MODULUL 3

Formarea echipei
 După parcurgerea temei, veți putea

• Să enunțați minim 5 caracteristici ale unei echipe de succes;

• Să numiți și să identificați corect fazele formării echipei;

• Să numiți și să explicați minim 2 dinamici importante din echipa

dumneavoastră.
 Exercițiu:
Caracteristicile unei echipe de succes
 Decalogul echipei (1/2)

1. Echipa are o sarcină/misiune asumată de toţi membrii săi, care o cunosc, o

adoptă şi doresc să o realizeze;
2. În interiorul echipei domneşte un climat de încredere şi disponibilitate;
3. Membrii echipei comunică deschis şi onest;
4. Membrii echipei au sentimentul apartenenţei la echipă şi sunt devotaţi
acţiunilor comune;
5. Diversitatea este un atuu major;
 Decalogul echipei (2/2)
6. Sunt încurajate creativitatea şi asumarea
provocărilor;

7. Există capacitate de auto-corectare;

8. Membrii echipei au stabilit o relaţie de

interdependenţă;

9. Deciziile se adoptă prin consens;

10. Toţi membrii participă la conducerea echipei.

 Elemente ale formării echipei
1. Definiți misiunea echipei - un scop pe termen lung în care toți
membrii se regăsesc;

2. Identificați rolurile membrilor echipei;

3. Stabiliți regulile după care vă veți ghida;

4. Evaluați stadiul de dezvoltare în care vă aflați și identificați barierele

în calea progresului
1. Definiți misiunea echipei - de la Viziune la
Misiune

VIZIUNEA MISIUNEA
….. echipei reprezintă motivul
...... este o proiecție a
pentru care respectiva echipă există
succesului, o imagine
și exprimă acea stare de fapt care va
călăuzitoare care evocă
reprezenta rezultatul final al
aceleaşi percepţii şi
acțiunilor echipei.
sentimente membrilor unei
Ea trebuie să reflecte aspirațiile și
echipe asupra destinaţiei lor
scopurile tuturor membrilor.
comune.
2. Identificarea rolurilor în echipă (Belbin,1986)
Rolul în echipă reprezintă tendinţa de a te comporta, contribui și interacționa
cu alţii într-un anume mod, ce poate ajuta sau împiedica eficienţa echipei.

Conform Belbin, există 9 roluri ce pot fi adoptate de membrii echipei:

Roluri orientate spre Roluri orientate spre Roluri orientate spre

acţiune oameni gândire

• Modelator • Coordonator • Sursă de idei

• Implementator • “Omul de echipă” • Monitor /evaluator
• Finalizator • Investigator de • Specialist
resurse
ROLURI ORIENTATE SPRE OAMENI
COORDONATOR LUCRATOR IN ECHIPA INVESTIGATOR DE RESURSE
• Conduce, coordoneaza • Diplomat, sociabil • Sociabil, entuziast
• Calm, ofera incredere • Conciliant, adaptabil • Comunicativ,flexibil
• Disciplinat, pozitiv • Constructiv, popular • Bun negociator
• Manipulativ • Indecis • Pierderea interesului
• Supraincarcare • Nesigur • Nu finalizeaza

ROLURI ORIENTATE SPRE GANDIRE

INOVATOR
• Creativ, original
• Solutionare probleme
• Inteligent, cult
• Ignorare detalii
• Introvertit
MONITOR-EVALUATOR SPECIALIST
• Serious, prudent
• Competent, tehnic
• Evaluativ,
• Profesionist
perspicace
• Dedicat
• Analitic, critic
• Greoi,fara inspiratie • Interes limitat
• Lipsa de tact • Individualist

ROLURI ORIENTATE SPRE ACTIUNE

MODELATOR IMPLEMENTATOR FINALIZATOR
• Orientat catre scop • Practic, concis • Meticulos, metodic
• Dinamic, entuziast • Muncitor, eficient • Atent la detalii
• Implicat, indraznet • Autodisciplinat • Livreaza la timp
• Provocator,agresiv • Lipsa de flexibilitate • Ezita sa delege
• Ofensator, cateodata • Critici neconstructive • Detalii, nu ansamblu
 3. Stabilirea regulilor în echipă
Regulile într-o echipă se stabilesc pentru:

✓ Promovarea unor comportamente de echipă eficiente;

✓ Stabilirea unor norme de grup sănătoase;

✓ A oferi echipei repere pentru situații neprevăzute;

✓ A oferi repere pentru rezolvarea problemelor;

✓ Garantarea unui climat de siguranță și încredere.

