSP-CNSISP
Dinamica mortalităţii neonatale precoce din România comparativ cu UE în perioada 1997-2015 se observă,
conform figurii de mai jos, că înregistrează o tendinţă de scădere, de la 6,4‰ în anul 1997 la 3,0‰ în anul
11
2015. Prin comparație cu nivelurile și dinamica la nivelul UE, deși dinamica este una favorabilă, de scădere,
valorile naționale rămân mai mari decât valorile medii europene, 3,0‰ față de 1,8‰ în anul 2015 (Fig. 14).
8.0 6.8
6.4 6.5 6.2 6.1 5.9 6.0
5.7 5.7 5.4
6.0
4.8
4.1
3.7 3.7 3.5
4.0 3.1 3.2 3.4 3.3
3.0 2.9 2.8 2.7 3.0
2.6 2.5 2.5 2.3 2.2 2.2 2.1 2.1 2.0 1.9 1.8 1.8 1.9 1.8
2.0
0.0
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
Romania UE
Fig. 14 Mortalitatea neonatală precoce în România vs UE în perioada 1997-2015
1.2.4 MORTINATALITATEA
Mortinatalitatea (numărul de născuţi morţi raportat la 1000 de născuţi vii și născuţi morţi), din perspectiva evoluției
multianuale are o tendință de scădere, de la 6,2‰ în anul 1997 la 3,4‰ în anul 2017. Cea mai mică valoare a
intervalului analizat se înregistrează în anul 2017 – 3,4‰.
8
6.2 6.2
5.8 6
5.7
6
6.3 6.2 6 4.7
5.9
4.3 4.1
5.2 3.6 3.7
4 3.4
4.5
4 4
3.9 3.8
2
0
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
Fig. 15 Mortinatalitatea în România în perioada 1997-2017

Sursa: INSP-CNSIS
Județele cu cele mai mari rate de mortinatalitate în anul 2017 au fost: Sălaj (7,3‰), Călărași (6,4‰), Bistrița
(6,3‰) și Hunedoara (5,8‰). Cele mai mici valori ale mortinatalității s-au înregistrat în județele Dolj
(0,3%0), Iași (0,8‰), Dâmbovița (1,3‰), Olt (1,5‰) și Ilfov (1,6‰). O creştere apreciabilă a acestui indice
se remarcă în judeţele Covasna (de la 2,6‰ în anul 2016 la 5,3‰ în anul 2017), Giurgiu (de la 3,3‰ în anul
2016 la 5,7‰ în anul 2017), Bistrița (de la 4,4%0 în anul 2016 la 6,3‰ în anul 2017) și Sălaj (de la 5,0‰ în
anul 2016 la 7,3‰ în anul 2017).
12
8.0
6.2 6.3 6.2 6.2

5.9 6.0 6.0
5.8 5.7
6.0
5.2 5.2
5.0 4.9 4.9 4.9 4.8 4.8
4.7 4.7
5.1 5.1 5.0 4.9 4.9
5.0 4.9 4.8 4.6 4.7 4.8
4.0 4.5
4.3 4.0 4.1
3.9 4.0 3.9
3.7
2.0
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
Romania UE
Fig. 16 Mortinatalitatea în România vs UE în perioada 1997-2015
În România mortinatalitatea scade de la 6,2‰ în anul 1997 la 3,9‰ în 2015, în timp ce pentru UE rata
oscilează de la 5,0‰ în anul 1997 la 4,7‰ în anul 2015 (Fig. 16). Analizând figura de mai sus se constată că,
începând din anul 2007, valorile pentru România scad, în timp ce media valorilor pentru UE înregistrează
rate mai mari.
13
CAP 2. INDICATORI AI STĂRII DE SĂNĂTATE A COPILULUI
2. 1 DEZVOLTAREA FIZICĂ
Cu o condiţionare multifactorială, dezvoltarea fizică sintetizează cel mai bine efectul factorilor endogeni, al
factorilor de mediu, socio - economici şi al îmbolnăvirilor asupra organismului; ea măsoară, la mari intervale
de timp, eficienţa programelor de sănătate, mai ales a activităţilor de promovare a sănătăţii mamei,
copilului şi tinerilor.
Sursa informaţiilor
Examenele medicale profilactice de bilanţ ale stării de sănătate se efectuează anual preşcolarilor (la
intrarea în grădiniţă), elevilor din clasa I-a, IV-a, a VIII-a şi a XII-a, şcoala profesională, la nivelul
colectivităţilor şcolare de către medic şi asistenta medicală, atât în mediul urban, cât şi în mediul rural, în
vederea cunoaşterii nivelului de dezvoltare fizică, prevenirii unor îmbolnăviri, depistării precoce a unor
afecţiuni sau deficienţe, aplicării tratamentului recuperator, orientării şcolare şi profesionale în funcţie de
starea de sănătate.
Semnificaţia pentru sănătatea publică

Examenele medicale profilactice de bilanţ ale stării de sănătate reprezintă un instrument valoros de
evaluare a stării de sănătate atât la nivel individual, cât şi la nivel populaţional, ceea ce face ca acestea să
fie unele dintre cele mai importante metode utililizate în sănătatea publică şi în medicina preventivă.
Individualizaţi prin particularităţi anatomice, fiziologice, de adaptare şi de sănătate, copiii şi tinerii
reprezintă un important segment din populaţia unui teritoriu. La aceste varste cu profunde transformari
fizice, fiziologice si psiho-emotionale cu toate vulnerabilităţile specifice, starea de sănătate poate fi
considerată un indicator al sănătăţii colectivităţilor şi un «barometru» pentru sanatatea vârstelor
următoare. Sănătatea copiilor şi tinerilor ar trebui sa fie unul dintre principalele motive de preocupare
pentru decidenţi, pentru că asigurarea sănătăţii la aceste vârste reprezintă garanţia unui nivel de sănătate
acceptabil la generaţiile următoare.
Metodologie
Datele colectate prin examinările medicale la nivelul colectivităţilor sunt centralizate la DSP judeţene, trimise
către INSP unde sunt prelucrate statistic şi analizate. În anul şcolar 2016/2017 examenele de bilanţ au inclus un
număr de 601 586 preşcolari şi elevi proveniţi din mediul urban şi rural (urban 40 județe şi rural 29). Dinamica
numărului de copii examinaţi prin examenele de bilanţ în perioada 2002-2016 ilustrată în tabelul de mai jos, are
o evoluție oscilantă, înregistrându-se o creștere de la 480 693 copii examinați în anul 2002 la un număr de
604 601 în anul 2017.
14
An Nr.copii Nr.județe Nr.județe
școlar examinați urban rural
2002 480 693 36 -
2004 879 717 37 22
2005 817 378 38 26
2006 767 797 39 25
2007 724 041 36 23
2008 723 050 37 21
2009 621 582 33 19
2010 493 941 30 18
2011 759 585 40 26
2012 706 022 38 25
2013 672 241 40 24
2014 494851 38 23
2015 666869 39 27
2016 569491 38 26
2017 604601 40 29
Tabel 1 Dinamica numărului de copii examinaţi prin examenele de bilanţ în perioada 2002-2017
Sursa: Raport naţional „Evaluarea nivelului de dezvoltare fizică şi a stării de sănătate pe baza examenelor medicale de bilanţ la
copiii şi tinerii din colectivităţile şcolare din mediul urban şi rural - an şcolar 2016-2017”
Rezultate
Din punct de vedere al dezvoltării fizice, populaţia de copii din colectivităţile şcolare supuse examenului de
bilanţ în anul şcolar 2016-2017 a înregistat o dezvoltare armonică pentru 73,7% dintre copii și dizarmonică
pentru restul de 26,3%. Structura populaţiei şcolare din punct de vedere al diagnosticului de dezvoltare
fizică înregistrată în anul şcolar 2016/2017, ilustrată în figura de mai jos, este reprezentată în mediul urban
de 72,1% armonici și 27,9% dizarmonici, iar în mediul rural de 83,1% armonici și 16,9% dizarmonici.
90 83.1
80 73.7 72.1
70
60
50
% Armonici
40
27.9 Dizarmonici
30 26.3
20 16.9
10
0
Tara Urban Rural
Fig. 1 Structura lotului din perspectiva diagnosticului de dezvoltare fizică

Sursa: Raport naţional „Evaluarea nivelului de dezvoltare fizică şi a stării de sănătate pe baza examenelor medicale de bilanţ la copiii şi tinerii din
colectivităţile şcolare din mediul urban şi rural - an şcolar 2016-2017”
15
Analiza dinamicii diagnosticului de dezvoltare fizică 2002-2017 evidenţiază o dezvoltare fizică foarte bună,
pentru mai mult de 70% dintre copii examinați, aceștia fiind dezvoltaţi armonic. Se observă că, de-a lungul
perioadei urmărite, în mediul urban procentajul de armonici variază în jurul valorii de 70±2-4%, iar în
mediul rural acesta variază în jurul valorii de 80±2-4%.
100
95
90 85.1 85.4 84.6 83.1
82.8 81.9 82.5 83.1 83 82.6 84 82.1
85 80.2 80.1
80 75.4
75
70 75.4 75.4 75.4 76
73 74.6 71.6 71.9 72 71.9 71 71.6 72.5 70.5 72.1
65
60
2002 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
URBAN RURAL
Fig. 2 Dinamica diagnosticului de dezvoltare fizică armonică 2002-2017

Din perspectiva distribuţiei copiilor cu dezvoltare dizarmonică în funcţie de perioada de dezvoltare, în

mediul urban se observă o predominenţă a dizarmonicilor cu plus de greutate pentru toate categoriile de
școlari (excepție preșcolarii) fig. 3, iar în mediul rural imaginea este aproape similară (Fig. 4).
total 11.4
16.6
studenti 0.1
0.2
profesional 0.2
a 0.4
cls.XII 2.6
4.4
D - GR
cls.VIII 1.8
3.1 D + GR.
cls.IV 1.5
2.7
cls.I 2.3
3
prescolar 2.9
2.8
0 5 10 15 20%
Fig. 3 Distribuţia frecvenţei copiilor cu dezvoltare dizarmonică, pe perioade de dezvoltare, mediul urban 2016/2017
16
7.3
total 9.6
0.1
profesionala 0.1
0.3
cls.XII 0.5
1.7 D - GR
cls.VIII 2.4
D + GR.
1.4
cls.IV 2.1
1.7
cls.I 2
2.1
prescolar 2.5
0 2 4 6 8 10 %
12
Fig. 4 Distribuţia frecvenţei copiilor cu dezvoltare dizarmonică, pe perioade de dezvoltare, mediul rural 2016/2017
Dinamica diagnosticului de dezvoltare pentru populaţia de copii şi tineri examinaţi arată că, din totalul
dizarmonicilor identificaţi, se înregistrează, variații nesemnificative ale procentului de elevi cu dizarmonie
prin minus de greutate în timp ce proporția celor cu dizarmonie prin plus de greutate înregistrează o
tendință crescătoare (Fig. 5).
18
15.9 15.5
16 15.2
14.5 14.5
14
12.2 12.2
11.6
% 12 12.8
10 11.3 11.2 11.2 11.4
10.9 10.7
9.9
8
6
2002 2005 2008 2011 2014 2015 2016 2017
Diz.+ Gr. Diz.- Gr.
Fig. 5 Dinamica frecvenţei copiilor cu dezvoltare dizarmonică, România 2002- 2017
Analiza lotului studiat arată în urban un procent egal de armonici indiferent de genul acestora. În rural,
procentul fetelor cu dezvoltare armonică este cu 1,4 mai mic decat cel al băieților, conform figurilor de mai
jos.
Indiferent de genul subiecților, dezvoltarea dizarmonică prin plus de greutate este mai mare decât cea prin
minus de greutate, în ambele medii.
17
11.9 10 7.6
Armonici Armonici
16.1
D. + Gr. D. + Gr.
72 D. - Gr. D. - Gr.
82.4
Fig. 6 Profil dezvoltare, fete urban 2016/2017 Fig. 8 Profil dezvoltare, fete rural 2016/2017
Sursa: Raport naţional „Evaluarea nivelului de dezvoltare fizică Sursa: Raport naţional „Evaluarea nivelului de dezvoltare fizică
şi a stării de sănătate pe baza examenelor medicale de bilanţ la şi a stării de sănătate pe baza examenelor medicale de bilanţ la
copiii şi tinerii din colectivităţile şcolare din mediul urban şi copiii şi tinerii din colectivităţile şcolare din mediul urban şi
rural - an şcolar 2016-2017” rural - an şcolar 2016-2017”
10.8 7
Armonici 9.2 Armonici
17.2
D. + Gr. D. + Gr.
D. - Gr. D. - Gr.
72
83.8
Fig. 7 Profil dezvoltare, băieți urban 2016/2017 Fig. 9 Profil dezvoltare, băieți rural 2016/2017
Sursa: Raport naţional „Evaluarea nivelului de dezvoltare fizică Sursa: Raport naţional „Evaluarea nivelului de dezvoltare fizică
şi a stării de sănătate pe baza examenelor medicale de bilanţ la şi a stării de sănătate pe baza examenelor medicale de bilanţ la
copiii şi tinerii din colectivităţile şcolare din mediul urban şi copiii şi tinerii din colectivităţile şcolare din mediul urban şi
rural - an şcolar 2016-2017” rural - an şcolar 2016-2017”
În concluzie, informaţiile examenului de bilanţ relevă o tendință de schimbare în dinamica tabloului de

dezvoltare fizică armonică a copiilor şi adolescenţilor din colectivităţile şcolare în sensul scăderii procentului
de armonici de la 75,4% în 2002 la 73,7% în 2017. Urmărind dizarmonicii în perioada 2002-2017, se observă
că ponderea copiilor şi adolescenţilor cu dizarmonie prin plus de greutate a crescut din 2002 pana în 2014,
iar de atunci variază în dinți de fierăstrău cu valori mici în jurul valorii de 15 procente. Continuarea şi
extinderea activităţiii de supraveghere a stării de sănătate a copiilor şi tinerilor prin examenele de bilanţ,
inclusiv în colectivităţile de copii din mediul rural vor permite identificarea precoce a tendinţelor
nefavorabile şi proiectarea intervenţiilor sănătăţii publice în concordanţă cu acestea.
18
2. 2 MORBIDITATEA - REZULTATELE ACTIVITĂȚII DE SUPRAVEGHERE
2.2.1. MORBIDITATEA ÎNREGISTRATĂ PRIN EXAMENE DE BILANȚ

Prin examenele de bilanţ în cursul anului şcolar 2016-2017 au fost înregistrate 157385 cazuri, reprezentând
o prevalență de moment a afecțiunilor de 26,2% din totalul populaţiei examinate la nivelul ţării cu vârsta
sub 19 ani, cu diferenţe importante în privinţa îmbolnăvirilor, în mediul urban, conform tabelului de mai
jos.
Medii Numar total copii Copii cu afectiuni

examinati Nr.total %
Urban (40 judete) 496 088 141 767 28.6
Rural (29 judete) 105 498 15 618 14.8
Total tara 601 586 157 385 26.2
Tabel 2. Distribuţia morbidităţii cronice generale în anul şcolar 2016/2017
Sursa: Raport naţional „Evaluarea nivelului de dezvoltare fizică şi a stării de sănătate pe baza examenelor medicale de
bilanţ la copiii şi tinerii din colectivităţile şcolare din mediul urban şi rural - an şcolar 2016-2017”
Dinamica fenomenului, conform datelor colectate de-a lungul anilor, variază între valorile de 26% în 2002
şi 26,2% în 2017 (Fig. 10).
30
26 25.5 25.2 25.6 25.2 25.31
24.9 27.3 26.2
25
24.6 24.1 24.9
23 22.9
20 22.2
% 15
10
0
2002 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
Fig. 10 Dinamica morbidităţii generale a copiilor şi adolescenţilor din colectivităţi, România 2002-2017
Sursa: Raport naţional „Evaluarea nivelului de dezvoltare fizică şi a stării de sănătate pe baza examenelor medicale de
bilanţ la copiii şi tinerii din colectivităţile şcolare din mediul urban şi rural - an şcolar 2016-2017”
Morbiditatea rezultată în urma examinării stării de sănătate a preșcolarilor și elevilor în anul școlar 2016 –
2017 înregistrează mici variațtii atât în mediul urban, cât și în mediul rural. Urmărind evoluția morbidității
pe o perioadă de 15 ani, se observă că valorile acesteia evoluează pe o reprezentare în dinți de fierastrău
începând din 2002 până în prezent pentru ambele medii.
Pentru populația studiată valoarea prevalenței de moment înregistrate de examenele de bilanț în ultimii 11
ani 2007-2017 în mediul urban se situează la 27,84%, iar în mediul rural la 14,5% (Fig. 11).
19
35
29.9
28.9 29 28.6
30 28.3 27.9 27.3 28.1
26.5 26.9
24.9
25
% Urban
20 Rural
15.9
14.7 14.7 14.5 14.2 14.6 14.8
15 13.6 13.5 13.8
12.8
10
2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
Fig. 11 Dinamica morbidităţii generale a copiilor şi adolescenţilor din colectivităţi, , urban – rural, România 2007 - 2017
În perioada 2002-2016 se evidenţiază o creştere a procentului subiecților afectati odată cu vârsta pentru
toate categoriile, conform datelor din tabelul de mai jos.
Prescolari% Cls.I% Cls. IV-a% Cls.aVIII-a% Cls.aXII-a Prevalenta medie

Anul % %
2002 17.9 26.3 25.5 28.6 29.8 26.0
2004 12.9 19.2 19.6 25.3 19.5 24.6
2005 13.8 16.8 18.1 25.1 21.1 25.5
2006 14.0 17.3 17.3 23.0 22.5 23.0
2007 13.2 17.0 20.1 22.4 22.5 25.5
2008 14.4 17.6 18.7 21.5 23.6 22.9
2009 16.2 18.3 17.1 21.8 23.5 25.6
2010 14.3 16.1 18.5 20.3 26.1 22.2
2011 16.4 25.0 26.8 28.6 34.7 25.2
2012 15.6 24.0 25.7 28.5 31.7 24.1
2013 15.7 25.4 27.9 29.3 31.5 24.9
2014 16.7 24.9 27.2 31.2 29.8 24.9
2015 16.4 25 27.1 31.2 29.7 25.3
2016 17.2 27.5 29.4 35.1 33.0 27.3
2017 16.1 26.0 29.0 34.3 29.4 26.2
Tabelul 3 Nivelul prevalenţei afecţiunilor cronice la copiii şi tinerii din colectivităţi, România 2002 - 2017
Nivelul prevalenţei de moment pe cauze de îmbolnăvire pentru anul şcolar 2016/2017 la nivelul ţării a
relevat faptul că pe primul loc se situează viciile de refracţie, iar pe locul al doilea – obezitatea de cauză
neendocrină. Următoarele afecțiuni ocupă locuri diferite în funcție de mediul de proveniență al elevilor (Fig.
12).
20
Tulb.de comport.si de adaptare
Intarzieri mintale usoare
Anemii cr.carenta Fe
Alte boli de metabolism
Deformari castig.membre
Afect.cr.amigdale
Tulb.de vorbire Rural
Hipotrof.stat. Urban
Hipotrof.pond.
Sechele rahitism
Deformari castig.CV
Obezitatea de cauza neendocrina
Vicii de refractie
0 2 4 6 8%
Fig. 12 Nivelul prevalenţei afecţiunilor cronice după mediul de rezidență 2016/2017
Pentru mediul urban:
- Prevalenţa viciilor de refracţie creşte de la preşcolar până la casa a XII-a.