 3. Stabilirea regulilor în echipă - exemple

• Stabilirea procedurilor de lucru: întâlniri, reguli de comunicare etc;

• Stabilirea modalităților de luare a deciziilor;

• Stabilirea modalităților de comunicare cu terții;

• Detalii operaționale pentru îndeplinirea sarcinilor (termene,

responsabilități, raportare etc.);

• Orice alt aspect important pentru dinamica echipei.

 4. Evaluarea stadiului de dezvoltare al echipei

Fazele formarii echipei după TUCKMAN:

1. Formare
2. Frământare
3. Normare
4. Performare

Sursa:http://www.coachwiththegreenhat.com/when-is-silence-a-virtue/
 Faza 1 Membrii echipei se cunosc, se familiarizează unii cu ceilalţi şi îşi caută
FORMARE locul în grup.
Membrii trebuie să înţeleagă clar obiectivul comun şi să convină
asupra regulilor de funcţionare elementare
Membrii intră în competiţie pentru a atrage atenţia şi a câştiga
Faza 2
influenţă în cadrul grupului.
FRĂMÂNTARE
Este etapa când devin manifeste conflictele, iar membrii încep să îşi
exprime ideile şi punctele de vedere asupra obiectivului propus şi
sentimentele pe care şi le inspiră reciproc

Faza 3 Apare sentimentul identităţii sau „spiritul de echipă”

NORMARE Membrii devin mai sensibili la nevoile celorlalţi şi împărtăşesc idei,
informaţii şi opţiuni. Se concentrează mai mult asupra ţelului comun
şi mai puţin pe chestiunile personale
Membrii au stabilit o bună relaţie de colaborare şi au un devotament
Faza 3 superior faţă de realizarea obiectivului comun.
PERFORMARE Eforturile comune sunt orientate spre rezolvarea productivă a
problemelor, deoarece problemele structurale şi interpersonale au
fost soluţionate.
 Dinamica de grup
Dinamica de grup reprezintă:
• Comportamentele pe care le au indivizii în cadrul unui grup;
• Procesele interpersonale (conştientizate sau nu) care au loc în timpul
interacţiunilor dintr-un grup de persoane
Caracteristicile ei:
• Determină procesele de grup, care la rândul lor, determină progresul
grupului în realizarea sarcinilor.
• Dinamicile disfuncţionale au un impact negativ asupra membrilor
grupului, stânjenindu-le capacitatea de a lucra împreună
 Dinamici importante ale echipei

1. Aspecte psihosociale (nevoi individuale şi interpersonale)

2. Progresul sarcinilor de grup

3. Procesele de luare a deciziei

4. Managementul conflictelor și construirea consensului

 1. Relaţiile individuale şi interpersonale (1/2)

• Încrederea - mai ales în motivaţia celuilalt, onestitate, siguranţă şi

confidenţialitate sau faptul de a fi preţuit şi respectat de către celălalt
• Controlul sau puterea - nevoia de a o deţine, sau teama de ea
• Includerea, identitatea sau statutul - nevoia de apartenenţă, de a fi recunoscut
sau considerat important; nevoia de a şti „cine sunt eu în raport cu ceilalţi”
• Autonomia, dependenţa sau contra-dependenţa (faptul de a nu fi supus
influenţei altora; nevoia de aprobare din partea altora, sau nevoia de „a fi
contra” curentelor de opinie dominante sau a autorităţii)
 1. Relaţiile individuale şi interpersonale (2/2)

• Toleranţa ambiguităţii sau nevoia de structură (nesiguranţa, nevoia de a

structura agendele, procesele etc.)
• Competiţia (insecuritatea, dovedirea valorii, faptul de a fi mai bun decât alţii)
• Intimitatea ( mai ales dacă este prea multă sau prea puţină; cât de apropiat şi
de personal este grupul în raport cu ce „mi-aş dori eu să fie”?)
 2. Progresul sarcinilor de grup
❑ Ce - rezultat vom avea,
- vom face şi ce nu vom face,
- răspundere avem?

❑ Cum - vom realiza aceste rezultate,

- vom face paşii care trebuie făcuţi şi în ce ordine,
- vom folosi proceduri specifice ş.a.m.d.?