- Prevalenţa obezităţii de cauză neendocrină are aproximativ aceeaşi caracteristică de curbă cu valori
crescătoare de la preşcolar la clasa a XII-a.
- Deformările dobândite ale coloanei vertebrale au o prevalenţă care creşte odată cu vârsta subiecţilor
examinaţi, începând de la clasa a I-a la clasa a XII-a.
Pentru mediul rural:

- prevalenţa viciilor de refracţie creşte de la preşcolar la clasa a VIII-a, vârful curbei înregistrându-se la
această vârstă;
-prevalența obezității de cauză neendocrină înregistrează o curbă crescătoare în trepte, o treapă
cuprinzând două etape de vârstă, de la preșcolar până la clasa a VIII-a.
Analizând datele obţinute prin examenele de bilanţ ale stării de sănătate, se observă că în ceea ce privește
ponderea primelor trei afecțiuni cronice în mediul urban, pe primul loc se situează viciile de refracție cu
25,3%, urmate de obezitatea de cauză neendocrină cu 11,4% și deformările câștigate ale coloanei
vertebrale cu 7,9% (Fig. 13).
21
vicii de refractie
25.3
obezitatea
neendocrina
55.4 deformari castig. ale
11.4
coloanei vertebrale
7.9
altele
Fig. 13 Ponderea primelor trei afecţiuni cronice la clasele studiate în mediul urban 2016/2017
În ceea ce privește ponderea primelor trei afecțiuni cronice în mediul rural, pe prima poziție se situează la
fel ca în mediul urban viciile de refracție cu 13,1%, urmate în ordine descrescătoare de obezitatea
neendocrină 11,7% și de hipotrofia ponderală 9,2% (Fig. 14).
vicii de refractie
13.1
obezitatea
11.7 neendocrina
9.2 hipotrofia ponderala
66
altele
Fig. 14 Ponderea primelor trei afecţiuni cronice la clasele studiate în mediul rural 2016/2017
Concluzii
Din analiza datelor centralizate pentru întreaga ţară – mediul urban şi rural în anul şcolar 2016/2017 a
rezultat o prevalenţă medie de 26,2%; morbiditatea din mediul urban fiind mult mai mare faţă de cea din
mediul rural (28,6% faţă de 14,8%).
- În mediul urban valoarea prevalenţei de moment a bolilor cronice creşte odată cu vârsta, cea mai mare
valoare fiind înregistrată în clasa a VIII (39,6%).
- În mediul rural valoarea prevalenţei înregistrează o dinamică crescătoare cu cea mai ridicată valoare la
clasa a IV-a (17,4%).
22
Pe primul loc în sfera acțiunilor depistate, ca de altfel în toţi anii precedenţi, se află viciile de refracţie,
urmate atât în urban cât și în rural de obezitatea de cauză neendocrină. Locul al treilea pentru mediul urban
este reprezentat de deformaţiile dobândite ale coloanei vertebrale, iar în rural de hipotrofia ponderală.
Trebuie avută în vedere importanţa majoră a efectuării corecte a acestor examene medicale de bilanţ în
vederea depistării din timp a tuturor îmbolnăvirilor şi deficienţelor cu scopul urmăririi permanente şi
tratării corespunzătoare.
Nu trebuie uitat faptul că toate aceste afecţiuni şi deficienţe ale nivelului dezvoltării fizice au un mare
răsunet asupra capacităţii de adaptare la efort a copiilor, deci, cu implicaţii majore asupra procesului
instructiv-educativ şi, mai ales, asupra rezultatelor obţinute de elevi în cadrul acestuia.
Cunoscând influenţa factorilor mediului ambiental asupra stării de sănătate, se vor depista din timp toţi
acei factori care pot genera, favoriza sau agrava aceste deficienţe în vederea ameliorării lor.
Dintre aceştia - cu mare impact asupra stării de sănătate putem aminti:
• alimentație necorespunzătoare;
• marile şi frecventele deficienţe ale mobilierului şcolar (degradat, necorespunzător vârstei şi mai ales
scopului);
• nerespectarea curbei de efort a elevilor la întocmirea programelor şcolare şi la programarea tezelor şi
testelor;
• un iluminat artificial total necorespunzător în sălile de clasă, ateliere şi laboratoare;
• una dintre cele mai grave deficienţe în sezonul rece este imposibilitatea asigurării temperaturii normale
în interiorul unităților destinate colectivităţilor de copii şi tineri. Corelat cu acest fapt este
nerespectarea corespunzătoare a microclimatului (supraaglomerare în sălile de clasă, lipsa de aerisire şi
ventilaţie, lipsa de curăţenie).
Toţi copiii şi tinerii depistaţi cu afecţiuni cronice trebuie să fie corect dispensarizaţi şi trataţi în scopul
evitării apariţiei complicaţiilor şi sechelelor, în vederea recuperării totale a acestora.
2.2.2 MORBIDITATEA ÎNREGISTRATĂ ÎN CABINETELE MEDICILOR DE FAMILIE

Din datele colectate de către Centrul Național de Statistică și Informatică în Sănătatea Publică din cadrul
Institutului Național de Sănătate Publică București, prin raportările primite din cabinetele de medicină
primară (medicina de familie) în anul 2017 reies următoarele:
Tabel nr 4. Morbiditatea înregistrată în cabinetele de medicină de familie în anul 2017, Sursa: INSP-CNSISP
incidența specifică la 100000 locuitori
Morbiditate înregistrată Incidența Incidența Incidența Incidența Incidența
total țară 0-14 ani 0-4 ani 5-9 ani 10-14 ani
TOTAL 71795.8 75043.2 202482.5 135499.7 111422.1
Bolile infecțioase și parazitare 2552.2 4339.1 11101.0 8954.7 5921.0
Tumori 492.7 55.4 157.2 71.7 102.6
Bolile sângelui, ale organelor
hematopoietice și unele tulburări ale 912.8 1143.4 3275.3 1987.3 1595.5
mecanismului de imunitate
Boli endocrine, de nutriție și metabolism 2804.9 1662.0 4859.4 2514.6 2590.4
Tulburări mintale și de comportament 1178.3 329.5 447.4 778.5 722.9
Bolile sistemului nervos 1595.4 263.1 284.1 431.5 830.1
23
Bolile ochiului și anexelor sale 2633.9 2684.5 6328.9 5098.8 4594.4
Bolile urechii și apofizei mastoide 2321.1 2442.4 6466.7 4522.0 3633.0
Bolile aparatului circulator 4237.5 158.3 307.4 303.4 329.7
Bolile aparatului respirator 26238.4 45736.7 130602.2 82435.2 61340.0
Bolile aparatului digestiv 8718.9 6618.3 16077.9 12117.1 11325.1
Bolile pielii și țesutului celular
3889.6 5170.8 13484.7 8719.0 8713.0
subcutanat
Bolile sistemului osteo-articular, ale
6304.4 417.0 355.4 572.3 1512.9
mușchilor, țesutului conjunctiv
Bolile aparatului genito-urinar 4715.6 1285.9 2382.1 2183.6 3058.1
Sarcina, nașterea și lăuzia 296.5 7.6 0.0 0.0 22.1
Unele afecțiuni a căror origine se
387.3 387.3 0.0 0.0 0.0
situează în perioada perinatală
Malformații congenitale, deformații și
58.5 133.9 631.2 117.1 68.0
anomalii cromozomiale
Simptome, semne și rezultate
anormale ale investigațiilor clinice și de 1305.5 1471.3 3787.1 2695.7 2317.4
laborator
Leziuni traumatice, otrăviri și alte
1665.1 1066.9 1547.3 1997.0 2757.5
consecințe ale cauzelor externe
După cum se poate observa din tabelul de mai sus:

• Morbiditatea înregistrată pentru grupa de vârstă 0-4 ani este mai mare decât la grupele de vârstă
5-9 ani și 10-14 ani; excepție fac următoarele grupe de boli: tulburările mintale și de
comportament, bolile sistemului nervos, bolile aparatului circulator, bolile sistemului
osteoarticular, mușchilor și țesutului conjunctiv, leziuni traumatice, otrăviri și alte consecințe ale
cauzelor externe, bolile sistemului osteo-articular, ale muschilor, șesut conjunctiv.
• La toate grupele de vârstă, patologia aparatului respirator se situează pe primul loc ca incidență.
• Patologiile cele mai frecvente care afectează copiii la toate grupele de vârstă includ boli ale
aparatului digestiv, ale pielii și țesutului subcutanat, boli infecțioase și parazitare precum și boli ale
urechii și apofizei mastoide.
În continuare sunt analizate în ordinea numărului de cazuri noi înregistrate, principalele afecțiuni ale
tabloului morbidității copiilor și tinerilor.
1. ►AFECȚIUNILE APARATULUI RESPIRATOR
Afecțiunile respiratorii sunt cele care domină tabloul morbidității acute a copiilor. În perioda 2014-2017,
bolile aparatului respirator au o ușoară tendință de scădere, afecțiunile declarate la copii 0-19 ani în fiecare
an reprezentând peste 63% din totalul cazurilor noi declarate. În anul 2017, s-au declarat 3247321 cazuri
noi la copii, determinând o rată a incidenței de 78911,2%000 loc., 39% din cazuri declarându-se la 0-4 ani.
24
AN NR. CAZURI NOI NR. CAZURI NOI COPII SI TINERI
TOATE GRUPELE DE VĂRSTA 0-19 0-14 0-4 5-9 10-14 15-19
2013 6114508 3966271 3358788 1411512 1086697 860579 607483
2014 5595562 3562845 3010474 1297698 965942 746834 552371
2015 5790105 3652294 3084570 1303462 1003335 777773 567724
2016 5535644 3558571 3041483 1373892 947573 720018 517088
2017 5140550 3247321 2769526 1281823 842421 645282 477795
Tabel nr. 5 Distribuția cazurilor noi pe grupe de vârstă
Sursa: INSP-CNSISP
Dinamica incidenței afecțiunilor respiratorii este una ușor descendentă pentru toate grupele de vârstă (Fig.
15).
160000.0
140000.0
120000.0
100000.0
80000.0
60000.0
40000.0
20000.0
0.0
2013 2014 2015 2016 2017
0-4 ani 143250.0 134585.8 136390.3 142705.6 131674.7
5-9 ani 102296.7 90405.3 93914.2 90330.5 82432.4
10-14 ani 80208.8 70363.9 73845.5 68581.6 61309.0
15-19 ani 55758.5 50925.3 52430.2 47915.6 44770.1
Fig. 15 Distribuția ratei incidenței pe grupe de vârstă

Sursa: INSP-CNSISP
Analiza distribuției pe genuri și medii arată că rata incidenței este ușor crescută la genul feminin și în mediul
urban.
Nr.cazuri noi % din tot Incidenta ‰00
total copii 3247321 100,0 78911,2
din care:
masculin 1599848 49,3 75672,7
feminin 1647475 50,7 82332,9
urban 1716607 52,9 84110,2
rural 1530714 47,1 73795,8
Tabel 6 Structura pe genuri și medii de reședință a cazurilor noi
Sursa: INSP-CNSISP
În profil teritorial, județele cu cea mai mare incidență sunt: Covasna (185901,7%000), Sibiu
(168655,7%000),Timiș (165135,8%000), Sălaj (147899,5%000), Harghita (133762,8%000).
25
Fig. 16 Distribuția incidenței în anul 2017 pe județe
Sursa: INSP-CNSISP
Și rata mortalitătii prin afecțiuni respiratorii este în ușoară scădere în ultimii cinci ani (tabel 7). În anul 2017
s-au înregistrat 501 decese la copii 0-19 ani (cu rata de 11,3 %000 loc), ponderea cea mai mare fiind la copii
sub 1 an (342 cazuri cu o rată de 165,6%000).
Decese Rate mortalitate

AN
0-19 ani 0-1 1-4 5-9 10-14 15-19 0-19 ani 0-1 1-4 5-9 10-14 15-19
2013 581 404 72 27 28 50 12,8 199,9 8,2 2,4 2,5 4,3
2014 593 399 83 29 40 42 13,3 206,8 9,8 2,5 3,5 3,7
2015 570 366 73 39 44 48 12,8 179,6 9,0 3,4 3,9 4,2
2016 543 367 66 39 22 49 12,2 184,4 8,0 3,4 2.0 4,3
2017 501 342 65 22 33 39 11,3 165,6 7,9 2,0 2,9 3,4
Tabel 7 Distribuția deceselor și ratelor de mortalitate pe grupe de vârstă în anul 2017
Sursa: INSP-CNSISP
În profil teritorial, județele în care rata mortalității prin boli ale aparatului respirator la copii este mai
crescută sunt: Ialomița, Tulcea, Sibiu, Caraș-Severin, Botoșani, Covasna (Fig. 17).
Fig. 17 Distribuția ratei mortalității prin boli ale aparatului respirator în anul 2017 la copii
Sursa: INSP-CNSISP
26
2. ►LEZIUNI TRAUMATICE, OTRĂVIRI ȘI ALTE CONSECINȚE ALE CAUZELOR EXTERNE
Accidentele, otrăvirile, intoxicațiile, toate leziunile traumatice, în perioada 2013-2017 au la copii o tendință
de creștere (tabel 8). Astfel în anul 2017 s-au înregistrat 89766 cazuri noi la copii , rata incidenței fiind de
2181%000loc., 33% din cazuri aparținând grupei de vârstă 10-14 ani (29008 cu rata incidenței de 2756,1%000).
2013 297900 73410 51051 9701 15057 26293 22359
2014 276971 67340 46063 8061 13869 24133 21277
2015 279268 71941 50119 8813 15541 25765 21822
2016 289153 78497 54884 10171 16921 27792 23613
2017 326218 89766 64602 15186 20408 29008 25164
Tabel 8 Distribuția cazurilor noi de leziuni traumatice pe grupe de vârstă
Sursa: INSP-CNSISP
Dinamica incidenței leziunilor traumatice este una ascendentă pentru toate grupele de vârstă (Fig 18).
3000.00
2500.00
2000.00
1500.00
1000.00
500.00
0.00
2013 2014 2015 2016 2017
0-4 ani 984.52 836.02 922.17 1056.46 1559.98
5-9 ani 1417.40 1298.04 1454.67 1613.05 1996.96
10-14 ani 2450.59 2273.72 2446.25 2647.18 2756.09
15-19 ani 2052.25 1961.61 2015.30 2188.08 2357.90
Fig. 18 Distribuția incidenței leziunilor traumatice pe grupe de vârstă

Sursa: INSP-CNSISP
În profil teritorial incidențe crescute se înregistrează în județele: Gorj, Sibiu, Harghita, Covasna (Fig 19).
Fig. 19 Distribuția incidenței leziunilor traumatice în profil teritorial

Sursa: INSP-CNSISP
27
Din perspectiva distribuției pe gen și medii se evidențiază ponderea mare a cazurilor la genul masculin și în
mediul rural (tabel 9).

total copii 566 100,0 12,8
din care:
masculin 392 69,3 17,2
feminin 174 30,7 8,1
urban 209 36,9 9,1
rural 357 63,1 16,6
Tabel 9 Structura deceselor prin leziuni traumatice pe genuri și medii în anul 2017
Sursa: INSP-CNSISP
Ratele de mortalitate în perioada 2013-2017 se mențin la valori egale și constant la grupa de vârsta 15-19
ani. În anul 2017, rata de mortalitate este de 12,8‰00, înregistrându-se 566 decese.
Este evident din tabelul de mai sus că rata mortalității este mult mai mare la genul masculin și în special în
mediul rural. Pe județe avem rate de mortalitate mari în Caraș-Severin, Bacău, Sălaj și rate mici în județele
Vâlcea, București, Argeș, Mureș.
► LEZIUNI TRAUMATICE , OTRĂVIRI ȘI ALTE CONSECINȚE ALE CAUZELOR EXTERNE: ACCIDENTELE

DE TRANSPORT
Accidentele de transport în ultimii cinci ani au o tendință de scădere la copii. În anul 2017 s-au înregistrat
3178 cazuri noi cu o rată a incidenței de 77,2%000., ponderea cea mai mare înregistrându-se la copii 10-14
ani (1140 cazuri și o rată incidenței de 108,3%000).

TOATE GRUPELE DE VĂRSTA
0-19 0-14 0-4 5-9 10-14 15-19
2013 23302 5239 3754 843 1125 1786 1485
2014 15109 3027 2061 398 586 1077 966
2015 18837 4246 2950 493 908 1549 1296
2016 15730 3866 2712 573 795 1344 1154
2017 12413 3178 2224 461 623 1140 954
Tabel 10 Distribuția cazurilor noi de accidente de tarnsport pe grupe de vârstă în 2017
Sursa: INSP-CNSISP
Dinamica incidenței accidentelor de transport este una descendentă pentru toate grupele de vârstă (Fig.
20).
28
180.00
160.00
140.00
120.00
100.00
80.00
60.00
40.00
20.00
0.00
2013 2014 2015 2016 2017
0-4 ani 85.55 41.28 51.59 59.52 47.36
5-9 ani 105.90 54.85 84.99 75.79 60.96
10-14 ani 166.46 101.47 147.07 128.02 108.31
15-19 ani 136.30 89.06 119.69 106.93 89.39
Fig. 20 Distribuția incidenței accidentelor de transport pe grupe de vârstă

Sursa: INSP-CNSISP
Se observă o pondere mai mare a cazurilor noi la genul masculin și în mediul rural (tabel 11).
Nr.cazuri % din tot Incidenta ‰00

noi
total copii 3178 100,0 77,2
din care:
masculin 1852 58,3 87,6
feminin 1326 41,7 66,3
urban 1392 43,8 68,2
rural 1786 56,2 86,1
Tabel 11 Structura cazurilor noi de accidente de transport pe genuri și medii în anul 2017
Sursa: INSP-CNSISP
Conform Fig. 21 în județele Bistrița și Giurgiu s-a înregistrat cea mai mare rată a mortalității prin accidente
de transport.
Fig 21 Distribuția mortalității prin accidente de transport pe județe în anul 2017

Sursa: INSP-CNSISP
29
► LEZIUNI TRAUMATICE , OTRĂVIRI ȘI ALTE CONSECINȚE ALE CAUZELOR EXTERNE: AGRESIUNEA
Analizând cazurile noi prin agresiune în perioada 2013-2017, observăm variații de la un an la altul cu o
scadere semnificativă în ultimul an. În anul 2017 s-au declarat 370 cazuri de agresiuni asupra copiilor,
reprezentând 18,3% din totalul cazurilor de agresiuni declarate. În toată această perioadă se remarcă
conform tabelului de mai jos, un număr crescut de cazuri la grupele de vârstă 10-14 ani și 15-19 ani.