❑ Cine - ce are de făcut,

- ce roluri funcţionale va îndeplini?

❑ Când - vor fi făcute/finalizate diferitele etape,

- ne vom întâlni,
- vom raporta etc.?
 3. Procesele de luare a deciziei

Orice echipă ţinteşte întotdeauna spre:

• a lua cele mai bune decizii - date fiind informaţiile de care dispune (calitate);
• să le ia cât mai rapid cu putinţă (viteză);
• să ia deciziile cu un nivel cât mai înalt de susţinere din partea membrilor
(consens);
• şi să ia decizii care să fie puse în aplicare (angajament real).
 4.Managementul conflictelor și construirea
consensului
De ce ajung oamenii în dezacord?
• Motivul 1: NU se ASCULTA unii pe altii - nu au auzit și/sau nu au înţeles clar
alternativa celuilalt și temeiul ei
• Motivul 2: Au convingeri sau valori diferite - au auzit şi au înţeles , dar au
avut experienţe diferite sau au convingeri şi valori care determină
preferarea unei alte alternative.
• Motivul 3: Factori externi - incompatibilități de personalitate, conflicte
personale anterioare sau alţi factori care nu au nimic de-a face cu
alternativele discutate.
 4. Construirea consensului
Tehnici :
a) Descrierea alternativelor
b) Discutarea punctelor forte si a punctelor slabe
c) Fuziunea alternativelor
d) Construirea listelor de criterii si punctaje pentru alternative (scoruri de
greutate)
e) Convergența asupra unei alternative
 a). Descrierea alternativelor
• Identificați zona de acord «Cred că suntem cu toții de acord că…. »;
• Confirmaţi sursa dezacordului «unde se pare că suntem în dezacord este …..
..corect ?»;
• Enunțați problema aflată în discuţie şi alternativele;
• Pentru fiecare alternativă, puneţi întrebări concrete şi înregistraţi răspunsurile
- rezultat așteptat, durata obținerii, resurse implicate;
• Odată ce este descrisă fiecare alternativă verificaţi dacă s-a ajuns la un
consens vis-a-vis de acestea.
 b). Discutarea punctelor forte şi punctelor slabe
(Avantaje/ Dezavantaje)

• Enumerați punctele forte ale primei alternative și apoi ale celeilalte/celorlalte

• Odată ce punctele forte ale ambelor alternative au fost identificate, discutați

punctele slabe ale fiecăreia

• Această metodă "valorizează" fiecare alternativă înainte ca participanţii să

aibă posibilitatea de a o «devaloriza» prin discuţia despre slăbiciuni
 c). Fuziunea
• Parcurgeti foile unde sunt descrise punctele forte ale fiecărei alternative.
• Întrebaţi: «Pentru această primă alternativă, care este cea (sau cele două) mai
importantă(e) puncte forte ?» (Marcați-le cumva)
• Faceti la fel şi pentru cealaltă/celelalte alternativă/e.
• Desenaţi un cerc care să încadreze vizibil punctele forte pentru cele două
alternative aflate în dispută. Întrebati : ”Există vreo cale de a crea o a treia
variantă care să combine toate aceste avantaje? Există vreo alternativă care să
fie …… şi …….( citiţi toate punctele forte încercuite)”
• Odată ce au fost identificate una sau mai multe alternative noi, propuneți
selectarea celei mai promiţătoare şi descrieti-o.
d). Construirea listelor de criterii si punctaje pentru
alternative

• După definirea alternativelor asupra cărora trebuie să se decidă, se identifică

3-5 criterii esențiale pe care alternativa aleasă trebuie să le îndeplinească;
• Fiecărui criteriu i se dă o importanță relativă;
• Se întocmește matricea pentru luarea deciziei (cu alternativele asupra cărora
trebuie să se decidă pe verticală și criteriile stabilite pe orizontală)
 e). Convergența unei alternative

• Fiecare alternativă este notată pe o scală prestabilită (1-5, 1-10) pentru

fiecare criteriu în parte;
• După acordarea tuturor notelor, se fac calculele finale, ponderându-se nota
acordată pentru un criteriu cu procentajul acordat importanței criteriului
respectiv.
• Se adună punctajele obținute pentru fiecare alternativă în parte;
• Alternativa cu punctajul cel mai mare ar trebui să fie considerată
câștigătoare.