2013 2960 543 352 77 74 201 191
2014 3637 841 539 65 149 325 302
2015 2355 467 270 30 65 175 197
2016 2387 568 357 56 136 175 211
2017 2027 370 202 26 62 114 168
Tabel 12 Distribuția cazurilor de agresiune pe grupe de vârstă
Sursa: INSP-CNSISP
Dinamica incidenței agresiunilor este una descendentă pentru toate grupele de vârstă (Fig. 22).
35.0
30.0
25.0
20.0
15.0
10.0
5.0
0.0
2013 2014 2015 2016 2017
0-4 ani 7.8 6.7 3.1 5.8 2.7
5-9 ani 7.0 13.9 6.1 13.0 6.1
10-14 ani 18.7 30.6 16.6 16.7 10.8
15-19 ani 17.5 27.8 18.2 19.6 15.7
Fig.22 Distribuția incidenței cazurilor de agresiune pe grupe de vârstă

Sursa: INSP-CNSISP
Din perspectiva distribuției pe medii și genuri se observă o pondere mai mare a cazurilor noi la genul
masculin și în mediul rural (tabel 13).
Nr.cazuri % din tot Incidenta

noi ‰00
total copii 370 100,0 9,0
din care:
masculin 247 66,8 11,7
feminin 123 33,2 6,2
urban 131 35,4 6,4
rural 239 64,6 11,5
Tabel 13 Structura cazurilor noi de agresiune pe genuri și medii în 2017
Sursa: INSP-CNSISP
În profil teritorial județele cu cea mai mare rată a incidenței sunt Bacău (72,5%000), Covasna (44,8%000), Iași
(26,5%000), Brașov(23,2%000).
30
Fig. 23 Distribuția incidenței cazurilor de agresiune pe județe
Sursa: INSP-CNSISP
Decesele datorate acestei cauze, în ultimii cinci ani sunt în scădere, astfel în anul 2017 s-au înregistrat 15
cazuri, câte un caz pe județ (tabel 14).

TOATE GRUPELE DE VĂRSTA 0-19 0-14 0-4 5-9 10-14 15-19 0-19
2013 373 27 15 3 6 2 4 12
2014 363 21 12 5 3 2 2 9
2015 304 19 9 4 1 1 3 10
2016 303 14 10 5 1 2 2 4
2017 272 15 8 0 4 1 3 7
Tabel 14 Distribuția deceselor prin agresiune pe grupe de vârstă
Sursa: INSP-CNSISP
3. ►ANEMIA PRIN CARENȚĂ DE FIER
Cazurile noi prin anemii datorită carenței de fier care s-au declarat în anul 2017 la copii 0-19 ani, au fost de
58351 cu o incidență de 1418.0%000 loc. , ceea ce reprezintă 48.5% din totalul cazurilor declarate.
În perioada 2013-2017 numărul acestor tipuri de anemii este în ușoară scădere la copii 0-19 ani, de la
62109 în 2013 la 58351 în 2017, ele reprezentând în fiecare an în jur de 50% din totalul lor declarat pe țară
(tabel 15).
NR. CAZURI NOI

TOATE GRUPELE DE VĂRSTA NR. CAZURI NOI COPII SI TINERI
0-19 0-14 0-4 5-9 10-14 15-19
2013 114794 62109 52481 23541 15596 13344 9628
2014 116514 60240 50765 23181 15446 12138 9475
2015 117467 59534 49627 22499 14977 12151 9907
2016 121833 61298 51623 26005 14063 11555 9675
2017 120301 58351 48464 24444 12787 11233 9887
Tabel 15 Distribuția cazurilor noi de anemii prin carență de fier pe grupe de vârstă
Sursa: INSP-CNSISP
31
Grupa de vârstă cea mai afectată este 0-4 ani, la care incidența se menține ridicată în toată această
perioadă (2389,1 %000 loc. în 2013 la 2511,0 %000 loc. în 2017). Cu cât grupa de vârstă este în creștere, cu atât
incidența scade (Fig. 24), în 2017 având valoarea de 926,4 %000loc la grupa de vârstă 15-19 ani.
3000.0
2500.0
2000.0
Axis Title
1500.0
1000.0
500.0
0.0
2013 2014 2015 2016 2017
0-4 ani 2389.1 2404.1 2354.2 2701.1 2511.0
5-9ani 1468.1 1445.6 1401.9 1340.6 1251.2
10-14ani 1243.7 1143.6 1153.7 1100.6 1067.3
15-19 ani 883.7 873.5 914.9 896.5 926.4
Fig. 24 Dinamica incidenței anemiei prin carența de fier pe grupe de vârstă

Sursa: INSP-CNSISP
În anul 2017 distribuția cazurilor și a incidenței pe genuri și medii de reședință la copii 0-19 ani este
prezentată în tabelul 16, constatându-se că incidența este mai mare la genul feminin și la populatia din
mediul urban.

total 58351 100,0 1418,0
din care:
masculin 26551 45,5 1255,9
feminin 31800 54,5 1589,2
urban 33301 57,1 1631,7
rural 25050 42,9 1207,7
Tabel 16 Distribuția cazurilor de anemie prin carență de fier și a incidenței pe genuri și medii de reședință la copii 0-19 în anul
2017
Sursa: INSP-CNSISP
În profil teritorial, județele cu o incidență crescută a anemiei prin carență de fier la copii 0-19 ani în anul
2017, sunt: Maramureș (1681,7%000loc.), Hunedoara (1408,8%000loc.), Mureș (1318,7%000loc.), Alba
(1110,7%000loc.)
32
Fig. 25 Incidența anemiei prin carență de fier la copii 0-19 ani în anul 2017
Sursa: INSP-CNSISP
În România , în anul 2017 nu s-au înregistrat decese având drept cauză principală anemia prin carență de
fier.
4. ►VICII DE REFRACȚIE ȘI TULBURĂRI DE ACOMODARE
Aceste afecțiuni, la copii , reprezintă peste 33% din totalul cazurilor nou depistate (tabel 17).

2013 37588 12460 9092 1197 3635 4260 3368
2014 36717 12506 9244 1208 3778 4258 3262
2015 39145 13381 9817 1345 3947 4525 3564
2016 38731 13338 10045 1458 4213 4374 3293
2017 39390 13335 10044 1421 4082 4541 3291
Tabel 17 Distribuția cazurilor noi de vicii de refracție pe grupe de vârstă
Sursa: INSP-CNSISP
În anul 2017 incidența prin vicii de refracție și tulburări de acomodare este de 324,05%000loc. (13335 cazuri
declarate), având tendință de creștere la toate grupele de vârstă (Fig. 26).
500.0
450.0
400.0
350.0
300.0
250.0
200.0
150.0
100.0
50.0
0.0
2013 2014 2015 2016 2017
0-4 ani 121.5 125.3 140.7 151.4 146.0
5-9 ani 342.2 353.6 369.4 401.6 399.4
10-14 ani 397.0 401.2 429.6 416.6 431.4
15-19 ani 309.1 300.7 329.1 305.1 308.4
Fig. 26 Distribuția incidenței viciilor de refracție pe grupe de vârstă

Sursa: INSP-CNSISP
33
Tabelul 18 evidențiază distribuția pe genuri, medii a numărului cazurilor și a incidenței în anul 2017,
remarcând incidența mult mai crescută la genul feminin și în mediul urban.

total copii 13335 100,0 324,05
din care:
masculin 5765 43,23 272,68
feminin 7570 56,76 378,31
urban 8920 66,89 437,06
rural 4415 33,10 212,85
Tabel 18 Distribuția pe genuri , medii a numărului cazurilor și a incidenței viciilor de refracție în anul 2017
Sursa: INSP-CNSISP
În profil teritorial, județul Sibiu are cea mai mare rată a incidenței ,(880,77%000), urmat de județele Argeș,
Călărași, Iași, Harghita, Tulcea care au valori ale ratei peste 620,00%000loc (Fig. 27).
Fig 27 Distribuția incidenței viciilor de refracție pe județe la copii 0-19 ani în anul 2017
Sursa: INSP-CNSISP
5. ►ASTMUL
În ultimii cinci ani, astmul la copii are o tendință de scădere, astfel în anul 2017 s-au depistat 7916 cazuri
noi (cu o rată a incidenței de 192,4%000 loc.), majoritatea cazurilor fiind la copii 0-4 ani (2874 cu o incidență
de 295,2%000loc) tabel 19.

2013 27725 9773 8634 3729 3164 1741 1139
2014 29994 10265 9027 3798 3416 1813 1238
2015 31868 9852 8548 3503 3297 1748 1304
2016 29638 9059 7910 3187 2922 1801 1149
2017 28721 7916 6759 2874 2270 1615 1157
Tabel 19 Distribuția cazurilor de astm pe grupe de vârstă
Sursa: INSP-CNSISP
34
Din totalul cazurilor noi de astm pe țară, 27,6% au fost declarate la copiii 0-19 ani.
Pe grupe de vârstă s-a înregistrat o tendință de scădere între 2013 și 2017, scăderea fiind mai accentuată la
grupele de vârstă 0-4 și 5-9 ani (Fig. 28).
450.00
400.00
350.00
300.00
250.00
200.00
150.00
100.00
50.00
0.00
2013 2014 2015 2016 2017
0-4 ani 378.44 393.90 366.54 331.03 295.23
5-9 ani 297.84 319.71 308.61 278.55 222.12
10-14 ani 162.27 170.81 165.96 171.54 153.44
15-19 ani 104.54 114.14 120.43 106.47 108.41
Fig. 28 Distribuția incidenței prin astm pe grupe de vârstă

Sursa: INSP-CNSISP
Analizând distribuția cazurilor de astm după mediul de rezidență, se constată o frecvență și o incidență
mult mai mare în urban, față de rural, iar genul masculin deține ponderea față de feminin, aspecte
evidențiate în tabelul 20.

total copii 7916 100,0 192,4
din care:
masculin 4495 56,8 212,6
feminin 3421 43,2 171,0
urban 5097 64,4 249,7
rural 2819 35,6 135,9
Tabel 20 Distribuția cazurilor de astm după gen și mediul de rezidență
Sursa: INSP-CNSISP
Județele cu rata incidenței cea mai mare sunt: Prahova (430,8%000), Hunedoara (425,8%000), Harghita
(416,0%000) și Vâlcea (382,6%000) și județele cu cea mai scăzută rată sunt: Ialomița(33,1%000), Vaslui
(41,9%000), Constanța (47,6%000), Sibiu (48,7%000) (Fig. 29).
35
Fig. 29 Distribuția ratei incidenței astmului la copii 0-19 ani în anul 2017
Sursa: INSP-CNSISP
S-au înregistrat puține cazuri de decese în ultimii cinci ani, astfel în anul 2017 au existat 3 decese, unul la
grupa 0-4 ani și două la 15-19 ani, câte un caz în județele Caraș –Severin, Ialomița, Iași.
6. ►OBEZITATEA
Numărul cazurilor noi de obezitate diagnosticată înregistrate în anul 2017 la copii, este de 7694 cu rata
incidenței 187,0%000 loc. și reprezintă 18,7% din totalul pe țară (tabel 21).

2013 69403 8581 5848 543 2005 3300 2733
2014 52868 7566 5234 481 1823 2930 2332
2015 53169 7402 5099 449 1726 2924 2303
2016 43821 7799 5629 545 1944 3140 2170
2017 41140 7694 5542 570 1989 2983 2152
Tabel 21 Distribuția cazurlior noi de obezitate pe grupe de vârstă
Sursa: INSP-CNSISP
Dinamica incidenței prin obezitate la copii 0-19 ani pentru perioada 2013-2017 este relativ staționară, cu
creșteri pentru grupa de vârstă 5-9 ani. În perioada 2013-2017, incidența prin obezitate la copii 0-19 ani se
menține la valori apropiate (203,8 %0000 loc. în 2013 la 187,0 %000 în 2017), grupele de vârstă mai
afectate fiind 10-14 ani și 15-19 ani (Fig. 30).
36
350.0 307.6 299.1
276.1 277.6 283.4
300.0 250.9
250.0 215.0 212.7 201.1 201.6
194.6
188.7 185.3
170.6 161.6
200.0
150.0
100.0 55.1 49.9 47.0 56.6 58.6

50.0
0.0
2013 2014 2015 2016 2017
0-4 ani 55.1 49.9 47.0 56.6 58.6
5-9 ani 188.7 170.6 161.6 185.3 194.6
10-14 ani 307.6 276.1 277.6 299.1 283.4
15-19 ani 250.9 215.0 212.7 201.1 201.6
Fig. 30 Dinamica incidenței prin obezitate la copii 0-19 ani

Sursa: INSP-CNSISP
Distribuția pe genuri și medii a numărului cazurilor și a incidenței în anul 2017 este prezentată în tabelul
22. Remarcăm incidența mai crescută la genul feminin și mult mai crescută în mediul urban (229,1%000loc.)
față de rural (145,5%000 loc.).

total copii 7694 100,0 187,0
din care:
masculin 3812 49,5 180,3
feminin 3882 50,5 194,0
urban 4675 60,8 229,1
rural 3019 39,2 145,5
Tabel 22 Distribuția incidenței prin obezitate în funcție de gen și mediu
Sursa: INSP-CNSISP
Județele în care incidența prin obezitate este cea mai crescută sunt: Timiș (667,9%000 loc.), Argeș
(363,1%000loc.), Alba (338,4%000 loc.), Hunedoara (323,4%000 loc.) și Ilfov (310,2%000 loc.) Fig. 31.
Nu s-au înregistrat decese având drept cauză principală obezitatea.
Fig. 31 Distribuția incidenței prin obezitate în profil teritorial

Sursa: INSP-CNSISP
37
7. ►MALNUTRIȚIA
În anul 2017 s-au declarat de către medicii de familie 3010 cazuri noi la copii 0-19 ani care suferă din cauza
malnutriției, cu o incidență de 73.1%000loc. , reprezentând 80,2% din totalul cazurilor declarate pentru
toate grupele de vârstă, pe țară.
În perioada 2013-2017, malnutriția la copii are un trend descendent, de la 3623 cazuri în 2013 (cu o
incidență de 86,1%000loc.) la 3010 cazuri în 2017 (incidența fiind 73,1%000loc.) (tabel 23).
NR. CAZURI NOI
AN TOATE GRUPELE NR. CAZURI NOI COPII SI TINERI
DE VARSTA 0-19 0-14 0-4 5-9 10-14 15-19
2013 4969 3623 3444 2422 645 377 179
2014 4467 3508 3350 2387 631 332 158
2015 4402 3296 3122 2117 686 319 174
2016 3901 3175 3038 2101 595 342 137
2017 3752 3010 2846 1977 579 290 164
Tabel 23 Distribuția cazurilor noi de malnutriție pe grupe de vârstă
Sursa: INSP-CNSISP
300.0
250.0
200.0
Axis Title
150.0
100.0
50.0
0.0
2013 2014 2015 2016 2017
0-4 ani 245.8 247.6 221.5 218.2 203.1
5-9ani 60.7 59.1 64.2 56.7 56.7
10-14ani 35.1 31.3 30.3 32.6 27.6
15-19 ani 16.4 14.6 16.1 12.7 15.4
Fig. 32 Dinamica incidenței privind malnutriția la copiii 0-19 ani pe grupe vârstă
Sursa: INSP-CNSISP
În toți anii, grupa de vărstă 0-4 ani reprezintă în medie peste 65% din totalul cazurilor declarate la copii ,
incidența scăzând pe măsura ce cresc grupele de vârstă (Fig. 32). În anul 2017, analizând distribuția
cazurilor de malnutriție pe genuri și medii de rezidență ( prezentată în tabelul 24), constatăm incidența
mult mai crescută la genul feminin (82,3%000loc.) în comparație cu genul masculin (64,5%000loc.) și valori mai
crescute ale incidenței în mediul rural (77,2%000loc.) față de urban (69,0%000loc).

total copii 3010 100,0 73,1
din care:
masculin 1364 45,3 64,5
feminin 1646 54,7 82,3
urban 1409 46,8 69,0
rural 1601 53,2 77,2
Tabel 24 Distribuția cazurilor de malnutriție pe genuri și medii de rezidență
Sursa: INSP-CNSISP
38
Județele în care incidența prin malnutriție prezintă valori crescute în anul 2017, sunt: Giurgiu
(444,3%000loc.), Neamț (296,8%000loc.), Iași (143,1%000loc), Suceava (131,6%000 loc.) Fig. 33.
Fig. 33 Incidența prin malnutriție la copiii 0-19 ani în anul 2017

Sursa: INSP-CNSISP
Nu s-a înregistrat niciun deces prin malnutriție.
8. ►CIFOZA ȘI LORDOZA
Perioada 2013-2017 numărul cazurilor noi declarate au valori apropiate.

2013 5025 2556 1452 22 293 1137 1104
2014 5072 2543 1559 26 324 1209 984
2015 4750 2410 1386 27 368 991 1024
2016 5054 2482 1502 33 390 1078 980
2017 4995 2356 1443 30 350 1063 913
Tabel 25 Distribuția cazurilor noi de cifoza și lordoza pe grupe de vârstă
Sursa: INSP-CNSISP
În anul 2017 s-au înregistrat 2356 cazuri noi (incidența fiind de 57,25%000 ), evidențiându-se grupa 10-14 ani
(1063 cazuri cu o rată a incidenței de 101,0%000) și 15-19ani (913 cazuri cu o rată de 85,5%000) tabel 25 și Fig.
34.
120.00
100.00
80.00
60.00
40.00
20.00
0.00
2013 2014 2015 2016 2017
0-4 ani 2.23 2.70 2.83 3.43 3.08
5-9 ani 27.58 30.32 34.45 37.18 34.25
10-14 ani 105.97 113.91 94.09 102.68 101.00
15-19 ani 101.33 90.72 94.57 90.81 85.55
Fig. 34 Distribuția cazurilor noi de cifoza și lordoza pe grupe de vârstă

Sursa: INSP-CNSISP
39
Pe grupe de vârstă tendința a fost relativ staționară între 2013 și 2017 (Fig 34).

total copii 2356 100,0 57.25
din care:
masculin 1046 44,39 49,48
feminin 1310 55,60 65,47
urban 1657 70,33 81,19
rural 699 29,66 33,70
Tabel 26 Structura cazurilor de cifoza si lordoza pe genuri și mediu de reședință
Sursa: INSP-CNSISP
Cazurile declarate la copii 0-19 ani cu reședința în mediul urban, sunt de două ori și jumătate mai multe
decât în mediul rural, iar pe genuri, cel feminin deține ponderea mai mare (tabel 26).
Fig. 35 Distribuția incidenței cifozei și lordozei în anul 2017 pe județe

Sursa: INSP-CNSISP
Se evidențiază o incidență crescută a cifozei și lordozei în județele Argeș (204,7%000) și Sălaj (199,0%000) Fig.
35.
9. ►DIABETUL ZAHARAT
Diabetul zaharat are o tendință de creștere, în 2017 cu ușoară scădere, astfel s-au declarat 798 cazuri noi cu
o rată a incidenței de 19,4%000loc (tabel 27).

2013 67409 442 271 50 95 126 171
2014 68807 543 352 63 116 173 191
2015 73740 625 409 61 156 192 216
2016 77339 839 577 90 201 286 262
2017 73045 798 527 75 190 262 271
Tabel 27 Distribuția cazurilor noi de diabet zaharat pe grupe de vârstă în anul 2017
Sursa: INSP-CNSISP
40
Dinamica incidenței relevă o ușoară creștere urmată de scădere pentru toate grupele de vârstă (Fig. 36).
30.0
25.0
20.0
15.0
10.0
5.0
0.0
2013 2014 2015 2016 2017
0-4 ani 5.1 6.5 6.4 9.3 7.7
5-9 ani 8.9 10.9 14.6 19.2 18.6
10-14 ani 11.7 16.3 18.2 27.2 24.9
15-19 ani 15.7 17.6 19.9 24.3 25.4
Fig. 36 Distribuția incidenței diabetului pe grupe de vârstă

Sursa: INSP-CNSISP
În profil teritorial, județele cu o rată crescută a incidenței sunt: Constanța și Călărași (Fig. 37).
Fig. 37 Distribuția incidenței diabetului în profil teritorial în 2017

Sursa: INSP-CNSISP
În anul 2017 s- a constatat un singur deces la copii și acesta în județul Iași.

10. ►TUMORILE MALIGNE
În anul 2017, medicii de familie au declarat 476 cazuri noi de îmbolnăvire prin tumori maligne la copii (0-19
ani), cu o incidență de 11,6 %000 pop. 0-19 ani, ceea ce reprezintă 1% din totalul cazurilor noi declarate pe
țară (tabel 28).

2013 50192 650 489 153 178 158 161
2014 52355 834 596 229 180 187 238
2015 48557 794 584 296 163 125 210
2016 49098 610 444 142 148 154 166
2017 48241 476 330 120 122 88 146
Tabel 28 Distribuția cazurilor noi de tumori maligne pe grupe de vârstă
Sursa: INSP-CNSISP
41
Atât numărul de cazuri cât și incidența în perioada 2013-2017, ponderea cea mai mare o prezintă grupa de
vârstă 15-19 ani, excepție făcând anul 2015 la grupa de vârstă 0-4 ani.
Dinamica incidenței tumorilor maligne este una descendentă pentru toate grupele de vârstă (Fig. 38).
35.0
30.0
25.0
20.0
15.0
10.0
5.0
0.0
2013 2014 2015 2016 2017
0-4 ani 15.5 23.7 31.0 14.7 12.3
5-9ani 16.8 16.8 15.3 14.1 11.9
10-14ani 14.7 17.6 11.9 14.7 8.4
15-19 ani 14.8 21.9 19.4 15.4 13.7
Fig. 38 Dinamica incidenței prin tumori maligne pe grupe de vârstă

Sursa: INSP-CNSISP
Analizând datele raportate în anul 2017 constatăm o frecvență mai mare la genul masculin (275 cazuri, cu o
incidență de 13.0%000) față de genul feminin (201 cazuri cu incidența de 10.0%000), iar pe medii ponderea
cazurilor este în urban (280 cazuri cu incidența de 13,7%000loc.) față de rural (197cazuri cu 9.4%000loc).
Județele cu cea mai ridicată incidență sunt: Brăila (43.6%000 loc.), Alba (35%000 loc.), Hunedoara (29.6%000
loc.), Timiș (cu 26,6%000 loc) Fig. 39.
Fig. 39 Incidența prin tumori maligne la copii 0-19 ani în profil teritorial în anul 2017
Sursa: INSP-CNSISP
Mortalitatea prin tumori maligne în ultimii 5 ani se menține în general la același nivel (3.4%000pop.) atât per
total cât și pe fiecare grupă de vârstă (tabel 29).
NR. CAZURI NOI NR. CAZURI NOI COPII SI TINERI
AN
2013 49477 184 137 46 47 44 47
2014 50357 150 108 40 29 39 42
2015 51105 169 112 41 44 27 57
2016 51531 146 98 33 33 32 48
2017 51534 151 105 35 32 38 46
Tabel 29 Distribuția deceselor prin tumori maligne pe grupe de vârstă în perioada 2013-2017
Sursa: INSP-CNSISP
42
În anul 2017 s-au înregistrat 151 decese cu o rată de 3.4%000 loc., ratele având valori sensibil egale pe grupe
de vârstă, ușor crescute la 15-19 ani (4.0%000loc.) (Fig. 40). Pe genuri, ratele de mortalitate sunt mai mari la
masculin (3.9%000loc.) decât la feminin (2,9%000loc,), iar pe medii au valori apropiate (urban 3,1%000, rural
3,7%000loc.).
6.0
5.0
4.0
3.0
2.0
1.0
0.0
2013 2014 2015 2016 2017
1-4 ani 4.2 3.8 4.0 3.2 3.4
5-9 ani 4.1 2.5 3.8 2.9 2.9
10-14 ani 3.9 3.5 2.4 2.8 3.3
15-19 ani 4.0 3.7 4.9 4.2 4.0
Fig. 40 Mortalitatea la copii prin tumori maligne pe grupe de vârstă în perioada 2013-2017
Sursa: INSP-CNSISP
Județul cu cea mai mare rată de mortalitate este Sibiu (9,3%000loc.) urmate de județele Tulcea și Covasna
(8,4%000 și 8,1%000 loc.) iar județele Caraș-Severin și Giurgiu cu ratele cele mai mici Fig. 41.
Fig. 41 Mortalitatea la copii 0-19 ani prin tumori maligne pe județe în anul 2017
Sursa: INSP-CNSISP
11. ►TULBURĂRI MENTALE ȘI DE COMPORTAMENT LEGATE DE CONSUMUL DE TUTUN
Sunt puține cazuri de boală declarate datorită dependenței consumului de tutun în toată perioada studiată.
Astfel în anul 2017 s-au declarat 6 cazuri, 1 caz la grupa de vârstă 10-14 ani și 5 cazuri la 15-19 ani. Pe medii
s-au înregistrat câte trei cazuri în fiecare, iar pe genuri, 5 cazuri la masculin și un caz la feminin. Județele în
care s-au declarat cazuri sunt Gorj (2cazuri), Hunedoara, Iași, Suceava, București câte un caz (tabel 30).
43
2013 185 6 2 0 1 1 4
2014 137 2 1 0 0 1 1
2015 219 3 1 0 0 1 2
2016 146 5 0 0 0 0 5
2017 143 6 1 0 0 1 5
Tabel 30 Distribuția tulburărilor datorate dependenței consumului de tutun pe grupe de vârstă
Sursa: INSP-CNSISP
12. ►TULBURĂRI MENTALE ȘI DE COMPORTAMENT DATORITĂ CONSUMULUI DE ALCOOL
În anul 2017 s-au declarat 18 cazuri de îmbolnăviri la copii 0-19 ani, majoritatea lor fiind la 10-14 și 15-19
ani. S-au înregistrat 13 cazuri la genul masculin și 5 cazuri la feminin , în rural 10 cazuri și în urban 8 cazuri.
În perioada 2013-2017 numărul cazurilor este în scădere, remarcând totuși creșterea numărului de cazuri la
grupa de vârstă 10-14 ani, și scăderea la grupa de vârstă 15-19 ani.

2013 3215 33 6 2 0 4 27
2014 3448 27 8 0 3 5 19
2015 3000 17 5 0 3 2 12
2016 3179 23 11 3 5 3 12
2017 3197 18 10 1 1 8 8
Tabel 31 Distribuția cazurilor noi de tulburări datorate consumului de alcool pe grupe de vârstă
Sursa: INSP-CNSISP
3.0
2.5
2.0
1.5
1.0
0.5
0.0
2013 2014 2015 2016 2017
0-4 ani 0.2 0.0 0.0 0.3 0.1
5-9 ani 0.0 0.3 0.3 0.5 0.1
10-14 ani 0.4 0.5 0.2 0.3 0.8
15-19 ani 2.5 1.8 1.1 1.1 0.7
Fig. 42 Distribuția incidenței tulburărilor datorate consumului de alcool la copii 0-19 ani
Sursa: INSP-CNSISP
Nu s-au declarat decese datorită acestei cauze de boală.
13. ►TULBURĂRI MENTALE ȘI DE COMPORTAMENT LEGATE DE CONSUMUL SUBSTANȚELOR

PSIHO-ACTIVE
Afecțiunile declarate legate de consumul de substanțelor psiho-active, au fost în anul 2017 la copii 0-19
ani de 66 cazuri (cu rata de 1,6%000 loc.), grupa de vârstă 15-19 ani având cea mai mare rată a incidenței
44
(4,1%000 loc.) urmată de 10-14 ani (1,7%000 loc). La genul masculin s-au înregistrat 40 cazuri (1,9%000 loc), iar la
genul feminin 26 cazuri (1,0%000), în mediul urban rata incidenței fiind de 2,2%000 loc. față de rural 1.0%000
loc.
Tabelul 32 prezintă distribuția tulburărilor mentale legate de consumul substanțelor psiho-active pe grupe
de vârstă în perioada 2013-2017.

2013 369 41 20 4 1 15 21
2014 374 66 25 3 5 17 41
2015 489 69 30 5 4 21 39
2016 388 78 44 12 11 21 34
2017 284 66 22 4 0 18 44
Tabelul 32 Distribuția tulbur[rilor mentale legate de consumul substanțelor psiho-active pe grupe de vârstă în perioada 2013-
2017
Sursa: INSP-CNSISP
4.5
4.0
3.5
3.0
2.5
2.0
1.5
1.0
0.5
0.0
2013 2014 2015 2016 2017
0-4 ani 0.4 0.3 0.5 1.2 0.4
5-9 ani 0.1 0.5 0.4 1.0 0.0
10-14 ani 1.4 1.6 2.0 2.0 1.7
15-19 ani 1.9 3.8 3.6 3.2 4.1
Fig. 43 Distribuția incidenței tulburărilor mentale legate de consumul substanțelor psiho-active pe grupe de vârstă
Sursa: INSP-CNSISP
Cu rata incidenței crescută sunt județele Timiș (12,92%000), Sălaj (6,15%000), Caraș-Severin (5,47%000),
Călarași (4,58%000) și Dolj (3,21%000).
În perioada 2013-2017, la copii 0-19 ani nu s-a înregistrat niciun caz de deces.
45
2.2.3 EVALUAREA MORBIDITĂŢII CRONICE PRIN DISPENSARIZARE ÎN
COLECTIVITĂŢILE DE COPII ŞI TINERI
Dispensarizarea are ca obiectiv prevenirea, combaterea şi recuperarea bolilor cronice prin supravegherea
medicală organizată a unor categorii de indivizi sănătoşi sau bolnavi şi aplicarea măsurilor medico-sociale
corespunzătoare; este o metodă de prevenire, combatere şi recuperare, fiind aşadar un instrument de lucru
valoros pentru sănătatea publică. Dispensarizarea este o metodă complexă de organizare a ocrotirii
sănătăţii în cadrul instituţiilor curativ-profilactice, care prevede supravegherea activă a sănătăţii a unor
grupe de oameni, după particularităţile lor fiziologice (copii de toate vârstele, adolescenţi, femei gravide) şi
a persoanelor cu anumite afecţiuni (ulcer gastroduodenal, tuberculoză, boli cardiovasculare, oncologice,
venerice, psihice etc). Se realizează prin diagnosticarea activă şi precoce a bolilor cronice sau cu potenţial
de cronicizare, prin studierea şi înlăturarea cauzelor care contribuie la apariţia şi răspândirea lor şi prin
luarea unor anumite măsuri sociale, curativ-profilactice şi sanitar-igienice. Are drept scop păstrarea şi
întărirea sănătăţii populaţiei, creşterea longevităţii şi a calităţii vieţii, studierea profundă a legăturii dintre
modificările patologice apărute şi mediul înconjurător, în special a factorilor sociali.
Descrierea morbidităţii cronice prin boli dispensarizabile în colectivităţile de copii şi tineri se face prin
calcularea prevalenţei pe an şcolar la nivelul cabinetelor medicale şcolare.
Dinamica raportărilor primite anual de la nivelul DSP-urilor, înregistrează o creștere în intervalul 2006-2017
de la un număr de 38 județe în anul 2006 la 40 în anul 2017, excepție făcând anii 2009 cu 22 și 2010 cu 24
de județe. În anul şcolar 2016-2017: s-au primit raportări de la 39 de judeţe şi Municipiul București, deci 40
de raportări (Fig. 44).
45
40
40 38 38
35 36 35 35
34
35 32
30
30
24
nr.abs. 25 22
judete 20
15
10
5
0
2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
Fig. 44 Dinamica numărului de județe care au raport în perioada 2006-2017
Sursa: Raport naţional “Evaluarea morbidităţii cronice prin dispensarizare în colectivităţile de copii şi tineri – an şcolar 2016-2017”
Din datele înregistrate, prevalenţa bolilor cronice la nivel naţional pentru copiii cu vârste cuprinse între 0 şi 19 ani,
aflaţi în evidenţa cabinetelor medicale şcolare este de 15,86% (faţă de 16,46% în anul 2016); cea mai scăzută
valoare s-a înregistrat în judeţul Caraș Severin – 2,84%, iar cea mai ridicată valoare s-a înregistrat în Timiș 47,72%
(Fig. 45).
46
Prevalenta pe tara 15.86
Vrancea 5.87
Valcea 17.02 2.38%
Vaslui 11.7
Tulcea 7.66 2.65%
Timis 47.72
Teleorman 5.2 2.82%
Suceava 4.69 3.05%
29.73%
3.38%
Sibiu 21.6 3.51%
Satu Mare 17.67 9.56%4.30%
Salaj 12.8
Prahova 16.2
Olt 6.49
Neamt 15.81
Mures 27.8
Mehedinti 16.44
Maramures 11.94 10.45%
Ilfov 15.41
Iasi 30.74 28.11%
Ialomita 13.29
Hunedoara 14.61
Harghita 16.91
Gorj 8.65
Giurgiu 21.02
Galati 22.52
Dolj 3.27 vicii refractie
Dambovita 13.61 alte boli cronice
Constanta 11.59
Cluj 33.2 obezitate neendocrina
Caras Severin 2.84 vicii de postura
Calarasi 5.84
Buzau 9.16 astm bronsic
Bucuresti 24.86 tulburari de vorbire
Braila 8.95
Brasov 11.56 hipotrofie ponderala manifesta
Botosani 16.47 retard psihic si intelect de limita
Bistrita 16.1 spasmofilie
Bihor 15.78
Bacau 13.18 tulburari nevrotice si de comportament
Arges 15.25 alte boli cronice ale ap. locomotor
Alba 13.37
% 0 20 40 60 % Fig. 46 Structura morbidităţii cronice dispensarizate-top 10 boli

cronice
Fig. 45 Prevalenţa medie a bolilor cronice dispensarizate în
Sursa: Raport naţional “Evaluarea morbidităţii cronice prin
cabinetele medicale şcolare în anul şcolar 2016-2017, pe judeţe
dispensarizare în colectivităţile de copii şi tineri – an şcolar 2016-
şi pe ţară
2017”
Sursa: Raport naţional “Evaluarea morbidităţii cronice prin
dispensarizare în colectivităţile de copii şi tineri – an şcolar 2016-
2017”
Ponderea primelor 10 boli cronice reprezintă 71,89% din totalul cazurilor de boală, comparativ cu celelalte
53 de boli cronice înregistrate, care reprezintă doar 28,11% din numărul total de cazuri (Fig. 46).
47
RAPORT NAŢIONAL DE SĂNĂTATE A COPIILOR ŞI TINERILOR DIN ROMÂNIA 2017
În ceea ce privește prevalenţa primelor zece boli cronice dispensarizate în anul şcolar 2016-2017, ilustrată
în figura următoare, se poate observa că viciile de refracție ocupă prima poziție cu 4,71% , urmate de
obezitatea neendocrină 1,65% și viicile de postură cu 1,51% , celelalte boli înregistrând valori ale
prevalenței sub 1% (Fig. 47).
alte boli cronice ale ap. locomotor 0.37

tulburari nevrotice si de comportament 0.42
spasmofilie 0.44
retard psihic si intelect de limita 0.48
hipotrofie ponderala manifesta 0.53
tulburari de vorbire 0.55
astm bronsic 0.68
vicii de postura 1.51
obezitate neendocrina 1.65
vicii refractie 4.71
0 1 2 3 4 5
Fig. 47 Prevalenţa primelor 10 boli cronice dispensarizate în cabinetele medicale şcolare în anul şcolar 2016-2017
Analiza prevalenţei bolilor cronice dispensarizate în cabinetele medicale şcolare în anul şcolar 2016-2017 pe
cicluri de învăţământ arată că, cea mai ridicată valoare se înregistrează la elevii din ciclul gimnazial – 20,03%
(Fig. 48).
25
20.03
20
16.75 16.72
15
9.62
10
5 2.77
0
cresa gradinita cl.I-IV cl. V-VIII cl.IX-XII
%
Fig. 48 Prevalenţa bolilor cronice dispensarizate în cabinetele medicale şcolare în anul şcolar 2016-2017, pe cicluri de învăţământ
Valorile mici înregistrate la copiii din creşe pot fi interpretate şi prin prisma unei supravegheri medicale
deficitare a colectivităţilor de copii cu vârstă mică; aceşti copii sunt în grija medicilor de familie iar medicii
care se ocupă de colectivităţile de copii (medicii şcolari) nu deţin date privind morbiditatea prin boli cronice
la aceste grupe de vârstă. Aceste date se pot obţine doar printr-o foarte bună colaborare între medicii de
familie, medicii şcolari şi Direcţia de Sănătate Publică Judeţeană. Absenţa datelor reprezintă un factor de
48
eroare în calcularea prevalenţei medii pe ţară: un alt factor de eroare este reprezentat şi de populaţia de
referinţă care nu a fost raportată corect şi complet în toate judeţele analizate. De asemenea, nu trebuie
uitat faptul că foarte mulţi copii de vârstă mică nu sunt cuprinşi în colectivităţi (creşe şi grădiniţe de stat).
În concluzie, din raportările primite de la cabinetele medicale şcolare în ultimii ani reiese că prevalenţa
bolilor cronice dispensarizabile la copii şi tineri se menţine ridicată. Dispensarizarea corect întocmită nu se
poate realiza decât printr-o strânsă colaborare interdisciplinară, cu implicarea medicilor de familie, a
medicilor şcolari, a pediatrilor şi, nu în ultimul rând, a specialiştilor în igiena copiilor şi tinerilor, cărora le
revine sarcina de a colecta, centraliza şi prelucra datele din teritoriu pentru o descriere generală a
fenomenului şi pentru elaborarea de programe profilactice care să asigure îmbunătățirea stării de sănătate
a populaţiei infantile.
2.2.4 MORBIDITATEA ÎNREGISTRATĂ PRIN TRIAJUL EPIDEMIOLOGIC ÎN

COLECTIVITĂȚILE DE COPII ŞI TINERI
Triajul epidemiologic este o metodă activă de supraveghere a stării de sănătate practicată în colectivităţile
de copii şi adolescenţi.
Triajul epidemiologic se efectuează prin: anamneză succintă, examen clinic al cavităţii buco-faringiene,
examen clinic al tegumentelor şi mucoaselor de către medici şi cadre medii.
Identificarea potenţialului epidemiologic din creşe, grădiniţe, centre de plasament, şcoli generale, licee, în
cadrul efectuării triajului epidemiologic arată orientarea profilactică a acţiunilor medico-sanitare şi social
economice privind ocrotirea sănătăţii populaţiei.
Triajul epidemiologic efectuat la începutul acestui an şcolar 2016-2017 ,“triajul după vacanţa de vară” a
cuprins un număr de copii şi adolescenţi 2 196 815 (reprezentand o acoperire de 89,5% din numarul de
inscrisi), din care 584 596 din mediul rural şi 1 612 219 din mediul urban.
Numărul de copii examinaţi în cadrul triajului epidemiologic a variat, de la un număr de 928.923 de copii
examinaţi prin examenul de triaj în anul şcolar 2007/2008, s-a ajuns la un număr de 2 196 815 copii
examinaţi în anul şcolar 2016/2017 (Fig. 49).
3000000 2.417.518
Nr. 2.280.861 2.324.844 2.260.885
2500000 2.162.786 2196815
1.563.973
2000000
1.050.183
1500000
928.923
1000000
500000
0
2008/2009 2009/2010 2010/2011 2011/2012 2012/2013 2013/2014 2014/2015 2015/2016 2016/2017
An scolar
Fig. 49 Dinamica numărului copiilor şi adolescenţilor examinaţi în ultimii ani şcolari
Sursa: Raport naţional “Supravegherea stării de sănătate a copiilor după vacanţe prin triaj epidemiologic-an şcolar 2016-2017”
Din totalul copiilor examinaţi, au fost diagnosticaţi cu boli infecto-contagioase şi parazitare un număr de
22607, înregistrându-se o prevalenţă a de moment a bolilor infecto-contagioase şi parazitare de 1,029%
(Fig. 50).
49
2.00
1.48
1.50 %
1.18 1.12 1.13 1.15 1.09 1.03
1.00
0.63
0.46
0.50
-
ani scolari 2008/2009 2009/2010 2010/2011 2011/2012 2012/2013 2013/2014 2014/2015 2015/2016 2016/2017
Fig. 50 Dinamica prevalenţei de moment a bolilor transmisibile în ultimii ani şcolari

Prevalenţa de moment a bolilor transmisibile în unităţile de învăţământ situează pe primul loc anginele
0,489% (din care 0,003% angine cu streptococ B hemolitic), urmate de pediculoză 0,371%, micoze 0,058%,
scabie 0,009% si boala diareică acută 0,003%, hepatita acuta virala 0,002% si varicela 0,001%. (Fig. 51).
Varicela 0.001
HAV 0.002
Angine strept. β hemol. 0.003
BDA 0.003
Scabie 0.009
Micoze 0.058
Pediculoza 0.371
Angine 0.489
% 0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6

Fig. 51 Prevalenţele de moment ale bolilor transmisibile diagnosticate la începutul anului şcolar 2016-2017
În condiţii epidemiologice sezoniere, patologia este dominată de infecţiile acute ale căilor respiratorii
superioare, întâlnite, de fapt, la toate vârstele (Fig. 52).
Scoli prof
Licee
Scoli
Gradinite
Centre de plasament
Crese
0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5
Angine Pediculoza Micoze Scabie Angine cu SH BDA HAV
Fig. 52 Prevalenţa de moment a principalelor afecţiuni diagnosticate pe tipuri de colectivităţi la începutul anului şcolar 2016-
2017
50
În dinamică, în ultimii ani, cazurile de angină depistate la triajul de la începutul anului sunt cu valori între
0,31% și 0,63%. (Fig. 53).
An scolar 2016-2017 0.489

An scolar 2015-2016 0.555
An scolar 2014/2015 0.576
An scolar 2013/2014 0.595
An scolar 2012/2013 0.62
An scolar 2011/2012 0.63
An scolar 2019/2011 0.41
An scolar 2009/2010 0.36
An scolar 2008/2009 0.54
An scolar 2007/2008 0.36
An scolar 2006/2007 0.31
% 0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7
Fig. 53 Angina-prevalenţe de moment în ultimii ani şcolari
Depistarea cu ocazia triajului a anginelor cu SβH+, în ultimii ani a înregistrat oscilaţii mari de la 0,001 la
0,03% (datorate, probabil, şi dificultăţilor obiective privind recoltarea exudatelor faringiene la copiii cu
angine prezumtiv streptococice). Dificultăţile de depistare sunt cu atât mai mari cu cât 10-20% din copii
sunt purtători sănătoşi. În anul şcolar 2016/2017 prevalenţa de moment a fost 0,003% (Fig. 54).
An scolar 2016/2017 0.003

An scolar 2015/2016 0.003
An scolar 2014/2015 0.003
An scolar 2013/2014 0.008
An scolar 2012/2013 0.006
An scolar 2011/2012 0.009
An scolar 2010/2011 0.03
An scolar 2009/2010 0.005
An scolar 2008/2009 0.03
An scolar 2007/2008 0.03
An scolar 2006/2007 0.001
% 0 0.005 0.01 0.015 0.02 0.025 0.03 0.035
Fig. 54 Dinamica prevalenţei de moment a anginelor cu SβH+, în ultimii ani şcolari

Pediculoza prezintă la începutul acestui acest an şcolar o prevalenţă per total colectivităţi de 0,371%. (Fig.
55).
51
An scolar 2016/2017 0.371

An scolar 2015.2016 0.352
An scolar 2014/2015 0.337
An scolar 2013/2014 0.312
An scolar 2012/2013 0.29
An scolar 2011/2012 0.32
An scolar 2010/2011 0.51
An scolar 2009/2010 0.22
% 0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6

Fig. 55 Dinamica prevalenţelor de moment ale pediculozei, în ultimii ani şcolari
,
Triajul epidemiologic efectuat după vacanţa de iarnă a cuprins un număr de 2 027 906 copii şi adolescenţi,
din care 502 066 din mediul rural şi 1 525 840 din mediul urban.
Comparativ cu triajul epidemiologic de la începutul anului şcolar, efectuat în septembrie 2016 - când
prevalenţa de moment a bolilor diagnosticate a fost de 1,029%, observăm că la triajul după vacanţa de
iarnă, în ianuarie 2017, prevalenţa de moment a fost mai mare, 1,193% (Fig.56).
Prevalenta de moment ianuarie 2017 1.193
Prevalenta de moment septembrie 2016 1.029
% 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 1.2 1.4
Fig. 56 Prevalenţa de moment septembrie 2016-ianuarie 2017

În figura următoare se observă prevalenţa îmbolnăvirilor prin boli infecţioase şi parazitare diagnosticate, în
cadrul triajului epidemiologic după vacanţa de iarnă.
52
Angine 0.641
Pediculoze 0.331
Micoze 0.04
Varicela 0.01
Angine streptococice β hemol. 0.006
Scabie 0.006
Boala diareica ac. 0.004

%
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7
Fig. 57 Prevalenţa de moment a bolilor diagnosticate după vacanţa de iarnă
Prevalenţa de moment a bolilor transmisibile în unităţile de învăţământ situează pe primul loc anginele
(0,641% ), urmate de pediculoză (0,331%), micoze (0,040%), varicelă (0,010%), angine cu streptococ B
hemolitic (0,006%), scabie (0,006%), BDA (0,004%). Scarlatina a fost depistată doar la un copil din mediul
urban (Fig. 57).
În ceea ce priveşte distribuţia îmbolnăvirilor pe tipuri de colectivităţi, în figura următoare se observă că, cea
mai ridicată frecvenţă a acestora se înregistrează în centrele de plasament (2,118%), apoi şcoli profesionale
(1,547%), în grădiniţe (1,448%), şcoli generale (1,211%), urmate de licee (0,979%) și de creşe (0,454%) Fig.
58.
Centre plasament 2.118
Sc. profesionale 1.547
Gradinite 1.448
Sc. generale 1.211
Licee 0.979
Crese 0.454
%
0 0.5 1 1.5 2 2.5
Fig. 58 Distribuţia îmbolnăvirilor pe tipuri de colectivităţi-ianuarie 2017”

Sursa: Raport naţional “Supravegherea stării de sănătate a copiilor după vacanţe prin triaj epidemiologic-an şcolar 2016-2017
53
Scoli profes.
Licee
Scoli generale
Gradinite
Centre plasament
Crese
0 0.5 1 1.5
Angine strept.β hemol. Boala diareica acuta Scabie Varicela Micoze Pediculoza Angine
%
Fig. 59 Prevalenţa de moment a principalelor afecţiuni diagnosticate pe tipuri de colectivităţi-ianuarie 2017

Sursa: Raport naţional “Supravegherea stării de sănătate a copiilor după vacanţe prin triaj epidemiologic-an şcolar 2016-2017
După vacanța de iarnă, patologia este dominată, la fel ca la începutul anului școlar, de infecţiile acute ale
căilor respiratorii superioare, înregistrându-se valori ușor crescute la toate grupele de vârstă (Fig. 59).
2.2.5 TUBERCULOZA
În fiecare an, la nivel mondial, se îmbolnăvesc de tuberculoză (TB) mai multe milioane de oameni. În 2017,
10 milioane de persoane s-au îmbolnăvit de TB, iar 1,6 milioane au murit din cauza bolii (inclusiv 0,3
milioane dintre persoanele cu HIV). În 2017, la nivel global, aproximativ 1 milion de copii sub 15 ani s-au
îmbolnăvit de TB și 230.000 de copii au decedat de TB (inclusiv copiii cu TB asociată cu HIV) – un procent de
52% având vârste mai mici de 5 ani. În România se înregistrează anual aproximativ 596 cazuri de TB la copii
cu vârste mai mici de 5 ani. Conform ECDC, în 2017 s-au înregistrat în UE/EEA 52.836 cazuri noi și recăderi
de TB (2.340 copii mai mici de 15 ani), din care 12.310 în România (533 copii mai mici de 15 ani ).
În România, la sfârșitul anului 2017, s-au înregistrat 13.004 cazuri de TB, dintre care 12.310 erau cazuri noi
și recăderi. Conform INSSE, în 2017 erau 10.377 cazuri noi, înregistrându-se o reducere a cazurilor noi cu
4.620 cazuri față de anul 1990 (14.997 cazuri noi) şi o reducere de 8.339 cazuri faţă de anul 2008 (18.716
cazuri noi).
În România, tuberculoza copilului cu vârste sub 15 ani, deși urmează trendul descendent al incidenței
globale, înregistrează aproximativ 1.620 de cazuri anual, iar la cei cu vârste între 15 şi 24 ani, 1.490 cazuri.
Estimarea incidenței TB la copii este dificilă cel puțin din următoarele motive: TB la copii este rareori
confirmată bacteriologic, iar semnele și simptomele nu sunt specifice TB; pediatrii care diagnostichează TB
nu raportează întotdeauna cazurile autorităților de sănătate publică; cazurile de TB la copii sunt mai dificil
de diagnosticat în țările cu o povară ridicată a TB comparativ cu adulții.
54
Date statistice ale TB la copii în România
►Incidență TB
La copiii cu vârste mai mici de 5 ani au fost înregistrate 600 cazuri noi de TB (tabel33).
Tabel 33 Nr. cazuri noi estimate în funcție de vârstă și gen, la copii 0-14 ani și adolescenți 15-24 ani, România, 2017
Vârstă Total cazuri noi Feminin Masculin
0 -14 ani 1620 790 830
0 – 4 ani 600 280 320
15 – 24 ani 1490 680 810
Sursa: TB data incidence estimates disaggregated by age and sex , WHO
Cele mai recente date indică valori mult mai mari ale incidenței TB la copii la toate grupele de vârstă în
România faţă de UE, tabel 34.
Tabel 34 Distribuție cazuri noi și incidenţa TB pe grupe de vârstă, România şi UE 2019

0-4 ani 5-14 ani 15-24 ani
Țara/
Regiune
Nr. cazuri noi Rata %ooo Nr. cazuri Rata %ooo Nr. cazuri Rata %ooo
noi noi
România 199 20,5 332 15,9 1398 65,9
UE/EEA 1054 4,0 1286 2,4 6925 12,2
Sursa: Tuberculosis surveillance and monitoring in Europe,WHO 2019
În anul 2017 se remarcă un număr mai redus de cazuri de cazuri noi de TB la copiii mai mici de 15 ani, faţă
de 2014, atât în UE cât și în România (tabel 35).
Tabel 35 Dinamica incidenţa și cazuri noi TB la copiii sub 15 ani, România și UE, 2014–2017
Țară/ 2014 2015 2016 2017
Regiune
Nr. Rata %ooo Nr. Rata %ooo Nr. Rata %ooo Nr. Rata %ooo
cazuri loc cazuri loc cazuri loc cazuri loc
România 639 20,6 655 21,3 596 19,4 533 17,4
UE/EEA 2422 3,0 2601 3,2 2483 3,1 2358 2,9
Sursa: Tuberculosis surveillance and monitoring in Europe, WHO 2019
În România, în 2016, rata de succes a tratamentului pentru cazurile de TB la copii a fost de 97,1 % (88,2 % în
UE). Un procent de 0,8% au fost decese (0,6% în UE) şi 0,3% au reprezentat eșecul la tratament (0,2% în UE)
tabel 36.
Tabel 36 Rezultatele tratamentului cazurilor noi de TB și recăderilor notificate la copii (0 – 14 ani) în România şi UE
Țara/ Cazuri noi și Cazuri Cazuri încă în Cazuri
Regiunea recăderi Reușite Decese Eșecuri pierdute din tratament neevaluate
raportate în urmărire
2016 Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %
România 595 578 97,1 5 0,8 2 0,3 9 1,5 1 0,2 0 0,0
Total EU 1699 1498 88,2 10 0.6 4 0,2 28 1,6 29 1,7 130 7,7
Sursa: Tuberculosis surveillance and monitoring in Europe, ECDC 2019
55
►Mortalitatea prin TB
TB este cea mai frecventă infecție oportunistă la persoanele care trăiesc cu HIV, inclusiv copii și adolescenți.
Numai jumătate dintre copiii eligibili au acces la terapia antiretrovirală, ceea ce reduce semnificativ riscul
de TB la copiii care trăiesc cu HIV TB. Terapia preventivă nu este implementată pe deplin ca parte a îngrijirii
HIV cuprinzătoare pentru copii și adolescenți. Copiii care trăiesc cu HIV care au supresie imună severă
(număr scăzut de CD4) au un risc de TB de 5 ori mai mare comparativ cu copiii cu supresie imună ușoară.
Tabel 37 Estimare decese la copiii cu TB și HIV, 0-14 ani, 2017

Regiune Total HIV negativ 0-14 ani HIV pozitiv 0-14 ani
Număr decese prin Număr decese prin Număr decese prin Număr decese prin
TB la băieți TB la fete TB la băieți TB la fete
Regiunea OMS 4.830 2.400 2.300 70 60
Europa
Global total 234.140 105.000 89.000 21.000 19.000
Sursa: Information about tuberculosis, TBFACTS.ORG
În 2017 s-au înregistrat 1,6 milioane decese prin TB la nivel global. La copiii 0-14 ani au fost 234.000
decese: 80% decese la copiii mai mici de 5 ani şi 96% decese la copiii care nu au avut acces la tratamentul
pentru TB (tabel 37).
Conform Buletinului Informativ al CNSISP din 2017, din totalul cazurilor de decese prin boli infecțioase
(3.309), 927 cazuri sunt decese prin TB. Un număr de 5 decese au fost înregistrate la copii 0-19 ani (
0,5%ooo la copiii sub 1 an, 0,2%ooo la copiii 1-4 ani și 0,2%ooo la copiii 15-19 ani). Se remarcă
predominanța deceselor prin TB la băieți (1,0%ooo la copiii sub 1 an, 0,5%ooo la copiii 1-4 ani și 0,3%ooo la
copiii 15-19 ani).
Pe grupe de vârstă se remarcă valori mai crescute ale deceselor prin TB, la copiii mai mici de 1 an (tabel 38).
Tabel 38 Mortalitatea prin TB la copii pe grupe de vârstă și gen, România, 2017

Cauza decesului Total decese sub 1 an 1-4 ani 5-9 ani 10-14 ani 15-19 ani
Nr. %ooo loc. Nr. %ooo loc. Nr. %ooo loc. Nr. ‰oo Nr. %ooo loc. Nr. %ooo loc.
loc.
Boli 3309 14,9 40 21,1 16 1,9 3 0,3 2 0,2 11 1,0
infecțioase și
parazitare
din care TB 927 4,2 1 0,5 2 0,2 0 0 0 0 2 0,2
Total masculin 1973 18,2 21 21,6 7 1,6 1 0,2 1 0,2 9 1,5
din care TB 741 6,8 1 1,0 2 0,5 0 0 0 0 2 0,3
Total feminin 1336 11,8 19 20,6 9 2,2 2 0,4 1 0,2 2 0,4
din care TB 186 1,6 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Sursa: Buletinului Informativ al CNSISP
56
CAP. 3 DETERMINANȚI AI STĂRII DE

SĂNĂTATE A COPILULUI SI
REZULTATELE SUPRAVEGHERII
SPECIFICE
3.1 IDENTIFICAREA, CUANTIFICAREA ȘI MONITORIZAREA
COMPORTAMENTELOR CU RISC LA ELEVII DE 15-19 ANI (YOUTH RISK
BEHAVIOR SURVEILLANCE SYSTEM- YRBSS)
Evaluarea comportamentelor cu risc pentru sănătate la elevii din România în anul 2018
Rezultate
Studiul Youth Risk Behavior Surveillance System- YRBSS a avut ca scop evaluarea comportamentelor cu risc
la elevii cu vârste cuprinse între 15-19 ani din România dintr-o nouă perspectivă, aceea de determinanți ai
stării de bine. Examinările s-au realizat pe un eşantion naţional de elevi cu vârste cuprinse între 15-19 ani,
reprezentativ statistic (N=7953). S-a utilizat metoda chestionarului, instrumentul folosit fiind Youth Risk
Behavior Surveillance System CDC – SUA. Judeţele incluse în studiu au fost: Arad, Caraş - Severin,
Hunedoara, Timiş, Bacău, Galaţi, Iaşi, Neamţ, Suceava, Vrancea, Botoşani, Argeş, Brăila, Buzău, Călăraşi,
Constanţa, Dîmboviţa, Dolj, Giurgiu, Gorj, Ilfov, Mehedinţi, Olt, Prahova, Teleorman, Tulcea, Vâlcea și Alba,
Bihor, Bistriţa – Năsăud, Cluj, Covasna, Harghita, Maramureş, Mureş, Sălaj, Sibiu, Satu-Mare, Brasov,
precum și Municipiul Bucuresti. Numărul de școli în care s-au desfășurat examinările a fost de 108.
Analiza consumului de alcool a vizat următoarele componente: consumul ocazional de alcool;

plasarea consumului ocazional de alcool la elevii din România în context European; vârsta inițierii
consumului de alcool; vârsta inițierii consumului de alcool în România în context European; consumul
frecvent de alcool.
Consumul ocazional de alcool
50
41.74 43.08
39.08 39.78
40 37.86
30 34.59 32.96 30.6
28.98 29.89 Băieți
20
Fete
10
0
2010 2012 2014 2016 2018
Fig. 1 Procentul elevilor care au consumat alcool ocazional (de 1-5 ori în intervalul standard de 30 de zile)
Sursa –YRBSS 2018
În intervalul 2010-2018, pentru copiii 15-19 ani (conform YRBSS) tendinţa prevalenţei consumatorilor
ocazionali de alcool (Fig. 1) a fost descendentă la băieţi şi ușor ascendentă la fete.
57
Consumul ocazional de alcool la adolescenţi – România în context european
35
%
30
25
20
15
10
0
Malta
Italia
Israel
Norvegia
România
Moldova
Albania
Anglia
Lituania
Polonia
Finlanda
Ungaria
Scoţia
Canada
Luxemburg
Letonia
Grecia
Cehia
Austria
Olanda
Suedia
Bulgaria
Danemarca
Slovenia
Croaţia
Germania
Ţara Galilor
Armenia
Islanda
Ucraina
Franţa
Belgia
Estonia
Portugalia
Rusia
Groenlanda
Irlanda
Slovacia
Macedonia
Spania
Elveţia
Fete Băieţi
Fig. 2 Frecvenţa elevilor de 15 ani care au consumat alcool cel puţin o dată pe săptămână
Sursa: Health Behavior in School Aged Children Survey (WHO) International Report 2013/2014
Pentru copiii de 11-15 ani, conform raportului internaţional al studiului OMS – HBSC 2013/2014, România
se situează pe locul 8 din 42 de ţări, în ordine descrescătoare, în ceea ce priveşte frecvenţa elevilor de 15
ani care au consumat alcool cel puţin o dată pe săptămână, 30% dintre băieţi şi 10% dintre fetele
chestionate raportând acest comportament cu risc pentru sănătate (Fig. 2). De menționat faptul că
examinările efectuate în contextul studiului HBSC s-au efectuat la elevi din ciclul de învățământ gimnazial.
Datele Sintezei Naționale YRBSS 2018 (2) evidențiază faptul că, la același segment de vârstă, de 15 ani, dar
la elevi de liceu, prevalența consumului ocazional este mai ridicată față de valorile înregistrate de sudiul
HBSC pentru aceeași vârstă dar la elevi din ciclul gimnazial. Combaterea consumului trebuie începută cât
mai timpuriu, pentru a limita consumul de alcool la stadiul de experiment.
Vârsta inițierii consumului de alcool
25
21.27
20 17.35
%
15
10 7.76
5.68
4.77
3.97
5
0
< 9 ani 9-10 ani 11-12 ani 13-14 ani 15-16 ani > 17 ani
Fig. 3 Distribuția inițierii consumului de alcool în raport cu vârsta elevilor

Sursa –YRBSS 2018
58
Conform rezultatelor studiului YRBSS 2018, sub aspectul vârstei la care elevii au consumat prima dată
alcool (Fig. 3), rezultatele evidenţiază faptul că: 5,68% au consumat prima înghiţitură de alcool sub vârsta
de 9 ani, 4,77% între 9-10 ani şi 3,97% peste 17 ani.
Vârsta inițierii consumului de alcool în România în context european
Fig. 4 Frecvența elevilor ≤13 ani care au început să consume alcool, la nivel european
Sursa: Health Behavior in School Aged Children International Report from 2013/2014 Survey (WHO)
Dintr-un număr de 41 de ţări (conform HBSC 2013-2014), România s-a plasat pe locul 13, în ordinea
descrescătoare a frecvenţelor elevilor care au început să consume alcool înaintea vârstei de 13 ani (Fig. 4).
Consumul frecvent de alcool
6 5.32 5.41
5
3.94 4.02 4.01
4
2.69 2.94
3 Baieti
Fete
2 1.2
1.03
0.77
1
0
2010 2012 2014 2016 2018
Fig. 5 Procentul elevilor care au consumat frecvent alcool (> 20 zile) în ultimele 30 de zile
Sursa –YRBSS 2018
Frecvența elevilor de 15-19 ani (YRBSS) de ambele genuri care au consumat frecvent alcool (>20 zile/lună) a
manifestat o evoluție ascendentă în intervalul 2010-2016 și descendentă în perioada 2016-2018,
neatingând însă în anul 2018 valorile minime, înregistrate în anul 2010 (Fig. 5).
În concluzie, în baza parametrilor înregistrați, se poate aprecia faptul că pe plan european România s-a
plasat între ţările cu frecvenţe mai ridicate ale consumului ocazional de alcool. Acţiunile de prevenire şi
59
combatere a consumului de alcool trebuiesc orientate asupra experimentatorilor ocazionali, pentru a evita
derapajul acestora spre consum frecvent. Monitorizarea consumatorilor, în raport cu zona geografică de
apartenenţă, ar putea oferi posibilitatea intervenţiilor regionale specifice, în funcţie de necesităţile
concrete.
Fumatul
14
12,66
12 10,54
10,19
10 11 9,19 9,68
9,7
9,57 9,47
8
% 8,17
6
0
2010 2012 2014 2016 2018
Băi eți Fete
Fig. 6 Procentul elevilor care au fumat în 1-5 zile din ultimele 30 zile
Sursa –YRBSS 2018
Evoluția frecvenței elevilor de 15-19 ani (YRBSS) care fumează 1-5/30 zile în perioada 2010-2014 a fost
descendentă la ambele genuri dar a crescut în intervalul 2014-2018 (Fig. 6).
Fumatul ocazional la adolescenţi – România în context european
60
50
40
30
20
10
0
Croatia
Malta
Ucraina
Belgia (Flamanda)
Anglia
Armenia
Italia
Ungaria
Slovacia
Austria
Slovenia
Rusia
Scotia
Danemarca
Tara Galilor
Luxemburg
Elvetia
Macedonia
Moldova
Romania
Lituania
Grecia
Spania
Groenlanda
Letonia
Germania
Cehia
Belgia (Franceza)
Portugalia
Franta
Suedia
Albania
Islanda
Finalnda
Israel
Bulgaria
Polonia
Estonia
Irlanda
Olanda
Canada
Norvegia
Baieti Fete
Fig. 7 Frecvenţa elevilor de 15 ani care au fumat cel puţin o dată pe săptămână
Conform raportului internaţional al studiului OMS – HBSC 2013/2014, România se situează pe locul 7 din 42
de ţări, în ordine descrescătoare, în ceea ce priveşte frecvenţa elevilor de 15 ani care au fumat cel puţin o
dată pe săptămână (Fig. 7).
Consumul de droguri a vizat următoarele aspecte: consumul experimental de marijuana; consumul

experimental de etnobotanice.
Consumul de marijuana
60
3%
2,73
2,5
2,32 2,4
2 1,97
1,95
1,71
1,5
1 1,15 0,92
0,96
0,8
0,5
0
2010 2012 2014 2016 2018
Băieți Fete
Fig. 8 Procentul elevilor care au experimentat marijuana de 1-2 ori în 30 de zile

Sursa –YRBSS 2018
Distribuția frecvenței consumului experimental (de 1-2 ori/30 zile) de marijuana în rândul elevilor de 15-19
ani (YRBSS), în intervalul 2010-2018, relevă o evoluție ușor ascendentă (Fig. 8).
Consumul de etnobotanice pe regiuni geografice
Consumul experimental de etnobotanice în anul a fost confirmat de mai puțin de 1 (0,74%) din o sută elevi
de 15-19 ani (YRBSS) intervievaţi, cei mai mulţi fiind înregistraţi în Muntenia (1,05%) și Banat (0,96%) (Fig.
9). Se impune o atenţie particulară consumului de produse etnobotanice, datorită consecinţelor dramatice
ale efectelor imediate şi a instalării rapide a dependenţei.
1.2 %
1.05
0.96
1
0.8 0.74
0.6 0.53
0.4
0.24
0.2
0
BA NAT MOLDOVA MUNTENIA TRANSILVANIA ROMÂNIA
Figura 9 Frecvenţa elevilor care au consumat substanţe etnobotanice de 1-2 ori pe parcursul vieţii
Sursa –YRBSS 2018
Comportamentul sexual a vizat următoarele aspecte: ponderea elevilor sexual activi; ponderea
elevilor sexual activi din România în context European; utilizarea metodelor contraceptive; sarcini nedorite
la adolescente.
Ponderea elevilor sexual activi
Pe plan național, în anul 2018 (conform YRBSS) mai mult de 3 din 10 elevi de 15-19 ani sunt sexual activi
(31,67%), cei mai mulți fiind din Moldova (37,02%) și Banat (31,47%) (Fig. 10).
61
40 37.02
31.47 30.16 30.87 31.67
30
% 20
10
0
Banat Moldova Muntenia Transilvania Romania
Fig. 10 Frecvenţa elevilor care au avut relaţii sexuale, în raport cu zona geografică de rezidenţă
Sursa –YRBSS 2018
Ponderea elevilor sexual activi din România în context european
45
40
35
30
25
20
15
10
5
0
Lituania
Belgia (Flamanda)
Italia
Polonia
Moldova
Israel
Albania
Anglia
Malta
Finlanda
Romania
Scotia
Canda
Luxemburg
Belgia (Franceza)
Letonia
Ungaria
Olanda
Slovenia
Cehia
Suedia
Grecia
Tara Galilor
Danemarca
Armenia
Germania
Austria
Bulgaria
Portugalia
Franta
Islanda
Croatia
Ucraina
Rusia
Estonia
Elvetia
Slovacia
Irlanda
Macedonia
Spania
Baieti Fete
Fig. 11 Frecvența elevilor de 15 ani sexual activi, la nivel european
Sursa: Health Behavior in School Aged Children International Report from 2013/2014 Survey (WHO)
Conform HBSC 2013-2014, România s-a plasat printre ţările cu cei mai mulţi elevi de 15 ani care au avut
relaţii sexuale (Fig. 11).
62
Utilizarea metodelor contraceptive
Utilizarea contraceptivelor orale la ultimul act sexual
4
3.31 3.29
3
3 2.69
3.08
2.52 1.71 Băieți
2
1.81 1.63 Fete
1 1.56
0
2010 2012 2014 2016 2018
Fig. 12 Frecvența elevilor care au raportat utilizarea contraceptivelor orale
Sursa –YRBSS 2018
Conform YRBSS, față de anul de referință 2010, în anul 2018 a scăzut frecvența elevilor de ambele genuri
care au raportat folosirea (de către ei sau partener) a contraceptivelor orale la ultimul raport sexual. (Fig.
12).
Utilizarea prezervativelor la ultimul act sexual

50 43.14
39.18 36.13
40 34.28
30 27.98 Băieți
20
Fete
17.93 18.5 16.38 13.2
10 14.42
0
2010 2012 2014 2016 2018
Fig. 13 Frecvența elevilor care au raportat utilizarea prezervativelor
Sursa –YRBSS 2018
Deși considerată metoda contraceptivă cea mai sigură (cu excepția abstinenței) frecvența utilizatorilor
(elevii de 15-19 ani conform YRBSS 2018) de prezervative a prezentat o tendință constantă de scădere în
intervalul studiat, 2010-2018 (Fig. 13).
Sarcini nedorite la adolescente
2
1.64
1.5
1.12
% 1
1
0.5 0.39
0
IX X XI XII
Fig. 14 Frecvenţa sarcinilor nedorite, în raport cu nivelul de şcolarizare
Sursa –YRBSS 2018
63
La elevele de 15-19 ani (conform YRBSS 2018), cele mai multe sarcini nedorite s-au înregistrat la
adolescentele din clasa a XII-a, respectiv 1,64% dintre liceenele active sexual (Fig. 14). Faţă de anul 2016
numărul sarcinilor nedorite, la acelaşi segment de vârstă a scăzut cu 3,75% puncte procentuale.
În concluzie, în ceea ce priveşte comportamentul sexual, s-a observat că o treime dintre liceenii de 15-19
ani au avut raporturi sexuale. Rata sarcinilor nedorite este în relaţie cu utilizarea din ce în ce mai redusă a
contraceptivelor (în special a prezervativelor).
Activitatea fizică
35
32.13
30 26.13 26.56
25.04 27.87
25 28.62
22.02
20 22.3 Băieți
15 19.87
17.86 Fete
10
5
0
2010 2012 2014 2016 2018
Fig. 15 Evoluția frecvenței elevilor care au practicat activitate fizică intensă în 2-3 zile din ultima săptămână
Sursa –YRBSS 2018
În ceea ce privește evoluția nivelurilor de activitate fizică intensă în rândul elevilor de 15-19 ani din
România (conform YRBSS 2018), se poate observa (Fig. 15) o creștere a activității fizice intense la fete de la
17,86% în anul 2014 la 22,02% în anul 2018, în timp ce la băieți nivelurile prezintă ușoare creșteri la
ultimele 3 evaluări (2014, 2016, 2018), dar mai scăzute, la ambele genuri, comparativ cu anul 2010.
Activitatea fizică la adolescenţi – România în context european
35
30
25
20
15
10
5
0
Spania
Lituania
Letonia
Grecia
Albania
Islanda
Finlanda
Cehia
Norvegia
Suedia
Bulgaria
Irlanda
Tara Galilor
Franta
Ucraina
Belgia (Franceza)
Canada
Danemarca
Israel
Slovacia
Armenia
Polonia
Olanda
Luxemburg
Macedonia
Croatia
Ungaria
Estonia
Anglia
Austria
Moldova
Rusia
Romania
Slovenia
Scotia
Malta
Germania
Groenlanda
Belgia (Flamanda)
Portugalia
Elvetia
Italia
Baieti Fete
Fig. 16 Frecvenţa elevilor de 15 ani care au practicat activitate fizică moderată sau intensă cel puțin 60 min în fiecare zi
64
Confrom datelor obținute în cadrul studiului HBSC 2013/2014 , la copiii de 11-15 ani, România a înregistrat
valori similare cu valorile medii, în ceea ce privește efectuarea a cel puțin 60 de minute de activitate fizică
moderată sau intensă în fiecare zi (Fig. 16).
Vizionarea TV
20 17.83 17.47 17.73
15 13.07
15.23 17.07
% 10 12.77 12.2 10.51 Băieți
7.94
Fete
5
0
2010 2012 2014 2016 2018
Fig. 17 Procentul elevilor care au privit la televizor ≥4h/zi într-o zi obișnuită de școală
Sursa –YRBSS 2018
În ceea ce privește evoluția comportamentului sedentar, se poate observa în anul 2018 (Fig. 17) o scădere a
frecvenței elevilor de 15-19 ani (conform YRBSS) care vizionează emisiuni la TV 4 ore pe zi sau mai mult,
comparativ toate cu evaluările anterioare (din perioada 2010-2016).
Alimentația
Consumul de fructe
80
64.68 58.79
60 49.66 55.68
49.63
61.57 55.71
56.52
% 40 47.86 Băieți
42.8
Fete
20
0
2010 2012 2014 2016 2018
Fig. 18 Procentul elevilor care au consumat fructe de 1-6 ori în ultimele 7 zile
Sursa –YRBSS 2018
Consumul de fructe la elevii de 15-19 ani din România (conform YRBSS 2018) a înregistrat variații de-a
lungul intervalului studiat, respectiv între 47,86% - 61,57% la fete și 49,63% și 64,68% la băieți între 2010 și
2012 și între 42,8% și 55,71% la fete și 49,66 și 55,68% la băieți între 2014-2018 (Fig. 18).
65
Consumul zilnic de fructe – România în context european
70
60
50
40
30
20
10
0
Groenlanda
Italia
Macedonia
Moldova
Slovenia
Rusia
Romania
Belgia (Franceza)
Elvetia
Germania
Spania
Lituania
Grecia
Letonia
Portugalia
Albania
Franta
Cehia
Belgia (Flamanda)
Suedia
Finlanda
Islanda
Israel
Ucraina
Irlanda
Norvegia
Bulgaria
Estonia
Polonia
Olanda
Croatia
Tara Galilor
Armenia
Canada
Austria
Malta
Slovacia
Ungaria
Danemarca
Anglia
Luxemburg
Scotia
Baieti Fete
Fig. 19 Frecvenţa elevilor de 15 ani care au consumat fructe în fiecare zi

În ceea ce privește consumul zilnic de fructe la elevii de 15 ani, România a înregistrat valori situate între
cele mai reduse medii înregistrate în cadrul studiul internațional HBSC 2013/2014 (Fig. 19).
Consumul de lapte
50 43.45
41 37.93 38.74 38.22
40
30 36 37.93 36.55 36
% 32.92 Băieți
20
Fete
10
0
2010 2012 2014 2016 2018
Fig. 20 Procentul elevilor care au consumat 1-6 pahare de lapte în ultimele 7 zile
Sursa –YRBSS 2018
În ceea ce privește consumul de lapte, de asemenea se poate aprecia o evoluție diferențiată în raport cu
genul a frecvenței elevilor de 15-19 ani (conform YRBSS) care au consumat 1-6 pahare de lapte în ultimele 7
zile premergătoare aplicării chestionarului, cu variații între 36% și 43,45% la fete și 32,92% și 41% la băieți
(Fig. 20).
66
Percepția asupra greutății proprii
25 22.92
19.6 22.21
20 17.25 17.48 19.79
15
14.3 14.57 Băieți
10 14.34 12.66
5 Fete
0
2010 2012 2014 2016 2018
Fig. 21 Procentul elevilor care s-au autoevaluat ca având greutatea peste valorile normale
Sursa –YRBSS 2018
Frecvența subiecților de 15-19 ani (conform YRBSS 2018) care și-au auto-perceput greutatea corporală ca
fiind peste limitele normale a înregistrat un declin constant în intervalul 2010-2016 pentru fete și a
înregistrat o evoluție relativ constantă în cazul băieților, înregistrând în anul 2018 creșteri destul de
semnificative la ambele genuri, dar în special la băieți, de la 14,57% în 2016 la 19,79% în 2018 (Fig. 21).
Concluzii
Rezultatele studiului YRBSS au relevat următoarele aspecte:
• Consumul ocazional de alcool a crescut ușor la fete și scăzut ușor la băieți. În intervalul 2010-2018,
se observă o tendință de creștere a frecvenței elevilor care au consumat în mod frecvent alcool.
Observațiile înregistrate conduc spre necesitatea prevenirii consumului de alcool la vârste cât mai
timpurii, respectiv în faza de experiment.
• În ceea ce privește fumatul săptămânal, frecvența la elevi este în descreștere în intervalul
2010 - 2018. Măsurile educative dublate de măsuri administrative (pictograme pe pachetele de
țigări) sau pecuniare (cost ridicat al pachetului de țigări) au dat rezultate. Se evidențiază însă o
tendință de egalizare între sexe, prevalența fetelor fumătoare ajungând în anul 2018 să o
depășească pe cea a băieților.
• Tendința consumului de droguri este în creștere. Un pericol aparte îl reprezintă consumul de
etnobotanice, prin rapiditatea instalării dependenței și multitudinea simptomelor și a caracterului
devastator al acestora, consumul acestora fiind în scădere în intervalul 2016-2018 .
• În anul 2018, 31,67% dintre liceeni sunt sexual activi, în ușoară scădere față de anul 2016 (32,66%).
Sub aspectul vârstei inițierii raporturilor sexuale, România s-a plasat între țările cu prevalență
medie a elevilor de 15 ani care au avut relații sexuale. Vârsta mică a inițierii raporturilor sexuale și
utilizarea la scară din ce în ce mai redusă a contraceptivelor (prezervative sau contraceptive orale)
explică ponderea crescută a sarcinilor nedorite la adolescentele liceene.
• Din punctul de vedere al activității fizice s-a observat o tendință de creștere ușoară, în intervalul
2016-2018, a frevenței elevilor activi din punct de vedere fizic în intervalul studiat, neatingându-se
însă nivelurile maxime înregistrate în anul de referință 2010.
• Alimentația este în continuare dezechilibrată, cu un consum redus de fructe și lapte raportat la
recomandările din Piramida Ghid a Alimentației.
• Modelele comportamentale sedentare dublate de dezechilibrul alimentar stau la baza instalării
supraponderii și a obezității. În acest sens se impune promovarea modelelor sanogene alimentare
sau de cultură fizică, implementate încă din grădiniță.
67
3.2 UTILIZAREA MODELULUI ECOLOGIC PENTRU INTERVENŢIILE DE

PREVENIRE A VIOLENŢEI LA ELEVI
INTRODUCERE
Strategia regiunii OMS Europa „Investing in children: the European child and adolescent health strategy 2015-
2020” situează intervenţiile destinate prevenirii violenţei şi abuzului emoţional asupra copiilor şi adolescenţilor
ca una din priorităţile de intervenţie, definite prin aria tematică 37, dedicată specific acestui domeniu. În acest
sens OMS recomandă ţărilor membre evaluarea magnitudinii violenţei ca problemă de sănătate publică la elevi
şi a factorilor de risc în relaţie cu aceasta, conform modelului ecologic, prezentat în Rezoluţia Adunării Mondiale
a Sănătăţii WHA 49.25/20-25 mai 1996. Modelul ecologic este un concept care urmăreşte înţelegerea violenţei
interpersonale ca problemă de sănătate publică şi a factorilor de risc adiacenţi, propune modele de intervenţie şi
maniere de evaluare ale programelor de prevenire. Raportul Comisiei UE privind factorii sociali determinanţi ai
sănătăţii subliniază că distribuţia inegală de putere, venituri, bunuri şi servicii duce la inechităţi în starea de
sănătate a populaţiei din diferite ţări europene (i).
METODOLOGIE
Studiul naţional de tip descriptiv în abordare transversală, coordonat metodologic de Centrul Regional de
Sănătate Publică Cluj şi implementat de specialiştii din DSP-urile teritoriale, a avut ca obiectiv general
evaluarea magnitudinii şi a gravităţii violenţei în rândul elevilor, iar ca obiective specifice: identificarea
predictorilor riscului înalt – randament şcolar slab, religiozitate redusă şi angajarea în munca la negru;
identificarea factorilor de risc în relaţie cu comportamentul violent, conform modelului ecologic – factori
relaţionali (violenţa domestică, divorţialitatea), factori socio-culturali (şomajul membrilor familiei, venit
mediu redus pe membru de familie, frecvenţa participării la servicii religioase, rezultate şi expectanţe
şcolare minime) şi factori ambientali (condamnări ale membrilor familiei, angajarea elevilor în muncă la
negru între 20-30 ore pe săptămână); iniţierea activităţilor ţintite de promovare a sănătăţii şi educaţie
pentru sănătate. În cadrul studiului au fost investigați prin metoda chestionarului un număr de 3946 de
elevi, eşantion calculat de CDC-SUA. Instrumentul utilizat a fost YRBSS (Aria comportamentului agresiv) –
elaborat de CDC SUA anul 1990, în vederea monitorizării comportamentelor cu risc pentru sănătate la
tineri. Chestionarul YRBSS este utilizat în studii populaționale în statele din U.E. și nu numai.
Factori de risc în relaţie cu comportamentul violent, conform modelului ecologic
1. Factori de risc relaționali
1.1 Comportamentul violent în relaţie cu starea civilă a familiei
80
71,1
70 66,1 63,6
60
50
% 40
30 21,7 23,2 23,9
20 12,5
10,7
7,2
10
0
Căsătoriţi Divorţaţi Concubinaj
niciodată 1-3 ori/an > 3 ori pe/an
Fig. 22 Distribuţia frecvenţei actelor de violenţă (bătăi) a elevilor în funcţie de starea civilă a familiei lor (N=3907)
* Intervalul standard de 3 luni înaintea investigării
68
Studiul a urmărit frecvenţa actelor de violenţă la trei categorii de subiecţi: cu părinţi căsătoriţi, divorţaţi sau
trăind în concubinaj. Există o asociere semnificativă [χ2(4)=15,795; p=0,003] între frecvenţa actelor de
violenţă şi starea civilă a familiei, rezultat în concordanţă cu datele din literatura de specialitate (ii) (iii). Mai
mult de 12 elevi din o sută dintre elevii proveniţi din familii care trăiesc în concubinaj au fost implicaţi
frecvent în acte de agresivitate (Fig. 22).
1.2 Comportamentul violent în relaţie cu violenţa domestică și climatul familial

80 71,3
70
60 55,5
50
% 40
27,6
30 21,5
20 16,9
7,2
10
0
Calm Violent
Fig. 23 Distribuţia frecvenţei actelor de violenţă ale elevilor în funcţie de climatul familial (N=3920)
Rezultatele obţinute au arătat că există o asociere semnificativă [χ2(2)=48,302; p<0,001] între frecvenţa
actelor de violenţă (bătaie) şi climatul familial, şi sunt în concordanţă cu datele din literatura de specialitate
(2). Mai mult de patru din zece elevi aparţinând familiilor cu un climat tensionat au prezentat acte de
violenţă (bătăi) cel puţin o dată în ultimul an (Fig. 23). Prevalenţa elevilor cu manifestări agresive frecvente
a fost de două ori mai redusă în familiile cu un climat familial calm decȃt în cele cu un climat violent (7,2%
faţă de 16,9%)(Fig. 23).
1.3 Comportamentul violent în raport cu relaţiile parentale
80
70,6
70
60
50 45,9
% 40 34,4
30 21,7 19,7
20
7,7
10
0
Pozitivă Cu agresiuni
Fig. 24 Distribuţia frecvenţei actelor de violenţă ale elevilor în funcţie de relaţia parentală (N=3916)
69
Analiza rezultatelor obţinute în urma investigării frecvenţei manifestărilor violente în raport cu relaţiile
parentale (relaţie parentală pozitivă vs. relaţie parentală cu agresiuni) (Fig.24), au relevat că există o
asociere semnificativă [χ2(2)=20,694; p<0,001] între cele două variabile, în concordanţă cu datele din
literatura de specialitate (2). Aproape doi elevi din zece care fac parte din familii în care s-au înregistrat acte
de agresivitate fizică între părinţi, au prezentat în mod frecvent comportamente violente. În familiile cu
relaţii parentale pozitive, prevalenţa elevilor cu frecvente acte de agresivitate fizică a fost de peste două ori
mai redusă faţă de cea a elevilor provenind din familii în care se înregistrează acte de agresivitate fizică
între părinţi.
1.4 Comportamentul violent al elevilor în relaţie cu pedepsele fizice
80 75,3
70
60 52,8
50
40 32,3
%
30
18,9
20 14,9
10 5,8
0
Nu Da
Fig. 25 Distribuţia frecvenţei actelor de violenţă ale elevilor în funcţie de aplicarea

pedepselor corporale în familie (N=3911)
Rezultatele obţinute au arătat că există o asociere semnificativă [χ2(2)=177,728; p<0,001] între frecvenţa
actelor de violenţă ale elevilor şi pedepsele fizice aplicate în familie. Mai mult de un elev din zece supuşi
pedepselor fizice în familie au prezentat în mod frecvent acte de agresivitate, în conformitate cu datele din
literatura de specialitate (3)(Fig. 25). În familiile în care nu se aplică pedepse fizice copiilor, prevalenţa
elevilor cu manifestări agresive frecvente este de peste 2,5 ori mai redusă comparativ cu cea a elevilor
cărora li se aplică pedepse fizice în familie (Fig. 25).
2. Factori de risc socio-culturali în relaţie cu comportamentul violent
2.1 Comportamentul violent în relaţie cu situaţia economică a familiei
80
68,4 70,8
70 66,7
60
50
% 40
30 25,3
20,6 22,1
20
11,0
7,1 8,0
10
0
Ridicat Mijlociu Scăzut
Fig. 26 Distribuţia frecvenţei actelor de violenţă ale elevilor în funcţie de nivelul economic al familiei (N=3906)
70
Rezultatele obţinute au arătat că există o asociere semnificativă [χ2(4)=12,814; p=0,012] între frecvenţa
maifestărilor violente şi nivelul venitului familiei, în concordanţă cu datele din literatura de specialitate (iv)
(v) (vi). Mai mult de 11 elevi din o sută care provin din familii cu nivel economic ridicat au prezentat
comportament agresiv frecvent (Fig. 26). Frecvenţa elevilor care au prezentat comportament agresiv
frecvent înregistrată în cazul familiilor cu nivel economic redus a fost de 8% (Fig. 26).
2.2 Comportamentul violent în relaţie cu frecvenţa participării la servicii religioase
80 73,7 74,2
frecvenţa
70 64,1 actelor de
violenţă
60
50
niciodată
% 40
1-3 ori/an
30 25,6
> 3 ori pe/an
19,9 19,2
20
10,3
10 6,4 6,7
0
Niciodată 1-2 ori/lună Săptămânal
Fig. 27 Distribuţia frecvenţei actelor de violenţă ale elevilor în funcţie de

frecvenţa participării la serviciile religioase (N=3865)
Elevii s-au distribuit în trei categorii în funcţie de frecvenţa participării la serviciile religioase, după cum
urmează: nu au participat la servicii religioase, au participat rar (de 1-2 ori pe lună) şi grupul celor care au
participat la servicii religioase în mod frecvent (săptămȃnal). S-a urmărit frecvenţa actelor de violenţă
înregistrate la subiecţii din fiecare categorie (Fig. 27). Rezultatele obţinute au arătat că există o asociere
semnificativă [χ2(4)=44,573; p<0,001] între frecvenţa manifestărilor violente şi frecventarea bisericii, fiind în
concordanţă cu datele din literatura de specialitate.
2.3 Comportamentul violent în relaţie cu randamentul şcolar
80 74,7
68,2
70
60 53,8
50
40
30,3
% 30 23,4
19,0
20 16,0
6,3 8,4
10
0
Bun Mijlociu Scăzut
Fig. 28 Distribuţia frecvenţei actelor de violenţă ale elevilor

în funcţie de randamentul şcolar al elevilor (N=3920)
71
Prevalenţa elevilor cu frecvente acte de agresivitate a fost de aproape trei ori mai redusă în grupul elevilor
cu randament şcolar bun comparativ cu grupul elevilor cu randament şcolar scăzut [χ2(4)=36,267; p<0,001]
(Fig. 28). Expectanţele şcolare superioare modelează comportamentul, în sensul adoptării conduitelor
pozitive şi al învăţării traiului în comun, conform datelor din literatura de specialitate (vii).
3. Factorii de risc ambientali în relaţie cu comportamentul violent
3.1 Comportamentul violent în relaţie cu antecedentele penale în familie
80
70,9
70
60 56,8
50
% 40
30 25,2
21,8
18,0
20
7,3
10
0
Nu Da

în funcţie de existenţa antecedentelor penale în familie (N=3845)
Există o asociere semnificativă [χ2(2)=34,836; p<0,001] între frecvenţa manifestărilor violente şi

antecedentele penale în familie. Prevalenţa elevilor cu un comportament violent manifestat în mod
frecvent, în familiile în care nu s-au înregistrat antecedente penale a fost de două ori şi jumătate mai
redusă decât prevalenţa acestor elevi în familiile cu antecedente penale, în concordanță cu datele din
literatura de specialitate (viii) (Fig. 29).
3.2 Comportamentul violent în relaţie cu prestarea muncii la „negru” remunerate
80 71,3
70 62,7 65,1
60
50
% 40
30 26,5 23,9
21,4
20
10,9 10,9
7,3
10
0
Nu 1-5 ore/săpt. 6-30 ore/săpt.

în funcţie de prestarea muncii „la negru” remunerate (N=3903)
72
Există o asociere semnificativă [χ2(4)=16,944; p=0,002] între frecvenţa manifestărilor violente şi prestarea
muncii la „negru” remunerate. Mai mult de 1 din 10 elevi care au prestat muncă la „negru” remunerată au
prezentat în mod frecvent acte de agresivitate/violenţă (Fig. 30). Studiul a relevat că munca la „negru”
remunerată poate influenţa evoluţia comportamentală, fie prin anturajul nepotrivit, fie prin reducerea
timpului alocat pregătirii şcolare. Rezultat în concordanţă cu datele din literatura de specialitate.
CONCLUZII
În contextul multitudinii formelor de violenţă şi a diversităţii factorilor de risc, activitatea preventivă

necesită o „reinventare” constantă în raport cu realităţile momentului iar modelul ecologic al violenţei
constituie un instrument valoros în profilaxia şi combaterea violenţei la adolescenţi.
Deşi şcolii îi revine în mod predominent rolul promovării modelelor comportamentale prosociale,
prevenirea nu trebuie să vizeze în mod preponderent şcoala.
Rezultatele studiului au relevat următoarele aspecte: Din punctul de vedere al agresivităţii/violenţei
copiilor/adolescenţilor climatul conflictual/violent al familiei este considerat unul dintre cei mai agresivi
factori de risc. Actele de agresivitate fizică interparentale s-au constituit de asemenea într-un puternic
factor de risc pentru agresivitatea elevilor. Prevalenţa elevilor cu frecvente acte de agresivitate
fizică/violenţă a fost de peste două ori mai ridicată în grupul celor care provin din familii unde se
înregistrează acte de agresivitate fizică între părinţi. Modelul parental de agresivitate este recunoscut de
asemenea din literatura de specialitate ca fiind un puternic predictor pentru adoptarea unui comportament
agresiv de către copii. Utilizarea pedepselor fizice în familie, ca mod de educaţie, a crescut prevalenţa
elevilor cu frecvente acte de violenţă, de aproape trei ori faţă de prevalenţa înregistrată la elevii provenind
din familiile în care s-au utilizat metode prietenoase de educaţie. Prevalenţa elevilor agresivi a înregistrat
valori mai ridicate în cazul celor provenind din familii cu venituri scăzute iar diferenţa înregistrată în raport
cu prevalenţa elevilor agresivi din familii cu nivel economic ridicat, este de 3%. În ceea ce priveşte
participarea la servicii religioase, prevalenţa elevilor agresivi a fost mai ridicată în grupul celor care nu
participă la servicii religioase faţă de prevalenţa elevilor agresivi care participă la serviciile religioase.
Aproape doi din zece elevi cu randament şcolar slab a avut în mod frecvent un comportament agresiv.
Frecvenţa elevilor agresivi în rândul elevilor cu randament şcolar bun, a fost de aproape trei ori mai redusă.
3.3 EVALUAREA BULLYING-ULUI LA ELEVI

Introducere
Comportamentul bullying în şcoală este o problemă imperioasă la nivelul statelor din întreaga lume (ix). Un
studiu PISA (x) care evaluează starea de bine a elevilor din mai multe ţări ale lumii printre care şi ţările care
aparţin Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), urmăreşte viaţa socială a elevilor în
special incidenţa comportamentului de tip bullying, folosind rapoarte din perspectiva victimei. Rezultatele
arată că la nivelul ţărilor OCDE, în medie 11% dintre elevi raportează că sunt frecvent (de cel puţin câteva
ori pe lună) batjocoriţi, 7% raportează că sunt marginalizaţi, iar 8% raportează că sunt frecvent obiectul
unor zvonuri urâte în şcoală. În ceea ce priveşte diferenţele de gen, potrivit unui studiu (xi) care a evaluat
fenomenul bullying în şcolile din România, băieţii afirmă într-o măsură mai mare decât fetele că sunt atât
agresori, cât si victime.
73
Metodologie
Unul dintre obiectivele studiului efectuat în perioada 2017-2018, în vederea realizării Sintezei Naţionale
privind „Utilizarea modelului ecologic pentru intervenţiile de prevenire a violenţei la elevi” (xii) - PN V.
PROGRAMUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI PROMOVARE A SĂNĂTĂŢII ŞI EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE, a fost
evaluarea frecvenţei manifestărilor comportamentelor de tip bullying la elevi de gimnaziu din România. A
fost luat în studiu un eşantion de elevi, reprezentativ la nivel naţional N=3946 (dintre care 49,9% băieţi şi
50,1% fete), proveniţi din 54 de școli din județele Alba, Arad, Argeş, Bacău, Bihor, Bistriţa, Caraş-Severin,
Cluj, Dolj, Galaţi, Gorj, Harghita, Hunedoara, Ialomiţa, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Olt, Prahova,
Teleorman, Timiş, Vrancea şi din Municipiul Bucureşti. S-a utilizat Chestionarul de auto-evaluare
comportamentală la elevi construit de Stevens, de Bourdeaudhuij și Van Oost (2000) (xiii) adaptat
particularităţilor naţionale (xiv). Acest chestionar evaluează frecvenţa şi unele forme ale bullying-ului
(izolare socială; hărţuire fizică şi verbală directă şi indirectă; ameninţarea) la elevi, într-un interval de trei
luni înaintea aplicării chestionarului. Chestionarul cuprinde 22 de itemi grupaţi în trei scale: a agresorului de
tip bullying (cu 8 itemi), scala victimei (8 itemi) şi a comportamentelor prosociale (6 itemi). Alternativele de
răspuns variază de la „niciodată”, „rareori” (2-4 ori în intervalul standard), „frecvent” (mai mult de 5 ori -
de câteva ori pe săptămână, în intervalul standard). Pentru acest studiu s-au luat în considerare itemii care
se referă la identificarea frecvenţei elevilor implicaţi în comportamente de tip bullying (ca agresor sau ca
agresat). În cadrul prezentării rezultatelor studiului prezent, termenul „hărţuire” se referă la
comportamentul de tip bullying.
Aspecte ale elevilor care hărţuiesc

Rezultatele obţinute în urma autoevaluărilor elevilor care au fost implicaţi în acest studiu au arătat că în
România 8,7% elevi au hărţuit alţi elevi. Dintre aceştia 1,4% în mod frecvent, iar 7,3% rareori (Fig. 31).
100 91,2
80
60
40
20
7,3
1,4
0
% niciodată rareori frecvent
Fig. 31 Distribuţia elevilor din România care au hărţuit alţi elevi (N=3940)
Dintre elevii din România care au recunoscut că au hărţuit alţi elevi uneori sau frecvent, proporţia băieţilor
(11,6%) a fost semnificativ mai mare comparativ cu cea a fetelor (6%) (Fig. 32). Diferenţele între băieţi şi
fete în privinţa modului de răspuns la itemul referitor la hărţuirea altor elevi sunt semnificative:
[χ2(2)=39,157; p<0,001].
74
100 94,0
88,4
80
60
40
20 11,6
6,0
0
fete băieţi
% niciodată cel puţin de 2-3 ori
Fig. 32 Distribuţia elevilor care au hărţuit alţi elevi, în raport cu genul (N=3940)
Aspecte ale elevilor care au fost hărţuiţi
Conform autoevaluărilor elevilor chestionaţi, 17% dintre aceştia au raportat că au fost hărţuiţi de colegii lor.
Dintre aceştia 3,9% în mod frecvent, iar 13,1% uneori (Fig. 33).
100
83,0
80
60
40
20 13,1
3,9
0
% niciodată rareori frecvent
Fig. 33 Distribuţia frecvenţei cu care au fost hărţuiţi elevii din Romȃnia (N=3934)
Dintre elevii din România care au raportat că au fost hărţuiţi de alţi elevi uneori sau frecvent, proporţia
băieţilor (19,9%) a fost semnificativ mai mare comparativ cu cea a fetelor (14,1%) (Fig. 34). Diferenţa dintre
băieţi şi fete în ceea ce priveşte modul de răspuns la acest item (referitor la victimizare) este semnificativă
[χ2(2) = 23,397 p<0,001].
100
85,9
80,1
80
60
40
19,9
20 14,1
0
fete băieţi
%
niciodată de cel puţin 2-3 ori
Fig. 34 Distribuţia frecvenţei cu care au fost hărţuiţi elevii, în raport cu genul (N=3934)
75
Aspecte ale evoluţiei prevalenţei comportamentului de tip bullying la elevii din România în
perioada 2013-2018
Se observă o evoluţie descendentă a prevalenţei comportamentelor de tip bullying la elevi semnalată atât
de victime cât şi de agresori (Fig. 35).
35
17,6 17,9
30 17
25
20
15 11
9,5 8,7
10
0
% 2014 2016 2018
agresori victime
Fig. 35 Evoluţia prevalenţei comportamentelor de tip bullying la elevi

în perioada 2013-2018
În ceea ce priveşte diferenţele între genuri, proporţia băieţilor care au raportat că au hărţuit alţi elevi este
în scădere de la 15,8% în 2014 la 12,5% în 2016 şi 11,6% în 2018, iar proporţia fetelor care au raportat că au
hărţuit alţi elevi este în uşoară creştere de la 6,2% în 2014 la 6,5% în 2016 urmată de o scădere în 2018 (6%)
(Fig. 36).
18 15,8
16
14 12,5
11,6
12
10
8 6,2 6,5 6
6
4
2
0
% 2014 2016 2018
Băieţi Fete
Fig. 36 Evoluţia prevalenţei elevilor care au hărţuit alţi elevi în perioada 2013-2018, pe sexe
Proporţia băieţilor care au admis că au fost hărţuiţi de alţi elevi este în scădere constantă (diferenţă de
0,6% înregistrată din doi în doi ani) în perioada 2014-2018 (Fig. 37). În cazul fetelor, proporţia celor care au
hărţuit alţi elevi este în uşoară creştere de la 14,5% în 2014 la 15,3% în 2016 urmată de o scădere în 2018
(14,1%)(Fig. 37).
76
25
21,1 20,5 19,9
20
15,3
14,5 14,1
15
10
0
% 2014 2016 2018
Băieţi Fete
Fig. 37 Evoluţia prevalenţei elevilor care au fost hărţuiţi de alţi elevi în perioada 2013-2018, pe sexe
Analizând rezultatele obţinute s-a observat că prevalenţa elevilor care au raportat că au fost hărţuiţi de
colegi a fost aproape dublă faţă de cea a elevilor care au raportat că au agresat alţi elevi. Această tendinţă
s-a menţinut şi în raport cu genul. O explicaţie a situaţiei precizate anterior ar putea fi faptul că nu toţi elevii
au recunoscut că au agresat alţi elevi, sau modul diferit de percepţie a elevilor asupra unor
comportamente. În ceea ce priveşte repartiţia pe genuri, rezultatele obţinute au arătat predominanţa
sexului masculin atât în ceea ce priveşte hărţuirea altor colegi cât şi hărţuirea de către alţi colegi. Această
situaţie a sugerat existenţa unei legături între hărţuirea altora şi hărţuirea de către alţii. Testarea acestei
ipoteze s-a realizat pe baza datelor obţinute în perioada 2017-2018 în vederea elaborării Sintezei Naţionale
privind „Utilizarea modelului ecologic pentru intervenţiile de prevenire a violenţei la elevi” – secţiunea I.3.–
fiind evidenţiate următoarele aspecte: elevii care hărţuiesc mai frecvent sunt şi hărţuiţi mai frecvent; băieţii
hărţuiesc mai frecvent şi sunt mai rar hărţuiţi pe măsură ce înaintează în vȃrstă; băieţii din clasele mai mari
sunt hărţuiţi mai rar decȃt cei din clasele mai mici. Evoluţia descendentă a prevalenţei comportamentului
de tip bullying la elevi în perioada 2014-2018, ar putea fi explicată de atenţia din ce în ce mai sporită care se
dă acestui tip de comportament, prin promovarea conştientizării în şcoli a acestui fenomen şi prin
implementarea de strategii de prevenire şi combatere a acesuia. O etapă foarte importantă în ceea ce
priveşte lupta anti-bullying a reprezentat-o aprobarea legii anti-bullying în şcoli (xv).
CONCLUZIE
Acest studiu poate fi considerat un reper pentru studiile viitoare care au ca temă de cercetare
comportamentul de tip bullying în şcoli, furnizând informaţii de bază referitoare la prevalenţa
comportamentului bullying la elevi din România, având în vedere şi diferenţele între sexe.
3.4 SUPRAPONDEREA ȘI OBEZITATEA
Cu câteva decade în urmă, considerate probleme ale țărilor puternic dezvoltate, supraponderea şi
obezitatea au cunoscut o creştere actuală şi în ţările slab şi mediu dezvoltate, mai ales în mediul urban.
Cele mai recente date statistice de pe site-ul OMS (februarie 2018) arată că prevalenţa obezităţii pe glob s-a
triplat din anul 1975; în 2016 existau 1,9 miliarde de persoane de 18 ani şi peste cu suprapondere, dintre
care peste 650 milioane cu obezitate; 39% dintre adulţii de peste 18 ani erau supraponderali în anul 2016
(39% bărbaţi şi 40% femei), iar 13% erau obezi (11% bărbaţi şi 15 % femei); 41 milioane de copii sub 5 ani
77
erau supraponderali sau obezi în 2016, la fel ca şi peste 340 milioane de copii şi adolescenţi cu vârsta
cuprinsă între 5 şi 19 ani.Prevalenţa copiilor supraponderali şi obezi de 5-19 ani a crescut dramatic de la 4%
în anul 1975 la peste 18% în 2016. Această creştere s-a înregistrat atât la fete cât şi la băieti.
Problemele de sănătate asociate supraponderii sau obezităţii sunt bolile cardiovasculare,

musculoscheletale (în special osteoartritele), diabetul, unele cancere precum: endometrial, de sân, ovarian,
de prostată, ficat, vezică biliară, rinichi, colon. În plus, obezitatea apărută la vârste mici, asociază dificultăţi
de respiraţie, risc crescut de fracturi, hipertensiune arterială, rezistenţă la insulină, precum şi tulburări
psiho-emoţionale.
“Strategia globală a OMS privind dieta, activitatea fizică și sănătatea "din 2004 descrie acțiunile necesare
pentru a susține o dietă sănătoasă și o activitate fizică regulată prin îmbunătățirea regimurilor de hrană și
încurajarea activităţii fizice la nivel populaţional. OMS a elaborat, de asemenea, "Planul global de acțiune
pentru prevenirea și controlul bolilor non-comunicabile 2013-2020", care urmărește o reducere relativă cu
25% a mortalității precoce a bolilor netransmisibile până în anul 2025 și o stopare a creșterii obezității
globale.
În 4 octombrie 2017, OMS a lansat şi „Ghidul de îngrijire primară pentru identificarea şi suportul copiilor cu
suprapondere şi obezitate”.
Studiul HBSC 2013-2014 (Health Behaviour in School-Aged Children) care a evaluat prevalenţa
supraponderii şi obezităţii autoraportate la copiii de 11-15 ani din 40 de tări europene, inclusiv Romania, a
relevat o prevalenţă a obezităţii autoraportate de10 % la fete şi 21 % la băieţi. Cifrele naţionale sunt mai
mici decât media europeană care este de 13% la fete şi 22% la băieţi; situaţia cea mai nefavorabilă fiind
înregistrată în Malta - 26% la fete şi 34% la băieţi şi cea mai favorabilă în Albania - 5% la fete şi 15% la
băieţi.
Studiul naţional (YRBSS) întreprins în anul 2018 a avut ca scop evaluarea prevalenţei supraponderii şi
obezităţii la elevii din ciclul liceal. Pentru aprecierea dezvoltării fizice s-au utilizat date antropometrice
autoraportate, la un eşantion de 8057 de elevi cu vârsta între 14- 18 ani, dintre care 3739 de băieţi şi 4318
de fete. Încadrarea în clase de dezvoltare (subponderali, normoponderali, supraponderali şi obezi) s-a
realizat conform tabelelor IMC pe grupe de vârstă - sursa -“International cut off points for body mass index
for overweight and obesity by sex between 2 and 18 years”- obtained by averaging data from Brazil, Great
Britain, Hong Kong, Netherlands, Singapore and United States.
80.00 73.94
71.77 73.07
68.28
70.00
63.39
60.00
50.00
% 40.00
30.00
17.49 19.28
20.00 16.94 17.09 15.78 16.78
10.75 9.92 9.05 8.30
10.00
2.19 1.69 1.23 2.11 0.97
0.00
14 ani 15 ani 16 ani 17 ani 18 ani
SUBPONDERALE NORMOPONDERALE SUPRAPONDERALE OBEZE
Fig. 38 Dezvoltarea fizică a fetelor în funcţie de IMC, pe grupe de vârstă, în anul 2018
78
În anul 2018, procentul de fete supraponderale şi obeze era semnificativ mai mic decât la băieţi. Astfel
17,49 % dintre fetele de 14 ani şi 10,75 % din cele de 16 ani sunt supraponderale. În categoria obeze, cea
mai mare valoare s-a înregistrat la fetele de 14 ani, 2,19%, iar cea mai mică valoare la fetele de 18 ani, 0,97
% (Fig. 38).
80.00 74.53
69.90
70.00 64.64
62.35 61.02
60.00
50.00
% 40.00
30.00
20.08 21.83
18.52 17.92
20.00 14.20 15.12 15.92
10.01
10.00 7.40 5.93
4.94 3.78 3.51 4.79 3.62
0.00
14 ani 15 ani 16 ani 17 ani 18 ani
SUBPONDERALI NORMOPONDERALI SUPRAPONDERALI OBEZI
Fig. 39 Dezvoltarea fizică a baieților în funcţie de IMC, pe grupe de vârstă, în anul 2018
Cei mai mulţi băieţi supraponderali, 21,83% s-au înregistrat la grupa de vârstă 16 ani , urmaţi de cei de 15
ani cu 20,08 %, iar cei mai puţini la 18 ani, 15,92 % (Fig. 39)
În categoria obezi s-au încadrat 4,94 % dintre băieţii de 14 ani şi 3,62 % dintre cei de 18 ani (Fig. 39)
20 18.8
17.48 16.9
18 16.2 16.48
16
14 12.1 11.7
12 9.79
9.82 8.92
% 10
6.39 6.96
8
4.9 5.17
6
4
2
0
2008 2010 2011 2012 2014 2016 2018
Fete Baieti
Fig. 40 Evoluția prevalenţei elevilor supraponderali în perioada 2008 -2018
Prevalenţa băieţilor supraponderali este în creştere de la 16,9 % în 2016 la 18,8 % în 2018, în timp ce la
fete creşterea este de mai puţin de un procent , de la 8,92 % în 2016, la 9,79% în anul 2018 (Fig. 40)
79
4.5 3.98
4
3.5 3.19
3 2.61
2.28
2.5 2.01
%
2 1.51 1.5
1.5 1.12 1.17 1.15
1.69
1 0.86 0.53
0.33
0.5
0
2008 2010 2011 2012 2014 2016 2018
Fete Baieti
Fig. 41 Evoluția prevalenţei elevilor cu obezitate în perioada 2008 -2016
Faţă de anul 2016, procentul fetelor cu obezitate este în creştere uşoară de la 1,15% la 1,50% (Fig. 41)
Menţionăm că prevalenţa băieţilor cu obezitate a crescut mai drastic de la 2,61% în anul 2016 la 3,98% în
2018 (Fig. 41).
În concluzie, prevalenţa supraponderii şi a obezităţii autoraportate la băieţii de 14-18 ani cât şi la fete în
anul 2018 este în creştere faţă de anul 2016. Obezitatea şi supraponderea s-au înregistrat în mod
predominant la vârstele mai mici (14 şi 15 ani), la ambele sexe. Excesul ponderal, indiferent de grad, este
un factor de risc major pentru sănătate. Se impune inventarierea responsabilă a factorilor favorizanţi şi
determinanţi în vederea unor măsuri de profilaxie primordială şi primară eficiente.
80
Autor coordonator: Dr. Maria Alexandra Cucu
Autori (în ordine alfabetică): Dr. Constantina Cristea, Asist Dr. Anda-Ioana Curta, Dr. Carmen
Dumitrache, Dr. Sorina Irimie, Ing. Adriana Galan, Ec. Dana Georgescu, Referent 1A Gabriela
Ghenea, Dr. Viorica Ariana Kassai, Dr. Elena Lungu, Dr. Ileana Maria Mireştean, Ref.spec. Ecaterina
Matei, Dr. Silviu Rădulescu Dr. Camelia Teodora Stănescu, Dr. Cosmina Adriana Samoilă, Dr. Petru
Sandu, asist. Ecaterina Scorțan, Dr. Ciprian Ursu.
Editare grafică: Ing. Cristina Chiriță, Dr. Ciprian Ursu
81
BIBLIOGRAFIE
i.Dukes RL, Stein JA, Zane JI. Gender differences in the relative impact of physical and relational bullying on adolescent injury and weapon carrying. J
Sch Psychol. 2010;48(6):511–32.
ii.Shetgiri R, Kataoka S, Ponce N, Flores G, Chung PJ. Adolescent fighting: racial/ethnic disparities and the importance of families and schools. Acad
Pediatr. 2010;10(5):323–9.
iii.Risk and Protective Factors for Adolescent Substance Use (and other Problem Behavior) Alaska Division of Behavioral Health January 2011
(http://dhss.alaska.gov/dbh/documents/prevention/programs/spfsig/pdfs/risk_protective_factors.pdf
iv.Hawkins, J.D., et al. (1992). Risk and Protective Factors for Alcohol and Other Drug Problems in Adolescence and Early Adulthood: Implications for
Substance Abuse Prevention. Psychological Bulletin, 112:1. 64-105.
v.Pickett W, Molcho M, Elgar FJ, Brooks F, de Looze M, Rathmann K et al. Trends and socioeconomic correlates of adolescent physical fighting in 30
countries. Pediatrics 2013;131(1):e18–e26
vi.Pickett W, Iannotti RJ, Simons-Morton B, Iannotti RJ. Social environments and physical aggression among 21,107 students in the United States
and Canada. J Sch Health 2009;79(4):160–68.
vii.Walsh SD, Molcho M, Craig W, Harel-Fisch Y, Huynh Q, Kukaswadia A et al. Physical and emotional health problems experienced by youth
engaged in physical fighting and weapon carrying. PloS ONE 2013;8(2):e56403
viii.Elgar FJ, Aitken N. Income inequality, trust and homicide in 33 countries. Eur J Public Health 2011;21(2):241–46.
ix.Richardson, D. and Hiu, C.F. (2018). Developing a Global Indicator on Bullying of School-aged Children Office of Research UNICEF | Innocenti
Working Paper WP-2018-11 | July.
x.OECD (2017), PISA 2015 Results (Volume III): Students’Well-Being, PISA, OECD Publishing, Paris. http://dx.doi.org/10.1787/9789264273856-en
xi.Grădinaru, C., Stănculeanu, D., Manole M. (2016). Bullying-ul în rândul copiilor studiu sociologic la nivel national, Salvaţi Copiii
https://www.salvaticopiii.ro/sci-ro/files/10/10551dfa-f0b2-4cb0-a103-08d811dc31a9.pdf
xii.http://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2014/12/Sinteza-prevenire-violenta-elevi-2019.pdf
xiii.Stevens, V., de Bourdeaudhuij, I., & Van Oost, P. (2000). Bullying in Flemish schools: An evaluation of anti-Bullying intervention in primary and
secondary schools. British Journal of Educational Psychology, 70, 195-210.
xiv.Beldean-Galea, I.E., & Jurcău, N. (2010). Studiul calităţilor psihometrice ale unui chestionar de evaluare a fenomenului “bullying” la elevi. Revista
de Psihologie Aplicată, 12(1),15-20.
xv.https://www.senat.ro/Legis/PDF/2018/18L652LP.pdf
82

Raport National de Sanatate A Copiilor Si Tinerilor Din Romania 2018

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Raport National de Sanatate A Copiilor Si Tinerilor Din Romania 2018

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Raportul Național

de Sănătate a Copiilor și Tinerilor

Raportul valorifică și sintetizează rezultatele activităților de supraveghere realizate de către specialiștii

• Accidentele de transport în ultimii cinci ani au o tendință de scădere.

• Accidentele, otrăvirile, intoxicațiile, toate leziunile traumatice, au la copii o tendință de creștere în

• Viciile de refracţie, urmate de obezitatea de cauză neendocrină, deformaţiile dobândite ale

10.3 10.3 10.3 10.3 10.3

Total Urban Rural

Fig. 1 Evoluţia ratei de natalitate pe medii, în România în perioada 1997-2017

9.98 10.08 10.12

Fig. 2 Evoluţia ratei de natalitate, România vs UE în perioada 1997-2015

1.2 MORTALITATEA LA COPII ȘI TINERI (0-19 ani)

0- 4 ani 5- 9 ani 10-14 ani 15-19 ani

Fig. 3 Mortalitatea pe grupe de vârstă la copii şi tineri, în perioada 1997-2017

Boli ap. respirator

Afect. in prd. perinatala

Boli ap. circulator

Boli ap. digestiv

Boli ap. genito-urinar

Boli ap. respirator

Boli sist. nervos

Boli sist. osteo-artic.

Rez. anorm. ale inv. cl.

Rez. Malf. Boli ap. Afect. in

Fig. 6 Mortalitatea infantilă în România în perioada 1997-2017

Fig. 7 Mortalitatea infantilă în România vs UE în perioada 1997-2015

Ap. resp. Cauze perinatale Anom.congenitale Alte cauze

Fig. 8 Structura deceselor 0-1 an pe principalele cauze de deces în România 1997–2017

1.2.2 MORTALITATEA PERINATALĂ

11.9 11.9 11.9 11.6

1.2.3 MORTALITATEA NEONATALĂ PRECOCE

Fig. 13 Mortalitatea neonatală precoce în România în anul 2017

Fig. 15 Mortinatalitatea în România în perioada 1997-2017

6.2 6.3 6.2 6.2

Semnificaţia pentru sănătatea publică

Fig. 1 Structura lotului din perspectiva diagnosticului de dezvoltare fizică

Fig. 2 Dinamica diagnosticului de dezvoltare fizică armonică 2002-2017

Din perspectiva distribuţiei copiilor cu dezvoltare dizarmonică în funcţie de perioada de dezvoltare, în

În concluzie, informaţiile examenului de bilanţ relevă o tendință de schimbare în dinamica tabloului de

2.2.1. MORBIDITATEA ÎNREGISTRATĂ PRIN EXAMENE DE BILANȚ

Medii Numar total copii Copii cu afectiuni

Prescolari% Cls.I% Cls. IV-a% Cls.aVIII-a% Cls.aXII-a Prevalenta medie

Pentru mediul urban:

- Prevalenţa viciilor de refracţie creşte de la preşcolar până la casa a XII-a.

Pentru mediul rural:

2.2.2 MORBIDITATEA ÎNREGISTRATĂ ÎN CABINETELE MEDICILOR DE FAMILIE

După cum se poate observa din tabelul de mai sus:

1. ►AFECȚIUNILE APARATULUI RESPIRATOR

Fig. 15 Distribuția ratei incidenței pe grupe de vârstă

Decese Rate mortalitate

Fig. 18 Distribuția incidenței leziunilor traumatice pe grupe de vârstă

Fig. 19 Distribuția incidenței leziunilor traumatice în profil teritorial

Nr.cazuri noi % din tot Incidenta ‰00

► LEZIUNI TRAUMATICE , OTRĂVIRI ȘI ALTE CONSECINȚE ALE CAUZELOR EXTERNE: ACCIDENTELE

AN NR. CAZURI NOI NR. CAZURI NOI COPII SI TINERI

Fig. 20 Distribuția incidenței accidentelor de transport pe grupe de vârstă

Nr.cazuri % din tot Incidenta ‰00

Fig 21 Distribuția mortalității prin accidente de transport pe județe în anul 2017

AN NR. CAZURI NOI NR. CAZURI NOI COPII SI TINERI

Fig.22 Distribuția incidenței cazurilor de agresiune pe grupe de vârstă

Nr.cazuri % din tot Incidenta

AN NR. CAZURI NOI NR. CAZURI NOI COPII SI TINERI

3. ►ANEMIA PRIN CARENȚĂ DE FIER